Fond funciar. Decizia nr. 1208/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1208/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 2556/86/2013
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1208
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10 MAI 2013
PREȘEDINTE: L. A.
JUDECĂTOR: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către petentul C. I., împotriva sentinței civile nr. 45 din data de 14 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimate fiind I. S., C. L. de fond funciar Stulpicani și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat M. N., pentru petentul recurent și avocat Hîrșiu M., pentru intimata I. S., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul petentului recurent, în susținerea motivelor de recurs, depune la dosar o . înscrisuri, respectiv acte de stare civilă, decizia civilă nr. 757/2008, cu precizarea că actele de stare civilă sunt deja depuse la dosar, acestea fac dovada calității procesuale a petentului recurent, iar patrimoniul autorului acestuia vizează teren pădure.
Avocat Hîrșiu M., pentru intimata I. S. arată că este de acord cu înscrisurile depuse la dosar de către apărătorul petentului recurent.
Instanța, în baza art. 305 din vechiul Cod de procedură civilă, încuviințează proba cu deciziile civile depuse la dosar de către apărătorul petentului recurent.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Avocat M. N., pentru petentul recurent, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea pe fond a cauzei, cu precizarea că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reținând că petentul recurent nu are calitatea procesuală activă, potrivit disp. Legii nr. 169/1997 preluate de Legea nr. 247/2005 constatarea nulității absolute poate fi solicită de către orice persoană în momentul încălcării unui drept, petentul justifică interes în cauză, având în vedere că este moștenitorul def. Vaia V., cu cheltuieli de judecată.
Întrebat fiind, arată că nu are cunoștință despre cursul dosarului nr._ în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 757/2008 a Tribunalului Suceava.
Apărătorul intimatei I. S. învederează instanței faptul că sunt două hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că petentul recurent nu are vocație succesorală concretă și implicit calitate de moștenitor al autorului deposedat Vaia V., care este unchiul petentului recurent și autorul intimatei, nu Vaia V., bunicul acestuia, terenul solicitat de către petentul recurent a fost reconstituit în favoarea intimatei prin hotărârea nr._/1992 a Comisiei județene, prin titlul de proprietate nr. 29/1993, în baza a două testamente, respectiv a testamentului încheiat de către Vaia V. la data de 11 septembrie 1956 și a testamentului încheiat de Vaia E. la data de 18 noiembrie 1978 și a certificatului de moștenitor nr. 60/1980, prin plângerea care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Gura Humorului petentul recurent a solicitat anularea hotărârii nr. 2063/2006 a Comisiei județene și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,19 ha teren pădure, dar prin sentința civilă nr. 1040/2011 a Judecătoriei Gura Humorului plângerea a fost respinsă, instanța reținând că petentul recurent nu a reușit să dovedească că autorul deposedat al terenului este Vaia V. a A. și nu Vaia V. I., autorul intimatei.
Arată că prin decizia civilă nr. 989/2012 a Tribunalului Suceava s-a respins recursul formulat de către petentul recurent împotriva sentinței mai sus-menționată, întrucât acesta nu a produs probe prin care să dovedească îndreptățirea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate după pretinsul bunic, Vaia V., petentul recurent a atacat cu acțiune în nulitate toate actele de proprietate emise în favoarea intimatei, în condițiile în care acesta nu are consolidat un drept de proprietate în patrimoniul său și nici nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu, astfel că acesta nu justifică nici un interes propriu și nici calitate procesuală activă, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată cu nr. 1760/237/05.07.2011 la Judecătoria Gura Humorului petentul C. I. i-a chemat în judecată pe intimații I. S., C. L. de Fond Funciar Stulpicani și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: 1. să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.29/14.10.1993 eliberat pe numele intimatei I. S. pentru suprafața de 10.000 mp; 2. să dispună anularea procesului-verbal de punere în posesie a TP nr. 29/14.10.1993 întocmit în data de 20.07.1993; 3. să constate nulitatea absolută a Hotărârii nr.409/11.03.2004 anexa 53-4 poziția 3 a Comisiei Județene Suceava privind suprafața de 80.000 mp reconstituiți pe numele intimatei I. S.; 4. să dispună anularea procesului-verbal de punere în posesie a Hotărârii nr.409; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că în baza Legii nr. 18/1991, modificată și completată, s-a reconstituit și retrocedat o suprafață de 10 ha intimatei I. S., situată pe raza comunei Stulpicani. Aceasta a formulat o cerere de reconstituire prin care a arătat că a solicitat teren după unchiul său Vaia V., în calitate de unică moștenitoare testamentară după soția acestuia Vaia E.. Concret, Vaia V., care apare în certificatul de naștere cu numele întreg Vaia V. I., a lăsat în anul 1956 un testament universal soției sale E. (cei doi soți nu au avut copii). E., la rândul ei, a întocmit un testament în anul 1978 pe numele intimatei I. S. (o nepoată îndepărtată). După decesul Elisabetei s-a întocmit și certificatul de moștenitor nr. 60/1980, care a inventariat mobilele și imobilele găsite în patrimoniul defunctei E. Vaia. În baza acestor acte intimata I. S. a formulat cerere de reconstituire pădure, afirmând că în calitate de succesor legatar al mătușii E. are dreptul la averea lăsată de soțul Vaia V. I. și că această avere se compune din pădurea ce face obiectul cererii sale. Petentul va dovedi însă că intimata I. S. s-a folosit de eroarea strecurată în actele de stare civilă a lui Vaia V. I. și a tatălui acestuia pe nume Vaia V.. Intimata a afirmat că pădurea a aparținut lui Vaia V. (I.), fiul, întrucât în toate actele de proprietate apare numele de Vaia V.. însă acest nume, care apare în toate extrasele de carte funciară, cât și în contractele de vindere-cumpărare este de fapt numele lui Vaia V. tatăl lui I.. La origini, arborele genealogic este format astfel: Vaia V. (venit din Italia și stabilit inițial la Dărmănești, Bacău) a fost căsătorit cu C. și au avut împreună doi copii: C. (căsătorită C.) și V. I.. C. a fost născută în anul 1890 și a decedat în 1944. Petentul este unicul fiu al Caterinei. V. I. a fost născut în anul 1893 și a decedat în 1975, a fost căsătorit cu E. și nu au avut copii. Așa încât petentul este unicul moștenitor legal după bunicul matern Vaia V.. Acesta figurează în toate actele care dovedesc dreptul de proprietate asupra terenului pădure reconstituit intimatei I. S.. Faptul că nu Vaia V. I. a fost proprietarul acestor terenuri păduri a rezultat fără dubii și din evidențele de la registrul agricol care prezintă pe Vaia V. născut în 1983 și Vaia E. soția acestuia înregistrați cu următoarele suprafețe în anii 1951-1955: 0,36 ari vatra satului, 1,70 ari fânețe naturale, 0,32 ari pășuni, 0,04 curți clădiri. Nu există nici o suprafață de teren împădurit pe numele celor doi soți. Mai mult, după decesul Elisabetei s-a întocmit certificatul de moștenitor nr.60/1980, în care s-a inventariat totalitatea bunurilor mobile și imobile existente în patrimoniul defunctei. S-a făcut referire la mai multe suprafețe de teren, arabile sau fânaț, însă nici una de o asemenea întindere și cu pădure. Conform adresei nr. 461/26.06.2011 a Arhivelor Naționale Suceava în anul 1938 Vaia V. I. și soția E. nu figurează în lista de proprietari de pădure. De reținut este chiar anul divizării Obștii Stulpicani, fiind imperativ existența celor doi ca proprietari de pădure. Petentul a considerat că se impune ca instanța să constate că în cauză trebuie făcută aplicarea art. III din Legea nr. 169/1997 modificată prin Legea nr.247/2005, ce reglementează cazurile de nulitate absolută a actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii nr.18/1991, respectiv actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri. A rezultat că intimata I. S. nu a dobândit niciodată terenul de pădure reconstituit prin cele două titluri de proprietate atacate, întrucât nu a fost niciodată în proprietatea autorilor săi. Petentul, în calitate de unic moștenitor după bunicul Vaia V. a formulat cerere de reconstituire teren, însă i-a fost respinsă prin Hotărârea nr.2063/2006 a Comisiei Județene Suceava, cu motivarea că nu a făcut dovada vocației succesorale. Petentul a atacat această hotărâre în instanță și s-a judecă din anul 2006. Inițial s-a format dosarul nr._, iar prin sent. civ. nr. 1159/2006 i-a fost respinsă cererea. Petentului i s-a admis recursul, iar sentința a fost casată cu rejudecare - decizia nr. 350/2007. În rejudecare, prin sent. civ. nr. 1526/2007 Judecătoria Gura Humorului i-a respins din nou cererea. Petentul a declarat recurs, iar prin decizia nr.757/2008 Tribunalul Suceava a admis recursul și a casat sentința, cu rejudecare. S-a înregistrat un nou dosar nr._, care se află în curs de judecată. În cadrul acestor dosare petentul a luat la cunoștință de existența celor două titluri emise pe numele intimatei I. S.. In acel dosar s-a administrat proba cu expertiza topo care a exprimat același punct de vedere ca al petentului. S-a făcut și dovada calității de moștenitor al petentului după bunicul, după descoperirea certificatelor de naștere și deces al mamei petentului C. C.. Petentul a contestat acum cele două titluri atacate, întrucât doar acum s-a efectuat expertiza topo-cadastrală care a certificat faptul că terenurile din titlurile contestate sunt identice cu cele solicitate de petent la reconstituire după bunicul Vaia V..
Prin întâmpinarea depusă la 20.07.2011 (fila 11) intimata C. Județeană Suceava a arătat că titlul de proprietate se emite de C. Județeană și conferă persoanei care i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren calitatea de proprietar; la baza emiterii titlurilor de proprietate stau documentațiile primite în două exemplare de la comisiile teritoriale în subordine, din care un exemplar se depozitează la arhiva Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava și un exemplar se transmite Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Suceava; intimata a solicitat introducerea în cauză a Direcției Silvice Suceava, care și-a exprimat punctul de vedere privitor la documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.29/1993 și care arhivează documentația ce stă la baza emiterii titlurilor de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră și C. locală de fond funciar Stulpicani care a întocmit fișa proces-verbal de punere în posesie.
Prin întâmpinarea depusă la 28.09.2011 (filele 65-67) intimata C. L. de Fond Funciar Stulpicani a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a invocat faptul că petentul nu justifică un interes legitim, deoarece nu face dovada vocației succesorale după autorul Vaia V., nefiind depuse la dosar acte de stare civilă care să ateste al cui fiu este și să se facă vreo legătură de rudenie cu C. C., născută Vaia. După defunctul Vaia V. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 9 ha (1 ha potrivit Legii nr.18/1991 și 8 ha potrivit Legii nr. 1/2000) teren cu vegetație forestieră în favoarea numitei I. S., în calitate de moștenitoare. Prin testamentul universal lăsat de către defunctul Vaia V. în favoarea soției sale Vaia E., datat 11.09.1956, acesta a transmis întreaga sa avere mobilă și imobilă prezentă și viitoare după moartea acestuia, soției sale Vaia E. a lui M.. Tot în testament, testatorul a arătat că nu are ascendenți sau descendenți. Vaia E. a transmis la rândul ei prin testamentul încheiat la 18.11.1978 întreaga sa avere numitei I. S., aceasta fiind singura moștenitoare conform certificatului de moștenitor nr. 60 din 01.02.1980; testatoarea a menționat în testament că nu are descendenți și nici moștenitori rezervatari. Petentul nu a contestat cele două testamente, deși avea această posibilitate, având în vedere pretinsa vocație succesorală după autorul Vaia V., vocație care nu a fost dovedită legal până în prezent. In atare situație, a rezultat în mod clar și fără echivoc că terenul în cauză a aparținut lui Vaia V., întreaga suprafață a fost reconstituită ca drept de proprietate numitei I. S. fiind la această dată proprietatea acesteia în baza unui titlu valabil necontestat. In legătură cu raportul de expertiză, intimata a arătat că nu are nicio relevanță în cauză, deoarece a fost întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Gura Humorului. În legătură cu anularea Hotărârii nr. 409/11.03.2004, intimata a arătat că potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991 cu completările și modificările ulterioare dreptul de a contesta în instanță hotărârea comisiei județene aparține persoanelor care au formulat contestație împotriva soluției date de către comisia locală de fond funciar. Nu a rezultat de nicăieri că persoana nemulțumită de către soluția dată de comisia locală în baza căreia a fost emisă Hotărârea nr. 409/11.03.2004 este petentul C. I..
Prin întâmpinarea depusă la 14.11.2011 (fila 70) intimata I. S. a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că petentul nu face dovada vocației succesorale după autorul deposedat Vaia V.. Trebuie lămurit dacă petentul a invocat un drept de proprietate după Vaia V. I. sau Vaya Valentino de A.. Lecturând atent cererea de chemare în judecată, intimata a dedus că petentul încearcă să justifice un interes legitim în calitate de nepot de la fiica decedată C. C. după decesul bunicului Vaia V. (tatăl lui Vaia V. I.), însă din înscrisurile care au fost depuse la dosarul nr._ a rezultat că revendică un drept de proprietate după Vaya Valentino de A.. Intimata a solicitat atașarea respectivului dosar, aflat în recurs la Tribunalul Suceava cu termen de judecată la 10.05.2012, dosar în care petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. Prin sentința civilă nr. 1040/28.06.2011 a Judecătoriei Gura Humorului s-a respins pentru a treia oară cererea petentului, reținându-se de fiecare dată că nu a făcut dovada vocației succesorale după Vaia V. a lui A. și nici după Vaia V. Johan. Admiterea celor două recursuri declarate de petent s-a bazat pe suplimentarea de probe, respectiv expertiza topo care a lămurit pe deplin toate aspectele referitoare la identificarea cadastrală și tabulară a terenului, tranzacțiile făcute între autorul Vaia V. a A. și Vaia V. Johan menționate în CF 379 Stulpicani și lipsa vocației succesorale concluzionate și de către expert în baza actelor de stare civilă existente și analizate cu multă atenție, raportate la anul încheierii tranzacțiilor și vârsta avută de cei doi. Deci expertiza nu a exprimat punctul de vedere al petentului, ci a confirmat susținerile intimatei conform cărora dânsa este singura îndreptățită să culeagă moștenirea în calitate de moștenitor testamentar în baza a două testamente și a unui certificat de moștenitor după defunctul Vaia V. înscris în CF 397 Stulpicani, care reprezintă dovada proprietății, fiind zonă cu regim de carte funciară, înlăturând susținerile petentului conform cărora dânsa nu a făcut dovada proprietății și a deposedării. În dosarul_ s-au regăsit toate înscrisurile care au confirmat neputința petentului de a dovedi vocația succesorală, inadvertențele constatate în actele de stare civilă, precum și toate probele care au confirmat fără putință de tăgadă punctul ei de vedere referitor atât la dovada proprietății autorului deposedat (plan de situație, extras CF și expertiza topo), cât și la reconstituirea în mod corect în favoarea ei a dreptului de proprietate. Astfel, conform raportului de expertiză . pădure id. cu 1/36 drept cumpărată de Vaia V. la 14.10.1924 de la N. a G. S. este id. cu ..559/1338 pădure de 8.000 mp rezultând din divizarea parcelei 559/1 din trupul Ghirleu și care i-a fost reconstituită intimatei în baza Hotărârii nr. 409/11.03.2004 a Comisiei Județene Suceava. Prin testamentul încheiat la 11.09.1956 Vaia V. a V. a instituit-o legatar universal pe soția sa Vaia E., iar prin testamentul autentificat sub nr. 1728/58 din 18.11.1978 Vaia E. a instituit-o pe intimata I. S. legatar universal. În baza TP nr. 29/14.10,1993 intimatei i s-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru terenul de 12.872 mp id. cu p.f. nr.1102/1262, obținută din divizarea p.f. nr.1102/3 pădure din CF 397 Stulpicani, proprietar tabular Vaia V.. Or, potrivit extrasului din registrul pentru născuți Vaia V. autorul testamentului din 11.09.1956, autor deposedat și după care i s-a reconstituit intimatei dreptul de proprietate, este Vaia V. I. născut la 19.03.1893 în loc. Dărmănești - Bacău, fiul lui Valentino de A., în vârstă de 44 ani și a Carolinei în vârstă de 34 de ani. Conform aceluiași înscris, Vaia V. I. a încetat din viață la 13.11.1975 în localitatea Stulpicani jud. Suceava. Reclamantul a susținut că proprietarul tabular al CF 397 Stulpicani este bunicul său Vaya V. de A., solicitând reconstituirea dreptului de proprietate după acesta, și că Vaia V. I. (cel după care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru intimată) este fratele mamei sale C. C. născută Vaya. Însă susținerile petentului nu au fost dovedite. Petentul este fiul lui Vaia C. căsătorită C., născută la 25.02.1890 în Bacău, decedată la 16.10.1944 în . lui A. Vaia nu V. Vaia și C. Vaia. Din extrasul de naștere depus în dosarul sus-menționat a rezultat că Vaia C., fiica lui V. și C., s-a născut la 20.02.1890 în Moinești Bacău și nu la 25.02.1890 cum este specificat în certificatul de deces emis pe numele mamei petentului, aspect care a confirmat fără putință de tăgadă că Vaia C. (mama petentului) nu este fiica lui V. și C.. La data nașterii unchiului petentului, în 1883, bunicii petentului Vaya Valentino de A. și C. aveau 44 de ani și respectiv 34 de ani, iar la nașterea mamei sale 1890 aveau 40 de ani și respectiv 33 de ani, ceea ce conduce la concluzia că mama petentului și presupusul său unchi nu au avut aceeași părinți, cu atât mai mult cu cât în actul de deces al mamei petentului este trecut la rubrica tatăl A. și nu V., iar eroarea nu poate fi îndreptată prin simpla susținere fără suport juridic. Din analiza tuturor înscrisurilor și din adeverința de la registrul agricol unde autorul după care i s-a reconstituit intimatei dreptul de proprietate este trecut Vaia V. alături de soția sa E. s-a putut concluziona că Vaia V. este una și aceiași persoană cu Vaia V. proprietarul tabular înscris în CF 397 Stulpicani. Cum petentul nu a făcut dovada vocației succesorale după Vaia V. a A. (bunicul) și nici după Vaia V. (I.) unchiul, precum și a faptului că proprietarul tabular înscris în CF 397 Stulpicani este Vaia V. a lui A. și nu Vaia V. I., actele atacate sunt temeinice și legale, astfel că a solicitat respingerea acțiunii; cu cheltuieli de judecată.
Petentul a răspuns în scris la întâmpinări prin cererea depusă la 12.12.2011, solicitând respingerea excepției lipsei sale de interes, motivând că petentul justifică interes atâta timp cât a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu; petentul nu a contestat nici o hotărâre a Comisiei Județene eliberată pe numele intimatei I. S., petentul necontestând hotărârea comisiei județene ci solicitând anularea acesteia în baza Legii nr. 169/1997. În testamentele și certificatul de moștenitor invocate de intimata I. S. nu s-a făcut referire la nici una din suprafețele de pădure care fac obiectul prezentei cauze. Petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după Vaia V. bunicul matern și nu după unchiul Vaia V. I.. Nu s-a făcut referire la singurul aspect important, respectiv că mama petentului C. a fost primul născut al familiei și că doar declarațiile ulterioare, date la nașterea celui de-al doilea copil, I., nu corespund cu primele, așa încât intimata se află în imposibilitatea de a dovedi că I. este fiul lui V. și C.. Potrivit deciziei nr.757/2008 a Tribunalului Suceava „din evidențele cadastrale rezultă că suprafața de pădure solicitată de petent figurează pe Vaia V., în baza decretelor de transmitere a succesiunii din 1922, respectiv 1937, ceea ce dovedește că este antecesorul petentului și nu unchiul său, trupul din Obștea Stulpicani având și mențiunea că terenul provine de la Zorzi Giuseppe". Așa încât petentul a dovedit că înscrierile din CF, pentru parcelele în cauză, ca proprietar tabular este Vaia V.. Nicăieri nu a figurat ca proprietar numele Vaia V. I.. Intimații au fost ținuți de aceste înscrieri, știut fiind că înscrierile din cartea funciară garantează existența unui drept de proprietate în persoana celui înscris, în speță fiind înscris Vaia V. Bunicul. Dacă în cartea funciară ar fi fost proprietar Vaia V., intimata I. S. trebuia să solicite o rectificare de carte funciară pe cale judecătorească, lucru pe care nu 1-a făcut. Instanța nu poate reține, în lipsa unei hotărâri irevocabile de rectificare, că există identitate de nume între proprietarul tabular Vaia V. și neproprietarul Vaia V. I.. Chiar intimata I. S. a afirmat la finalul întâmpinării „proprietarul tabular înscris în CF 397 Stulpicani este Vaia V. și nu Vaia V. I.". Petentul a solicitat constatarea nulității actelor prin care intimatei I. S. i-a fost reconstituit dreptul de pădure după o persoană care nu este autorul său, nejustificând nici un drept după proprietarul tabular Vaia V. bunicul.
Pentru a justifica petentul calitatea sa procesuală activă a fost necesar ca acesta să justifice un interes legitim. Având în vedere că petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, fiind pe rol dosarul nr._ soluționat prin sentința civilă nr. 1040/28.06.2011 a Judecătoriei Gura Humorului, însă sentința a fost recurată și dosarul a fost înaintat spre soluționarea recursului la Tribunalul Suceava, nefiind soluționat recursul, instanța a constatat că soluționarea prezentei cauze depinde de modul de soluționare irevocabilă a dosarului nr._, astfel că în baza art.244 pct. 1 Cod procedură civilă prin încheierea din 12.12.2011 a suspendat judecarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la 19.11.2012.
A fost introdusă în cauză intimata Direcția Silvică Suceava.
Prin sentința civilă nr. 45 din data de 14 ianuarie 2013, Judecătoria Gura Humorului a admis excepția lipsei calității procesuale active a petentului, a respins acțiunea civilă formulată de petentul C. I., în contradictoriu cu intimații I. S., C. L. de fond funciar Stulpicani, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și Direcția Silvică Suceava, având ca obiect „fond funciar, nulitate absolută titlu de proprietate, anulare proces verbal de punere in posesie" și a obligat pe petent să plătească intimatei I. S. suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr. 29/14.10.1993 (atacat - fila 6) s-a reconstituit dreptul de proprietate în indiviziune intimatei I. S. și numitului G. G. pentru suprafața de 10.000 mp teren pădure situat pe raza comunei Stulpicani în UP III . F. E., M. V., Z. Ghe., Z. P., H. V. și H. T.. Cu acest teren proprietarii au fost puși în posesie conform fișei proces-verbal de punere în posesie (act atacat în prezent - fila 7).
Prin Hotărârea nr. 409/11.03.2004 a Comisiei Județene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava (atacată în prezent - fila 13) s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 8 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza comunei Stulpicani pentru I. S. în calitate de moștenitoare a defunctului Vaia V..
La 20.09.2005 petentul C. I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 6 suprafață-de 9,19 ha teren cu vegetație forestieră în calitate de moștenitor după autorul (bunicul) Vaia V. (fila 12 dosar_ - este același teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate intimatei I. S. prin actele atacate în prezent). Prin Hotărârea nr. 2063/22.06.2006 a Comisiei Județene Suceava (fila 3 dosar_ ) cererea i-a fost respinsă. Împotriva acestei Hotărâri a formulat plângere petentul C. I., ce i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1159/06.11.2006 a Judecătoriei Gura Humorului din dosarul nr._ . Prin decizia nr. 350/21.02.2007 a Tribunalului Suceava din dosarul nr._ s-a admis recursul declarat de petent și s-a casat sentința cu trimitere spre rejudecare. La rejudecare, prin sentința civilă nr. 1526/14.11.2007 a Judecătoriei Gura Humorului din dosarul nr._ a fost respinsă plângerea petentului C. I.. Prin decizia nr. 757/01.04.2008 a Tribunalului Suceava din dosarul nr._ s-a admis recursul declarat de petent și s-a casat sentința cu trimitere spre rejudecare. La rejudecare, prin sentința civilă nr. 1040/05.07.2011 a Judecătoriei Gura Humorului din dosarul nr._ a fost respinsă plângerea petentului C. I.. Prin decizia nr. 989/10.05.2012 a Tribunalului Suceava din dosarul nr._/86/2011 a fost respins recursul declarat de petentul C. I. împotriva acestei din urmă sentințe.
Față de cele arătate în alineatul precedent, având în vedere că petentului C. nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu, acesta nu a justificat nici un interes propriu și nici calitate procesuală activă, fiind stabilit cu putere de lucru judecat că autorul deposedat proprietar al terenului în litigiu înscris în cartea funciară este Vaia V. care este unchiul petentului și autorul intimatei I. S., nu Vaia V. bunicul petentului, motiv pentru care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a petentului și pe cale de consecință a respins acțiunea.
Deși petentul a invocat că a promovat acțiunea și are un interes general, instanța a constatat că acesta nu justifică un asemenea interes, nefiind reprezentantul vreunei comunități, iar pe de altă parte s-a dovedit pe fond cu putere de lucru judecat că persoana deposedată, respectiv proprietarul tabular Vaia V. este unchiul petentului și autorul intimatei I. S. și în mod legal i s-a reconstituit acestei petente dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin actele atacate, astfel că acțiunea nu a fost întemeiată și a fost respinsă.
Întrucât nu și-a dovedit susținerile, petentul s-a făcut vinovat de cauzarea cheltuielilor avansate de intimata I. S. în prezenta cauză - cu plata onorariului avocatului de 700 lei conform chitanței depuse la dosar (fila 98), astfel că în baza art.274 cod procedură civilă instanța l-a obligat pe petent.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate cu reținere spre rejudecare, iar pe fond modificarea hotărârii instanței de fond in sensul admiterii cererii.
În motivare a arătat că în mod greșit prima instanța a respins cererea formulata de el, reținând lipsa calității procesual active, dat fiind faptul ca in cauza a solicitat anularea absoluta a actelor prin care parata I. S. a fost pusa in posesie cu terenuri care aparțineau bunicului său Vaia V.. Așa cum se prevede in codul civil, regimul juridic al nulității absolute privește un interes general, obștesc si da dreptul fiecărei persoane sa acționeze in momentul încălcării unui drept. Iar art. III din Lg. 169/97 modif. prin Lg. nr. 247/2005, reglementează cazurile de nulitate absoluta a actelor emise cu încălcarea prevederilor Lg. nr. 18/91, respectiv actele de reconstituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor fizice care nu erau indreptatite conform legii la astfel de reconstituiri.
Prima instanța s-a mărginit la a copia motivările din alte procese pe
care le-a avut, fără a încerca sa interpreteze actele de stare civilă în sensul susținerilor sale. S-a considerat ca din moment ce parata I. S. deține un Titlu de proprietate acesta este suficient pentru ca cererile reclamantului sa nu mai fie analizate, iar actele de stare civila depuse sa nu fie luate in considerare.
Familia Vaia V. (bunicii săi) au locuit in Moinesti Bacău (acolo s-a născut si mama sa), iar ulterior s-au mutat in Stulpicani. În Stulpicani a fost o singura familie cu numele Vaia, aceasta fiind familia bunicului său. Mama sa fost moașa satului, iar in al doilea război mondial a fost prinsa . ucisa. Reclamantul este unicul fiu, si la data decesului mamei avea 16 ani. A solicitat ca instanța sa înțeleagă cum un copil de 16 ani, a cărui mama fusese ucisa, a fost nevoit sa se prezinte la Primărie sa declare decesul mamei. Declarația a făcut-o pur si simplu fără a avea alte documente asupra sa, motiv pentru care s-a făcut greșeala din certificatul de deces al mamei cu privire la numele tatălui. Insa cu extrasul din Registrul de Nașteri a dovedit momentul nașterii si părinții mamei sale.
Instanța nu a reținut si nu a motivat in fapt si in drept susținerile sale, limitându-se doar la a le copia. Cu toate ca a arătat ca nu este data excepția lipsei interesului invocata de parata C. Locala de Fond Funciar Stulpicani, întrucât, in temeiul art. 9 din Lg. nr. 18/91, republicata, a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate după autorul său Vaia V., pentru terenul cu vegetație forestiera ce face obiectul prezentei cauze.
Condiția existentei interesului este data de introducerea cererii pentru reconstituire drept de proprietate, condiție pe care reclamantul a îndeplinit-o, iar Legea nr. 169/97, art. III, prevede posibilitatea constatării nulității unui titlu ce s-a eliberat pentru un teren ce nu aparține autorului solicitantului. In speța, proprietar tabular al terenului in cauza este bunicul său Vaia V., nefăcându-se nici o mențiune la Cartea Funciara despre autorii paratei I. S., care sunt Vaia V. I. si Vaia E.. Dupa decesul Elisabetei (care a decedat după I.) s-a întocmit si Certificatul de Moștenitor nr.60/1980, care inventariază mobilele si imobilele găsite in patrimoniul defunctei E. Vaia si in care nu figurează nici una din suprafețele de pădure care fac obiectul prezentei cauze. Nu se face vorbire in nici un extras de carte funciara despre proprietarul tabular Vaia V. I.. Iar daca ar fi fost vreo eroare cu privire la nume, parata I. S. ar fi trebuit sa solicite o rectificare de carte funciară pe cale judecătoreasca, lucru pe care nu 1-a făcut. Prima instanță nu poate retine, in lipsa unei hotărâri irevocabile de rectificare, ca exista identitate de nume intre proprietarul tabular Vaia V. si neproprietarul Vaia V. I.. Chiar parata I. S., a afirmat, in finalul întâmpinării depuse in prezenta cauza, "proprietarul tabular înscris in CF 397 Stulpicani este Vaia V. si nu Vaia V. I.".
Așa cum a rezultat din actele depuse la dosar, bunicul său, Vaia V. a venit din Italia in România, fiind un om cu avere si cumpărând mai multe suprafețe de pădure. Or, daca tot s-a calculat vârsta ce o avea bunicul la momentul cumpărării terenurilor in cauza, tot așa era corect sa se calculeze si vârsta fiului sau V. I., care la momentul primelor înscrieri in CF.(1922) avea vârsta de 29 de ani, fiind greu de crezut ca fiind așa de tânăr avea putere financiara sa cumpere păduri. Daca se va analiza si extrasele de la Arhivele Naționale pe numele lui V. I. si al soției sale se va observa ca aceștia trăiau modest având o casa si puțin teren.
Din nou este in eroare prima instanța când afirma in sentința recurata (fila 5), ca Vaia I. V. s-a născut in anul 1883, când de fapt acesta s-a născut in anul 1893, la trei ani după data de naștere a mamei sale (1890). De asemenea, s-a invocat faptul ca tatăl lui C. ar fi Vaia A. si nu Vaia V., si ca ar fi sora vitrega, doar după mama cu I. V. (unchiul). Insa actul de deces al lui Vaia A., înlătura orice interpretare de acest gen. Astfel, la o simpla comparație ale datelor de naștere ale certificatului lui A. si al lui C. se va observa ca mama C. s-a născut in anul 1890 la Bacău, iar A. s-a născut in anul 1902 la F., rezultând ca A. este mai mic cu 12 ani decât C.. Este fizic imposibil ca A. sa fie tatăl lui C..
E. retine prima instanța ca nu are calitate procesuala activa, cu toate ca a invocat o nulitate absoluta si a făcut dovada ca a formulat cerere de reconstituire după bunicul său Vaia V.. Este in eroare instanța când afirma ca s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca autorul deposedat proprietar al terenului in litigiu înscris in CF este Vaia V., unchiul si nu Vaia V. bunicul. Potrivit Deciziei nr. 757/2008 a Tribunalului Suceava "din evidentele cadastrale rezulta ca suprafața de pădure solicitata de petent figurează pe Vaia V., in baza decretelor de transmitere a succesiunii din 1922, respectiv 1937, ceea ce dovedește ca este antecesorul petentului si nu unchiul sau, trupul din Obștea Stulpicani având si mențiunea ca terenul provine de la Zorzi Giuseppe". Aceasta constatare a instanței corespunde adevărului, insa nu a fost avuta in vedere de către instanțele ce au judecat ulterior. Din acest motiv a formulat o cerere către CEDO, care are ca obiect plângerea împotriva hotărârii comisiei de fond funciar prin care nu i-a fost recunoscut dreptul după bunicul Vaia V..
In drept, a invocat disp. art.304 pct. 9 Cod pc.civ. și disp. art. 304/1 Cod pr.civ.
Pârâta I. S., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că terenul solicitat de recurent a fost reconstituit pârâtei prin Hotărârea nr._ din 26.03.1992 a Comisiei județene și TP nr. 29/14.10.1993, în baza testamentului încheiat de Vaia V. la data de 11.09.1956 și a testamentului încheiat de Vaia Elisabeța la data de 18.11.1978, precum și a CM nr. 60 din 1 februarie 1980.
Prin plângerea care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Gura Humorului reclamantul a solicitat anularea hotărârii nr. 2063/22.06.2006 a Comisiei Județene și reconstituirea în favoarea sa a dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,19 ha teren pădure, în calitate de moștenitor al bunicului său Vaia V..
Prin sentința civilă nr. 1040 din 5 iulie 2011 a Judecătoriei Gura Humorului s-a respins în mod corect plângerea petentului, reținându-se că acesta nu a reușit să dovedească că autorul deposedat al terenului solicitat la reconstituire este Vaia V. de A. și nu Vaia V. I., autorul pârâtei.
Prin Decizia nr. 989/10 05 2012 a Tribunalului Suceava s-a respins recursul declarat de C. I., împotriva sentinței civile mai sus menționată, ca nefondat, întrucât acesta nu a produs noi probe prin care să dovedească îndriduirea sa de a cere și a obține reconstituirea dreptului de proprietate după pretinsul său bunic patern Vaia V..
Astfel, prin cele două hotărârii judecătorești s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că reclamantul nu are vocație succesorală concreta și implicit calitate de moștenitor al autorului deposedat Vaia V. care este unchiul reclamantului și autorul pârâtei, nu Vaia V. bunicul reclamantului.
Prin urmare, din analiza probelor administrate până în prezent în fata instanței, solicită a se reține că reclamantul a atacat cu acțiune în nulitate toate actele de proprietate emise în favoarea sa, în condițiile în care acesta nu are consolidat un drept de proprietate în patrimoniul său.
Având în vedere că ofensiva judiciară a început în 2006 iar reclamantului nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu, acesta nu justifică nici un interes propriu și nici calitate procesuală activă.
În drept, a invocat disp. art. 115 Cod procedură civilă.
Celelalte intimate, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9, 3041 din vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
În mod corect, prima instanță s-a raportat la litigiul anterior, desfășurat între părți, având ca obiect plângere la Legea nr.18/1991 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamantul-recurent pentru suprafața de 9,19 ha, teren cu vegetație forestieră, după autorul Vaia V. (bunic), fiind vorba de același teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea intimatei, prin actele atacate în prezentul dosar (titlul de proprietate nr. 29/1993 pentru 10.000 mp, respectiv Hotărârea Comisiei Județene nr.409/2004, pentru 80.000 mp).
Litigiul anterior a fost soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 989/2012 a Tribunalului Suceava, prin care s-a respins recursul reclamantului recurent din prezenta cauză, menținându-se soluția primei instanțe, de respingere a cererii de reconstituire. S-a reținut că terenul solicitat de reclamant a fost reconstituit intimatei și că acesta nu a dovedit că autorul deposedat al terenului în litigiu este Vaia V., bunicul, și nu Vaia V. I., autorul intimatei.
Soluționat irevocabil, celălalt litigiu a intrat în autoritate de lucru judecat, care funcționează nu doar ca excepție, bazată pe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci și ca prezumție, în plan probator.
Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat constă în posibilitatea, pentru partea care a câștigat, de a invoca dreptul său într-un litigiu ulterior.
Efectul negativ al autorității de lucru judecat constă, pentru partea care a pierdut, în imposibilitatea de a invoca într-un alt dosar dreptul său.
Autoritatea de lucru judecat constituie o componentă a principiului securității raporturilor juridice, fiind evidențiată și în jurisprudența CEDO (cauza A. contra României, cauza A. contra României).
Nefiind îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, reclamantul-recurent nu are calitate procesuală activă, respectiv interes pentru a contesta actele intimatei.
Într-adevăr, s-a invocat nulitatea absolută, care poate fi invocată de orice persoană interesată. Recurentul nu justifică însă un interes legitim, neexistând un folos practic pentru acesta în invalidarea actelor intimatei pentru terenurile în litigiu, care oricum nu i-ar reveni acestuia, pentru că, irevocabil, s-a stabilit că nu justifică dreptul de proprietate.
Se invocă art. III din Lege nr.169/1997, modificată prin Legea nr. 247/2005, care sancționează cu nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate pentru persoanele care nu erau îndreptățite la astfel de reconstituiri. În speță, în litigiul anterior, în contradictoriu cu reclamantul-recurent, s-a statuat că intimata este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, aspect ce nu poate fi repus în discuție.
Prima instanță și-a motivat corect, în fapt și în drept soluția, ținând cont de litigiul anterior, nemaiputând analiza alte aspecte invocate de reclamant, pentru a respecta autoritatea de lucru judecat.
Recurentul invocă actele de stare civilă, pentru a dovedi că terenurile în litigiu au aparținut bunicului său, și nu autorului intimatei. Se mai prezintă istoricul familiei, eroarea la înregistrarea decesului mamei sale, locul și data nașterii membrilor familiei, situația tabulară, legăturile de rudenie, inventarul defunctei Vaia E., situația materială a fiecăruia. Prin toate aceste argumente se încearcă a se dovedi că terenurile în litigiu nu provin de la autorul intimatei, ci de la autorul recurentului. Aceste aspecte nu pot fi reținute întrucât tind la încălcarea autorității de lucru judecat, ceea ce nu este permis.
Greșit arată recurentul că prima instanță a constatat doar că intimata deține titlu de proprietate și astfel nu a mai analizat cererile sale. De fapt, prima instanță s-a raportat la aspectele tranșate, cu autoritate de lucru judecat, în litigiul anterior.
Prima instanță nu a reținut lipsa interesului, dedusă din lipsa cererii de reconstituire, ci din neîndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate, statuată în litigiul anterior.
Prima instanță nu a reținut că există identitate între proprietarul tabular Vaia V. și Vaia V. I., ci s-a raportat la celălalt litigiu, soluționat irevocabil.
Prima instanță nu a analizat datele de naștere ale rudelor părților nici legăturile de rudenie, aceste aspecte au fost prezentate ca făcând parte din apărările formulate în întâmpinare, nu au fost însușite de instanță.
Prima instanță a reținut că autorul deposedat este Vaia V., unchiul și nu Vaia V. bunicul, raportându-se corect la litigiul anterior, nemaiputând fi analizate înscrierile din cartea funciară, pentru a se rediscuta aspectele intrate în autoritatea de lucru judecat.
Recurentul invocă decizia civilă nr.757/2008 a Tribunalului Suceava, care este o decizie de casare intermediară în litigiul anterior, arătat mai sus, nemaifiind de actualitate, prin pronunțarea deciziei civile nr. 989/2012 a Tribunalului Suceava.
În consecință, în baza art. 312 al.1 din vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, față de căderea în pretenții, va obliga recurentul să plătească intimatei 700 lei, cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către petentul C. I., domiciliat în F., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 45 din data de 14 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimate fiind I. S., domiciliată în Stulpicani, jud. Suceava, C. L. de fond funciar Stulpicani și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei I. S. 700 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 10 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. A. A. I. M. V. O. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond P. C.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./17.05.2013
| ← Cereri. Decizia nr. 14/2013. Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Decizia nr. 1214/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
