Partaj judiciar. Decizia nr. 1587/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1587/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 9726/314/2010
Dosar nr._ - partaj judiciar –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1587
Ședința publică din data de 13 IUNIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta F. Z., domiciliată în oraș Liteni, ..61, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 5363 din data de 16.11.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ , intimați fiind D. N., domiciliat în oraș Liteni, ., P. V. D. și P. D., ambii domiciliați în oraș Liteni, ..61, județul Suceava și I. A., domiciliată în oraș Liteni, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă asistată de avocat B. A., intimații pârâți P. V. D. și P. D. și avocat I. M. pentru intimatul pârât D. N., lipsă fiind ceilalți intimați pârâți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă al instanței s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de intimatul pârât D. N. ( filele 28-30) la recursul promovat în cauză.
Instanța aduce la cunoștința apărătorului ales al recurentei reclamante împrejurarea că prin Încheierea nr.259 din data de 25 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de recurentă și s-a dispus scutirea într-un procent de 50% a cuantumului acesteia, respectiv de la 823,50 lei la 411,75 lei.
Avocat B. A. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării asistenței juridice în instanță recurentei reclamante (fila 31), precum și chitanța . nr._ din data de 12.06.2013 în cuantum de 412 lei și timbrul judiciar în valoare de 5 lei ( fila 34) aferente recursului promovat în cauză.
Instanța ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferentă recursului promovat în cauză și constatând recursul regulat introdus dispune anularea acestora.
Intimații pârâți P. V. D. și P. D. depun la dosar întâmpinarea formulată la recursul promovat în cauză (filele 26-27).
Având în vedere că în cauză au fost depuse întâmpinări de către intimații pârâți, instanța procedează la a înmâna un exemplar de pe acestea apărătorului ales al recurentei reclamante pentru a i se da posibilitatea de a lua act de conținutul acestora.
De asemenea instanța procedează la comunicarea unui exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimații P. V. D. și P. D., apărătorului ales al intimatului pârât D. N., avocat I. M., pentru a i se da posibilitatea de a lua act de conținutul acesteia.
Văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat B. A. pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului precizând că motivele de nelegalitate pentru care a promovat prezenta cale de atac se încadrează în disp. art. 304 pct.7,9 Cod Procedură Civilă, în cauză fiind incidente și dispozițiile art.312 pct. 5 Cod Procedură Civilă.
Astfel, arată că, în mod nejustificat a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu referire la anularea certificatului de moștenitor vizând bunurile mobile - de vreme ce prin probele administrate s-a făcut dovada că nu a avut cunoștință de eliberarea certificatului de moștenitor decât după promovarea acțiunii de partaj succesoral promovată de pârâtul D. N. în dosar nr._ încât nu erau incidente dispozițiile art. 1,3 Decretul 167/1958 - acțiunea fiind introdusă în termen.
O altă critică vizează faptul că în mod greșit instanța de fond a respins ca nefondată capătului de cerere privind anularea certificatului de moștenitor cu referire la imobile consemnate în certificatul de moștenitor, printr-o interpretare eronată a dispozițiilor legale incidente în materia „coproprietarii", dar și a probelor administrate în cauză. O astfel de excepție nu se impunea a fi invocată în raport de probatoriul administrat în cauză.
Instanța de fond a apreciat că părțile nu au demonstrat decât ulterior relația de concubinaj pentru partajul de coproprietate.
Din sentința civilă nr. 4916/23.06.1992 a Judecătoriei Suceava prin care s-a stabilit paternitatea celor doi copii rezultați din concubinaj, rezultă neîndoielnic existența relațiilor de concubinaj din 1975 până în 1991, iar probele administrate în acel dosar confirmă această situație, martor fiind chiar fratele defunctului concubin – Pitari M..
În ceea ce privește stabilirea paternității acesta s-a făcut în contradictoriu cu D. N. astfel că toate argumentele îi sunt opozabile.
De notorietate sunt și declarațiile de martorii din partea reclamantei, care au fost audiați nemijlocit în dosar și care confirmă nu numai relațiile de concubinaj, dar și achiziționarea bunurilor imobile în acea perioadă, lucrările fiind făcute împreună sau după decesul concubinului astfel că motivarea instanței cum că relația efectivă de concubinaj s-ar „plasa în timp" după achiziționarea imobilelor este lipsită de orice fundament probator.
Motivarea instanței de fond cum că reclamanta nu ar fi dovedit achiziționarea imobilelor în comun este străină de realitatea probelor făcând dovada veniturilor ce le realizam, iar suplimentar însăși pârâtul D. N. a recunoscut atât prin întâmpinarea depusă cât și prin răspunsurile la interogator că au făcut construcții noi.
Precizează că reclamanta a arătat că a solicitat constatarea că unele imobile (casă + teren) au fost dobândite în perioada concubinajului de lungă durată (plus îmbunătățiri), (chiar dacă actele sunt doar pe defunctul concubin), tinzând a demonstra o situație de fapt existentă cu consecința producerii de consecințe juridice respectiv constatarea că are un drept de coproprietate pe cote părți asupra imobilelor în consens cu dispozițiile art. 644, 645, 728 cod civil (vechi) și putând pe cale de consecință solicita partajul de coproprietate.
Precizează că a depus la instanța de fond extrase din teoria și practica judiciară în materia excepției invocate și a partajului de coproprietate, însă judecătoria a îmbrățișat alt punct de vedere în contradicție cu practica judiciară constantă a instanțelor din țară, îngrădindu-i astfel reclamantei recurente posibilitatea accesului real la justiție.
Tot în mod nejustificat instanța de fond a reținut excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, instanța de fond reținând că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi dobândit cu contribuție comună cu defunctul autor al pârâților casa și terenul din litigiu.
În consecință, în temeiul disp. art.312 pct.5 Cod Procedură Civilă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare, pentru a se pronunța pe fond și nu pe excepții. Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanțelor de la filele 32,33 dosar.
Avocat I. M. pentru intimatul pârât D. N.lai solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că instanța de fond în mod just a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, fiind intervenită prescripția achizitivă.
În ceea ce privește decizia primarului de desemnare a unui curator, acesta a fost numai pentru acceptarea succesiunii, strict formal nu există un înscris privind descărcarea de gestiune a curatorului.
Cu privire la partajul de coproprietate acesta se poate solicita doar de către coproprietari impunându-se a se face dovada acestei calități, însă o asemenea dovadă nu există.
Susținerea reclamantei cum că nu au avut locuință comună este reală pentru că niciuna dintre familiile celor două părți nu a acceptat această relație.
Din punctul său de vedere o relație extraconjugală din care a rezultat un copil nu duce automat și nu se poate confunda cu un concubinaj notoriu care presupune o locuință comună și gestionarea în comun a veniturilor realizate.
Împrejurarea că, reclamanta împreună cu defunctul au făcut unele îmbunătățiri nu-i conferă un drept de proprietate asupra imobilului căruia i s-au adus îmbunătățiri ci un drept de creanță care poartă asupra moștenirii.
Tot astfel, constituirea dreptului de proprietate s-a făcut în considerarea calității de proprietar al construcțiilor cumpărate care au determinat trecerea în proprietatea statului a terenului aferent acestora.
Ori, cererea pentru constituirea dreptului de proprietate a fost făcută numai de către defunctul P. N..
Este real faptul că părțile au stat împreună doar după anul 1983, după cumpărarea imobilului, astfel încât reclamanta nu poate reclama un drept de proprietate.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la fila 36 dosar.
În replică, avocat B. A. învederează instanței împrejurarea că deși au fost depuse acte din care rezultă faptul că imobilul a fost cumpărat de defunct, sunt dovezi din care rezultă că relația dintre reclamantă și defunct a început în 1975, deci cu un an de zile înainte de nașterea primului copil rezultat din concubinaj.
Intimații pârâți P. V. D. și P. D. precizează că sunt de acord cu acțiunea reclamantei sens în care solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în întâmpinarea depusă la termenul de astăzi la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 22.10.2010 reclamanta F. Z. a chemat în judecată pe pârâții D. N., P. V. D. și P. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- să se constate că în perioada 1975 – 1991 că a întreținut relații de concubinaj cu P. N. ( decedat la 08.09.1991) dobândind în coproprietate în cotă de ½ una casă și anexe prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1836/14.04.1983 a fostului notariat de Stat Suceava, cu terenul aferent de 657 m.p. în valoare de_ lei, construcții cărora le-a adus îmbunătățiri în aceeași perioadă, dar și alte îmbunătățiri prin aport propriu exclusiv după anul 1991, precum și bunuri mobile ;
- să se dispună partajarea dreptului de coproprietate asupra imobilelor astfel dobândite în cote părți de ½ pentru reclamantă și ½ pentru pârâți în indiviziune în calitate de moștenitori ai defunctului prin atribuirea tuturor bunurilor reclamantei iar pârâții urmând a primi cota parte sub formă de sultă;
- să se constate că imobilele construcții sunt efectuate prin aport propriu după decesul autorului pârâților îmbunătățiri în valoare de_ lei . Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că din anul 1975 a întreținut relații de concubinaj cu P. N. – decedat la 08.09.1991, iar din relație au rezultat doi copii P. V. D., născut la 17.01.1977 și P. D. născut 30.09.1987, a căror paternitate a fost stabilită prin sentința civilă nr. 4916/23.06.1992 a Judecătoriei Suceava. Prin certificatul de moștenitor nr. 1708 din 17.11.1992 a Notariatului de Stat a județului Suceava pârâților, în calitate de descendenți, li s-au stabilit calitatea de moștenitori ai defunctului, fiind trecute la masa succesorală bunurile succesorale ca fiind proprietate exclusivă a defunctului deși în realitate au fost dobândite în coproprietate cu ea – reclamanta în cote de ½.
A mai arătat reclamanta că în timpul concubinajului a dobândit în coproprietate următoarele bunuri: una casă și anexe conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1836 din 14.04.1983 a Notariatului de Stat al județului Suceava și suprafața de 657 m.p. teren aferent construcțiilor conform titlului de proprietate nr. 2097/ 03.09.2002 eliberat pe numele defunctului, imobile în valoare de_ lei.
A mai precizat reclamanta că împreună cu defunctul la imobilul casă care era din chirpici, a făcut următoarele renovări în timp, respectiv: a refăcut acoperișul cu azbociment, a construit o sobă în perete, a construit o altă sobă în bucătărie, a construit o fântână din tuburi de beton cu acoperiș din scândură și anexe specifice, un beci din bolțari, cu placă beton, cu intrare pe deasupra, a edificat o anexă la casă compusă din un hol, o bucătărie și magazie – cu placă ciment, din cărămidă perforată, acoperite cu azbociment, o anexă pentru animale, cu două compartimente, iar după anul 1991, prin aport propriu a efectuat și alte îmbunătățiri la imobile cu contribuție exclusivă, respectiv la casă la casă reparații capitale, fațada la casă cu ciment și var, la anexa de la casă a podit holul și bucătăria, a edificat un gard de sârmă de aprox. 10 m. liniari, o poartă mare și una mică, un adăpost pentru oi, a refăcut beciul, a schimbat ușa la magazia de la anexa casei și a edificat un gard nou la drum din scândură acoperită cu tablă, fiind păstrați stâlpii metalici vechi .
A arătat că suprafața de 657 m.p. aferent construcțiilor a fost dobândită prin titlul de proprietate nr. 2097/03.09.2002 pe numele defunctului prin constituirea dreptului de proprietate .
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 728 Cod civil, art. 111 Cod procedură civilă .
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogator pârâți, martori și expertize evaluare construcții și topo.
La data de 27.07.2011, prin serviciul registratură, reclamanta a depus la dosar completări la acțiune solicitând anularea certificatului de moștenitor nr. 1708/17.11.1992 a fostului Notariat de Stat Județean Suceava – eliberat după P. N. cu privire la masa succesorală – în sensul de a se constata că face parte din masa succesorală după defunct doar cota de ½ din bunurile mobile și imobile – cealaltă cotă de ½ aparținându-i în calitate de coproprietară, iar în ce privește cotele cuvenite moștenitorilor sunt câte 1/3 pentru fiecare din ½.
Pârâtul P. D. și ca mandatar pentru pârâtul P. V. D. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că sunt de acord cu acțiunea reclamantei ( filele 42 – 43).
Pârâtul D. N. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul dispozițiilor art.1 și 3 din Decretul nr. 167/1995, motivat de faptul că reclamanta a luat cunoștință de emiterea certificatului de moștenitor chiar de la emiterea acestuia dată fiind calitatea de moștenitori a celorlalți doi pârâți, minori la acea dată și când, reclamanta pentru a le dovedi calitatea de moștenitori l-a acționat în judecată solicitând stabilirea filiației față de tatăl său.
A mai arătat pârâtul prin întâmpinare că susținerile reclamantei nu corespund realității cu privire la dobândirea în coproprietate în cote de ½ a casei de locuit și construcțiilor gospodărești anexe, întrucât acestea au fost cumpărate numai de defunctul P. N. așa cum rezultă și din contractul de vânzare cumpărare iar lucrările de reparații și îmbunătățiri nu–i conferă reclamantei dreptul de proprietate asupra unei cote din imobile ci doar un drept de creanță pe care îl poate valorifica împotriva moștenitorilor defunctului. De asemenea, a mai arătat că reclamanta nu a putut efectua îmbunătățiri la imobile întrucât după decesul tatălui lui, nu a avut acces în gospodărie, iar cât privește terenul dobândit prin constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 24 din Legea 18/1991 a devenit proprietatea defunctului ca titular al dreptului de proprietate asupra construcțiilor .
La termenul de judecată reclamanta a depus la dosar o cerere de completare a cadrului procesual al acțiunii în sensul că a solicitat chemarea în judecată a numitei I. A., pentru opozabilitatea hotărârii, fiind depuse totodată și precizări la acțiune .
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile pârâților și proba testimonială, ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei.
La termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 5363 din data de 16.11.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei cu privire la capătul de cerere vizând anularea certificatului de moștenitor nr. 1708/1992 în privința bunurilor mobile înscrise în acest certificat, excepție invocată de către pârâtul D. N..
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei cu privire la capătul de cerere vizând anularea certificatului de moștenitor nr. 1708/1992 în privința bunurilor imobile înscrise în acest certificat, excepție invocată de către pârâtul D. N..
S-a respins cererea de anulare a certificatului nr. 1708/1992 ca prescrisă cu privire la bunurile mobile și ca nefondată cu privire la bunurile imobile înscrise în acest certificat.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată din oficiu de către instanță.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă reclamanta F. Z., domiciliată în oraș Liteni, .. 61, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâții D. N. domiciliat în oraș Liteni, ., P. V. D., P. D., ambii cu domiciliul în oraș Liteni, .. 61, jud. Suceava și I. A. din oraș Liteni, jud. Suceava, având ca obiect partaj bunuri judiciar, pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Reclamanta a fost obligată la plata în favoarea pârâtului D. N. a sumei de 900 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând excepțiile invocate și acțiunea formulată prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, a reținut următoarele:
Cu privire la excepția dreptului la acțiune al reclamantei cu privire la capătul de cerere vizând anularea certificatului de moștenitor nr. 1708/1992, excepție invocată de către pârâtul D. N. prin întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
Cât privește prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea acțiunii în anularea certificatului de moștenitor, instanța de fond a menționat că o asemenea acțiune nu este o acțiune de sine stătătoare, ci o acțiune care sancționează direct drepturile moștenitorilor sau, după caz, ale terților. În speță, reclamanta a contestat cuprinderea în masa succesorală a unor bunuri asupra cărora pretinde un drept de proprietate, ipoteză în care acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este guvernată de regulile aplicabile acțiunilor reale. Din această perspectivă, instanța de fond a observat că certificatul de moștenitor nr. 1708/1992 cuprinde atât bunuri mobile, cât și bunuri imobile.
Cum acțiunea reală (în revendicare) asupra bunurilor imobile este imprescriptibilă, instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune față de aceste bunuri. Cu privire la bunurile mobile cuprinse de certificatul amintit, instanța de fond a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la aceste bunuri și în consecință a respins cererea de anulare a certificatului nr. 1708/1992 ca prescrisă cu privire la bunurile mobile și ca nefondată cu privire la bunurile imobile înscrise în acest certificat, reclamanta nefăcând nici o dovadă a vreunui motiv de anulare a certificatului de moștenitor, așa cum s-a arătat cu ocazia analizării excepției lipsei calității procesuale active a acesteia.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată din oficiu, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi dobândit cu contribuție comună cu defunctul autor al pârâților casa și terenul din litigiu. Reclamanta susține că ar fi avut o relație de concubinaj cu defunctul P. N.,însă, în lipsa unor dispoziții legale exprese concubinajul nu poate constitui prin el însuși izvor al unei coproprietăți, cu atât mai mult cu cât, în anul 1975 când se susține că a început relația de concubinaj, reclamanta era căsătorită cu o altă persoană.
Oricum ar fi, pretinsa relație de concubinaj a început ulterior dobândirii de către defunctul P. N. a casei și terenului din litigiu, după achiziționarea acestor imobile defunctul locuind, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați, singur.
Cu privire la terenul în litigiu, așa cum rezultă din documentația emiterii titlului de proprietate, dreptul de proprietate a fost reconstituit defunctului cu privire la terenurile cu care s-a înscris în C.A.P., astfel încât reclamanta nu poate pretinde drepturi proprii cu privire la aceste terenuri.
Așa fiind, în condițiile în care reclamanta nu justifică calitatea de coproprietar asupra bunurilor din litigiu, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a acesteia în promovarea acțiunii de ieșire din indiviziune cu privire la averea succesorală rămasă după defunctul P. N. și a respins în consecință cererea.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, instanța de fond a obligat reclamanta la plata în favoarea pârâtului D. N. a cheltuielilor de judecată în sumă de 900 de lei.
Reclamanta F. Z. a promovat recurs împotriva sentinței civile nr. 5363/16.11.2012 a Judecătoriei Suceava invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7, 9 Cod procedură civilă.
Consideră recurenta că nejustificat a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu referire la anularea certificatului de moștenitor vizând bunurile mobile - de vreme ce prin probele administrate s-a făcut dovada că nu a avut cunoștință de eliberarea certificatului de moștenitor decât după promovarea acțiunii de partaj succesoral promovată de pârâtul D. N. în dosar nr._ (înregistrată la 3.06.2010) încât nu erau incidente dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 - acțiunea fiind introdusă în termen.
Printr-o interpretare eronată a dispozițiilor legale incidente în materia „coproprietății", dar și a probelor administrate în cauză, instanța în mod greșit a dispus respingerea ca nefondată a capătului de cerere privind anularea certificatului de moștenitor cu referire la imobile. În argumentarea acestei soluții (făcând trimitere și la motivarea privind excepția lipsei calității procesuale active invocată din oficiu), instanța de fond a apreciat că nu ar fi dat vreun motiv de anulare a certificatului de moștenitor, reținând că nu ar fi făcut dovada dobândirii prin contribuție comună a imobilelor în litigiu, că în 1975 era căsătorită cu altă persoană și că în fine, relația de concubinaj dintre dânsa și defunct s-ar situa în timp ulterior dobândirii gospodăriei (1983). Reținerea unei astfel de situații în contradicție cu multitudinea probelor administrate, care demonstrează contrariul, nu este decât o încercare de justificare a excepției pusă în discuție din oficiu, prin denaturarea interpretării probelor.
Astfel - din preambulul și considerentele sentinței civile nr. 5647/26.11.1991 a Judecătoriei Suceava (dosar 8352/1991) fila 7 care a admis acțiunea în tăgada paternității pentru cei doi copii formulată de fostul său soț F. C. (reclamantul fiind prezent la dezbateri), iar instanța a reținut conform precizărilor din acțiune și probe că despărțirea în fapt a survenit în 1975/1976 (în mod real la sfârșitul anului 1975) că fiind plecat prin țară la diverse locuri de muncă (Rovinari, Flămânzi, H., Călimani, Săveni, Dornești) nu a avut cunoștință de nașterea celor doi copii - dar era imposibil a fi tatăl lor, date fiind relațiile de concubinaj cu P. N. întreținute de pârâtă, din care s-au născut aceștia. Reține și instanța că deși soții aveau trei copii din căsătorie, aceștia erau internați la un centru de ocrotire a minorilor, iar de la nașterea celor doi nu a fost acționat în judecată pentru pensie de întreținere pentru a lua cunoștință de existența lor.
Din sentința civilă nr. 4916/23.06.1992 a Judecătoriei Suceava prin care s-a stabilit paternitatea celor doi copii rezultați din concubinaj, rezultă neîndoielnic existența relațiilor de concubinaj din 1975 până în 1991, iar probele administrate în acel dosar (declarații martori) confirmă această situație, unul dintre martori fiind chiar fratele defunctului concubin – Pitari M..
Stabilirea paternității s-a făcut în contradictoriu cu D. N. astfel că toate argumentele îi sunt opozabile.
Prin răspunsurile la interogator ale pârâtului D. N. fila 90 s-a invocat acreditarea ideii că la nașterea primului (V. - D.) concubinii nu locuiau împreună - situație care nu poate fi luată în considerare - de vreme ce la acea dată pârâtul D. N. avea vârsta de aproximativ 7 ani (născut la 29.08.1969).
De asemenea, prin formularea întrebării nr. 1 din interogatoriul formulat de același pârât pentru reclamantă, fila 89, s-a încercat inducerea cu rea credință a ideii că P. N. și mama pârâtului D. N. ar fi locuit în casa din litigiu - deși astfel cum rezultă din copia sentinței civile nr. 2374/6.08.1971 a Judecătoriei Suceava - defunctul fusese obligat la pensie de întreținere în favoarea pârâtului - pe atunci minor - încă din acel an, pensie majorată ulterior prin sentința civilă nr. 4012/1976 și menținută prin sentința de divorț nr. 4437/2.10.1979 a aceleiași instanțe.
De reținut că din considerentele sentinței de divorț rezultă împrejurările încheierii acelei căsătorii (pentru a scăpa de pedeapsă în urma unei fapte penale) despărțirea în fapt de aproximativ 10 ani etc. încât orice încercare de inducere în eroare a instanței nu avea suport probator.
Martorii din partea reclamantei, audiați nemijlocit în acest dosar, confirmă nu numai relațiile de concubinaj, dar și achiziționarea bunurilor imobile în acea perioadă, lucrările fiind făcute împreună sau după decesul concubinului astfel că motivarea instanței cum că relația efectivă de concubinaj s-ar „plasa în timp" după achiziționarea imobilelor este lipsită de orice fundament probator. (La data achiziționării bunurilor imobile în 1983 pârâtul P. V. D. rezultat din concubinaj avea vârsta de 6 ani).
De altfel, prin memoriul depus la 31.01.2012 – fila 112 a arătat că până la achiziționarea imobilelor au locuit în Roșcani - Liteni (casă părintească).
Motivarea instanței cum că nu ar fi dovedit achiziționarea imobilelor în comun este străină de realitatea probelor făcând dovada veniturilor ce le realizam, iar suplimentar însăși pârâtul D. N. a recunoscut atât prin întâmpinarea depusă cât și prin răspunsurile la interogator că au făcut construcții noi (anexă la casă, anexe gospodărești, fântână etc.) și îmbunătățiri, plus martorii audiați nemijlocit de instanță (exemplu D. C. - fila 114), ceilalți doi pârâți, au recunoscut pretențiile mele. Cu privire la teren, se impune aceeași concluzie în sensul că terenul a fost constituit titularului din contractul de vânzare cumpărare, dar cum am demonstrat achiziționarea în comun a imobilului teren (trecut la acea dată în proprietatea statului), nu poate beneficia decât de același regim.
Singurii martori care au o poziție vădit nesinceră (raportat la toate celelalte probe) sunt Tibichi V. și P. M. de care - culmea - instanța de fond a ținut seama în parte, deși s-a opus la audierea lor, fiind în dușmănie.
De reținut că prin încheierea din 21.10.2011, deși prin cererea de probe a indicat un număr mai mare de martori (inclusiv pentru concubinaj plus contribuții), instanța i-a limitat numărul martorilor la patru, fiind în imposibilitatea administrării tuturor probelor necesare.
Reclamanta recurentă a considerat așadar că respingerea capătului de cerere privind anularea certificatului de moștenitor (imobile) ca nefondată este urmare a unei greșite aplicări a probelor și a dispozițiilor legale incidente în materia dreptului de coproprietate. În mod nelegal instanța a respins acțiunea privind partajul de coproprietate pe excepția lipsei calității procesuale active (ca o consecință a modului de rezolvare a capătului de cerere anterior) argumentând că nu justifică calitatea de coproprietar.
Fără a reitera probele la care a făcut deja referire, o astfel de excepție nu este dată. Calitatea de „reclamantă" trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului pretins încălcat, demonstrând interesul îndreptățit de a cere concursul justiției ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport „recunoscut de lege" de conexitate cu acel drept.
Atâta timp cât a invocat ca fiind titulară a dreptului în raportul juridic dedus judecății, justifică calitate procesuală activă.
În speță, reclamanta a arătat că a solicitat constatarea că unele imobile (casă + teren) au fost dobândite în perioada concubinajului de lungă durată (plus îmbunătățiri), (chiar dacă actele sunt doar pe defunctul concubin), tinzând a demonstra o situație de fapt existentă (posibil a fi demonstrată prin orice mijloc de probă), cu consecința producerii de consecințe juridice respectiv constatarea că are un drept de coproprietate pe cote părți asupra imobilelor în consens cu dispozițiile art. 644, 645, 728 Cod civil (vechi) și putând pe cale de consecință solicita partajul de coproprietate.
Instanța, în raport de probe avea obligația să constate dobândirea imobilelor în coproprietate și să se pronunțe asupra câtimei cotei părți având elementele necesare.
Deși a depus extrase din teoria și practica judiciară în materia excepției invocate și a partajului de coproprietate, instanța de fond a îmbrățișat alt punct de vedere în contradicție cu practica judiciară constantă a instanțelor din țară, îngrădindu-i posibilitatea accesului real la justiție.
Față de reținerea excepției „lipsei calității procesuale active" și respingerea pe acest temei a partajului de coproprietate, a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 312 (5) Cod procedură civilă - trimiterea cauzei primei instanțe pentru necercetarea fondului.
A mai invocat incidența în speță și a dispozițiilor art. 129(5) Cod procedură civilă.
Intimații pârâți P. V. D. și P. D. au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe fond și nu pe excepțiile reținute.
Au considerat nelegal ca mamei lor să nu-i fie recunoscute drepturile ce i se cuvin pentru bunurile imobile (casă și teren) pe care le-a dobândit împreună cu tatăl lor în perioada concubinajului lor, relații din care aceștia s-au născut, concubinaj care a început la sfârșitul anului 1975 și a durat până la decesul tatălui în anul 1991.
Cumpărarea casei s-a făcut în 1983 când P. V. D. avea deja 6 ani, astfel că nu putea instanța de fond să aprecieze că relațiile de concubinaj s-ar plasa după această dată - ignorând toate probele de la dosar.
Mama lor a muncit din greu (a dovedit că era încadrată în muncă în acea perioadă, ce venituri realiza, etc.), muncea și în gospodărie și i-a crescut și pe ei împreună cu tatăl nostru, au făcut împreună adăugiri de anexe noi la casa pe care au cumpărat-o, iar după decesul tatălui lor a făcut și alte îmbunătățiri - încât soluția instanței apare neverosimilă când nu-i recunoaște nici un drept după peste 15 ani de conviețuire ca „soț și soție", dar fără „certificat"
Solicită să li se dea posibilitatea administrării unor probe suplimentare prin casarea cu trimitere a dosarului la prima instanță pentru ca mama lor să poată beneficia de drepturile ce i se cuvin în calitate de coproprietară, pentru a se stabili adevărul.
Intimatul pârât D. N. a formulat întâmpinare la recursul reclamantei F. Z. prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, considerând că sentința recurată este legală și temeinică.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune privind anularea certificatului de moștenitor, invocată de pârâtul D. N., consideră că aceasta este operantă în cauză, reclamanta având cunoștință de emiterea și de conținutul certificatului de moștenitor a căruia anulare o solicită, încă de la emiterea acestuia.
Celelalte două motive de recurs nu pot fi tratate și analizate decât prin prisma modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei în promovarea acțiunii de partaj de coproprietar cererea de anulare a certificatului de moștenitor cu privire la imobile considerată a fi imprescriptibilă ca orice acțiune reală a fost respinsă ca nefondată tocmai pentru faptul că instanța de fond a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada dobândirii în comun a bunurilor imobile și nu este dată calitatea ei de coproprietar care ar fi fost lezat prin înscrierea în certificatul de moștenitor a bunului imobil în întregul său și nu doar a cotei părți ce ar fi revenit defunctului pretins coproprietar.
Consideră că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi cumpărat împreună cu defunctul P. casa de locuit conform contractului de vânzare cumpărare din 14 aprilie 1983.
Susținerea acesteia potrivit căreia ar fi intrat în relații de concubinaj cu defunctul P. N. încă din anul 1975 este infirmată de probele administrate în cauză.
De altfel, reclamanta nu a demonstrat că ar fi locuit împreună cu defunctul mai înainte de cumpărarea casei de către acesta, ea afirmând că a locuit în satul Roșcani la casa părinților ei după nașterea primului copil din relația cu P. N., în 1977 când relațiile cu soțul ei s-au deteriorat.
În consecință, a solicitat respingerea recursului și obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată din instanța de recurs.
Examinând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul constată că este nefondat din următoarele considerente:
În ceea ce privește criticile referitoare la excepția prescripției dreptului la acțiune privind anularea certificatului de moștenitor, acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanta a avut cunoștință de emiterea și de conținutul certificatului de moștenitor nr. 1708/1992, a căruia anulare o solicită, încă de la emiterea acestuia.
Această concluzie se poate desprinde din faptul că în vederea emiterii acestui certificat, prin Decizia Primarului comunei Liteni nr. 34/25 octombrie 1992, pentru cei doi copii minori ai defunctului, a fost desemnată curator sora reclamantei, P. V..
Chiar dacă nu există înscrisuri care să ateste descărcarea de gestiune a curatorului, reclamanta a administrat bunurile dobândite prin moștenire de copiii ei minori în baza certificatului de moștenitor, fapt confirmat de aceasta în răspunsul la interogatoriul administrat în fața instanței de fond ( fila 89 dosar).
În consecință, în mod corect a reținut prima instanță că în ce privește acțiunea în anulare a certificatului de moștenitor cu privire la bunurile mobile sunt aplicabile dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
În ce privește cererea de anulare a certificatului de moștenitor cu privire la imobile considerată a fi imprescriptibilă ca orice acțiune reală, corect a fost analizată prin prisma modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și respinsă ca nefondată, întrucât reclamanta nu a făcut dovada dobândirii în comun cu defunctul P. N., a casei și terenului în litigiu.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada că ar fi cumpărat împreună cu defunctul casa de locuit, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1836 din 14 aprilie 1983 emis de fostul Notariat de Stat Județean Suceava.
De asemenea, în certificatul de moștenitor nr. 1708/1992 s-a menționat că imobilul ce compune masa succesorală a fost dobândit de defunctul P. N. când era divorțat.
În ce privește terenul aferent construcției, trebuie menționat că în cazul constituirii dreptului de proprietate privată asupra terenului în baza Legii nr. 18/1991, terenul devine bun comun dacă atribuirea nu s-a făcut cu caracter intuitu personae.
Din documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 2097/2002 pe numele defunctului P. N. rezultă că după încheierea contractului de vânzare – cumpărare sus – menționat, acestuia i s-a atribuit suprafața de 250 m.p.teren aferent construcțiilor, conform deciziei nr. 36 din 12 mai 1983 emisă de Consiliul Popular al Comunei Liteni, pe durata existenței construcției.
După apariția Legii nr. 18/1991, prin Decizia nr. 289 din 17 aprilie 1992 a Prefecturii Județului Suceava s-a constituit defunctului P. N. dreptul de proprietate privată asupra terenului atribuit pe durata existenței construcțiilor, fiind emis ulterior pe numele acestuia titlul de proprietate nr. 2097/2002.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că reclamanta nu poate pretinde drepturi proprii cu privire la terenul aferent construcției, constituirea dreptului de proprietate făcându-se în considerarea calității de proprietar al construcțiilor cumpărate, respectiv P. N..
Pentru a justifica legitimare procesuală activă în promovarea unei acțiuni de partaj de coproprietate, reclamanta trebuia să dovedească existența certă a coproprietății asupra bunurilor solicitate a fi partajate,înscrise în certificatul de moștenitor.
Ori reclamanta nu a făcut dovada că ar fi dobândit cu contribuție comună casa și terenul din litigiu.
Probatoriul administrat confirmă existența unei relații de concubinaj între reclamantă și defunctul P. N., însă și faptul că reclamanta era căsătorită cu un alt bărbat, respectiv F. C., de care era separată în fapt.
Din înscrisul depus la fila 94 la dosarul de fond, rezultă că reclamanta a împuternicit pe soțul său, F. C., să o înlocuiască la magazinul unde era gestionară, în prima parte a anului 1975, pe perioada concediului de maternitate.
Astfel, susținerile reclamantei în sensul existenței unei relații de concubinaj cu P. N. încă din anul 1975 nu s-au confirmat, neputându-se confunda o relație extraconjugală din care a rezultat un copil cu un concubinaj notoriu care presupune o locuință în comun și gestionarea în comun a veniturilor realizate.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că la momentul cumpărării imobilului P. N. era despărțit și locuia singur, reclamanta fiind văzută ulterior la locuința acestuia.
Astfel, corect a reținut instanța că imobilele au fost dobândite de defunct anterior relației de concubinaj cu reclamanta.
În ce privește pretinsele îmbunătățiri aduse imobilului atât pe timpul relației de concubinaj, cât și după decesul lui P. N., reclamanta are un drept de creanță pe care îl va putea valorifica împotriva moștenitorilor defunctului P. N..
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul, va respinge ca nefondat recursul reclamantei, urmând să mențină ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
În temeiul art. 316 raportat la art.298 și 274 C.proc.civ. va obliga recurenta să plătească intimatului D. N. suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de reclamanta F. Z., domiciliată în oraș Liteni, ..61, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 5363 din data de 16.11.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ , intimați fiind D. N., domiciliat în oraș Liteni, ., P. V. D. și P. D., ambii domiciliați în oraș Liteni, ..61, județul Suceava și I. A., domiciliată în oraș Liteni, județul Suceava.
Obligă recurenta să plătească intimatului D. N. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 IUNIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. C. M. N. N. M.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. F.L.
Jud. B. C.
Tehnored. Ș.L.G./ Ex.2.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 89/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 1960/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
