Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1369/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1369/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 5495/285/2011
Dosar nr._ constatare nulitate act juridic- desființare parțială înscris falsificat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1369
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.05.2013
PREȘEDINTE B. I. E.
JUDECĂTOR G. D.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER G. F.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către intervenienta B. E., domiciliată în Vicovu de Sus, Cartier L., nr. 2061, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr.3809 pronunțată la dat de 10.10.2012 de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._, intimați fiind reclamantul P. de pe lângă Judecătoria Rădăuți, cu sediul în Rădăuți, ., jud. Suceava și pârâtul B. G., domiciliat în Vicovu de Sus, nr. 2300, jud. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intervenienta-recurentă, asistată de avocat C. C., care depune împuternicire avocațială la dosar și avocat F. G., pentru pârâtul intimat B. G., lipsă fiind acesta și intimatul-reclamant.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că Primăria orașului Vicovu de Sus a răspuns parțial adresei emisă de către instanța de judecată la termenul de judecată anterior .
Instanța pune în discuție cele patru excepții invocate de către intimatul-pârât prin întâmpinare și anume: excepția lipsei calității procesuale active a lui B. E., excepția lipsei de interes, excepția tardivității introducerii cererii și prescrierea răspunderii penale.
Apărătorul intimatului-pârât arată că susține doar excepțiile privind lipsa calității procesuale active a lui B. E., excepția lipsei de interes și excepția prescrierii răspunderii penale, arătând că aceste excepții sunt întemeiate. Cu privire la prescripția răspunderii penale arată că aceasta este dată întrucât P. nu a constatat un fals.
Apărătorul recurentei-interveniente solicită respingerea excepțiilor invocate susținând că prin rezoluția Parchetului s-a stabilit că este vorba de un fals făcut cu privire la înscrisuri și modificările făcute cu privire la acea suprafață de teren. Cu privire la interesul recurentei-interveniente arată că aceasta justifică actul de proprietate iar plângerea penală a fost demarată la sesizarea acesteia.
Întrebați fiind, apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat,
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul recurentei-interveniente arată că prima instanță a fost în eroare cu privire la obiectul dedus judecății. A administrat greșit proba cu un martor în sensul de a demonstra dacă autorii pârâților au avut în proprietate suprafața de teren. Trebuia stabilit clar dacă înscrierea din Registrul Agricol a fost sau nu contrafăcută. La fila 25 dosar fond a depus un contract de înzestrare prin care autorul lui B. E. primește cu titlu de înzestrare o suprafață de teren care include și suprafața de 1300 mp . Abia în 2001 el apare în Registrul Agricol al localității Vicovu de Sus. Conform adeverinței din_/2008 de abia din 2001 pârâtul B. G. avea înscris .
Apărătorul intimatului-pârât solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, cu plata cheltuielilor de judecată . Arată că nu a fost în eroare prima instanță cu privire la analizarea acelui așa zis fals. Raportul de expertiză nu stabilește cu literă de lege că ar fi un fals, spune că e doar o mențiune. Titlul de care se prevalează recureta-intervenientă nu este autentificat și nu s-a făcut vreo dovadă pentru a întări acea susținere.
Având cuvântul în replică, apărătorul recurentei-interveniente arată că acea mențiune făcută în Registrul Agricol nu a fost certificată de semnătura funcționarului .Dacă într-adevăr ar fi fost făcută de un funcționar, exista automat și o ștampilă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T R I B U NA L U L
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.09.2011, pe rolul Judecătoriei Rădăuți, reclamantul P. de pe lângă Judecătoria Rădăuți a solicitat instanței desființarea mențiunii „La B. G. 0,13 arabil” din registrul agricol ediția 1956 – 1958, efectuată la poziția lui B. V., Cap.III B. Identificarea terenurilor pe parcele, în dreptul numărului curent 9 din tabelul cu rubrica „Denumirea parcelei și locul de așezare” „Ha”, „A.” și „Categoria de folosință” (arabil,etc.).
S-a arătat că prin rezoluția nr.2893/P/2009 din 23.05.2011, așa cum a fost modificată prin rezoluția nr.787/II/2/2011 din 12.09.2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals, prev. de art.291 Cod penal, pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, precum și față de autor necunoscut sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 al.1 Cod penal, pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale, respectiv sesizarea instanței civile pentru desființarea mențiunii false din registrul agricol al localității Vicovu de Sus ediția 1956-1958, în temeiul art.228 al.6 teza finală rap. la art.245 al.1 lit.c/1 Cod procedură penală și art.45 al.1 teza finală Cod procedură civilă, căci falsul există, însă nu poate fi angajată răspunderea penală a autorului și a eventualilor participanți pentru că a intervenit prescripția răspunderii penale.
În întâmpinare, pârâtul B. G. a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că nu are nicio vină în ceea ce privește acest înscris. Terenul din litigiu a fost înscris în registrul agricol al lui B. V., de la B. G., pentru că B. N. a dat acest teren lui Bilibou I., căsătorită cu B. V., cea care este mama sa. Terenul este primit legal de către mama sa de la bunic.
Modul în care a fost înscris în registrul agricol și de ce apar ștersături și înscrisuri ulterioare suprapuse nu este din vina sa, el nu a avut cunoștință despre modul în care au fost făcute, în anul în care au fost făcute aceste înscrisuri el având 13 ani. Registrele agricole sunt proprietatea Primăriei și el nu are nicio relație în Primărie, nu are cunoștințe și nici prieteni în Primărie, nu are rude și afini, deci nicio posibilitate de a face modificări în registrul agricol asupra unui pământ ce a fost proprietatea de drept a mamei sale și care prin partaj i-a revenit lui.
Mai arată pârâtul că modificări există în toate registrele agricole din toate primăriile. Din moment ce conținutul înscrisului este corect, el nu poate fi acuzat nici de falsificarea unui înscris, nici de uzul unui înscris și, cu atât mai puțin, el nu poate fi parte pentru anularea înscrisului din moment ce nu este proprietarul registrului agricol și nu-i poate reveni anularea faptică a unei poziții de rol.
Primăria orașului Vicovu de Sus are calitate procesuală întrucât a ei este registrul agricol și funcționarii acestei instituții s-au ocupat cu înscrierea datelor în registrul agricol.
Dacă în anul 1958 s-a produs această falsificare, atunci primăria trebuie să răspundă pentru cum a făcut o notare un reprezentant al ei.
Dacă înscrisul ar fi fost fals, atunci nu ar mai fi fost preluat în registrul următor, 1959 – 1963. Înscrisul este corect sub aspectul conținutului, terenul a fost deținut de familia B. V. și I. și a fost predat în CA.P. de către ei. Reprezentanții parchetului trebuie să demonstreze veridicitatea înscrisului pe baza posesiei anterioare C.A.P.-ului, dovedit cu martori.
B. E., titulara plângerii penale, a stat în judecată în calitate de intervenientă în nume propriu, aducând următoarele precizări: B. N. (bunic) a avut 3 copii: D., I. și G..
B. D. se căsătorește cu E. (părinții săi), rezultând 3 copii: M., P. și E. (intervenienta).
În anul 1937, N. și M. B. îl înzestrează prin act autentic pe fiul D. (tatăl intervenientei) cu anumite suprafețe de teren, printre care și terenul cu care este intabulată.
B. D. a decedat pe frontul celui de-al doilea război mondial, E. stăpânește în continuare terenul, iar în anul 1956 se recăsătorește cu B. G., căsătorie din care rezultă B. C. (fratele intervenientei).
B. E. formulează cerere de reconstituire pentru terenul pe care primul ei soț l-a primit prin act autentic de la autorii săi și care l-a înscris în C.A.P.
În dosarul de revendicare, unde pârâtul B. G. pretinde proprietatea a 1300 m.p., acesta a susținut că bunicul B. N. a fost cel ce a înscris terenul în C.A.P., lucru complet fals, pentru că acesta a decedat în 01.04.1958, cu mult înainte de înființarea acestei „asociații”.
De asemenea, același pârât susține că a avut în registrul agricol suprafața de 1300 m.p., deși expertul a stabilit că sunt evidente modificările din evidențele primăriei, însă dorește să depună la dosar adeverința nr._/15 decembrie 2008 de unde rezultă că pârâtul nu a avut vreodată această suprafață.
Prin sentința civilă nr. 3809/10.10.2012, prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul P. de pe lângă Judecătoria Rădăuți în contradictoriu cu pârâtul B. G. și intervenientă în interes propriu B. E..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În registrul agricol din perioada 1956 – 1958, deschis pe numele soților B. V. și B. I., a fost declarată inclusiv o parcelă de 13 ari teren arabil, pe amplasamentul ,,La B. Ghe.”, în privința căreia s-a suspicionat că ar fi fost executată în fals, suprafață de teren pentru care dreptul de proprietate, în condițiile Legii nr.18/1991, a fost reconstituit atât pentru B. V. și I., potrivit titlului de proprietate nr.3205/2001, cât și moștenitorilor defunctului B. G., potrivit titlului de proprietate nr.3166/2000, pe care pârâtul și intervenienta din prezenta cauză și le-au opus, în urma stabilirii dublei reconstituiri, în cauza civilă nr.5333/2005 înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, având ca obiect ,,Revendicare imobiliară”, în care a fost efectuat un raport de expertiză în specialitatea topografie-cadastru de către expertul Răchitneanu I..
În raportul de expertiză grafologică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași s-a concluzionat că modificarea operată corespunzător nr. crt.9, coloanele ,,Denumirea parcelei și locul de așezare ,,Ha”, ,,A.” și ,,Categoria de folosință din tabelul de la Cap. III B din volum 4, fila 90, titulari B. V. și I. (casa nr.675) al registrului agricol din anii 1956-1958, ., raoinul Rădăuți, regiunea Suceava, s-a realizat prin ștergerea parțială (prin radiere mecanică) a unor mențiuni preexistente, realizate cu cerneală de culoare albastru-verzui și suprascrierea cu cerneală de culoare albastru intens (peste resturile de trasee grafice) a mențiunilor ,,La B. Ghe 0.13 arabi”, această modificare a fost operată de aceeași persoană care a completat majoritar rubricile corespunzătoare filei 90 a registrului agricol în discuție, pentru realizarea modificării fiind folosit un alt instrument scriptural decât cel cu care s-au efectuat majoritar completările corespunzătoare rolului respectiv, fără a se putea stabili vechimea modificărilor operate.
Potrivit art.1 al.1 și art.7 al.1 din OG nr.1/1992, care reglementează regimul juridic al registrului agricol, registrul agricol constituie documentul oficial de evidență primară unitară, în care se înscriu date cu privire la gospodăriile populației, și anume, capul gospodăriei și membrii acesteia; terenurile pe care le dețin, indiferent de titlu, pe categorii de folosință, suprafețele cultivate cu principalele culturi și numărul de pomi pe specii;efectivele de animale, pe specii și categorii, existente la începutul anului; evoluția anuală a efectivelor de bovine, porcine, ovine și caprine;clădirile de locuit și celelalte construcții gospodărești;mijloacele de transport cu tracțiune animală și mecanică;tractoarele și mașinile agricole, iar înscrierea datelor în registrul agricol se va face pe baza declarației date, sub semnătură proprie, de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, prin vizitarea gospodăriilor, sau la sediul consiliilor locale comunale, orășenești, municipale sau ale sectoarelor municipiului București în a căror rază teritorială își are domiciliul capul gospodăriei.
Întrucât registrul agricol reprezintă un înscris autentic, iar înscrierea datelor se face pe baza declarațiilor persoanelor interesate, agentul instrumentator limitându-se doar să ateste declarațiile persoanelor interesate, registrul agricol face dovada, în ce privește persoanele înscrise, doar până la proba contrară.
În speță, prin prisma celor expuse, constatările expertizei grafologice, nu se poate reține că mențiunea ,,La B. Ghe 13 ari arabil” din registrul agricol ediția 1956-1958 este falsă, din susținerile reclamantului și intervenientei reieșind că se invocă falsificarea mențiunilor registrului la data adoptării legii fondului funciar, pentru a obține o dovadă în sprijinul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului la locul în litigiu, ori expertiză confirmă că mențiunea ,,La B. Ghe 13 ari arabil” a fost executată de aceeași persoană care a completat și denumirea celorlalte parcele, precum și restul rubricilor, ori funcționarul primăriei din perioada 1956-1958 nu mai poate fi activ la aceeași unitate angajatoare în anul 1991, în registrul agricol din perioada 1959-1962 se regăsește înscrisă o suprafață de 0,13 ha teren arabil, pe amplasamentul ,,Vatra Satului”, pârâtul susținând că este unul și același teren, concluzie la care ajunge și expertul Răchitneanu I., în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.5333/2005 al Judecătoriei Rădăuți.
Terenul pe amplasamentul disputat provine de la un autor comun, B. N., B. Gheoghe, tatăl intervenientei, și B. (fostă B.) I., mama pârâtului, fiind frați, iar din declarația martorului B. E., care a lucrat împreună cu familia B. V. și I. atât terenul ei, cât și al acestei familii, punând în comun animalele pentru anumite lucrări agricole, rezultă că B. I. a fost înzestrată la căsătoria cu B. V. cu o suprafață de teren, care a rămas pe teritoriul Uniunii Sovietice după cel de-al doilea război mondial, așa încât, după lungi stăruințe, cu împotrivirea celor doi frați care se căsătoriseră și-și împărțiseră terenul, în preajma anilor 1955, 1956, tatăl ei i-a dat 13 prăjini de grădină, teren pe care și-l oprise el pentru a avea urmașii lui cu ce să-l înmormânteze, în locul terenului de zestre pierdut, care făcea parte dintr-un trup mai mare de teren, inclusiv cel ocupat de casa părintească, restul de teren fiind ținut de cei doi frați. Tot acest martor a declarat că a locuit în localitatea Vicovu de Sus, L. până în anul 1960, terenul ei era situat la o distanță de 500 m de cel în litigiu și din patrimoniul lui B. I. a fost preluat acest teren de cooperativa agricolă de producție.
Pentru toate aceste considerente, acțiunea civilă întemeiată pe dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă, a fost respinsă, ca nefondată.
Instanța de fond a reținut totodată că B. E. a stat în judecată în calitate de intervenientă principală, reclamantul solicitând introducerea sa în cauză, fără a indica și calitatea, or interesele sale erau similare cu cele ale reclamantului, așa că nu putea dobândi calitatea de pârâtă, drept pentru care, în lipsa unei cereri de chemare în judecată care să fi fost promovată de această persoană, a unei cereri de intervenție, s-a uzat de un artificiu juridic, fiind citată drept intervenientă în nume propriu, fără a exista o cerere propriu-zisă în acest sens, potrivit dispozițiilor art.49 și urm. Cod procedură civilă, motiv pentru care instanța nu s-a pronunțat, în dispozitiv, în sensul respingerii unei cereri inexistente.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intervenienta B. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat următoarele:
Deși au existat niște cercetări penale efectuate în ds.2893/P/2009 care au stabilit fără echivoc că s-a realizat un fals în registrul agricol de care s-a prevalat B. G., pentru a se crea aparența existenței acelor 13 ari, instanța de fond a considerat că se impune a fi respinsă cererea Parchetului de pe lîngă Judecătoria Rădăuți.
Pentru a da această soluție, instanța de fond a dat o cu totul altă interpretare obiectului dedus judecății, extrapolând discuția către niște înzestrări pe care autoarea reclamantului ar fi primit-o, către un teren care această autoare l-ar fi avut În fostul teritoriu al fostei URSSS, lucruri care nu au nicio legătură cu obiectul dedus judecății, instanța fiind sesizată clar cu stabilirea existenței sau inexistenței unui fals.
Mai mult de atât, pe lângă faptul că s-au ignorat probe concludente din acest dosar, care demonstrau că B. G. nu avea cum să aibă în registrul agricol acea suprafață de 13 ari, s-a încuviințat, peste un act autentic( expertiza grafologică) și în totală contradicție cu obiectul dedus judecății, proba cu martor.
Pe lângă toate acestea, instanța răstălmăcește conținutul expertizei, reținând că de fapt în această lucrare se precizează că acea mențiune susceptibilă de fals a fost executată de aceeași persoană care a completat și denumirea celorlalte parcele și celelalte rubrici, dar acel funcționar nu mai funcționează în cadrul primăriei.
Acel document oficial - expertiza(f.70) stabilește fără echivoc caracterul fals al acelor mențiuni, făcându-se trimitere la toate elementele constatate, precizându-se clar că mențiunile suspectate a fi făcute în fals au fost realizate cu un material scriptural diferit(instanța reține· că de aceeași persoană) iar modificarea s-a realizat prin ștergere parțială (radiere) a unor mențiuni preexistente și suprascriere(f. 75).
Mai reține instanța că tatăl autoarei B. I. ( autoarea lui B. G.) ar fi primit cu titlu de zestre 13 prăjini, însă nu rezultă ce argument are instanța în a reține acest lucru, pentru că la dosar nu este nicio probă în acest sens. Probabil instanța de fond s-a bazat pe declarația acelei martore, care locuiește în loc. G. Putnei, care a fost propusă de B. Gh. de parcă ar fi vorba despre un dosar de fond funciar și s-ar dicuta de o reconstituire drept de proprietate.
Pe de altă parte, B. Gh. a susținut în permanență că el nu a avut cunoștință de modificările din registrul agricol, dar pe de altă parte acceptă această situație, îi convin modificările și ridică acel titlu de proprietate în care sunt trecuți acei 13 ari, pentru ca ulterior să promoveze o acțiune în revendicare. Este foarte curios cum instanța de judecată nu și-a pus un semn de întrebare, față de poziția acestui B. Gh., care recunoaște că în registrul agricol există într-adevăr niște modificări, dar, pentru a induce o falsă realitate instanței, susține cu nonșalanță că acele modificări sunt făcute pentru o altă parcelă a autorului acestuia .
Mai mult acest pîrît susține că din moment ce acea modificare a fost făcută de un funcționar al primăriei, de unde ar rezulta falsul.
La această problemă răspunde parchetul în cuprinsul rezoluției din 12.sept.2011(f.4) când se arată că acea modificare nu a fost certificată prin semnătura acelui funcționar care a executat-o și nici nu a fost ștampilată, tocmai pentru a se crea aparenta, în mod fraudulos, că autorul lui B. Gh. a avut în registrul agricol acei 1300 mp ..
De altfel, pe tot parcursul procesului, B. Gh. a avut o poziție oscilantă în ceea ce privește proveniența terenului, susținând ba că această suprafață provine de la autorul său B. V., ba că un anume Bilibou N. a dat această suprafață autoarei sale B. I..
Instanța de fond nu a avut în vedere acel contract de înzestrare( f.25) prin care Bilibou N. îi dă ca zestre fiului său Bilibou D-tru (tatăI său) în anul 1937 mai multe suprafețe de teren printre care și această suprafață de teren de 13 ari.
Raportul de expertiză este elocvent și coroborat cu celelalte probe, atestă faptul că se impune admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și a cererii de intervenție.
Pârâtul B. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința atacată este legală, temeinică și corect motivată cu toate probele aflate la dosarul cauzei. De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a lui B. E., excepția lipsei de interes, excepția tardivității introducerii cererii și prescrierea răspunderii penale.
Intimatul-reclamant P. de pe lângă Judecătoria Rădăuți, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În ședința de judecată din data de 27.05.2013 intimatul B. G. a revenit asupra excepției tardivității, arătând că nu mai susține excepția.
Examinând recursul promovat prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 raportat la art. 304/1 C.proc.civ., având în vedere și dispozițiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ. conform cărora instanța este ținută a examina cu prioritatea excepțiile de procedură și cele de fond care fac inutilă, în total sau în parte, examinarea fondului, tribunalul reține următoarele:
- În privința excepțiilor privind lipsa calității procesuale active, respectiv cea a lipsei interesului recurentei-interveniente, invocate prin întâmpinare de intimatul-pârât B. G. instanța le va respinge ca fiind neîntemeiate reținând că, în calitate de persoană care a sesizat organele de cercetare penală în privința cercetării penale a pârâtului B. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.pen, recurenta justifică calitate procesuală în procedura demarată la instanța de fond de P. de pe lângă Judecătoria Rădăuți în temeiul dispozițiilor art. 184 C.proc.civ. și, cu atât mai mult, în recurs, având în vedere că hotărârea pronunțată în primă instanță este contrară intereselor sale.
Interesul, înțeles ca folosul practic legitim, personal și direct este de asemenea justificat în privința recurentei, având în vedere că aceasta pretinde dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,13 ha arabil înscris în registrul agricol ediția 1956-1958 al autorului pârâtului, iar o eventuală constatare a falsului material în instanță îi poate servi în stabilirea dreptului de proprietate.
- În privința excepției privind prescripția răspunderii penale, tribunalul reține că este străină procedurii civile în general, chestiunea stabilirii îndeplinirii cerințelor prevăzute în Codul penal în privința instituției prescripției răspunderii penale putând servi instanței civile, cel mult, pentru a verifica incidența dispozițiilor art. 184 C.proc.civ. în lipsa unei constatări oficiale a Parchetului în acest sens, însă în niciun caz ca excepție procesuală.
Asupra fondului:
Tribunalul constata că cererea de față este întemeiată pe dispozițiile art.184 C.proc.civ. conform cărora când nu este caz de judecata penala sau daca acțiunea publica s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civila prin orice mijloace de dovada in care sunt incluse înscrisurile dar și martorii. In consecință, probatoriul nu este limitat la administrarea probei cu expertiza grafoscopică, ci pot fi administrate orice probe pentru a se stabili daca sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals in înscrisuri oficiale reglementata de Codul penal (art.288, art.289).
În atare condiții, în mod întemeiat instanța de fond a admis cererea pârâtului-intimat B. G. și a procedat la administrarea probei testimoniale, ulterior fundamentându-și hotărârea pe depoziția martorului, în sensul că amplasamentul disputat provine de la autorul comun B. N. care a transmis terenul drept zestre fiicei B. I. la căsătoria acesteia cu B. V., mama pârâtului-intimat B. G., B. I., fiind persoana care a predat terenul în suprafață de 1300 mp la CAP, intervenienta-recurentă fiind fiică a numitului B. D., fiu al numitului B. N.. Prin urmare, nu este dat motivul de recurs prev de art. 304 pct. 7 C.proc.iv.
Tribunalul subliniază că nu orice contrafacere a scrierii ori subscrierii sau alterarea in orice mod a unui înscris impune si constatarea falsului, fiind impuse de lege doua condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ: atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului si producerea de consecințe juridice. In cauza modificările prin suprascrierea textului constatate in raportul de expertiza pot fi de natura sa producă efecte juridice insă, in speța, sunt prezumate ca fiind corespunzătoare adevărului, în lipsa probei contrare, astfel ca una din condiții nu este îndeplinită. Hotărârea atacata cuprinde considerentele de fapt si de drept ce au format convingerea instanței în sensul că mențiunea făcută in registrul agricol al autorului B. V. „la B. 13 arabil” nu este falsa, anume depoziția martorului B. E., audiată la solicitarea pârâtului B. G.. Instanța de fond a soluționat cauza in limitele investirii prin cererea de chemare in judecata, fiind competentă a stabili daca modificarea din registrul agricol este reala si a produs consecințe juridice prin orice mijloc de proba. In speță consecințele constau in reconstituirea dreptului de proprietate pentru moștenitorii defunctului B. V. asupra terenului în suprafață de 1300 mp din intravilanul satului L., ., jud. Suceava la care se referă mențiunea din registrul agricol reclamantă ca fiind falsă, finalizata prin emiterea titlului de proprietate.
Tribunalul constata că, in ce privește perioada in care s-a efectuat modificarea, în cauza este dovedit ca datele erau înscrise in rolul agricol la momentul formulării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate de părți, in anul 1991. In temeiul acestora comisia locala a făcut propuneri, validate de comisia județeana.
În mod corect instanța de fond a preluat concluziile expertizei de specialitate, fiind nefondate criticile recurentei în sensul că instanța de fost ar fi răstălmăcit concluziile expertizei în condițiile în care, dacă lucrarea de specialitate conchide că suprascrierea a fost executată de aceeași persoană care a efectuat și celelalte mențiuni din registrul agricol, față de data evidențelor funciare în discuție,1956-1958, este legitimă prezumția simplă că persoana în discuție nu mai poate fi activ la aceeași unitate angajatoare în anul 1991 .
Instanța examineză probele administrate în ansamblul lor, susținând concluzia prin coroborare, apreciind asupra concludenței și utilității lor. În tot acest complex proces de analiză, instanța reține în susținerea soluției unele probe și le înlătură pe altele, iar instanța de fond în mod corect a înlăturat proba cu actul de înzestrare atașat la fila 25 din dosarul de fond având în vedere că nu face referire expresă la teren și, în lipsa formei autentice, nu produce efectele juridice ale unei donații, iar adresa nr._/15.12.2008 a Primăriei orașului Vicovu de Sus de la fila 27 din dosarul de fond este lipsită de relevanță în cauză, având în vedere că pârâtului B. G. i s-a emis titlul de proprietate, inclusiv pentru terenul în discuție, în anul 2001.
Astfel fiind motivarea instanței nu excede cadrului procesual si naturii pricinii in sensul art.304 pct.7 Cod procedura civila, invocat ca motiv de recurs, pe care il retine ca neîntemeiat.
În concluzie, tribunalul reține că în mod corect a reținut prima instanță că nu se poate reține că mențiunea „La Bebilou Ghe 13 ari arabil” din registrul agricol din perioada 1956-1958 deschis pe numele autorului pârâtului-intimat, B. V., ar fi un fals considerentele fiind susținute de concluziile expertizei de specialitate în sensul că suprascrierea a fost realizată de aceeași persoană care a efectuat și celelalte mențiuni, cu un alt material scriptural, prin radierea mecanică a unor mențiuni preexistente și suprascriere. Simpla ștergere a unor mențiuni preexistente din cuprinsul registrului agricol și suprascrierea nu conduc la concluzia săvârșirii unui fals material. În alte cuvinte, nu există alte probe din care să rezulte că cele două operațiuni – de ștergere parțială, respectiv de suprascriere – au avut drept scop consemnarea unor aspecte care nu corespund adevărului, în vederea producerii de consecințe juridice.
În fine, cu titlu de principiu, tribunalul subliniază că în acțiunea in constatarea falsului in temeiul art.184 Cod procedura civila instanța nu are obligația de a soluționa procesul funciar, ci doar de a stabili daca in urma "înzestrării" părților in proces, descendenți ai lui B. N., terenul în suprafață de 1300 mp a revenit autoarei pârâtului B. G., B. I., ori autorului interveninetei-recurente, B. D.. În atare condiții, în mod corect instanța de fond a valorificat depoziția martorului intimatului, B. E., iar critica recurentei în sensul că instanța ar fi încuviințat proba testimonială peste un înscris autentic, anume raportul de expertiză, și în totală contradicție cu obiectul judecății este nefondată și nu constituie motiv de nelegalitate a sentinței instanței de fond care, alăturat celorlalte motive încadrate in art.304 pct.9 Cod procedura civila nu sunt întemeiate, instanța aplicând corect dispozițiile legale in materie.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art.312 Cod procedura civila tribunalul va respinge recursul.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedura civila, reținând culpa procesuală a recurentei, instanța o va obliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei către intimatul B. G., reprezentând onorariul de avocat achitat în recurs conform chitanței de la fila 31.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepțiile invocate de intimat.
Respinge ca nefondat recursul declarat de către intervenienta B. E., domiciliată în Vicovu de Sus, Cartier L., nr. 2061, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr.3809 pronunțată la dat de 10.10.2012 de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._, intimați fiind reclamantul P. de pe lângă Judecătoria Rădăuți, cu sediul în Rădăuți, ., jud. Suceava și pârâtul B. G., domiciliat în Vicovu de Sus, nr. 2300, jud. Suceava.
Obligă recurenta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
B. I. E. G. D. I. M.
Grefier,
G. F.
Red. B.I./26.06.2013
Jud fond C. U.
Tehnored. G.F.
2 ex./ 27.06.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 1214/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 698/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
