Fond funciar. Decizia nr. 2608/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2608/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 1136/285/2011**
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2608
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.12.2013
PREȘEDINTE G. D.
JUDECĂTOR I. M.
JUDECĂTOR C. L.
GREFIER S. A.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta D. A. D., domiciliată în mun.Rădăuți, ..34, județul Suceava și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „N. L.”, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.47, ., împotriva sentinței civile nr. 864 din 27 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimată fiind C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, T. M. D., domiciliat în București, ..45, sector 1 și V. M., domiciliată în mun. Iași, ., ., județul Iași.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de26.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care fac parte integrantă din prezenta decizie și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat succesiv pronunțarea ladatade03.12.2013 și pentru astăzi 04.12.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24 februarie 2011, pe rolul Judecătoriei Rădăuți, sub nr._, petenta - reclamantă D. A. D., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, T. M. D. și V. M., a solicitat instanței desființarea, în parte, a hotărârii nr.167/21.08.2000 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, reconstituirea dreptului de proprietate, în favoarea sa, pentru suprafața de 3024 m.p. teren, situată în intravilanul municipiului Rădăuți și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.3253/2000 cu privire la suprafața de 390 m.p. teren situată în intravilanul municipiului Rădăuți, .>
În motivarea acțiunii, petenta-reclamantă a arătat că potrivit certificatului de moștenitor nr. 429 din 17 decembrie 2001 ea, în calitate de fiică, este unica moștenitoare a defunctei B. A., decedată la data de 8 august 2000.
Autoarea sa a avut în proprietate o suprafață de 3024 mp teren situată în intravilanul mun. Rădăuți, . cu pf. 4040/65, 4040/64, 4040/85, 4040/84, 4040/86, 4040/63, înscrise în CF 5857 a . pf 2999/11, 2999/IV, 2999/1 din CF 6299 și cu pf 2999/1 din CF 8812.
Prin decizia nr. 493 din 29 septembrie 1982 Consiliului Popular al jud. Suceava, întreaga suprafață de 3024 mp teren individualizată anterior a fost preluată fără plată în proprietatea statului, în condițiile Decretului nr. 223/1974, motivat de faptul că autoarea sa primise aprobarea pentru plecarea definitivă din România.
In temeiul Legii nr. 169/1997, defuncta B. A. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3024 mp teren preluată în mod abuziv de stat, cerere înregistrată sub nr. 534/1998.Urmare a acestei cereri, C. mun. Rădăuți a formulat propunere de reconstituire a dreptului de proprietate al antecesoarei mele pentru terenul solicitat, sens în care a întocmit și înaintat spre validare Comisiei Județene Suceava tabelul anexă nr. 36, în care autoarea mea a fost înscrisă la poziția nr. 15 cu suprafața de 3024 mp teren.
Prin hotărârea nr. 167 din 21 august 2000 a Comisiei Județene Suceava s-au validat în parte propunerile de reconstituire formulate de C. mun. Rădăuți, din suprafețele evidențiate în anexa 36 nefiind validate mai multe poziții ( printre care și poziția nr. 15, la care figura înscrisă defuncta B. A.), cu motivarea că pentru terenurile înscrise la pozițiile nevalidate au fost emise titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie în favoarea altor persoane.
Hotărârea sus menționată a Comisiei Județene i-a fost comunicată, în condițiile art. 53 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, abia la data de 26 ianuarie 2011, urmare a solicitării sale în acest sens adresate Comisiei municipale Rădăuți. Anterior datei sus menționate, C. mun. Rădăuți o informase prin mai multe adrese despre faptul că s-a validat propunerea de reconstituire pentru suprafața de 3024 mp teren intravilan, fără a-i comunica și copia hotărârii Comisiei Județene, motiv pentru care a promovat mai multe litigii în vederea punerii mele în posesie și anulării titlului de proprietate nr.3253/2000 emis pentru o parte din vechiul amplasament al antecesoarei mele, litigii pe parcursul cărora chiar instanțele de judecată au reținut că a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.
În raport de împrejurările sus menționate, solicită a se reține că anterior datei la care i s-a comunicat, în condițiile art. 53 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, hotărârea contestată a Comisiei Județene, nu a avut cunoștință despre faptul că prin această hotărâre a fost, în fapt, invalidată propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru autoarea sa, motiv pentru care termenul de formulare a plângerii împotriva sus menționatei hotărâri curge, potrivit art. 53 alin. 2 din actul normativ sus menționat, de la data comunicării, respectiv 26 ianuarie 2011.
Pe fondul cauzei, consideră că prin hotărârea nr. 167/2000 a Comisiei Județene Suceava s-a invalidat în mod nelegal propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3024 mp teren ce a aparținut defunctei B. A..
Astfel, potrivit art. 41 din Legea nr. 18/1991 republicată, terenurile agricole fără construcții, instalații, amenajări de interes public, intrate în proprietatea statului și aflate în administrarea primăriilor la data intrării în vigoare a legii se vor restitui foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, fără a putea depăși suprafața de 10 ha de familie, în echivalent arabil. De asemenea, potrivit art. 33 din HG 131/1991, astfel cum a fost modificat prin HG 180/2000 ( în vigoare la data emiterii hotărârii contestate), persoanelor sau, după caz, moștenitorilor acestora, al căror teren agricol a intrat în proprietatea statului și se afla în administrarea consiliului local la data intrării în vigoare a legii fondului funciar, la cerere, li se vor restitui terenurile, fără a putea depăși suprafața de 10 ha de familie în echivalent arabil, conform prevederilor art. 41 din Legea nr. 18/1991 republicată, aceeași reglementare fiind preluată și de art. 31 din HG 890/2005.
În speță, la data intrării în vigoare a legii fondului funciar suprafața de 3024 mp teren intravilan nu era ocupată de construcții, instalații sau amenajări de interes public, așa încât autoarea sa era îndreptățită la reconstituire în condițiile dispozițiilor legale sus menționate.
Împrejurarea că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, respectiv ulterior formulării cererii de reconstituire de către autoarea sa, au fost emise titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie în favoarea unor persoane fizice nu constituie un impediment pentru reconstituirea dreptului de proprietate întrucât, potrivit art. 2 și urm. din Legea nr. 1/2000, reconstituirea se face pe vechile amplasamente dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, iar în ipoteza în care pentru vechiul amplasament s-au emis acte legale de atribuire, reconstituirea poate avea loc prin atribuirea unor terenuri echivalente din rezerva aflată la dispoziția comisiei sau prin acordarea despăgubirilor conform art. 3 alin. 4 din Legea nr. 1/2000.
Față de cele arătate, consideră că justifică dreptul subiectiv de reconstituire pentru suprafața de 3024 mp teren intravilan preluat de stat de la antecesoarea sa, B. A., motiv pentru care solicită admiterea plângerii, desființarea parțială a hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 1 67/2000 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața sus menționată.
În ceea ce privește titlul de proprietate nr. 3253/2000 emis în favoarea pârâților T. M. D. și V. M., învederează faptul că prin acest titlu s-a reconstituit în favoarea pârâților dreptul de proprietate pentru o suprafață de 390 mp teren intravilan, identic cu pf 4040/65, teren care face parte din vechiul amplasament al defunctei B. A.. Terenul individualizat anterior este liber de construcții, fiind limitrof curții imobilului construcție ce i-a fost restituit în condițiile Legii nr. 10/2001, iar acest teren a fost atribuit pârâților în compensare pentru o suprafață de teren intravilan situată pe un alt amplasament.
Consideră că titlul de proprietate sus menționat este lovit de nulitate absolută parțială întrucât la data emiterii sale suprafața de 390 mp teren în discuție nu făcea parte din rezerva aflată la dispoziția Comisiei mun. Rădăuți și nu putea fi atribuită pârâților în compensare.
Astfel, potrivit art. 26 din Legea nr. 18/1991 republicată, trec în proprietatea unității administrativ teritoriale și în administrarea primăriilor, pentru a putea fi atribuite prin compensare în condițiile art. 24 terenurile situate în intravilan care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori.
În speță, la data emiterii titlului contestat autoarea sa era în viață și formulase cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3024 mp teren, care include și . teren în discuție, liberă de construcții, așa încât această parcelă nu era disponibilă pentru a fi atribuită în compensare altor persoane îndreptățite.
Așa fiind, în cauză sunt incidente disp. art. III alin. 1 lit. a sub pct.ii din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora sunt lovite de nulitate actele de reconstituire și constituire emise în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de aceștia, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane.
Cum prin atribuirea nelegală a suprafeței de 390 mp teren în favoarea pârâților s-a creat un impediment în reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechiul amplasament ce a aparținut autoarei sale, consideră că justifică un interes legitim în a contesta valabilitatea acestui titlu, motiv pentru care solicit admiterea cererii și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.3253/2000 pentru suprafața de 390 mp teren situată în intravilanul mun. Rădăuți, .>
În drept s-au invocat disp.art.53 al.2, art.26, 41 din Lg. 18/1991, art.III lit.a subpunct ii) din Legea nr.169/1997.
În întâmpinare, intimata-pârâta C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că D. A. D. a solicitat, în contradictoriu cu C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și V. M., desființarea, în parte, a hotărârii nr.167 din 21 august 2000 a Comisiei Județene Suceava, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3024 mp teren intravilan situat pe raza mun. Rădăuți, jud. Suceava și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.3253/2000 cu privire la suprafața de 390 mp teren situat în intravilanul municipiului Rădăuți, .>
Anterior, D. A. D. i-a chemat în judecată pe pârâții T. M. D., T. Irma, T. V., T. M., V. M., C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava solicitând instanței anularea titlului de proprietate nr.3253/2000 în ceea ce privește suprafața de 390 mp teren situat în intravilanul municipiului Rădăuți, ..20, județul Suceava, litigiu înregistrat în dosar nr._ .
C. municipală de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Rădăuți a propus respingerea cererii nr. 192/03.10.2005 depusă conform Legii 247/2005 de D. A. D., în calitate de moștenitor după defuncta B. A.. Pentru 390 mp, parte din terenul în suprafață de 1512 solicitat pe vechiul amplasament, a fost emis titlul de proprietate nr.3253/01.02.2005, după defunct T. I., în favoarea moștenitorilor T. I., T. M. D., T. Irma și V. M..
Instanța de fond a respins acțiunea civilă având ca obiect anulare titlu de proprietate formulată de D. A. D., luând în considerare faptul că titlul de proprietate 3253/2000 a fost emis cu respectarea legilor în vigoare la data eliberării titlului de proprietate.
În acest sens a fost pronunțată sentința nr. 1958/29 mai 2009 a Judecătoriei Rădăuți, prin care s-a respins acțiunea civilă având ca obiect anulare titlu de proprietate, formulată de D. A. D., iar recursul a fost respins ca nefondat la data de 25.01.2010.
În întâmpinare, intimatul-pârâtul T. M. D. a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, întrucât acțiunea a fost semnată prin avocat, fără a fi depusă împuternicirea la dosar. A mai invocat excepția autorității de lucru judecat, cu motivarea că au fost soluționate în justiție numeroase cereri de judecată între aceleași părți, având aceeași cauză și același temei juridic, hotărârile pronunțate rămânând irevocabile. Totodată, pârâtul a ridicat și excepția de tardivitate a plângerii, susținând că petenta a luat cunoștință de hotărârea împotriva căreia a formulat plângere încă din anul 2005, din dosarele 5052/2002 și_ ale Judecătoriei Rădăuți.
Legal citați, ceilalți pârâți-intimați nu au depus întâmpinări.
Prin sentința civilă nr.3530 din data de 19.10.2011 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, cu consecința anulării acțiunii formulată de reclamanta-petentă.
Prin decizia Tribunalului Suceava nr.894/30.04.2012 s-a admis recursul formulat de D. A. D., s-a casat sentința civilă mai sus menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin apărătorul ales, intimatul-pârâtul T. M. D. a invocat excepția autorității de lucru judecat, având în vedere dosarul civil nr._ al Judecătoriei Rădăuți.
În vederea soluționării cauzei, s-a administrat proba cu înscrisuri și s-a dispus atașarea dosarul civil nr._ .
Prin sentința civilă nr.864 din 27.02.2013, Judecătoria Rădăuți a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins plângerea formulată de petenta D. A. – D., potrivit Legii nr. 18/1991, în contradictoriu cu intimatele C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți – prin primar, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, T. M. – D. și V. M..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._, reclamanta D. A. D. i-a chemat în judecată pe pârâții T. M. D., T. Irma, T. V., T. M., V. M., C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți – prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea titlului de proprietate nr.3253/_ în ceea ce privește suprafața de 390 m.p. teren situat în intravilanul municipiului Rădăuți, ..20, județul Suceava.
În motivarea acțiunii, reclamanta D. A. D. a arătat că este unica moștenitoare a defunctei B. A., terenul în suprafață de 390 m.,p., identic cu p.v. 4040/65 din Cartea Funciară 5857 Rădăuți, reprezentând curtea casei, fiindu-i restituit în natură conform sentinței civile nr.140/1.03.2005, astfel încât titlul de proprietate nr.3253/2000 a fost emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.18/1991, în ceea ce privește acest teren.
Prin sentința civilă nr.1958 din data de 29.05.2009 a Judecătoriei Rădăuți s-a respins acțiunea reclamantei, iar prin Decizia nr.212 a Tribunalului Suceava s-a respins recursul formulat de aceasta.
Instanța aconstatat că părțile au avut pe rolul Judecătoriei Rădăuți mai multe litigii de fond funciar, respectiv dosarele nr._ și nr._ având ca obiect anulare titlu de proprietate și care au fost soluționate în mod definitiv și irevocabil.
Autoritatea de lucru judecat este o prezumție legală absolută irefragabilă (art. 1201 C. civ.) și o excepție de fond, peremptorie și absolută (art. 166 C. pr. civ.). Pentru a fi reținută incidența acestor dispoziții legale este necesar să existe tripla identitate: de părți, de obiect și de cauză.
Daca in manifestarea sa de excepție procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune . de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauza), nu tot astfel se întâmpla atunci când acest efect important al hotărârii se manifesta pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care are legătură cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Aceasta reglementare a autorității de lucru judecat in forma prezumției vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotărârii judecătorești.
Prin introducerea unei noi cereri, având ca obiect plângere la Legea nr.18/1991 reclamanta tinde sa lipsească de efectele lucrului judecat o hotărâre anterioara, prin care s-au stabilit irevocabil drepturile părților în urma reconstituirii dreptului de proprietate.
În speță, instanța a constatat ca pentru capătul de cerere privind constatarea nulității parțiale a T.P. nr.3253/2000 cu privire la suprafața de 390 mp. este data excepția autorității de lucru judecat, iar pentru celelalte capete de cerere va da eficienta prezumției de lucru judecat pe baza căreia a reținut ca a fost deja dezlegată chestiunea modului în care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., in relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă ca reclamanta nu poate introduce o noua acțiune in cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
In realitate, reclamanta nu pretinde o alta cauza juridica a dreptului său, ci formulează doar o nouă apărare, ceea ce nu este permis insa, după ce litigiul a fost tranșat irevocabil.
Prin prezenta acțiune reclamanta încearcă să supună analizei judecătorești aceleași chestiuni de fapt și de drept din dosarele civile mai sus menționate, motiv pentru care a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins plângerea reclamantei.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta D. A. D., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său a arătat că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșit a legii întrucât fără temei a reținut instanța de fond că în cauză operează prezumția absolută a puterii lucrului judecat în privința capetelor de cerere având ca obiect desființarea parțială a hotărârii nr. 167/2000 a Comisiei Județene Suceava și reconstituirea dreptului meu de proprietate pentru suprafața de 3024 mp teren, respectiv excepția autorității lucrului judecat în privința capătului de cerere având ca obiect constatarea nulități absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 3253/2000.
Astfel, pentru a reține prezumția și respectiv excepția autorității lucrului judecat, instanța de fond s-a raportat la sentința civilă nr. 1958 din 29 mai 2009 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă, sentință prin care a fost respinsă o acțiune precedentă ce a avut ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 3253/2000 cu privire la suprafața de 390 mp teren situat în intravilanul mim. Rădăuți. In motivarea acestei sentințe s-a reținut că nu sunt date motive de nulitate a titlului contestat în condițiile în care terenul în litigiu i-ar fi fost restituit în condițiile Legii nr. 10/2001, că la emiterea acestui titlu ar fi fost respectate dispozițiile legale în vigoare și că, în condițiile în care a fost decăzută din proba cu expertiză topo, nu au putut fi clarificate situația și amplasamentul terenului în discuție.
Raportat la considerentele sentinței civile nr. 1958/2009, în cauză nu este dată prezumția autorității lucrului judecat prev. de art. 1200 pct. 4 cod civil anterior sub aspectul capetelor de cerere ce vizau reconstituirea dreptului meu de proprietate pentru suprafața de 3024 mp teren intravilan.
Prezumția de lucru judecat reprezintă manifestarea pozitivă a autorității lucrului judecat și presupune ca ceea ce a fost dezlegat jurisdicțional printr-o hotărâre irevocabilă să nu mai poată fi combătut într-un litigiu ulterior referitor la același raport juridic. Prin urmare, indiferent dacă are caracter relativ sau absolut, prezumția puterii lucrului judecat presupune, ca premisă, existența unei dezlegări jurisdicționale asupra raportului juridic dedus judecății întrucât în fond deosebirea dintre cele două categorii de efecte ale puterii lucrului judecat ( cel negativ, cu valoare de excepție și cel pozitiv, cu valoare de prezumție) vizează condițiile specifice de valorificare a efectelor respective, fie în cadrul unui alt proces în care există identitate de părți, obiect și cauză ( în cazul excepției), fie în cadrul unui proces în care nu există această triplă identitate dar în care este dedusă judecății chestiunea rezolvată irevocabil printr-o hotărâre anterioară ( în cazul prezumției).
În speță, problema dreptului său de reconstituire cu privire la suprafața de 3024 mp teren intravilan care a aparținut autoarei sale B. A. nu a constituit obiectul litigiului soluționat prin sentința civilă nr. 1958/2009 al Judecătoriei Rădăuți, iar în cadrul litigiului respectiv această problemă nu a fost analizată și soluționată, instanța nestatuând în nici un mod asupra îndreptățirii sale la reconstituire pentru acest teren în condițiile Legii nr. 18/1991. Dimpotrivă, în motivarea sentinței sus menționate s-a pornit de la premisa că eu aș fi obținut restituirea terenului în litigiu în temeiul Legii nr. 10/2001, așa încât instanța nu a examinat nici explicit nici implicit dreptul meu de reconstituire cu privire la terenul în litigiu.
In ceea ce privește faptul că prin sentința sus menționată s-a statuat că titlul de proprietate contestat a fost legal emis, acesta nu presupune vreo statuare implicită asupra inexistenței dreptului meu de reconstituire deoarece, chiar și în ipoteza existenței valabile a acestui titlu nu este exclusă îndreptățirea mea la reconstituire pentru terenul deținut în proprietate anterior preluării de către stat, reconstituire care se poale realiza în subsidiar prin echivalent, respectiv prin atribuirea unui alt teren în compensare sau prin acordarea de despăgubiri.
Prin urmare, în absența oricărei dezlegări jurisdicționale anterioare asuprii pretenției mele de reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, greșit a fost reținută în privința primelor două capete de cerere prezumția autorității lucrului judecat, în cauză nefiind dată, în raport de dispozitivul și motivarea sentinței civile nr. 1958/2009, situația premisă pentru incidența acestei prezumții.
Nici excepția autorității lucrului judecat în raport de capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 3253/2000 nu se justifica a fi reținută.
Astfel. în litigiul de față cererea sus menționată are caracter subsidiar în raport de pretenția principală vizând reconstituirea dreptului meu de proprietate pentru suprafața de 3024 mp teren al cărei vechi amplasament include și o parcelă de 390 mp teren înscrisă în titlul contestat. Raportul de subsidiaritate dintre cele două pretenții rezultă din aceea că, în măsura în care se justifică reconstituirea dreptului meu de proprietate în condițiile art. 41 din Legea nr. 18/1991, în raport de acest text de lege reconstituirea se
realizează în principiu pe vechiul amplasament, iar terenul în litigiu nu mai intră astfel sub incidența art. 26 din Legea nr. 18/1991 pentru a se justifica atribuirea lui în compensare altor persoane.
Pe de altă parte, conform considerentelor sentinței civile nr.1958/2009 a Judecătoriei Rădăuți, în litigiul anterior nulitatea titlului contestat a fost examinată din perspectiva suprapunerii parțiale a terenului înscris în acest titlu cu terenul restituit în natură potrivit Legii nr. 10/2001. reținându-se că, în condițiile în care pârâtul T. M. a fost pus în posesie cu suprafața în litigiu în anul 1993, o eventuală restituire ulterioară în condițiile Legii nr. 10/2001 nu constituie motiv de nulitate a titlului contestat.
Este astfel evident faptul că judecata anterioară a purtat asupra unei alte situații de fapt și de drept, iar legalitatea titlului contestat a fost examinată exclusiv din perspectiva unei eventuale suprapuneri cu terenul ce i-a fost restituit în condițiile Legii nr. 10/2001, fără a exista vreo dezlegare jurisdicțională asupra motivelor de nulitate ce ar putea avea incidență în cauză în ipoteza suprapunerii titlului contestat cu terenul pentru care autoarea sa a formulat cerere de reconstituire în temeiul Legii nr. 169/197.
Prin urmare, pretenția de constatare a nulității titlului de proprietate nr.3253/2000 diferă de cererea cu același obiect soluționată prin sentința civilă nr. 1958/2009 atât sub aspectul temeiurilor de fapt, cât și sub aspectul temeiurilor de drept, ori în aceste condiții nu este dată cerința identității de cauză între cele două litigii. Câtă vreme cerința identității de cauză nu este îndeplinită, efectul negativ al lucrului judecat nu se produce, așa încât nu se justifică reținerea excepției prev. de art. 1201 cod civil anterior.
Așa fiind, prima instanță a reținut în mod greșit prezumția și respectiv excepția lucrului judecat, soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 5 rap. la art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 cod procedură civilă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Intimata C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat, cu menținerea sentinței civile nr.864 din 27 februarie 2013 a Judecătoriei Rădăuți ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele:
În motivare a arătat că numita D. A. D. a solicitat în contradictoriu cu C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și V. M. desființarea în parte a hotărârii nr. 167 din 21 august 2000 a Comisiei Județene Suceava, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3024 mp teren intravilan situat pe raza mim. Rădăuți, jud. Suceava, și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.3253 2000 cu privire la suprafața de 390 mp teren situat în intravilanul municipiului Rădăuți.
Menționează că acțiunea este tardiv introdusă și există autoritate de lucru judecat. Anterior numita D. A. D. i-a chemat în judecată pe pârâții T. M. D., T. Irma, T. V., T. M., V. M., C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava solicitând instanței anularea titlului de proprietate nr.3253 2000 în ceea ce privește suprafața de 390 mp teren situat în intravilanul municipiului Rădăuți, ..20. județul Suceava, litigiu înregistrat în dosar nr._ .
C. municipală de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Rădăuți a propus respingerea cererii nr. 192/03.10.2005 depusă conform legii 247 2005 de numita D. A. D. în calitate de moștenitor după defuncta B. A.. Pentru 390 mp. parte din terenul in suprafață de 1512 solicitat pe vechiul amplasament, a fost emis titlul de proprietate nr._05 după defunctul T. I. în favoarea moștenitorilor T. I., T. M. D., T. Irma și V. M..
Instanța de fond a respins acțiunea civilă având ca obiect anulare titlu de proprietate formulată de numita D. A. D., luând în considerare faptul că titlul de proprietate 3253/2000 a fost emis cu respectarea leilor în vigoare la data eliberării titlului de proprietate.
In acest sens a fost pronunțată sentința nr.1958 a Judecătoriei Rădăuți prin care s-a respins acțiunea civilă dată în dosar nr.5080/ 285/2008 având ca obiect fond funciar anulare titlu de proprietate formulată de numita D. A. D. iar recursul a fost respins ca nefondat la data de 25.01.2010.
Având în vedere cele prezentate, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat cu menținerea sentinței civile nr.864 din 27 februarie 2013 a Judecătoriei Rădăuți ca fiind temeinică și legală.
In drept, au fost invocate prevederile art.115 cod procedură civilă.
Intimatul Teleaga M. D. a formulat de asemenea întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat
În motivare a arătat că, reclamanta aduce în discuție faptul că sentința este nelegală si netemeinică, întrucât instanța a pornit de la premiza greșită că restituirea terenului în litigiu a fost făcută în temeiul Legii nr.10/2001 si nicidecum al Legii nr.18/1991.
Aceeași reclamantă afirma ca instanța a concluzionat greșit cum că există autoritate de lucru judecat întrucât judecata anterioară s-a purtat asupra altei situații de fapt și de drept si ca atare, constatarea nulității titlului de proprietate nr.3253/2000 diferă de cererea cu același obiect soluționata prin sentința civila nr. 1858/2009, unde a fost supus dezlegării jurisdicționale numai existența suprapunerii celor doua suprafețe de teren, respectiv cea care a fost Intrinsecă Imobilului din . și cea care i-a fost atribuită în baza Legii nr.18/1991 familiei Teleaga
Lecturând actele de la dosar, se constată că însăși acțiunea de față conține ca ultim capăt de cerere să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.3253/2090și că este identic cu alte capete de cerere formulate anterior în diverse cereri de chemare în judecată.
Așa cum rezultă din sentința civilă nr.3309 pronunțată în dosar nr.5052/2005 și decizia nr. 212/2010 pronunțată în dosarul mr._, partea a luat cunoștință de existența Hotărârii nr.187/2000 încă din anul 2005, hotărâre pe care a depus-o personal în dosarele mai sus menționate și în consecință instanța urmează a verifica dacă recurenta mai era în termenul prevăzut delege pentru a solicita nulitatea titlului.
De altfel, reclamanta recurentă nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în temeiul Legii nr.18/1991 ci în calitate de moștenitor al mamei sale, astfel ca terenul a urmat regimul juridic instituit de art.36 alin. 1 rap. la art.26 si art.24 alin.2 din Legea nr. 16/1991, terenul fiindu-i restituit în baza unei Decizii bazată pe dispozițiile art.10 din Legea nr. 10/2001 si ca atare aceasta nu poate constitui temei pentru anularea titlului de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991 încălcându-se astfel dispozițiile Legii, n. 169/1997 modificata prin Legea nr.247/2005.
Analizând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței civile atacate și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat desființarea, în parte, a hotărârii nr.167/21.08.2000 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, reconstituirea în favoarea sa a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3024 mp teren, situată în intravilanul mun. Rădăuți și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.3253/2000 cu privire la suprafața de 390 mp teren situată în intravilanul mun. Rădăuți, .>
Prin sentința recurată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, reținând excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.3253/2000 și prezumția autorității de lucru judecat cu privire la celelalte două capete de cerere, față de statuările instanțelor din sentința civilă nr.1958/29.05.2009 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă prin decizia nr.212/25.01.2010 a Tribunalului Suceava.
În considerentele deciziei pronunțate de instanța de recurs în dosarul_ (decizia nr.212), s-a reținut că titlul de proprietate contestat - nr.3253/2000- a fost emis pentru suprafața în litigiu - de 390 mp - în compensare, în considerarea faptului că T. I., tatăl pârâtului a predat la stat mai multe suprafețe de teren în intravilanul mun. Rădăuți, întrucât, la data reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului, terenul în litigiu constituia teren rezervă aflat la dispoziția comisiei municipale de fond funciar Rădăuți, deoarece reclamanta nu formulase cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitoarea mamei sale, în temeiul Legii nr.18/1991, astfel că acest teren a urmat regimul juridic instituit de art.36 al.1 raportat la art.26 și art.24 al.2 din Legea nr.18/1991.
A mai reținut instanța de recurs că, în mod incontestabil, terenul în litigiu a constituit proprietatea mamei reclamantei, însă în acel litigiu reclamanta se prevalase doar de sentința civilă nr.140/01.03.2005 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului constând din casă și teren aferent situate în mun.Rădăuți, ..20, în temeiul Legii nr.10/_, lege adoptată ulterior emiterii titlului de proprietate nr.3253/2000, astfel că titlul contestat a fost eliberat cu respectarea legislației în vigoare la data emiterii lui.
Or, în prezenta cauză, reclamanta se prevalează tocmai de o cerere de reconstituire pentru suprafața totală de 3024 mp teren intravilan din care face parte și terenul în litigiu, și care a fost respinsă prin hotărârea contestată nr.167/2000 a Comisiei Județene Suceava, cu motivarea că pentru terenurile înscrise la pozițiile nevalidate (printre care și poziția nr.15, la care figura înscrisă defuncta B. A.), au fost emise titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie în favoarea altor persoane.
Având în vedere că problema dreptului reclamantei de reconstituire cu privire la suprafața de 3024 mp teren intravilan care a aparținut autoarei sale B. A. nu a constituit obiectul litigiului soluționat prin sentința civilă nr.1958/2009 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă prin decizia nr.212/2010 a Tribunalului Suceava, instanțele ce au pronunțat aceste hotărâri nestatuând în nici un mod asupra îndreptățirii reclamantei la reconstituire pentru acest teren în condițiile Legii nr.18/1991, tribunalul apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut incidența prezumției lucrului judecat în ceea ce privește primele două capete de cerere, în condițiile în care nu există o dezlegare jurisdicțională anterioară asupra raportului juridic dedus judecății.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, chiar și în ipoteza valabilității titlului de proprietate nr.3253/2000 nu este exclusă îndreptățirea reclamantei la reconstituire pentru terenul avut în proprietate anterior preluării de către stat, reconstituire care se poate realiza în subsidiar prin echivalent, respectiv prin atribuirea unui alt teren în compensare sau prin acordarea de despăgubiri.
În ceea ce privește excepția autorității lucrului judecat în raport de capătul de cerere având ca obiect constarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.3253/2000, tribunalul apreciază că și aceasta a fost incorect reținută de instanța de fond.
Astfel, în acțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, cererea de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.3253/2000 are un caracter subsidiar în raport de pretenția principală vizând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3024 mp teren, iar pe de altă parte, în litigiul anterior, legalitatea titlului contestat a fost examinată exclusiv din perspectiva unei eventuale suprapuneri cu terenul restituit reclamantei în condițiile Legii nr.10/2001, și nu din perspectiva unei eventuale îndreptățiri a acesteia la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, astfel că nu poate fi reținută identitatea de cauză juridică dintre cele două pretenții.
În consecință, în temeiul art. 312 alin.5 raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite recursul, a casa sentința recurată și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta D. A. D., domiciliată în mun.Rădăuți, ..34, județul Suceava și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „N. L.”, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.47, ., ., împotriva sentinței civile nr. 864 din 27 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimată fiind C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, T. M. D., domiciliat în București, ..45, sector 1 și V. M., domiciliată în mun. Iași, ., ., județul Iași.
Casează sentința civilă nr.864 din 27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. D. I. M. C. L. S. A.
Red. GD/Tehnored.SA./2ex/06.01.2014/Judecător fond C. G. O.
| ← Reexaminare amendă judiciară. Decizia nr. 1280/2013.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 487/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
