Anulare act. Hotărâre din 21-05-2013, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 1678/285/2012
Dosar nr._ anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1292/2013
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător M. T.
Judecător D. D.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanta F. V. P. C. F. JANE M. împotriva sentinței civile nr.4729/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, pârâți intimați fiind P. M. RĂDĂUȚI, L. G. și C. S. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns curator F. Jane M. pentru reclamanta recurentă, consilier juridic Caciur C. pentru pârâta intimată P. Rădăuți și avocat I. A. pentru intimata C. S. G., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin serviciul arhivă, reclamanta recurentă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar pusă în sarcina sa de către instanță.
Apărătoarea pârâtei intimate C. S. depune întâmpinare în trei exemplare, împuternicire avocațială și chitanță reprezentând onorariu avocat.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauza dedusă judecății.
Instanța, analizând și verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta recurentei reclamante, față de motivul nr.2 de recurs arată că înțelege să renunțe la expertiza topo cadastrală solicitată, din motive materiale și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și desființarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică.
Consilier juridic Caciur C. pentru intimata P. Mun. Rădăuți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate aceasta fiind legală și temeinică: cu cheltuieli de judecată.
Avocat I. A. pentru intimata pârâtă Ceușu S. G., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate aceasta fiind legală și temeinică conform motivelor pe larg dezvoltate în întâmpinare: cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată la data de 14.03.2012, pe rolul judecătoriei Rădăuți așa cum a fost modificată, reclamanta F. V. - prin curator F. Jeane-M., în contradictoriu cu pârâții P. Municipiul Rădăuți, L. G. și C. S.-G., a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.411/1 februarie 2011 de notar Fomin S..
A motivat reclamanta că în anul 1995 a cumpărat, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr._/i995, de la Regia Autonomă de Utilități Comunale, casa și boxa în suprafața de 16,40 mp. - suprafața boxa utila, cu terenul aferent acestora. Apoi i s-a eliberat procesul verbal de predare primire a locuinței, la contract de v-c nr._/1995, prin care dânsa a primit locuința cu anexa de 16.40 mp., iar ulterior s-a întocmit actul adițional nr.1/28.03.2011, înregistrat la P. M. Rădăuți sub nr.17.04.1995, înregistrat la P. municipiului Rădăuți sub nr.18.087 din 23.06.2011, din care reiese că odată cu vânzarea locuinței s-a vândut si anexa (magazia) în suprafață de 16.40 mp., cat si terenul aferent.
Conform Contractului de vânzare cumpărare autentificat cu încheierea notariala nr.411 din 01.02.2011, pârâții L. G. și C. S.-G. au cumpărat teren de la P. mun. Rădăuți, teren care de fapt și de drept este al ei. Acest teren este indicat în plan de situație exact pe locul pe care este vândut a doua oară, astfel că P. mun. Rădăuți a făcut o vânzare a unui bun de două ori, caz în care întâietate are primul proprietar - cumpărător, și anume dânsa.
A considerat reclamanta că a doua vânzare este nulă, întrucât vânzătorul, P. mun. Rădăuți, a avut cunoștință de vânzarea către dânsa din 1995, an în care și L. G. și C. S. au cumpărat casa cu anexe și terenul aferent, odată cu dânsa, aceștia fiind vecini cu ea, având casa lipsită de a sa, purtând în acest fel, aceeași adresă, Calea Cernăuți, nr. 33, apartament. 2, iar dânsa are apartamentul nr. 1. Astfel, atât vânzătorul cât și al doilea cumpărător au fost în cunoștință de cauză, la încheierea celui de-al doilea contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 16,40 m.p. teren, care era proprietatea ei, dovedindu-se astfel reaua credință la încheierea celui de-al doilea contract nr.411/01.02.2011.
A mai arătat reclamanta că, așa cum arată Codul civil la art. 1247 în ce privește nulitatea absolută, la alin. (2) care prevede ca „Nulitatea absoluta poate fi invocată de orice persoană interesată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție”. Astfel, în baza acestui temei in drept, a solicitat ca instanța să dispună
nulitatea absoluta a Contractului de vânzare cumpărare nr. 411/2011, întrucât este încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale instituite pentru ocrotirea unui interes general și consideră că acest al doilea contract de vânzare încheiat între P. Rădăuți și L. G. și C. S., din 2011, este lovit de nulitate absolută.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr._/1995, potrivit art.1291 cod civil contractul este opozabil terților, care nu pot aduce atingere drepturilor și obligațiilor născute din contract, astfel că de la data încheierii contractului între dânsa și RAUCL, 1995, acesta este opozabil față de terți, terți care sunt și L. G. și C. S..
Codul civil arată, prin prevederile art.1695 – 1697 Cod civil, în ceea ce privește garanția contra evicțiunii, ca: „Vânzătorul este de drept obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva evicțiunii care l-ar împiedica total sau parțial în stăpânirea netulburată a bunului vândut”, caz în care calitatea de cumpărător – proprietar este a ei, întrucât a cumpărat în 1995, și nu a pârâților, întrucât au cumpărat în 2011, iar P. mun. Rădăuți, la încheierea contractului, a garantat pentru evicțiunii și din aceste motive consideră că este pasibilă a fi sancționată cu anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat cu L. G. și C. S., nr. 411 din 2011.
În întâmpinare, pârâta C. S.-G., a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată (a invocat excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei mun. Rădăuți, respectiv lipsa calității procesuale pasive a acesteia, ce au rămas fără obiect în urma modificării acțiunii).
A motivat pârâta că acțiunea nu este întemeiată întrucât nu este dat în speță nici un motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Reclamanta este terț față de actul juridic atacat astfel că, pentru desființarea acestuia, nu poate invoca decât un motiv de nulitate absolută, care însă nu există. Aceasta susține în mod nejustificat faptul că ar fi cumpărat în anul 1995, o dată cu locuința și anexa (magazie în suprafață de 16,40 m.p.), și terenul aferent acesteia din urmă, teren care s-ar include în suprafața de 50 m.p. care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 441 din 1.02.2011, încheiat între dânsa și Municipiul Rădăuți. Ca argument al acestei susțineri invocă contractul de vânzare-cumpărare nr._/1995. Practic, reclamanta susține că terenul de 16,40 m.p. s-ar fi vândut de două ori, prima dată fiind cumpărat de dânsa prin contractul nr._/1995, iar a doua oară fiind cumpărat de ea prin contractul nr. 441/2011, adică s-ar fi vândut lucrul altuia, ambele părți ale ultimului contract fiind de rea credință.
În realitate, reclamanta se află într-o gravă eroare, întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr._/1995 se referă doar la construcții nu și la teren, lucru care rezultă cu certitudine din conținutul acestuia. Condiția prevăzută de lege pentru validitatea unui contract de vânzare-cumpărare a terenului este ca acesta să fíe întocmit în formă autentică. Ori în speță reclamanta nu numai că a putut opune un contract autentic, ci niciun fel de contract de vânzare-cumpărare cu privire la terenul din litigiu. Contractul nr._/1995 se referă doar la construcții și nu are nicio relevanță asupra terenului din litigiu.
A mai arătat pârâta că a cumpărat suprafața de 50 m.p. identică cu imobilul nr._ din CF nr._ Rădăuți, în baza contractului nr.441/2011, după ce i s-a adus la cunoștință de către Municipiul Rădăuți, prin primar, că prin HC nr.20/2009 s-a aprobat vânzarea acestuia și că pot opta în acest sens. Cum a fost de acord să cumpere terenul, a perfectat actul autentic, la data respectivă acesta fiind liber de sarcini și nefiind vândut altei persoane așa cum în mod eronat susține reclamanta. Terenul cumpărat de ea este liber, nu a fost niciodată cumpărat de reclamantă, astfel că pretențiile sale sunt nejustificate.
Reclamanta a mai depus la dosar o documentație din care rezultă că i s-constituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 258 m.p. teren aferent locuinței, prin ordin al prefectului, pe care însă nu 1-a depus la dosar, iar terenul care face obiectul ordinului prefectului nu are nicio legătură cu cel din litigiu, evidențiat pe contractul de vânzare-cumpărare nr.441/1995, ci se referă la p.v.850/1 și la 1/2 cotă indiviză din p.f. 1549/3, teren curți construcții.
Legal citat, pârâtul Municipiul Rădăuți nu a depus întâmpinare.
Pârâtul L. G. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii, ca nefondată.
În vederea soluționării cauzei, s-a administrat proba cu înscrisuri și s-au solicitat relații Instituției prefectului a Județului Suceava.
P. sentința civilă nr. 4729/12.12.2012 Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta F. V. - prin curator F. Jeane-M., în contradictoriu cu pârâții P. Municipiul Rădăuți, L. G. și C. S.-G..
A obligat pe reclamantă să plătească pârâtei C. S.-G. suma de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.441/1 februarie 2011 de notar Fomin S., pârâtul Municipiul Rădăuți a transmis dreptul său de proprietate asupra imobilului nr._, compus din teren arabil, în suprafață de 50 m.p., înscris în C.F._ Rădăuți, situat în Rădăuți, Calea Cernăuți, f.n., jud. Suceava, pârâtei C. S.-G., în devălmășie cu pârâtul L. G., pentru prețul de 4612,80 lei.
Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra locuinței ei, cu o anexă, situată în Rădăuți, Calea Cernăuți, nr.33, . de vânzare-cumpărare nr._/17 aprilie 1995 încheiat cu R.A.U.C.L. Rădăuți, așa cum a fost completat prin actul adițional nr.1/28.03.2011.
P. ordinul nr.1168/4 septembrie 1995 al Prefecturii județului Suceava, reclamanta a obținut constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 258 m.p. teren aferent locuinței situată în Calea Cernăuți, nr.33, dobândită prin contractul menționat.
În baza contractului de vânzare-cumpărare și a ordinului Prefectului Județului Suceava, reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate asupra p.v.850/1/I, cu casa apartamentul nr.1 și asupra ½ p.i. din p.f.1549/3 grădină în suprafață totală de 258 m.p., în C.F._ ind. și_ colectivă, apoi imobilul cu nr.1549/3, reprezentând curtea comună, a fost înscris în C.F._ Rădăuți (provenită din conversia de pe hârtie a C.F._) pentru Statul Român, în cotă de 3/20, pentru reclamantă, în cotă de 10/20, căreia i-a fost emis titlul de proprietate nr.1769/1995, respectiv pentru pârâta C. S. G., în cotă de 7/20, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3321/29.09.2005.
Din documentațiile ce au stat la baza constituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, respectiv înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, a rezultat că terenul, care a făcut obiectul contractului a cărui nulitate se cere a fi constatată, s-a format din o parte a p.f.1549/1 – distinctă de p.f. 1549/3 – aparținând domeniului privat al M. Rădăuți, preluare aprobată prin Hotărârea nr.240/2010 a Consiliului Local al M. Rădăuți.
Astfel, instanța a constatat că vânzătorul din contractul nr.441/2011 avea calitatea de proprietar al terenului, căci doar în situația în care nu ar fi fost întrunită această calitate în persoana celui ce vinde, iar cumpărătorul ar fi cunoscut această împrejurare, convenția pârâților ar fi fost lovită de nulitate absolută, pentru fraudă.
Cum nu au fost identificate alte cauze de nulitate absolută, raportat la motivele de fapt expuse în acțiune, iar eventualele cauze de nulitate relativă nu pot fi analizate, reclamanta fiind terț față de convenția pârâților, instanța a respins acțiunea civilă, ca nefondată.
Cât privește garanția pe care este obligat vânzătorul să o ofere cumpărătorului împotriva evicțiunii, conform art.1337 Cod civil din anul 1864 raportat la art.3 din Legea nr.71/2011, în cauză nu s-a constatat că asupra aceluiași bun vânzătorul a transmis dreptul de proprietate de două ori, apoi sancțiunea în caz de evicțiune totală este rezoluțiunea vânzării încheiată cu cumpărătorul evins și nu constatarea nulității contractului celui de-al doilea cumpărător.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta F. V. prin curator F. Jane M., prin mandatar R. A. L., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că deși a depus întreaga documentație din care rezultă că este proprietara suprafeței de 258 m.p. teren identic cu p.1549/3, în mod greșit a fost respinsă acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.411/2011 în baza căruia pârâta L. S. i-a ocupat suprafața de 16,49 m.p. demolând și magazia pe care ea o edificase pe acest teren.
De asemenea, a criticat lipsa de rol activ a instanței în verificarea amplasamentului terenului înscris în contractul de vânzare cumpărare al secund pârâților.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursule este nefondat.
Astfel, reclamanta a solicitat constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între părți cu privire la suprafața de 16,4 m.p. pentru vânzarea lucrului altuia în sensul că acest teren este proprietatea sa.
Fiind verificată documentația care a stat la baza constituirii dreptului de proprietate al reclamantei pentru suprafața de 258 m.p., prin Ordinul Prefectului și respectiv CF în care reclamanta apare înscrisă cu acest teren și casa cu anexă, situat în Calea Cernăuți nr.33, în mod corect s-a constatat de către prima instanță că terenul înstrăinat secund pârâților, face parte din domeniul privat al M. Rădăuți, astfel încât nefiind dată vânzarea lucrului altuia, contractul de vânzare cumpărare a fost menținut ca valabil.
Planurile de situație și expertiza cadastrală invocate, pot constitui probe într-o acțiune în revendicare în condițiile în care reclamanta susțin e că parcelele se suprapun independent de înscrierea lor în evidențele cadastrale.
Cum în cauză nu sunt date motivele de casare invocate, în baza art. 312 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PRNTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanta F. V. P. C. F. JANE M. domiciliată în mun. Rădăuți, ..33, ., împotriva sentinței civile nr.4729/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, pârâți intimați fiind P. M. RĂDĂUȚI, L. G. domiciliat în mun. R., ., ., jud. N. și C. S. G., domiciliată în mun. Rădăuți, ..33, ..
Obligă recurenta să plătească intimatei C. S. G. cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2013
Președinte, C. M. | Judecător, M. T. | Judecător, D. D. |
Grefier, L. S. Ș. |
Red. T.-M.
Jud. P. G.
Tehnored. S.L:
2 ex/30.05.2013
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3501/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 891/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
