Fond funciar. Decizia nr. 891/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 891/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 3124/227/2011
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVLĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.891
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 01.04.2013
PREȘEDINTE V. E. L.
JUDECĂTOR C. L.
JUDECĂTOR S. A.
GREFIER S. A.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de către reclamantul P. Orașului Dolhasca, împotriva sentinței civile nr.1206 pronunțată la dat de 20.06.2012 de Judecătoria Fălticeni, în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, Instituția P. județului Suceava, C. Orășenească pentru aplicarea legii nr.18/1991 Dolhasca, B. Cooperatisă Capital Suceava și intervenientul în numele altei persoane A. G..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care pace parte din prezenta deciziei și cînd instanța, pentru a da posibilitatea reclamantului prin apărător să depună la dosar concluzii scrise, având nevoie și de timp pentru deliberare a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 26.03.2013 și pentru astăzi 01.04.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 06.10.2011, reclamantul P. orașului Dolhasca, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, Instituția P. Suceava, C. de fond funciar Dolhasca și B. C. Capital – Suceava, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 891/03.03.1995, prin care s-a constituit pârâtei, dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 0,05 ha, situat în intravilanul orașului Dolhasca, între vecinii: Cooperativa de consum - F. C., DJ 208, Cooperativa de consum.
În fapt, reclamanta arată că prin titlul de proprietate 891/03.03.1995, i-a fost reconstituit pârâtei Cooperativa de Credit Dolhasca, dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,05 ha teren, situat în intravilanul orașului Dolhasca, între vecinii: Cooperativa de consum - F. C., DJ 208, Cooperativa de consum.
Pârâta nu a formulat cerere de constituire/reconstituire, care să fie validată potrivit dispozițiilor legale, nu i s-a stabilit dreptul de proprietate printr-o hotărâre a Comisiei Jud. Suceava sau printr-un Ordin al prefectului județului.
În fișa proces verbal de punere în posesie, la rubrica „se regăsește”, este menționat Anexa nr. 2B, poziția nr. 282, aspect nereal, anexa 2B având doar 234 poziții, și înscriși membrii cooperatori în viață, care au adus în CAP sub 0,5 ha teren de persoană îndreptățită și cooperatorii care nu au adus pământ în cooperativă și care solicită în scris, stabilirea de terenuri în proprietate.
Pârâta nu a avut calitatea de cooperator și nici nu putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, nici de dispozițiile Legii Fondului Funciar, cu privire la constituirea dreptului de proprietate, aceasta neîncadrându-se în nici unul din cazurile descrise la art. 23 și 36 din Legea nr. 18/1991.
D. fiind faptul că titlul de proprietate 891/03.03.1995 este eliberat cu nerespectarea dispozițiilor legale în materia fondului funciar, apreciază că acesta este afectat de nulitate absolută, pârâta nefiind persoană îndreptățită la constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept a invocat art. III din Legea nr. 169/1997, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Prin întâmpinare (f.22-23), C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, față de acțiunea aflată pe rolul instanței, respectiv constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 891/03.03.1995, prin care s-a constituit pârâtei, dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 0,05 ha, situat în intravilanul orașului Dolhasca, între vecinii: Cooperativa de consum - F. C., DJ 208, Cooperativa de consum, a precizat că titlul de proprietate se emite de către C. Județeană și conferă persoanei căreia i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren, calitatea de proprietar.
Titlul de proprietate are o natură juridică complexă conferită, pe de o parte de caracterul autorității competente, cât și de procedura specială de emitere a lui, iar pe de altă parte de caracterul drepturilor ce decurg de aici.
Titlul de proprietate este actul autentic cel mai important, prin care se finalizează activitatea comisiilor locale și comisiilor județene de aplicare a Legii fondului funciar.
Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea persoanelor îndreptățite, se realizează în cadrul unei proceduri special instituite prin Legea 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare și Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Este vorba de o procedură în trepte, care începe cu formularea cererii de stabilire a dreptului de proprietate, care trebuie introdusă și înregistrată la primăria în raza căreia se află terenul, apoi se soluționează de către comisii speciale, instituite la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor.
Comisiile locale preiau și înregistrează cererile formulate pentru atribuirea de teren, solicită relații și acte doveditoare pe această bază, stabilesc suprafața de teren ce urmează a fi atribuită în proprietatea persoanelor îndreptățite.
Arată că, în arhiva instituției, se regăsesc numai documentațiile în baza cărora s-au emis hotărârile comisiei județene de validare sau invalidare a propunerilor comisiilor locale de fond funciar și a ordinelor emise de prefect, nefiind depozitate și documentațiile care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, acestea aflându-se în arhiva OCPI Suceava și în arhiva comisiilor locale de fond funciar.
Conform prevederilor legale în vigoare, procesul verbal de punere în posesie, se întocmește de către C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru persoana căreia i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren, aceasta fiind o etapă premergătoare emiterii titlului de proprietate.
Față de cele de mai sus, a solicitat ca judecarea prezentei cauze să se facă în contradictoriu cu C. locală de fond funciar Dolhești, comisie de la care se pot solicita relații cu privire la acțiunea formulată de reclamant și care întocmește și documentația necesară emiterii titlului de proprietate.
Prin întâmpinarea formulată de către Instituția prefectului jud. Suceava, s-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a acestei instituții, motivat de faptul că prin acțiune, este criticat un titlu de proprietate, pentru emiterea căruia este necesară parcurgerea în trepte a unei proceduri speciale, care nu implică această instituție, în cauză, neexistând identitate între această instituție și cel obligat sau chemat în raportul juridic dedus judecății (f.24-25).
Această excepție a fost unită cu fondul, potrivit încheierii din 30.11.2012, termen la care pârâta B. Capital, nu a mai stăruit în excepția nulității de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare (f. 26-28), în condițiile în care s-a realizat identificarea reclamantului, prin însăși cererea de chemare în judecată, nefiind date dispozițiile art. 133 Cod procedură civilă (f.43).
În drept, întâmpinările au fost motivate, potrivit dispozițiile Legii nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, HGR 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 242 alin. ultim Cod procedură civilă, s-a solicitat ca judecarea prezentei cauze să se facă și în lipsă.
B. C. Capital Suceava, a formulat întâmpinare (f. 26-28 dosar), prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca inadmisibilă și nefondată.
S-a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepție conform căreia nu s-a insistat, câtă vreme cererea este semnată de către apărătorul ales al reclamantei.
În fapt, a arătat că fiind proprietari pe imobilul construcției s-a solicitat, prin adresa nr.176/10.05.1994, înaintată Primăriei Dolhasca, cererea de constituire a dreptului de proprietate, C. locală măsurând suprafața de 500 mp. aferentă construcției, eliberând adeverința nr. 4132/12.04.1994 și înaintând documentația instituției prefectului.
A arătat apoi, că reclamantul, prin intermediul comisiei de aplicare a fondului funciar, a efectuat demersuri pentru ca adevăratul proprietar al terenului în litigiu, C. A., să primească în compensare o suprafață echivalentă din fondul de rezervă, aceasta fiind pusă în posesie și primind titlu de proprietate, că în anul 1999, prin intermediul reclamantului s-au obținut certificatul de urbanism și autorizația de construire, pentru realizarea împrejmuirii terenului aferent sediului Cooperativei de Credit.
A mai arătat că potrivit art. 23 alin.1 din Legea nr. 18/1991, „sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația și domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul - Lege nr. 42/1990, privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii”, iar pct.4 din același articol, prevede că „dispozițiile alin.1 se aplică și persoanelor din zone cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator”
D. urmare, titularii dreptului de constituire a dreptului de proprietate, sunt proprietarii construcțiilor, dacă aveau calitatea de membru cooperator sau alte persoane îndreptățite.
Arată că și-au înscris proprietatea în Cartea funciară, în baza titlului de proprietate 981/1995, fiind proprietari tabulari din data de 26.11.1999.
Conform art. 931 privind uzucapiunea tabulară din Noul Cod Civil, „ drepturile celui care a fost înscris, fără cauză legitimă în cartea funciară, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate când cel înscris cu bună-credință a posedat imobilul timp de 5 ani, după momentul înregistrării cererii de înscriere, dacă posesia sa a fost neviciată. Este suficient ca buna-credință să existe în momentul înregistrării cererii de înscriere în momentul intrării în posesie”, aflându-se astfel, sub incidența prescripției achizitive care are ca efect respingerea acțiunii reclamantului.
Potrivit art. 187 din Legea 109/1996, terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată, în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și de credit, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective și proprietatea organizațiilor cooperatiste.
Față de cele de mai sus, a solicitat respingerea acțiunii invocând în drept, dispozițiile. art. 115 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.1206 Judecătoria Fălticeni a respins acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate formulată de reclamantul P. orașului Dolhasca, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții: C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, C. de fond funciar Dolhasca și B. C. Capital – Suceava, ca nefondată.
A respins acțiunea formulată de reclamantul P. orașului Dolhasca, jud. Suceava împotriva Instituției P. Județului Suceava, pârâtă lipsită de capacitate procesuală pasivă.
A respins cererea formulată de intervenientul A. G., domiciliat în ., jud. Suceava, în interesul reclamantei, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul, ca reprezentant al unității administrativ teritoriale, orașul Dolhasca, a promovat prezenta acțiune la data de 06.10.2011, solicitând instanței constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 891/03.03.1995, titlu emis pârâtei B. C. Capital Suceava, în baza documentației întocmite de către pârâta C. locală Dolhasca de fond funciar, de către pârâta C. Județeană Suceava.
Suprafața constituită prin acest titlu este de 0,05 ha teren curți-construcții, situată în vatra satului Dolhasca, ., teren învecinat cu Cooperativa de Consum, pe două laturi (N și V), F. C. (E), drum județean (S) (f. 5 dosar).
Pentru această suprafață de teren, C. locală de fond funciar Dolhasca, a întocmit procesul verbal de punere în posesie la data de 06 iunie 1994, în baza adeverinței de proprietate nr. 4131/12.05.1994, emisă în baza Hotărârii nr._ emisă de C. Județeană Suceava (f. 6, 19, 34 dosar).
Situația juridică a acestei suprafețe de teren este următoarea:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3991/14.11.1972, T. D. înstrăinează numitei C. A. imobilul bun propriu, situat în vatra satului și ., imobil constând dintr-un teren în suprafață de 800 mp. cu una casă învecinat cu: P. D. la N. Drum la S. F. C. la E și terenul statului la V.(f. 52 dosar).
Vecinătățile acestei suprafețe de teren se modifică după apariția Legii nr. 58/1974, privind sistematizarea teritoriului în localitățile rurale și urbane, astfel încât, suprafața de 150 mp. atribuită în folosință pe durata existenței construcției numitului G. Ghe.Ș., din satul și . nr. 24/10.03.1979, are următoarele vecinătăți: DJ 208, Complex comercial, zona CFR și teren CAP Dolhasca( f.48).
Pe această suprafață de teren, în baza autorizației nr. 95/463/20.09.1979 este edificată o locuință proprietate personală, model 18 cu P+2 (parter + două etaje complete), reținându-se în acest înscris că terenul este în folosința cetățeanului G. Ghe. Ș., care de altfel, formulează cerere de autorizație la data de 22.03.1979, dat fiind planul de situație întocmit în acest scop (f. 154-156 dosar).
Astfel în acest plan de situație vizat de Consiliul Popular la 29.11.1979, construcția proiectată în scopul edificării, are ca vecinătăți: Magazinul universal, drumul și teren viran, fiind identificați în acest plan și linia de joasă tensiune, pe stâlpi din lemn (f. 156 dosar).
De altfel, în acest sens este și declarația dată de către G. Ș., martor propus de către pârâta B. Capital, cel care, în calitatea sa de funcționar al acestei pârâte, în perioada 1978-2001, s-a ocupat îndeaproape de îndeplinirea tuturor formalităților prev. prin dispozițiile legale în vigoare începând cu anul 1974, în scopul edificării construcției care a avut și are destinație de sediu al băncii (f.157).
Potrivit contractului autentificat sub nr. 1632/21.06.1995, încheiat între soții G. Ș. și V., domiciliați în . și reprezentantul legal de atunci al pârâtei, aceștia donează proprietatea lor, constând din construcție model 18 cu parter și două etaje, situată în intravilanul satului și ., dobândite prin construcție în baza autorizației de construire nr. 95/463/20.09.1979 (f. 31 dosar), aceasta, câtă vreme pe numele Băncii fusese deja emis (la 03.03.1995), titlul de proprietate în litigiu.
În baza acestui contract, încheiat, după cum se poate observa, ulterior emiterii titlului de proprietate în litigiu, pârâta B. Capital primește certificatul de urbanism nr. 181/19.03.1999 și autorizația de construire nr. 328/15.11.1999, în scopul edificării unei împrejmuiri din lemn, pentru terenul aferent sediului Cooperativei de Credit Dolhasca (f.35-38 dosar).
În paralel cu aceste evenimente prezentate în ordine cronologică, C. orășenească Dolhasca emite adeverința 4132/20.07.1992, către C. A., dată fiind Hotărârea_/1992, a Comisiei Jud. Suceava, privind suprafața de 0,31 ha teren, situată în „G.” și dispusă în două trupuri: 0,23 ha și 0,08 ha, cu mențiunea expresă pe verso-ul acestui înscris, că terenul a fost dobândit prin contractul de vânzare nr. 3991/1972.
În baza acestei adeverințe de proprietate, se procedează la emiterea adeverinței provizorii către pârâta, pe atunci, Cooperativa de Credit Dolhasca, în care se indică aceeași hotărâre nr._/19.11.1992 a Comisiei Jud. Suceava (f.53, 34 dosar).
De altfel, pentru C. A., audiată ca martor al pârâtei B. C., s-a întocmit și un proces verbal de punere în posesie la 17.09.1999, pentru suprafața de 0,20 ha teren, situată pe raza . cu: drum, râul Șomuz, A. E. și I., . pentru suprafața de 0,11 ha teren învecinată cu: drum, râul Șomuz, teren primărie și A. E. și I. (f. 54).
Audiată ca martoră, C. A., a declarat sub prestare de jurământ că deși a cumpărat în anul 1972 casa cu tot terenul aferent, o suprafață mai mare decât cea de 800 mp teren, înscrisă în acte - aproximativ 30 ari - B. stăpânește doar 500 mp. iar ea ține 2000 mp (20 ari), lângă podul peste care se trece râul Șomuz, fără să aibă titlu de proprietate.
A mai arătat martora că, pe lângă casa achiziționată în 1972 și demolată în 1978, când s-a mutat la . era drum de trecere, accesul în această casă se făcea de la șosea (f.158).
Cu toate acestea, prin adresa nr. 841/27.01.2012, reclamantul a comunicat instanței că numita C. A., nu figurează cu teren agricol în loc. Dolhasca sau cu poziție de rol agricol în anii 1959-1962 (f.58 dosar).
De observat că, în lumina faptelor mai sus prezentate, era imposibil ca numita C. A., proprietară din 1972 a casei și terenului aferent - ce au aparținut numitului T. D., în calitatea sa de moștenitor, conform certificatelor de moștenitor nr. 619/1972 și 1/1969, emise de notariatul de stat jud. Suceava - să figureze în registrul agricol al . pentru anii 1959-1962(f.52 dosar).
Reclamantul susține că emiterea titlului de proprietate în litigiu, nu s-a făcut în baza unei cereri și că, nu s-au atașat înscrisuri doveditoare, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 9-11 din L.18/_ și că, nu au fost respectate dispozițiile acestui act normativ, privind validarea și constituirea dreptului de proprietate, prin hotărârea comisiei județene sau printr-un ordin al prefectului.
Mai susține reclamantul că, mențiunile din fișa proces verbal de punere în posesie, întocmite în favoarea pârâtei B. Capital Suceava (Cooperativa de Credit Dolhasca), privind anexa 2B și poziția nr. 282, nu sunt conforme cu realitatea câtă vreme, anexa 2B are doar 234 poziții (f.32 dosar).
In interesul reclamantului s-a formulat pentru termenul din 20.03.2012, o cerere de intervenție de către numitul A. G., care a solicitat în esență, admiterea acțiunii, precum și a cererii sale, astfel cum au fost formulate, câtă vreme, terenul înscris în titlul de proprietate, a cărui nulitate se solicită, face parte din domeniul privat al orașului Dolhasca, iar la emiterea acestui titlu nu au fost respectate, disp.legilor fondului funciar, fiind dat motivul de nulitate absolută prevăzută de art. III alin.1 lit.a din L.169/1997(f.114-115 dosar).
Construcția edificată de către intervenient, are la bază contractul de închiriere înregistrat sub nr. 341/2010, cât privește suprafața de 42 mp. teren intravilan, pentru o perioadă de 5 ani, chiria fiind de 2,12 lei mp/an.
Urmare a solicitării instanței, reclamantul a comunicat faptul că termenii contractului de închiriere încheiat în urma licitației publice cu strigare din 15.12.2009, au fost respectați de părțile contractante, nefiind încheiat între acestea un contract de concesiune la 15.12.2009 (f.128).
La dosarul cauzei au fost depuse pentru termenul din 17.03.2012, urmare a revenirii din 09.02.2012 a instanței (f.70 dosar), mai multe înscrisuri privind situația juridică a terenului în litigiu (f.71-107).
Astfel, terenul ce a aparținut vânzătorului T. D., se află în domeniul privat al orașului Dolhasca, conform Hotărârii nr. 34/31.07.2003 a Consiliului Local Dolhasca, iar T. D., nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform L.18/1991, cât privește terenul moștenit de la D. G., cel care a figurat în registrul agricol din anii 1959-1962 (f. 73-77).
In baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat între T. D. și C. A., căsătorită cu numitul C. N., acesta din urmă, a figurat începând cu anul 1972, în registrul agricol din anii 1971-1975, cu suprafața de 0,15 ha teren arabil, la categoria „terenurile gospodăriei” (f.79-81).
De altfel și T. D. împreună cu soția sa T. D., decedată, au figurat în registrul agricol din anii 1971-1975, cu suprafața de 0,18 ha teren arabil, din care 0,04 în „vatra satului” (f. 82-83).
A mai comunicat instanței, reclamantul și plângerea prealabilă, formulată la data de 15.09.2012, de către pârâta B. Capital Suceava prin reprezentant legal și adresată orașului Dolhasca, arătând că prin emiterea autorizației către A. G., intervenientul din prezenta cauză, este tulburată posesia și dreptul de proprietate stabilit conform titlului nr. 891/1995 (f.84).
Au fost comunicate de asemenea și extrasul CF, întocmit în baza cererii din 26.11.2010, pentru orașul Dolhasca, în baza actului administrativ 34/31.07.2003(f.85-87).
Prin hotărârea nr. 67/30.10.2009, anterior extrasului CF, Consiliul Local al orașului Dolhasca, având în vedere raportul de expertiză tehnică de evaluare întocmit de .” SRL Fălticeni, precum și avizul favorabil al comisiei de specialitate, a aprobat închirierea pentru 5 ani a suprafeței de 42 mp. din domeniul privat al orașului Dolhasca, situat în intravilan, cu vecinătățile și amplasamentul înscrise în raportul de expertiză anexă las această hotărâre (f. 88-97).
Vecinătățile acestei suprafețe identificată printr-un perimetru hașurat pe planul de situație și cu mențiunea „domeniul privat”, sunt: Cooperația P+1E, . comercial P+2E (M. general) (f. 97dosar), perimetru în care nu este cuprins terenul pârâtei B. Capital.
In baza acelei plângeri prealabile, prin adresa nr._/23.09.2011, reclamantul somează pe intervenient să sisteze lucrările, măsură despre care, prin adresa nr._/29.09.2011, înștiințează pârâta B. Capital Suceava.
Procesul verbal încheiat la 15.12.2009, cu ocazia desfășurării licitației publice cu strigare pentru închirierea suprafeței de 42 mp. din domeniul privat al orașului Dolhsca, are drept urmare, adjudecarea licitației după toate cele trei strigări ale prețului, în favoarea intervenientului, cu suma totală de 90 lei/an, termenul de închiriere fiind de 3 ani (f.105-106).
Cercetarea locală întocmită la cererea reclamantului, a stabilit că, construcția edificată de către intervenient se află la o distanță de 1,95 și respectiv 1,86 m față de clădirea proprietatea Băncii, iar accesul la construcția intervenientului, de la drumul comunal se poate face doar peste spațiul verde amenajat de primărie, pe lângă un stâlp de înaltă tensiune sau prin capătul aleii pietonale, paralelă cu drumul comunal.
Cu acest prilej, intervenientul prezent, a arătat că, construcția a fost edificată în urmă 3 ani, avea o destinație provizorie, dar că ulterior a consolidat-o și a modificat dimensiunile, în baza unui alt act de concesiune, încheiat anterior acestor modificări, pentru încă 40 mp., amplasați în preajma construcției deja edificată.
De observat, că la dosarul cauzei nu a fost depus acest din urmă act și că, relațiile comunicate de către reclamant, stabilesc, fără putință de tăgadă, că între intervenient și Consiliul Local s-a încheiat doar un contract de închiriere, în baza acelui proces verbal de licitație din 15.12.2009; sens în care de altfel, a declarat cu prilejul cercetării locale și secretarul Primăriei(f.146-148 si 131-133).
De asemenea, cu prilejul cercetării locale, s-a stabilit că planșele foto depuse pentru termenul din 20.04.2012 de către pârâta B., sunt în concordanță cu cele constatate la fața locului(f.117-121).
Succesiunea faptelor, demonstrează că intervenientul, titular al unui contract de închiriere pe o durată de 3 ani, cât privește suprafața de 42 mp. a edificat o construcție, cu destinație garaj, care a adus atingere dreptului de proprietate al pârâtei B. Capital, pârâtă care de altfel, are calitatea de reclamant în acțiunea în revendicare, formulată în contradictoriu cu intervenientul, acțiune înregistrată sub nr. 2927/277/16.09.2011 pe rolul instanței(124-125).
Pârâta, B. Capital Suceava după sesizarea prin plângere prealabilă a reclamantului, s-a adresat și Inspectoratului de Stat în construcții - Inspectoratul Județean în construcții Suceava, prin sesizarea nr. 3248/142R/20.09.2011.
Prin răspunsul la această sesizare (3248/19.10.2011), instituția mai sus-menționată, comunică pârâtei B. Capital, dar și spre știința: Instituției P. și reclamantului- P. orașului Dolhasca, că urmare a controlului efectuat la Primăria . confirmat că intervenientul, titular al contractului de închiriere 341/11.01.2010, privind suprafața de 42 mp. a edificat o construcție cu dimensiunile în plan 6,50 x 16,25 m, nerespectând prevederile autorizației de construcție nr. 110/30.09.2011(f.122 și 131-138 dosar).
În speță, este supus controlului judecătoresc titlul de proprietate opus de parata B. Capital, reclamantă, intervenientului, pârâtul din acțiunea în revendicare.
Documentația prealabilă care stă la baza emiterii acestui titlu de proprietate este reprezentată, în ordine cronologică de următoarele:
1. înscrierile din RA anii 1959-1962 si respectiv anii 1971-1975, precum si certificatele de moștenitor privitoare la D. G. si respectiv vânzătorul T. D. soțul numitei T. D., născută D..(f.77,78, 82).
Astfel, în RA anii 1959-1962 D. T. G. (cap al gospodăriei), figurează alături de fiica sa D., cu suprafața totală de 1,23 ha teren din care 0,23 ha teren în grădină arabil și curți-construcții (f.77);
2. contractul de vânzare-cumpărare autentificat încheiat la 14 noiembrie 1972 între T. D. și C. A. căsătorită cu C. N., mențiunile din RA anii 1971-1975 privitoare la soții C. N. (capul gospodăriei) si C. A. (f. 78, 79-81).
3. adeverința provizorie de proprietate nr.4130/20.07.1992 emisă pentru C. A. după defunctul D. G., în baza Hotărârii nr._/1992 a Comisiei judetene Suceava cât privește suprafața totală de 0,31 ha teren prevăzută în tabelul anexă nr. 2B, suprafață de teren situată în grădină dispusă în două trupuri:0,23 si 0,08 ha, teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3991/14.11.1972 (f.52,53,77).
4. adeverința provizorie de proprietate nr.4131/12.05.1994 potrivit căreia în baza Hotărârii nr._/19.11. s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,05 ha prevăzută în tabelul construcții, teren având categoria de folosință curți-construcții, prin constituire (clădire construită în anul 1984), în favoarea pârâtei B. Capital fostă Cooperativa de Credit Dolhasca(f.34).
5. fișa - proces verbal de punere în posesie a pârâtei B. Capital fostă Cooperativa de Credit Dolhasca întocmit de către reprezentanții Comisiei locale de fond funciar în 1996(f.19).
6.-procesul verbal de punere în posesie a numitei C. A. cu suprafața de 0,31 ha teren dispusă în două trupuri 0,11ha si 0,21 ha, întocmit la data de 17.09.1999(f.54).
7. Hotărârea nr. 34/31.07.2003privind aprobarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului privat al comunei Dolhasca în care la poz.7 figurează suprafața de 6842 mp teren aferent Consumcoop, în copia anexei la această hotărâre comunicată instanței fiind menționați clar numai vecinii de la nord – M. D. si de la sud - drum județean 208, continuarea de la această anexă fiind confuză cât privește vecinătățile de la est(zonă CFR) si vest (DJ 208)- f 101-104 dosar.
Prin urmare nu ne aflăm în situația unui conflict de drepturi între foștii proprietari de terenuri care pe timpul CAP-ului au fost ocupate de terenurile unor terți și deținătorii actuali ai acestor construcții, câtă vreme terenul aferent construcției proprietatea băncii a fost atribuit prin decizia nr.24/10.03.1979 numitului G. G. Ș. cel care a formulat cerere de autorizație la 22.03.1979 si pe numele căruia s-a emis autorizația nr. 95/463/17.04.1979 pentru construirea unei locuințe proprietate personală model 18 cu P + 2.(f.48,1-158).
Acest teren a fost proprietatea lui D. T.G., moștenit de fiica sa D. căsătorită cu T. D. cel care l-a înstrăinat prin act de vânzare-cumpărare numitei C. A..
Mai mult, decât atât, legiuitorul, din considerente de echitate sau, și mai mult, din rațiuni de stabilitate a raporturilor juridice a preferat pe deținătorii actuali ai construcțiilor edificate pe terenurile foștilor proprietari - terenuri pe care, de altfel, în timpul CAP-ului a fost edificată și construcția proprietatea băncii.
Astfel, sunt aplicabile dispozițiile art. 23 și art. 36 din Legea 18/1991, obiect al dreptului de constituire îl formează, raportat la speța de față, terenul atribuit de CAP potrivit legii, pentru construcția locuinței model 18 P + 2, edificată în perioada 1979-1984, întinderea acestui teren fiind cea care potrivit art.23 alin.2 din lege este evidentiată ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară în RA sau alte documente funciare, la data intrării în CAP.
Terenul aferent clădirii în care funcționează banca avea întinderea de 800 mp înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1972, de 3100 mp (0,31 ha: 0,23ha și 0,08 ha în grădină) conform adeverinței de proprietate emisă pentru C. A., de 0,09 ha conform RA anii 1959-1962 D. T.G. și fiica sa D., de 0,04 ha conform RA anii 1971-1975 pentru T. D., si respectiv numai 0,15 ha teren arabil în RA anii 1971-1975 pentru C. A. si C. N. angajați ai Coopconsum.
În lumina dispozițiilor legale menționate, dobânditorul unei construcții anterior anului 1990 este îndreptățit să primească în proprietate întreaga suprafață deținută ca teren aferent casei de locuit si anexelor gospodărești precum si curtea si grădina din jurul acestora, atunci când există, adică tot terenul ce s-a avut în vedere de părțile convenției de înstrăinare si în urma căreia a fost deținut în fapt de dobânditor.
Astfel, C. A. împreună cu soțul său au dobândit nu numai 800 mp cu una casă ci și grădina de 0,23 ha teren arabil, circumstanțe avute în vedere potrivit adeverinței provizorii de proprietate nr. 4132/1992 (f. 52, 53, 77 dosar).
În aceste circumstanțe, pârâtei - B. Capital, i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 500 mp curți-construcții, doar o parte din cei 800 dobândiți de către C. A. (f. 34 dosar).
Nu are relevanță în prezenta cauză întinderea de 150 mp teren atribuită în folosință pe durata existentei construcției câtă vreme terenurile aferente construcțiilor fuseseră preluate în condițiile dispozițiilor art.30 din legea 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localităților urbane si rurale.
Astfel, în lumina dispozițiilor art. 36 alin. 3 și art.23 din Legea nr. 18/1991 întinderea terenului aferent construcției proprietatea băncii este cea determinată potrivit intenției comune a părților fiind vorba de întreaga suprafață deținută ca teren aferent casei de locuit si anexelor gospodărești.
De altfel, pretențiile reclamantului sunt de natură să aducă atingere dreptului la respectarea bunurilor oricărei persoane fizice sau juridice astfel cum este reglementat si de art.1 din primul protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului potrivit căruia „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauză de utilitate publică si de principiile generale ale dreptului international”.
Hotărârea nr.34/31.07.2003 invocată de către reclamant în susținerea pretențiilor sale nu are relevantă în prezenta cauză câtă vreme este ulterioară anului 1995 când a fost emis prin constituire titlul de proprietate nr.891 în favoarea pârâtei B. Capital, act de proprietate care este nesocotit de către reclamant prin această hotărâre a Consiliului Local.
Mai mult decât atât, s-a reținut că, terenul având categoria domeniu privat și care a fost închiriat intervenientului, are alt amplasament și altă întindere decât cea a terenului înscris în titlul de proprietate al Băncii.
Cu atât mai puțin este dată în speță vreo cauză de utilitate publică sau vreo atingere adusă principiilor generale ale dreptului internațional, circumstanțele în care intervenientul în interesul reclamantei nu a respectat autorizația de construire și contractul de închiriere, nu se circumscriu acestui cadru.
De altfel, potrivit regulii „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în fața justiției de propria culpă pentru a valorifica un drept, invocând nerespectarea de către el însuși a unei norme legale care, de altfel, nu au caracter imperativ, conducând la nulitatea relativă a respectivului act juridic, nulitate care se acoperă prin actele emise ulterior.
Astfel, comisia locală Dolhasca pentru aplicarea legilor de fond funciar, prin reprezentantul său legal, primarul unității administrativ teritoriale (comună, în prezent oraș), este cea care a emis adeverințele provizorii de proprietate pentru C. A. și pentru Bancă, a întocmit procesele-verbale de punere în posesie având în vedere situația juridică a terenului și a construcției edificată de bancă și a înaintat Comisie Județene documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate în litigiu.
Date fiind toate cele de mai sus reținute, în cauză este dată excepția lipsei calității procesual pasive a Instituției P. Județului Suceava, excepție cu privire la care, părțile au pus concluzii la termenul din 30 noiembrie 2011; câtă vreme la baza emiterii titlului de proprietate în litigiu nu stă vreun ordin emis de către această instituție; excepție admisă prin încheierea de ședință din data de 13.06.2012.
De asemenea, date fiind dispozițiile art. III alin.1 lit. a) pct.(ii) coroborate cu disp.art.23 si art. 36 din Legea 18/1991 modificată și completată și dispozițiile art. 49 și următoarele Cod procedură civilă, instanța a respins ca nefondate cererea reclamantului și cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de către A. G., cerere admisă în principiu prin încheierea din 2 mai 2012, precum și cererea principală formulată și împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă - Instituția P. Județului Suceava.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul P. Orașului Dolhasca, solicitând, în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul de a admite cererea și de a se constata nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 891/3.03.1995 prin care s-a constituit pârâtei dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 0,05 ha, situat în intravilanul or. Dolhasca, între vecinii, Cooperativa de Consum - N, F. C. - E, D.J.208 - S și Cooperativa de Consum - V.
În motivare a arătat că hotărârea primei instanțe este esențialmente nelegală și netemeinică, instanța de fond făcând o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii Fondului Funciar, respectiv a art. 9 - 11, 23 și 36 din Legea nr. 18/1991 și art. III din Legea nr. 169/1997.
Hotărârea judecătoriei este netemeinică întrucât instanța de fond a apreciat, în mod greșit, probele administrate în cauză.
Ca atare, instanța de fond a încălcat principiul rolului activ, principiul disponibilității și al aflării adevărului, pronunțând o sentință esențialmente nelegală și netemeinică.
Prin cererea formulată, a solicitat să se constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 891/3.03.1995 prin care s-a constituit pârâtei dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 0,05 ha, situat în intravilanul or. Dolhasca, între vecinii, Cooperativa de Consum - N, F. C. - E, D.J.208 - S și Cooperativa de Consum - V, motivat de faptul că acesta nu a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legii nr. 18/1991.
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc. civ. hotărârea va cuprinde „motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Principiul general consacrat de Codul de procedura civilă, impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată pentru a da posibilitatea instanțelor superioare să exercite controlul judiciar.
Prin interpretarea art. 304 pct. 7 Cod proc.civ, practica și literatura juridică în materie a stabilit că motivarea sumară, insuficientă a unei hotărâri judecătorești echivalează cu nemotivarea hotărârii care trebuie reformată. Tot nemotivată este calificată hotărârea care cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Deși, prin cererea formulată s-a solicitat a se constata nulitatea unui titlu de proprietate, instanța de fond prezintă o situație de fapt care nu are nicio legătură cu speța dedusă judecății (o concesiune efectuată de A. G., o vânzare cumpărare din 1972 etc), respectiv cu legalitatea eliberării titlului de proprietate contestat.
În motivarea primei instanțe nu sunt analizate în niciun fel susținerile cu privire la nulitatea titlului de proprietate (lipsa cererii de stabilirea a dreptului de proprietate, lipsa validării dreptului de proprietate, lipsa calității de persoană îndreptățită a intimatei să beneficieze de dispozițiile legii fondului funciar), respectiv faptul că în cauză este dat motivul de nulitate absolută prevăzut de art. III lit. a din Legea nr. 169/1997 modificată.
Titlul de proprietate nr. 891/3.03.1995 este nul, în speță fiind dat motivul de nulitate absolută prevăzut de art. III lit. a din Legea nr. 169/1997 modificată, pentru următoarele considerente:
În primul rând, pârâta - intimată nu a parcurs procedura necesară eliberării titlului de proprietate, aceasta neformulând cerere de constituire a dreptului de proprietate și neavând constituit dreptul de proprietate printr-un ordin al prefectului sau printr-o hotărâre a Comisiei Județene, prin care să i se recunoască calitatea de proprietar.
Așa cum rezultă din adresa comunicată de OCPI Suceava (fila 46), pârâta nu figurează în anexa 2B ca având validat dreptul de proprietate și nici nu există un ordin al prefectului prin care să i se fi constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 500 mp, documentația necesară eliberării unui titlu de proprietate fiind inexistentă.
În al doilea rând, pârâta - intimată nu este îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața respectivă întrucât nu sunt îndeplinite nici disp. art. 23 și urm. din Legea nr. 18/1991 și nici disp. art. 36 din Legea nr. 18/1991, nefiind vorba despre un membru cooperator, pârâta nu a beneficiat nici de un act de dare în plată prin care i s-a atribuit o suprafață de teren în vederea edificării unei construcții și nici nu a dobândit imobilul - construcții printr-un act translativ de proprietate anterior desființării C. . prezintă o cu totul altă situație de fapt, care nu are nicio legătură cu speța dedusă judecății:
Astfel, în urma unei cereri formulate de numitul G. Ghe. Ș., în anul 1979, prin Decizia Consiliului Local nr. 24/10.03.1074 (fila 48 dosar) i se atribuie acestuia suprafața de 150 mp în vederea edificării unei locuințe proprietate personală model 18 cu P + 2, în localitatea Dolhasca.
În anul 1995. numitul G. Ghe. Ș. împreună cu soția acestuia donează acest imobil pârâtei printr-un contract de donație autentificat sub nr. 1632/21.06.1995, ca urmare a acestuia act pârâta fiind subdobânditoarea în drepturi a donatorului, aceasta neputând beneficia de mai multe drepturi decât autorul său.
Anterior încheierii donației, pârâtei intimate i se eliberează titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției ce face obiectul contractului de donație, fără a formula cerere de constituire și fără a i se valida dreptul de proprietate.
Numitul G. Ș. nu a formulat cerere de constituire pentru terenul aferent construcției edificate în anul 1979.
Susținerea numitului G. Ș. că a acționat în numele Băncii pentru edificarea sediului nu a fost în niciun fel dovedită.
Anterior cooperativizării, terenul pe care este edificat imobilul ce face obiectul contractului de donație nr. 1632/21.06.1995 a aparținut unor persoane fizice, dar ca urmare a înstrăinării, potrivit disp. art. 30 din Legea nr. 58/1974, acest teren a intrat în proprietatea statului. între vechiul proprietar, T. D. sau C. A., și G. Ș., respectiv pârâta - intimată, nu a intervenit niciun act translativ de proprietate. Față de aceste considerente, nu se poate reține faptul că intimata ar fi continuatoarea în drepturi a vechiului proprietar, în speță, neputând fi reținute ca aplicabile disp. art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.
Pârâta - intimată a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcții edificat pe terenul pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate contestat prin contractul de donație autentificat sub nr. 1632/21.06.1995, ulterior constituirii dreptului de proprietate (3.03.1995).
Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 18/1991 și art. 11 din FLG. nr. 890/2005 privind Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar.
În urma cererii formulate la care se atașează înscrisurile doveditoare din care să rezulte, calitatea, suprafața de teren, amplasamentul, vecinătățile (art. 9-11 Legea nr. 18/1991), Se întocmesc anexele cu propuneri de validare sau invalidare a cererilor formulate de către comisia locală de fond funciară, anexe ce sunt înaintate comisiilor județene.
După analizare, comisia județeană/instituția prefectului, prin hotărâre/ordin, va valida sau invalida propunerile comisiilor de fond funciar (se admite sau respinge cererea).
În urma validării propunerilor comisiilor locale, persoanelor îndreptățite li se eliberează adeverințe de proprietate prin care se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul validat de comisia județeană, adeverință ce ține loc de act de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate. În baza acestei adeverințe se procedează la punerea în posesie și, ulterior întocmirii documentației, se eliberează titlul de proprietate.
De asemenea, în baza ordinului prefectului prin care se admite cererea de constituire a dreptului de proprietate, se eliberează titlul de proprietate.
Or, în speța de față, pârâta nu a formulat cerere de constituire/reconstituire, care să fie validată potrivit dispozițiilor legale. Menționăm că pârâtei nu i s-a stabilit dreptul de proprietate printr-o hotărâre a Comisiei Județene Suceava sau printr-un Ordin al prefectului județului Suceava. În fișa proces verbal de punere în posesie la rubrica „Se regăsește” (făcând trimitere la validare) este menționat „ANEXA nr.2B, Poziția nr. 282”, aspect nereal, anexa 2B având doar 234 poziții.
Mai mult decât atât, în anexa 2B erau înscriși membrii cooperatori, în viață, care au adus în cooperativa agricolă de producție sub 0,5 ha de teren de persoană îndreptățită (soț - soție), și cooperatorii care nu au adus pământ în cooperativă și care solicită în scris stabilirea de terenuri în proprietate. Or, cum lesne se poate observa, pârâta nu a avut calitate de cooperator și nici nu putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate.
De altfel, pârâta nu putea beneficia nici de dispozițiile legii fondului funciar cu privire la constituirea dreptului de proprietate, aceasta neîncadrându-se în niciunul din cazurile descrise de art. 23 și 36 din Legea nr. 18/1991.
D. fiind faptul că titlul de proprietate nr. 891/3.03.1995, este eliberat cu nerespectarea dispozițiilor legale în materia fondului funciar, apreciază că acesta este afectat de nulitate absolută, pârâta nefiind persoană îndreptățită la constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate.
Reține prima instanță că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 3 din legea nr. 18/1991, respectiv, „Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.”
Or, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, pârâtei intimate nu i s-a atribuit în folosință, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, o suprafață de teren pe durata existenței unei construcții dobândite printr-un act translativ de proprietate, anterior anilor 1990.
Pentru ca o persoană să poată beneficia de constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
-existența unui contract de vânzare cu privire la un imobil construcție;
-existența unui act de atribuire a terenului prin care s-a constituit un drept de folosință,care să provină de la autoritățile publice competente;
-construcția să fi existat anterior intrării în vigoare a legii nr. 18/1991.
Pârâta - intimată a dobândit imobilul construcție prin donație în anul 1994, ulterior constituirii dreptului de proprietate, iar faptul că C. A. ar fi deținut la locul în litigiu o suprafață de 800 mp, nu are nicio relevanță în speța dedusă judecății, pentru că, B. C. Capital Suceava nu este continuatoarea în drepturi a numitei C. A., ci a numitului G. Ș. care a dobândit în folosința suprafața de 150 mp.
Practica și literatura juridică în materie sunt constate în soluția adoptată, în sensul că se reține că dobânditorul construcției de la o persoană care nu a fost membru cooperator (G. Ș. a fost angajatul Băncii) poate dobândi doar proprietatea asupra suprafeței care a format obiectul actului de atribuire a dreptului de folosință, întrucât prin art. 36 alin. 3 din lege s-a dispus expres că obiect al constituirii dreptului de proprietate îl face numai terenul atribuit în folosință, respectiv 150 mp, în mediul rural, diferența de teren reconstituindu-se vechiului proprietar, la cerere.
In ceea ce privește intenția comună a părților, nu există încheiată nicio convenție între vechiul proprietar și noul proprietar cu privire la suprafața înstrăinată întrucât, C. A. nu a înstrăinat niciun imobil construcție (casă de locuit și anexe) către G. Ș..
Dacă, prin absurd ar aprecia că pârâta ar putea beneficia de constituirea dreptului de proprietate, am putea vorbi de neaplicabilitatea art. 36 alin. 2 din Legea. 18/1991.
Potrivii art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 „Terenurile proprietate de stat. situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție”.
Cu privire la întinderea suprafeței de teren care poate forma dreptul de constituire conform art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, practica și literatura juridică în materie este constantă, în sensul că constituirea dreptului de proprietate urmează a se face doar cu privire la suprafața de teren atribuită în vederea edificării de construcții, neprezentând relevanță faptul că dobânditorul dreptului de folosință a ocupat o suprafață mai mare de teren decât cea atribuită.
Conform art. art. 24 alin. I1 Legea nr. 18/1991 „Suprafața terenurilor prevăzute în alin. 1, aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă”.
Potrivit disp. art. 9 alin. 2 din H.G. nr. 890/2005 privind Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar «în baza prevederilor art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, terenurile atribuite din intravilanul localităților pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, se înscriu în proprietatea deținătorilor actuali, în limita suprafețelor primite în acest scop de la fostele cooperative agricole de producție sau de la fostele consilii populare .
Astfel, chiar dacă prin absurd s-ar reține îndreptățirea pârâtei intimate la constituirea dreptului de proprietate, trecând peste nerespectarea procedurii de constituire prevăzută de Legea nr. 18/1991, aceasta putea beneficia de constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 150 mp, ce face obiectul deciziei de atribuire.
În cauză nu se poate reține aplicabilitatea principiului „Nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, întrucât nu este vorba de un act emis de reclamat, pe de o parte, iar pe de altă parte, reținerea acestui principiu ar lipsi de eficacitate disp. alin. 2 din art. III din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora „Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, care au plenitudine de jurisdicție.”
Or, raportat la dispozițiile legale mai sus invocate, primarul, în calitate de președinte al Comisiei de fond Funciar, poate solicita să se constate nulitatea tuturor actelor de constituire sau reconstituire eliberate cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv cu nerespectarea legii fondului funciar, această prerogativă venind să asigure nevoia de ordine și stabilitate juridică și de a asigura securitatea actelor juridice emise în baza acestor acte constitutive de drepturi.
De asemenea, susținerea instanței că, în speță, este vorba de motive de nulitate relativă, fiind încălcate norme ce nu au un caracter imperativ, și care au fost acoperite prin acte emise ulterior, este total eronată, în speță fiind dat motivul de nulitate absolută prevăzut de art. III lit. a din Legea nr. 169/1997.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Îndrept a invocat: Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 reactualizată.
Intimata B. C. CAPITAL Suceava, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului si menținerea sentinței atacate ca fiind legala si temeinica .
În motivare a arătat că în fapt, fiind proprietari ai imobilului construit ca sediu banca, in baza autorizației nr.95/463/20.09.1979, prin adresa nr. 176/10.05.1994, înaintată Primăriei Dolhasca si depusa la dosarul cauzei, s-a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren aferenta construcției.
C. locala de fond funciar a măsurat suprafața de 500 mp, aferenta construcției, a eliberat adeverința nr.4132/12.04.1994 si a înaintat documentația instituției prefectului, ulterior emițându-se titlul de proprietate nr.891/1995.
Anterior, Primăria orașului Dolhasca, prin intermediul comisiei de aplicare a legii fondului funciar, a efectuat demersuri pentru ca adevăratul proprietar al terenului în litigiu, Cosnița A., sa primească în compensare o suprafața echivalenta din fondul de rezerva, aceasta fiind pusa in posesie.
După obținerea titlului de proprietate, în baza acestuia, și-au înscris proprietatea în Cartea funciară fiind proprietari tabulari din data de 26.11.1999, si au plătit, anual, Primăriei orașului Dolhasca, impozit pe clădiri si pe teren, pentru suprafața de 500 mp, fără ca reclamanta sa considere ca acest impozit este necuvenit.
De asemenea, tot in anul 1999, prin intermediul Primăriei orașului Dolhasca, au obținut Certificatul de urbanism nr. 181/19.03.1999 si Autorizația de construire nr.328/15.11.1999( filele 60-61 din dosar) pentru realizarea împrejmuirii terenului aferent imobilului .
Precizează ca, până la data de 15.09.2011, când prin plângere prealabilă au arătat Primăriei orașului Dolhasca că prin construcția edificată de numitul A. G., în spatele imobilului lor le este tulburată posesia si dreptul de proprietate stabilit conform titlului nr.891/1995, reclamanta nu a pus vreodată problema nulității acestuia.
De altfel A. G. a început construcția fără autorizație, aceasta fiind înregistrata sub nr.110 in data de 30.09.2011, după data înregistrării plângerii prealabile.
Menționează că autorizația de construcție nr. 110/30.09.2011, privea ridicarea unei construcții pe o suprafața de 42 mp, închiriata anterior, dar, in realitate, cel in cauza edificând o construcție cu dimensiunile de 6,50 x 16,25 (105,62 mp) așa după cum rezulta si din documentele existente in dosarul cauzei, filele 122 si 131-138.
Reclamanta invoca art.304 pct.7 si 9 si art.304 ind. 1 c.pr.civ criticând sentința ca fiind „ esențialmente nelegala, nemotivata si netemeinica” in sensul ca instanța de fond ar fi apreciat greșit probele administrate in cauza, ar fi încălcat principiul rolului activ, al disponibilității si al aflării adevărului.
In realitate, instanța a stăruit in aflarea adevărului prin solicitarea de documente, audierea unor martori, cercetare la fata locului folosind toate mijloacele legale prevăzute de art. 129 alin 5 C.pr.civ pentru a preveni orice greșeala in stabilirea faptelor si pentru aplicarea corecta a legii in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
În opinia lor instanța de fond a făcut toate demersurile care i-au stat in putința pentru aflarea adevărului, pentru cunoașterea situației reale, punând in dezbatere toate împrejurările de fapt si de drept pentru corecta aplicare a legii.
Reclamanta afirma, fără temei, cum ca hotărârea ar cuprinde motive contradictorii sau străine pricinii, făcând referire la situația privind pe A. G. care a închiriat pe 3 ani (nu concesionat,cum afirma reclamanta)o suprafața de teren din spatele imobilului lor In realitate A. G. a făcut cerere de intervenție in cauza, in favoarea reclamantei, asupra căreia instanța era obligata sa se pronunțe iar contractul de vânzare cumpărare din 1972 se refera tocmai la înstrăinarea autentificata a suprafeței de teren pe care este construit imobilul lor si care se afla in litigiu. Cu privire la acest ultim aspect, urmând cronologia faptelor, instanța a stabilit ca adevăratul proprietar al terenului, Cosnita A. a primit, in urma demersurilor făcute de C. locala de fond funciar, in compensație pentru suprafața de 500 mp pe care se afla sediul lor, o alta suprafața de teren, aceasta situație regăsindu-se in Hotărârea_/19.11.1992 a Comisiei județene pentru aplicarea legilor fondului funciar (filele34 si 53 din dosar)
Acest fapt demonstrează, că, încă de la înființarea comisie locale de fond funciar aceasta s-a preocupat pentru rezolvarea situației juridice a terenului pe care se afla imobilul lor iar emiterea titlului 891/1995 nu s-a făcut dintr-o eroare.
Invoca reclamata faptul ca titlul lor de proprietate este lovit de nulitatea absoluta prevăzut de art.III lit.a din Legea 169/1997 modificata întrucât nu ar fi parcurs procedura necesara eliberării acestuia si nu ar fi fost îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața respectiva, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 23 si 36 din legea 18/1991.
In realitate, prin adresa nr. 176/10.05.1994 trimisa de către fosta Cooperativa de credit Comisiei locale de fond funciar, la indicația acesteia, se solicita, in scris,eliberarea documentelor pentru obținerea titlului.
Ulterior, C. locala de fond funciar a măsurat suprafața de 500 mp, aferenta construcției, a eliberat adeverința nr.4132/12.04.1994 si a înaintat documentația instituției prefectului, ulterior emițându-se titlul de proprietate nr.891/1995.
De asemenea, C. locala pentru aplicare legii fondului funciar, in deplina cunoștința de cauza, a efectuat demersurile necesare pentru ca numita Cosnita A., fosta proprietara a suprafeței de teren aferente imobilului lor, sa primească, in compensație, alta suprafața, eliberându-i-se adeverința de punere in posesie.
Așa se explica faptul ca Hotărârea_/19.11.1992 a Comisiei județene pentru aplicarea legilor fondului funciar (filele34 si 53 din dosar) este menționata atât in adeverința nr. 4132/12.04.1994 eliberata pentru Cooperativa de credit Dolhasca cat si in cea pentru Cosnita A. din aceeași localitate, înregistrata sub numărul 4132/20.07.1992.
Faptul ca documentele eliberate conțin greșeli, ca nu ar exista documentația necesara eliberării titlului, ca nu figurau in Anexa 2B, ca in fisa proces verbal de punere in posesie este menționata Anexa 2B, Poziția 282, aceasta anexa având doar 234 poziții, nu ne poate fi imputat cat timp art 5 si 6 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.131/27.02.1991 prevede in mod expres rolul comisiilor comunale si orășenești de fond funciar care efectuează toate lucrările si operațiunile stabilite de lege in competenta lor, indiferent daca se constituie sau se reconstituie dreptul de proprietate.
Conform jurisprudenței (Tribunalul Cluj-Sectia Civila - Decizia nr.454/R/2008) „pentru terenurile aferente casei de locuit, de vreme ce revin de drept foștilor cooperatori sau membrilor acestora, cererea de stabilire a dreptului de proprietate nu este necesara. Astfel, chiar daca s-ar fi omis solicitarea dreptului de proprietate si cu privire la curtea si gradina imobilului, in niciun caz omisiunea nu ar fi putut sa aiba drept efect înlăturarea din titlul de proprietate emis.”
Autoritățile locale, (primarul localității fiind si președinte al Comisiei in cauza) au fost in cunoștința de cauza cu privire la aceasta situație, considerând-o corectă si legală astfel încît in anul 1999 au eliberat si certificat de urbanism pentru realizarea împrejmuirii.
Reclamanta mai susține faptul ca nu ar fi fost îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate întrucât, nu ar fi îndeplinite dispozițiile art. 23 si următoarele si cele ale art. 36 din Legea 18/1991.
Or, în conformitate cu art. 23 invocat sunt si rămân in proprietatea privata a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul lege 42/1990.
Este adevărat ca imobilul a fost construit in baza autorizației de construire obținute de numitul G. Ș., pe atunci salariat al Cooperativei de Credit, dar este tot atât de adevărat ca acest imobil a avut de la bun început destinația de sediu al unității, fiind construit din contribuțiile membrilor cooperatori din fosta .> Dar legiuitorul a stabilit ca dobânditorul unei construcții anterior anului 1990 este îndreptățit sa primească in proprietate întreaga suprafața deținuta ca teren aferent casei de locuit si anexelor gospodărești precum si curtea si gradina din jurul acestora.
De altfel, cu privire la întinderea suprafeței de teren care poate forma dreptul de constituire, in practica judiciara s-a decis ca „ din interpretarea coroborata a dispozițiilor art.36 alin 3 si art.23 din Legea 18/1991,orientarea practicii judiciare a fost in sensul de a se avea in vedere, la determinarea suprafeței aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, nu doar suprafața de teren strict atribuita in folosința, la data preluării terenului in proprietatea statului, in temeiul art.30 din Legea 58/1974 si care in mod obișnuit corespundea suprafeței construite, ci a întregului teren care prin aplicarea acestei dispoziții legale, a trecut in proprietatea statului”.
In aceste condiții consideram ca eliberarea Titlului de proprietate este perfect legala si nu se circumscrie prevederilor art.III din Legea 169/1997 privind modificarea si completarea Legii 18/1991
De altfel, prin aceasta lege nu au fost abrogate dispozițiile art. 23 si 36 din legea nr. 18/1991.
În conformitate cu art. II din legea menționata s-a instituit o aplicare concreta a principiului neretroactivității legii civile noi in sensul ca se menționează expres faptul ca „dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere in niciun fel titlurilor si altor acte de proprietate, eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, la data întocmirii lor”.
Reclamanta invoca si dispozițiile art. 9 si următoarele din Legea 18/1991, afirmând ca acestea nu au fost respectate.
Or, art.9 si următoarele din lege se refera strict la procedura de reconstituire de proprietate ori, in speța este vorba mai degrabă de o constituire a dreptului de proprietate, prevăzuta de art. 19 alin I.
Reclamanta admite totuși ca ar putea beneficia de constituirea dreptului de proprietate prin aplicarea prevederilor art. 36 alin 2 din Legea nr.18/1991,susținând ca aceasta s-ar fi putut realiza doar cu privire la suprafața atribuita in vederea edificării construcției.
In cazul de fata sunt insa aplicabile, mai degrabă, dispozițiile alin 3 insa atât prevederile alin 2 cat si cele ale alin 3 trebuie raportate la cele ale alin.4 conform cărora „Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile”.
Pentru toate cele arătat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Ceilalți intimați deși au fost legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare pentru a-și preciza poziția cu privire la recurs.
Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Se constată astfel, că prima instanță a realizat o judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.III din Legea nr.169/1997 și ale dispozițiilor art.23,24 și 36 din Legea nr.18/1991.
Potrivit art.24 al.1 din Legea nr.18/1991 „Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.”
Din interpretarea acestui text, rezultă că de acest caz de constituire a dreptului de proprietate beneficiază foștii membrii cooperatori sau alte persoane îndreptățite, precum și succesorii acestora.
În speță, astfel cum întemeiat a reținut și prima instanță în anul 1997, în urma unei cereri, formulate de numitul G. Ghe. Ș., prin Decizia Consiliului Local cu nr.24 din 10.03.1974 i se atribuie acestuia suprafața de 150 mp teren situat pe raza localității Dolhasca, în vederea edificării unei locuințe proprietate personală model 18 cu parter și două etaje.
Pe această suprafață de teren, în baza autorizației nr. 95/463/20.09.1979, este edificată locuința numitului G. Ghe. Ș., care, de altfel, formulează și o cerere de autorizare la data de 22.03.1979, întocmind și un plan de situație în acest scop(f.154-156 ds.), care are ca vecinătăți Magazinul Universal, drumul și terenul viran.
Ulterior, potrivit contractului de donație autentificat sub nr.1632 din 21.06.1995 soții G. Ș. și V., donează proprietatea lor, constând în construcția model 18 cu parter și două etaje, pârâtei, respectiv Băncii Cooperatiste cu Capital Suceava.
Cum aceasta are calitatea de succesor a numitului G. Ghe. Ș., care a primit în anul 1979 suprafața de 150 mp terne pentru edificarea locuinței, e evident că este îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcției.
Susținerile recurentei, precum că pârâta nu a formulat cererea de constituire și că nu a parcurs procedura prealabilă necesară eliberării titlului de proprietate nu pot fi primite, acestea fiind infirmate de altfel, de ansamblul înscrisurilor atașate pricinii.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din adresa nr.176 din 10.05.1994(f.33 ds.) rezultă că pârâta a urmat procedura prealabilă emiterii titlului de proprietate contestat formulând cerere de constituire a dreptului de proprietare pentru terenul pe care sunt edificate construcțiile proprietate sa.
Nefondate sunt și criticile potrivit cu care, instanța de fond ar fi apreciat greșit probele administrate în cauză, încălcând principiul rolului activ, al disponibilității și al aflării adevărului.
Este a se observa, în acest sens, că prima instanță a administrat un vast probatoriu, a stăruit în aflarea adevărului prin solicitarea de documente și audierea de martori și prin administrarea și a altor mijloace de probă legale tocmai pentru a preveni orice greșeală în stabilirea faptelor și pentru aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, instanța realizând toate demersurile pentru cunoașterea situației juridice reale a suprafeței de teren din litigiu.
Nu este dat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă astfel că fără temei, a susținut, recurenta, că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, întrucât, astfel cum rezultă din considerentele acesteia, instanța de fond a procedat la analizarea în timp a evoluției situației terenului din litigiu, prezentând în detaliu, modalitatea în care terenul a ajuns în posesia pârâtei, din perioada anterioară naționalizării și ulterior după apariția Legii Fondului Funciar.
A mai susținut recurenta, că suprafața prevăzută la art.24 al.11 din Legea nr.18/1991, nu poate fi mai mare decât cea din actul de atribuire, și că, prin urmare, pârâta era îndreptățită la constituire doar pentru 150 mp teren.
Și acest motiv de recurs este nefondat, susținerea recurentei reclamante în sensul că, în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art.24 al.1 din Legea nr.18/1991 care limitează dreptul de constituire la suprafața înscrisă în actul de atribuire este neîntemeiată.
Adevărat că, potrivit art. 24 al.1 al.11 din Legea nr.18/1991, întinderea suprafeței ce poate fi obiectul constituirii dreptului de proprietate este aceea indicată în actul de atribuire a suprafeței de teren, însă, practica juridică în materie, a fost constantă, în sensul că aceste persoane vor beneficia de constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren aferente construcțiilor, în temeiul art. 23 din Legea nr.18/1991.
Sub un al doilea aspect, reglementarea cuprinsă în dispozițiile art.24 alin.l1 din Legea nr.18/1991, care a fost adoptată prin Legea nr.247/2005, nu poate fi aplicată retroactiv actelor de constituire emise anterior, cu respectarea prevederilor inițiale ale Legii nr.18/1991.
In sensul celor arătate, sunt de reținut și prevederile art.II din Legea nr.169/1997, porivit cu care dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale acestei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor legii fondului funciar nr.18/1991 la data întocmirii lor. De asemenea, potrivit art.III alin.l din Legea nr.169/1997, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii nr.18/1991 sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic. Din interpretarea acestora rezultă că textele de lege sus menționate consacră explicit soluția neretroactivității dispozițiilor de modificare sau completare a Legii nr.18/1991, așa încât reglementarea cuprinsă în art.24 alin.l1, introdusă prin Legea nr.247/2005, nu poate fi aplicată actelor emise anterior și nu poate constitui motiv de nulitate a acestor acte.
Prin urmare, verificarea îndreptățirii pârâtei la constituirea dreptului de proprietate nu se poate realiza prin prisma reglementării cuprinse în art.24 alin.l1 din Legea nr.18/1991, cum pretinde recurenta-reclamantă, ci prin prisma art.35 alin.2, 4 rap. la art.22 din Legea nr.18/1991 redactarea inițială, care erau în vigoare la data actului de constituire. Cum dispozițiile art.22 din Legea nr.18/1991 - redactarea inițială (care se aplică, potrivit art.35 alin.4 și în ipoteza constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietate de stat atribuite în vederea edificării construcțiilor) stabileau dreptul de constituire pentru întreaga suprafață aferentă construcțiilor, determinată potrivit Decretului Lege nr.42/1990, rezultă că titlul de proprietate a fost emis cu respectarea reglementării legale în vigoare la data constituirii dreptului de proprietate.
Așa fiind, având în vedere și prevederile art.8 al.2 din Decretul lege nr.42/1990 și faptul că titlul de proprietate contestat este emis anterior Legii nr.247/2005, rezultă îndreptățirea pârâtei la constituire pentru suprafața de 500 mp teren pe care sunt edificate construcțiile.
În contextul tuturor celor arătate, găsind că motivațiile reclamantei recurente sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către reclamantul P. Orașului Dolhasca, împotriva sentinței civile nr.1206 pronunțată la dat de 20.06.2012 de Judecătoria Fălticeni, în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, Instituția P. județului Suceava, C. Orășenească pentru aplicarea legii nr.18/1991 Dolhasca, B. Cooperatisă Capital Suceava și intervenientul în numele altei persoane A. G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 01 aprilie 2013.
Președinte Judecător Judecător
V. E. L. C. L. S. A.
Grefier
S. A.
Red.CL
Tehnored.SA/2ex/22.04.2013
Judecător fond S. G.
| ← Anulare act. Hotărâre din 21-05-2013, Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3815/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
