Contestaţie la executare. Decizia nr. 2592/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2592/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 5148/285/2012*
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2592
Ședința publică din 3 decembrie 2013
Președinte- T. M.
Judecător- D. D.
Judecător- M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea T. F., domiciliată în ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.2269 din 11 septembrie 2013 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimată fiind P. I., domiciliată în ., jud.Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea recurentă T. F. asistată de avocat O. M., lipsă fiind intimata P. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd recursul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat O. M. pentru contestatoarea recurentă, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 97 lei cu chitanța . MGN Nr._ din 2 decembrie 2013, timbru judiciar de 3 lei, a cerut în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, fără cheltuieli de judecată. În subsidiar, a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți la data de 18 septembrie 2012 contestatoarea T. F. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata P. I. să dispună desființarea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.210/2012 a Biroului executorului Judecătoresc M. C., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea T. F. a arătat că prin somația emisă în dosarul execuțional nr.210/2012, la data de 27.08.2012, i-a fost pus în vedere ca în termen de 5 zile să se conformeze dispozitivului din titlul executoriu, sentința penală nr.50/25.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți, anume să predea suprafața de 1030 mp teren, parte din terenul în suprafață de 2.288 mp, conform sentinței civile nr.4870/27.11.2008 a Judecătoriei Rădăuți și să achite suma de 3.915 lei cu titlu de daune materiale, cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare, onorariu executor judecătoresc și taxe de timbru.
În ce privește somația pentru achitarea sumei de 3.915 lei, s-a arătat că nu se explicitează cât reprezintă daune materiale, cât reprezintă cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare sau taxă de timbru, nefiind dovedit caracterul cert, lichid și exigibil al sumei arătate, fiind emisă în mod greșit somația pentru cuantumul sumei de 3.915 lei, din titlul executoriu rezultând un debit de 1.700 lei.
Referitor la suprafața de teren ce urmează a fi predată, contestatoarea a arătat că nu mai deține nici o parcelă din terenul în discuție, întreaga suprafață de 1.030 mp teren fiind stăpânită în momentul de față de intimata P. I., executarea sub aspectul predării fiind lipsită de obiect.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.399 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În vederea soluționării cauzei, contestatoarea a depus la dosar somația din dosarul execuțional nr.210/2012 și sentința penală nr.50/25.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți.
În cursul judecării cauzei, contestatoarea T. F., prin avocat, și-a precizat contestația la executare arătând că solicită și anularea somației imobiliare emisă la data de 11.12.2012 în dosarul execuțional nr.210/2012, prin care se înființează somație asupra imobilelor constând în terenuri înscrise în CF_, nr. cadastral 473-216/12 și CF_, nr. cadastral_ a comunei cadastrale M.. S-a emis o somație asupra unor bunuri care nu-i aparțin, pe de altă parte unele bunuri nu sunt proprii, fiind bunuri comune dobândite împreună cu soțul său, T. V..
Somația prevede o sumă de 4.315 lei, față de 3.915 lei cât s-a emis prin somația anterioară, fără a fi justificată o astfel de sumă, fără a se menționa dacă a fost pusă în executare hotărârea și nu se atașează un proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată pentru sume mai mari decât cele solicitate anterior.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.2269 din 11 septembrie 2013, pronunțată în rejudecare, a respins contestația la executare ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 50 din 25 ianuarie 2012 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia penală nr.301/26.03.2012 a Curții de Apel Suceava, inculpata T. F. a fost condamnată la o pedeapsă de 1000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art.271 al.2 Cod penal, totodată s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii astfel inculpata a fost obligată să-i lase părții vătămate P. I. terenul în suprafață de 1030 mp, parte din terenul în suprafață de 2288 mp, acesta din urmă fiind identificat conform sentinței civile nr.4870/27.11.2008 a Judecătoriei Rădăuți. De asemenea, inculpata a fost obligată să plătească părții vătămate-civile suma de 1000 lei, cu titlu de daune materiale, respectiv cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei.
Această sentință a fost investită cu formulă executorie, potrivit încheierii din 9 iulie 2012 a Judecătoriei Rădăuți, iar executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr.777 CC din 13 august 2012 a Judecătoriei Rădăuți, la data de 27 august 2012 fiind emisă somația în dosarul de executare nr.210/2012 instrumentat de Biroul Executorului judecătoresc M. C. Rădăuți, conform art. 387, 578 Cod procedură civilă din anul 1865.
Cât privește suma înscrisă în somație, 3915 lei, aceasta reprezintă atât daunele materiale și cheltuielile de judecată acordate prin sentința penală, cât și cheltuielile de executare, anume onorariul executorului judecătoresc stabilit prin procesul-verbal încheiat la data de 5.08.2012, în sumă de 2200 lei, taxele judiciare de timbru și timbrele judiciare aferente cererilor de investire cu formulă executorie, respectiv încuviințarea executării silite, iar debitul înscris în somația imobiliară, de 4315 lei, reprezintă, în plus, cheltuielile efectuate pentru identificarea bunurilor imobile proprietatea debitorului înscrise în cartea funciară, emiterea somației imobiliare și înscrierea acesteia în cartea funciară.
Cât privește executarea obligației de a face statuată prin titlul executoriu, coroborând depozițiile martorilor P. M., M. V., procesul-verbal încheiat la data de 3.09.2013 cu prilejul cercetării la fața locului și interogatoriul intimatei, instanța constată că nu a fost executată integral, în mod benevol, de contestatoare, suprafața de 1030 mp, parte din . teren agricol intravilan - aceasta din urmă inclusă în lotul nr.1 din varianta 1 de lotizare atribuit intimatei în cadrul acțiunii de partaj succesoral după defuncta T. A., prin sentința civilă nr.918/4.05.2009 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, delimitată în planul de situație reprezentând anexa nr.2 la raportul de expertiză întocmit de expertul judiciar L. L. în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, linia de hotar cu lotul nr.2 atribuit lui T. C., T. V. și T. R., în indiviziune, pe care se află în prezent locuința fiului contestatoarei, fiind tocmai gardul din beton (construit în urmă cu aproximativ 10 ani), identificat și cu prilejul cercetării locale, hotar ce continuă în linie dreaptă pe toată lungimea parcelei - fiind doar parțial în posesia intimatei, iar diferența, în posesia contestatoarei.
Așa cum s-a constatat și cu prilejul cercetării locale, contestatoarea contestă, în mod neîntemeiat, raportat la înscrisurile depuse, amplasamentul terenului la locul în litigiu atribuit intimatei, pretinzând că hotarul real se află la o distanță de aproximativ 0,70 m de gardul din beton ce împrejmuiește gospodăria fiului ei, înspre proprietatea intimatei, în acest fel împiedicând-o pe intimată să exercite atributele posesiei cu privire la întreaga suprafață de 1030 mp pentru care s-a stabilit obligația de predare prin sentința penală nr. 50 din 25 ianuarie 2012, astfel o parte din teren a rămas necultivat în urma împotrivirii contestatoarei la efectuarea lucrărilor agricole necesare, iar o parte a fost cultivată de aceasta cu cartofi.
Cât privește bunurile înscrise în somația imobiliară, întocmită potrivit art. 497 Cod procedură civilă, așa cum au fost identificate în planurile de amplasament, reprezintă proprietatea contestatoarei, în devălmășie cu soțul acesteia, T. V., așa încât acesta din urmă, terț în procedura execuțională, în măsura în care se consideră vătămat într-un drept al său, are interes să invoce, pe calea contestației, conform art.399 al.1 Cod procedură civilă, că se urmărește partea sa din imobilele aflate în proprietate comună.
Contestatoarea a formulat recurs criticând sentința pentru următoarele motive:
Instanța nu a cercetat fondul în ceea ce privește analiza în detaliu a cheltuielilor de executare silită în sensul că nu au fost respectate prevederile art.371(7) alin.3 Cod procedură civilă, că somația emisă în data de 11 decembrie 2012 prevede obligația de plată a unei sume mai mari decît somația din 27 august 2012, astfel că nu se poate reține caracterul cert și lichid al obligației de plată.
În al doilea rând, contestatoarea a arătat că în mod greșit instanța a reținut că soțul său, în calitate de terț vătămat în urma executării are posibilitatea formulării unei contestații, în condițiile în care, fiind vorba de bunuri aflate în proprietate devălmașă, creditorul nu le poate executa silit, ci trebuie să ceară împărțeala acestor bunuri.
Pe fondul cauzei recurenta a arătat că instanța a interpretat în mod greșit materialul probator, reținând eronat că ea ar contesta hotarul dintre proprietăți, susținerea sa fiind aceea că nu deține suprafața de 1030 m.p., din depozițiile martorilor rezultând că terenurile nu sînt învecinate, astfel că nu se poate pretinde ocuparea unei suprafețe de teren.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată recursul nefondat.
Astfel, contrar susținerilor recurentei, în cuprinsul somațiilor emise la data de 27 august 2012, respectiv la 11 decembrie 2012, este indicat faptul că sumele prevăzute reprezintă daune materiale, cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare și onorariu executor judecătoresc.
De asemenea, prin adresa din 29 mai 2013 executorul judecătoresc a indicat destinația fiecărei sume, astfel că nu se poate reține, sub acest aspect, producerea vreunei vătămări în dauna contestatoarei de natură a atrage nulitatea actelor de executare.
În ce privește fondul cauzei, față de probatoriul administrat, în mod corect prima instanță a apreciat că intervenția executorului judecătoresc este justificată, în condițiile în care contestatoarea recurentă contesta în parte proprietatea intimatei, pretinzând că terenul revine fiului său, chestiune care vizează fondul litigiului soluționat definitiv și irevocabil.
Pentru aceste considerente, constatînd legală și temeinică hotărîrea primei instanțe, tribunalul în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea T. F., domiciliată în ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.2269 din 11 septembrie 2013 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimată fiind P. I., domiciliată în ., jud.Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. D. D. M. C. P. T.
Red. M.C.
Jud.fond – P. G.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 17 ianuarie 2014
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2191/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 679/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
