Cereri. Decizia nr. 2601/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2601/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 1376/187/2010
Dosar nr._ alte cereri
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
Decizia nr. 2601
Ședința publică din data de 3 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. L.
Judecător: V. E. L.
Judecător: S. A.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul U. A. V. și pârâta E. G.-Catolică Oradea împotriva încheierii de suspendare din data de 22 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind pârâții T. E. și F. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ambele strigări, părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus, prin serviciul registratură, de către recurentul U. A. V. chitanța nr._ în sumă de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0, 3 lei.
Având în vedere faptul că recurenta E. G.-Catolică Oradea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 al.2 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare în lipsa părților.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față de față reține următoarele:
Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2012 prima instanță, având în vedere că a pus în vedere reclamantului să indice, în mod clar, temeiul de drept al acțiunii pentru fiecare capăt de cerere formulat;care este obiectul fiecărui capăt de cerere; dacă se solicită în primul rând constatarea intervenirii uzucapiunii și dacă se invocă, eventual, joncțiunea posesiilor; dacă se solicită efectuarea unui partaj succesoral, iar în caz afirmativ să indice după cine se solicită efectuarea partajului, care sunt moștenitorii și masa succesorală rămasă după fiecare defunct, iar reclamantul nu și-a îndeplinit obligația impusă de instanță, în temeiul art. 155 indice 1 Cod procedură civilă a dispus suspendarea judecării cauzei având ca obiect „uzucapiune” formulată de reclamantul U. A. D. în contradictoriu cu pârâții Fordolea I., T. E., E. G. Catolică Oradea.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamantul U. A. D. și pârâta E. G.-Catolică Oradea.
În recursul declarat de reclamantul U. A. D., acesta a arătat că la termenul din data de 11 octombrie 2012 i s-au pus în vedere, sub sancțiunea suspendării cauzei, îndeplinirea anumitor obligații, despre acestea luând cunoștința de pe site-ul instanțelor de judecată deoarece adresa instanței nu i-a parvenit niciodată.
A arătat că domiciliază în județul Bihor, la fel ca și apărătorul său, iar prin declinarea competentei, datorita distanței foarte mari, apărătorul ales nu l-a putut reprezenta și în fața Judecătoriei Suceava fiind nevoit să își caute avocat din barourile apropiate teritorial de aceasta judecătorie.
A arătat că, pentru termenul din data de 5 noiembrie 2012 a trimis cerere în care solicita un termen pentru pregătirea apărării și pentru a răspunde la solicitările instanței.
A arătat că, în condițiile art. 156 Cod pr. civilă, cererea era întemeiată, însă instanța a dispus suspendarea cauzei.
În cererea de recurs formulată de pârâta E. G.-Catolică Oradea, aceasta a apreciat că încheierea din data de 22 noiembrie 2012 este dată cu încălcarea legii și în detrimentul dreptului lor de proprietate, fiind puși în imposibilitate de a-și recupera imobilul ocupat în mod abuziv și fără nici un titlu legal.
A arătat că se află în imposibilitatea de a-și valorifica acțiunea reconvențională și drepturile legitim dovedite asupra parcelei nr. top 1527 don CF 331 Pietroasa.
În drept și-au întemeiat recursul în baza dispozițiilor prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrările dosarului, precum și a considerentelor hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 1551 al.1 Cod pr. civilă, când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 1083 sunt aplicabile.
Prin încheierea de ședință din data de 11 octombrie 2012, reclamantului-recurent U. A. D. i s-a pus în vedere ca până la termenul de judecată din data de 22 noiembrie 2012 să indice, în mod clar, temeiul de drept al acțiunii pentru fiecare capăt de cerere formulat; care este obiectul fiecărui capăt de cerere; dacă se solicită în primul rând constatarea intervenirii uzucapiunii și dacă se invocă, eventual, joncțiunea posesiilor; dacă se solicită efectuarea unui partaj succesoral, iar în caz afirmativ să indice după cine se solicită efectuarea partajului, care sunt moștenitorii și masa succesorală rămasă după fiecare defunct.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la f. 36-ds. fond, rezultă că reclamantul-recurent a primit duplicatul notelor de ședință din data de 9 octombrie 2012 ale pârâtei-recurente, dar nu există la dosar nici o dovadă că reclamantul a primit adresa nr._ a Judecătoriei Suceava prin care i se aduceau la cunoștință aceste obligații stabilite de instanță în sarcina sa, astfel încât recursul declarat de acesta este întemeiat.
În ceea ce privește recursul pârâtei, tribunalul reține că prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1551 al.1 Cod pr. civilă și a dispus suspendarea judecării procesului din culpa reclamantului, dar a făcut abstracție de faptul că în cauză sunt doi reclamanți iar instanța a fost învestită și cu judecarea cererii reconvenționale. Sancțiunea suspendării prevăzută de art. 1551 al.1 Cod pr. civilă este operabilă doar în privința cererii de chemare în judecată a părții reclamante din culpa căreia desfășurarea normală a procesului este împiedicată prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății dar efectele acestei suspendări nu se pot extinde și asupra judecării cererii reconvenționale, atâta timp cât pârâtul-reclamant nu are nici o culpă în crearea situației care a determinat suspendarea judecării procesului.
Contrar celor reținute de instanța de fond, măsura disjungerii judecării cererii reconvenționale poate fi analizată de instanța de recurs în cadrul judecării recursurilor declarate împotriva încheierii de suspendare, având în vedere că respingerea cererii de disjungere a judecării cererii reconvenționale a fost dispusă de către instanța de fond printr-o încheiere prin care s-a întrerupt cursul judecății cererii principale și al cererii reconvenționale, date fiind dispozițiile art. 282 al. 2 Cod pr. civilă care sunt aplicabile și în recurs, după cum rezultă din dispozițiile art. 299 al. 1 teza a II-a Cod pr. civilă.
Prima instanță a respins cererea de disjungere a judecării cererii reconvenționale cu argumentul că soluționarea cererii reconvenționale este strâns legată de modul de soluționare al cererii principale, în temeiul art. 120 al. 1 Cod pr. civilă.
Tribunalul reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin succesiune, uzucapiune și partaj, precum și prin vânzare-cumpărare asupra parcelei cu nr. de top 1527/1 în suprafață de 3508 mp teren iar prin cererea reconvențională din data de 28 iunie 2007, pârâta-recurentă E. Română Unită cu R. G.-Catolică Oradea a solicitat să fie obligați pârâții-reconvenționali să îi elibereze în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul cu numărul de top 1527 înscris în cartea funciară nr. 331 Pietroasa, concomitent cu obligarea acestora de a se abține de la orice acte de conturbare a proprietății lor(f. 35-ds. nr._ -fond), pârâta-reclamantă întemeindu-și cererea reconvențională pe dispozițiile art. 480 Cod civil.
Cererea reconvențională, fiind o adevărată cerere de chemare în judecată, cu individualitate proprie, trebuie soluționată chiar dacă reclamantul renunță la cererea principală ori aceasta este respinsă ca prescrisă.
Atâta timp cât instanța de fond a dispus suspendarea judecării procesului din culpa exclusivă a reclamantului-recurent, constatând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță în cursul judecății în sarcina reclamantului-recurent, efectele acestei suspendări nu se pot extinde și asupra judecării cererii reconvenționale și nu pot tergiversa judecarea acesteia, mai ales că între judecarea celor două cereri nu există o legătură inseparabilă.
Astfel, prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a formulat o acțiune în revendicare imobiliară, care este o acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar, acțiune care poate fi judecată de sine stătător iar soluția ce poate fi dată cererii reconvenționale nu este strâns legată de soluția cererii principale când aceasta este suspendată din culpa exclusivă a reclamantului.
Tribunalul reține că art.1551 Cod pr. civilă este aplicabil și pârâtului când a formulat o cerere reconvențională în legătură cu care nu îndeplinește obligațiile prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății. În acest caz, pentru aplicarea sancțiunii pârâtului, cererea reconvențională trebuie disjunsă, astfel încât să nu fie suspendată și judecata cererii principale.
Or, pentru identitate de rațiune, aceasta ar trebui să fie soluția și în cazul în care se dispune și suspendarea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 1551 Cod pr. civilă, pentru ca suspendarea să nu tergiverseze și să afecteze judecata cererii reconvenționale, mai ales când aceasta nu este strâns legată de soluția cererii principale, cum este cazul în prezentul dosar iar eventualul abuz de drept procesual din partea reclamantului nu trebuie să afecteze și să tergiverseze judecata cererii reconvenționale.
Prin urmare, soluția de respingere a cererii de disjungere a judecării cererii reconvenționale este una greșită, astfel încât recursul pârâtei este întemeiat, motiv pentru care va fi admis.
În temeiul art. 312 al.1 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 2441 al. 2 Cod pr. civilă și ale art. 299 al. 1 teza a II-a Cod pr. civilă, tribunalul va admite ambele recursuri, va casa încheierea recurată și va trimite cauza pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul U. A. V. cu domiciliul în localitatea A. I., nr.148, jud. Bihor și pârâta E. G.-catolică Oradea cu sediul în municipiul Oradea, ., nr.4, jud. Bihor împotriva încheierii de suspendare din data de 22 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind pârâții T. E. cu domiciliul în localitatea Pietroasa, nr.232, jud. Bihor și F. I. cu domiciliul în localitatea Pietroasa, nr.101, jud. Bihor.
Casează încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2012 și trimite cauza pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2013.
Președinte: Judecător: Judecător: Grefier:
C. L. V. E. L. S. A. N. A.
Red.VEL/Tehn. NA
Jud. fond B. L. M.
2ex
| ← Fond funciar. Decizia nr. 659/2013. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 1047/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
