Pretenţii. Decizia nr. 881/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 881/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 796/314/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 881/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător V. O. D.
Judecător G. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-pârât I. I. domiciliat în Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr.4373/05.10.2012 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. E. domiciliat în Suceava, ..6, .,..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.03.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a da posibilitate recurentului să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 29.03.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 27.01.2012, sub nr. de dosar_, reclamantul M. E., a chemat în judecată pe pârâtul Ieremeciuc I. , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea prețului plătit, în sumă de 2.800 Euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 28 august 2008, pârâtul i-a vândut autoturismul marca Volkswagen Passat, cu număr de înmatriculare_, plătindu-i prețul de 2.800 Euro, iar pârâtul predându-i mașina. Ulterior, cu ocazia procedurii de înmatriculare, a constatat că actele mașinii și anume cartea de identitate a vehiculului și certificatul de înmatriculare erau falsificate.
A mai arătat reclamantul că a formulat plângere penală și ulterior acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare pentru vehiculul folosit, iar prin decizia civilă nr. 1007 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Suceava, modificând hotărârea de respingere a acțiunii dată de Judecătoria Suceava, a constatat nulitatea absolută a actului privind vânzarea – cumpărarea autoturismul marca Volkswagen Passat, cu număr de înmatriculare_ și nr. de identificare WVWZZZ31ZNE176035, sere motor ABO75161, cu obligarea pârâtului la plata daunelor în sumă de 1000 Euro reprezentând costul creditului bancar recalculat cu dobânda, aferent sumei de 2700 Euro.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus în copie înscrisuri (f.4 -10).
Acțiunea a fost legal taxată și timbrată.
Legal citat, pârâtul s-a prezentat în instanță și a arătat că nu este de acord cu acțiunea reclamantului.
Instanța a administrat la solicitarea reclamantului proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr.4373/05.10.2012 a Judecătoriei Suceava, prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2800 de euro.
Pentru a hotărî astfel,prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare – cumpărare pentru vehicul folosit, încheiat la data de 28.08.2008 pârâtul Ieremeciuc I. i-a vândut reclamantului M. E., vehiculul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_ și număr de identificare WVWZZ31ZNE176035.
Prin decizia civilă nr. 1007 din 30.06.2011 a Tribunalului Suceava (dosar nr._ ), definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea reclamantului M. E. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare vehicul folosit, încheiat la data de 28.08.2008 cu privire la autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_ și număr de identificare WVWZZ31ZNE176035.
Constatarea nulității actului juridic mai sus menționat are ca efect și restabilirea situației anterioare, respectiv părțile sunt ținute a restitui tot ce s-a executat în baza actului juridic anulat. prin desființarea actului juridic, ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare amintit, a dispărut fundamentul executării prestațiilor.
Așa cum rezultă cu putere de lucru judecat din decizia civilă nr. 1007/30.06.2011 a Tribunalului Suceava, prețul autoturismului a fost achitat de către reclamant, motiv pentru care, față de cele mai sus reținute, instanța a admis cererea reclamantului și a obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 2800 de euro, sumă care a constituit prețul autoturismului.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța reține că, potrivit art. 275 cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Ori, în cauză, la primul termen de judecată, pârâtul, prin apărător, a precizat faptul că este de acord cu acțiunea reclamantului (f. 17), motiv pentru care instanța a respins ca nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul I. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că la lucrările dosarului s-a depus contractul de vânzare-cumpărare completat la rubrica „Prețul” cu suma de 2800 Euro, aspect ce nu corespunde realității. În acest sens a precizat că respectivul contract s-a făcut în triplu exemplar pe foaie autocopiată, pe exemplarul său nefiind trecut prețul. De asemenea ambiguitatea cumpărătorului rezultă și din faptul că deși contractul depus de reclamant la dosar figurează cu suma de 2800 Euro, în plângerea penală ce i-a făcut-o reclamantul a precizat că prețul vânzării este de 2700 Euro. Din motivele expuse anterior, cumpărătorul l-a acționat în instanță pentru anulare contract și ulterior prin precizare și restituire preț, cauza ce a făcut obiectul dosarului_ . Apreciază pârâtul că este dată excepția autorității de lucru judecat.
În condițiile în care instanța nu va achiesa la punctul de vedere al recurentului apreciază acesta că a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, în conformitate cu prevederile art.1334 Cod Civil”acțiunea cumpărătorului pentru stricarea contractului se prescrie într-un an din ziua contractului”.
În altă ordine de idei, el, vânzătorul nu a avut cunoștință despre destinația întrebuințării de către cumpărător a bunului, foarte bine acesta achiziționând bunul pentru piese de schimb sau orice altă destinație în afară de cea de circulație pe drumuri8lepublice, condiție în care înmatricularea autovehiculului nu era necesară, astfel fiind incidente dispozițiile art.1353 Cod civil, vânzătorul nefiind răspunzător de viciile aparente de care cumpărătorul ar fi putut să se convingă.
În drept a invocat prevederile art.304 Cod procedură civilă.
Legal citat, intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare acesta a arătat că referitor la excepțiile invocate pentru prim oară în recurs solicită a se observa că hotărârea recurată este dată tocmai în considerarea deciziei civile nr.1007/2011 a Tribunalului Suceava, care a făcut obiectul dosarului a cărui autoritate de lucru judecat se invocă, acolo dispunându-se doar cu privire la nevalabilitatea actului încheiat de părți.
De asemenea excepția prescripției nu poate fi invocată în condițiile Codului civil nou atâta timp cât convenția s-a încheiat sub regimul vechiului cod civil.
Nici poveștile relativ la destinația bunului înstrăinat nu prezintă relevanță juridică în cauză, fiind dovedită reaua-credință a pârâtului recurent prin hotărârea irevocabilă prin are convenția a fost anulată.
De altfel, autoturismul a fost la dispoziția recurentului din momentul în care a aflat că nu-l poate înregistra, întrucât nu putea circula cu o mașină neînmatriculată.
Convenția nu a vizat o mașină pentru piese, așa cum susține recurentul după atâția ani iar dacă acesta știa că obiectul contractului nu putea fi folosit conform cu destinația, acesta avea obligația să-i comunice atunci.
De asemenea arată că nu sunt date în cauză motive de casare a hotărârii recurate ci sunt relatate o . nemulțumiri invocate de-a lungul anilor în toate cauzele în acre s-au judecat.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurent tribunalul reține următoarele:
Susținerea recurentului că în cauză este dată excepția autorității de lucru judecat, întrucât părțile s-au mai judecat în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Suceava este nefondată.
Prin sentința civilă nr.4425/12.10.2010 a Judecătoriei Suceava modificată prin decizia nr.1007/30.06.2011 a Tribunalului Suceava a fost admisă acțiunea având ca obiect cererea reclamantului M. E. formulată împotriva pârâtului I. I., privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 28.09.2008 și obligarea pârâtului la plata către reclamant de daune constând în contravaloarea dobânzilor bancare pentru creditul contractat în vederea achiziționării autoturismului.
În cauza de față, invocând nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 28.09.2008, dispusă prin decizia sus menționată reclamantul M. E. a solicitat obligarea pârâtului I. I. la restituirea prețului plătit pentru autoturism.
Astfel se observă că între cele două acțiunii nu există identitate de obiect și prin urmare față de dispozițiile art.1201 cod civil nu este dată excepția autorității de lucru judecat.
Dreptul cumpărătorului de a solicita repunerea părților în situația anterioară s-a născut de la data constatării nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 28.09.2008, respectiv de la data pronunțării deciziei nr.1007/30.06.2011 a Tribunalului Suceava. Astfel, acțiunea introdusă la data de 27.01.2012, este formulată în interiorul termenului de prescripției de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, aplicabil acțiunilor personale prin care se valorifică un drept de creanță.
Recurentul invocă faptul că în înscrisul semnat de părți la data de 28.08.2008 nu s-a trecut nici un preț, însă aceasta nu înseamnă că părțile nu s-au înțeles cu privire la prețul ce a fost plătit pentru autoturismul în cauză.
De altfel, recurentul nu contestă că a primit pentru autoturismul vândut suma de bani pe care a fost obligat prin hotărârea instanței de fond să o restituie.
Sub acest aspect este relevantă și poziția procesuală a pârâtului în cursul judecății în primă instanță, când la prima zi de înfățișare a recunoscut pretențiile reclamantului, împrejurare în care instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.275 Cod de procedură civilă.
Chiar și prin motivele de recurs, pârâtul se apără arătând că este inadmisibil a se solicita restituirea prețului achitat în condițiile în care reclamantul nu a restituit autoturismul.
Din actele dosarului se observă că pârâtul nu a investit instanța cu o cerere privind restituirea bunului care a făcut obiectul convenției lovite de nulitate, astfel încât susținerea că bunul se află în posesia reclamantului, nu reprezintă un motiv de apreciere a acțiunii acestuia ca neîntemeiată, întrucât nu ne aflăm în cadrul răspunderii contractuale. Restituirea prestației pârâtului se poate dispune în condițiile în care a fost cerută, având în vedere principiul disponibilității părților.
Reclamantul a solicitat restituirea prețului, motivat de faptul că actul încheiat este nul absolut, aspect constatat cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr.1007/30.06.2011 a Tribunalului Suceava, astfel susținerile recurentului în sensul că în cauză erau incidente dispozițiile art.1353 Cod civil potrivit cărora vânzătorul nu este răspunzător de viciile aparente de care cumpărătorul ar fi putut să se convingă, sunt străine de natura pricinii.
De asemenea, având în vedere temeiul cererii de chemare în judecată, precum și faptul că actul încheiat de părți este desființat cu efect retroactiv, răspunderea nu este circumscrisă sferei răspunderii contractuale, astfel încât nu se impune analiza dispozițiilor art. 1352 și art.1354 Cod civil.
Cum criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate, constatând că în cauză, nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 p-t 5, 9 și art.304 indice 1 Cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât I. I. domiciliat în Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr.4373/05.10.2012 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. E. domiciliat în Suceava, ..6, .,..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Martie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. A. V. O. D. G. D. L. A.
Red L.A
Jud.fond B. C.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 29.04.2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 146/2013. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 699/2013. Tribunalul... → |
|---|
