Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1230/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1230/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 1622/285/2012
Dosar nr._ nulitate act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1230/2013
Ședința publică de la 14 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător M. C.
Judecător T. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant S. M. domiciliat în Mun. Rădăuți, ..92, CP_, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.4106/2.10.2012 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți C. F. și C. I. ambii domiciliați în mun. Rădăuți,..90, CP_, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, av. Tutureanu M. C. și reprezentanta intimaților, av. B. Aristeia.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reprezentanta intimaților învederează instanței că nu a fost achitată taxa judiciară de timbru.
Reprezentantul recurentului arată că nu i-a fost pus în vedere recurentului această obligație, nefiind citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța pune în vedere recurentului, prin apărător să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei.
Av. T. M. înmânează instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței civile și trimiterea spre rejudecare în vederea cercetării fondului cauzei, cu cheltuieli de judecată arătând că soluția instanței de fond este greșită, instanța de fond pentru același capăt de cerere admițând două excepții și respingând acțiunea încălcând prevederile art.137 Cod procedură civilă.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o înmânează instanței arătând că susținerile recurentului sunt nefondate. Conform art.137 alin.2 Cod procedură civilă, „excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”, astfel încât dacă instanța nu unea excepțiile cu fondul nu ar fi avut posibilitatea părțile de a administra probe.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 13.03.2012, reclamantul S. M. i-a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții C. F. și C. I. solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună constatarea nulității absolute a actului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 10.01.1960 între Martincu E. a lui A., R. E. a lui D., Martincu Corelia a lui A. în calitate de vânzători și soții C. F. a lui I. și C. I. a lui F., pentru lipsa consimțământului vânzătorilor, solicitând instanței de judecată să constate nulitatea absolută a acestui act, să dispună în condițiile legii, repunerea părților în situația anterioară, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat plângere penală împotriva pârâților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, fapte pre. și ped. de art.290 și 291 C.pen., plângeri înregistrate sub nr.1881/P/2009, dosar înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și înregistrat sub nr.729/II/2/2010 și soluționat prin Ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din data de 22 iulie 2010, întrucât în cauză a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzute de art.122 al.1 lit.d C.pen. (existând o propunere de sesizare a instanței de judecată în vederea anulării documentelor în litigiu la momentul finalizării cercetării penale în cauză), fiind menținută prin ordonanța nr.39/II/2/2011 din data de 16.02.2011 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, soluție ce a fost criticată de pârâți, formulând plângere în temeiul art.2781 C.pr.pen, ce a fost soluționată de Judecătoria Rădăuți prin sentința penală nr.265/20.04.2011, prin care s-a respins plângerea formulată de pârâți cu motivarea că „instanța a constatat că înscrisul reclamat a fi fals constă într-un act de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată în data de 10.01.1960, în baza căruia prin sentința civilă nr.1486/31.05.2004 prin care s-a admis acțiunea civilă având ca obiect constatarea dreptului de proprietate fiind validată această vânzare-cumpărare.
Reclamantul a mai precizat că actul reclamat a fi fals a fost folosit ultima dată în anul 2003 când pârâții au solicitat validarea antecontractului, iar în data de 11.06.2011, el a formulat plângere penală împotriva petenților cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals. S-a mai arătat că prin expertiza grafică întocmită de către IJP Suceava – Serviciul Criminalistic reiese că semnăturile nu au fost executate de către vânzători, fără a se putea stabili dacă semnăturile au fost executate de către pârâți, ceea ce nu înseamnă că există dovezi certe că aceștia nu au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați.
S-a mai arătat faptul că, pentru soluționarea plângerii s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză grafologică, care a constatat falsul săvârșit de către pârâți. Unanim practica și doctrina judiciară recunosc faptul că înscrisul este fals în sensul punctului 4 al.1 al art.322, nu numai atunci când falsul este stabilit prin hotărârea de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni, ci și în acele situații în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau nu mai poate fi exercitată pentru unul din cazurile prevăzute de art.10 C.pr.pen. în situația de față, falsul fiind stabilit de către P. prin raport de expertiză grafologică, însă în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, ca atare înscrisul a fost declarat fals de către P..
Cu toate că a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți în temeiul art.245 al.1 lit.c ind.1 C.pr.pen., să sesizeze instanța civilă competentă cu privire la desființarea înscrisului, i s-a răspuns printr-o adresă din data de 18.01.2012 că P. nu găsește oportună promovarea unei acțiuni de constatare nulitate absolută act sau cel puțin sesizarea instanței competente, în condițiile în care prin Decizia nr.2/17.01.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, P. recapătă legitimitate procesuală activă în promovarea acestor acțiuni.
Reclamantul S. M. a mai arătat că justifică pe deplin interesul și legitimarea procesuală activă, în promovarea prezentei acțiuni, în temeiul sentinței civile nr.3235/23.11.2006 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă, a sentinței civile nr.4382/19.11.1996 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă, a sentinței civile nr.4133/24.10.2007 și a sentinței civile nr.1171/1.04.2009 a Judecătoriei Rădăuți.
În temeiul primelor două sentințe menționate, a arătat că este proprietarul suprafeței de 3120 mp, pe care a dobândit-o prin cumpărare de la numitul L. I., iar pârâții Calneciuc F. și C. I. au dobândit prin cumpărare . cu a sa, în suprafața inițială de 2000 m, de la numitele Marțincu E. și Marțincu C., conform actului de vânzare-cumpărare nr.1275/1960.
Deși, prin contract, aceștia au cumpărat suprafața de 2000 mp, s-au prelevat de actul falsificat, intitulat „act de vânzare-cumpărare”, sub semnătură privată încheiat la data de 10 ianuarie 1960 cu Marțincu E. a lui A., R. E. a lui D. și Marțincu C. a lui A., constatându-se dreptul de proprietate pentru o suprafață de 3000 mp, cu 1000 mp, mai mult decât dobândiseră în realitate, practic pârâții încălcându-i proprietatea cu 120 mp, motive pentru care a promovat două acțiuni în revendicare, ambele respinse, deoarece pârâții s-au prevalat de actul fals și de sentințele judecătorești obținute în baza acestuia.
În vederea soluționării cauzei, instanța a constatat depuse la dosar înscrisuri, respectiv adresa nr.1881/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, sentințele civile nr.3235/23.11.2006, nr.4382/19.11.1996, nr.2729/1.11.2004, nr.1486/31.05.2004, nr.4133/24.10.2007 ale Judecătoriei Rădăuți, raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 27.11.2009, ordonanța nr.39/II/2/2011 din 16.02.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ordonanța nr.729/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, rezoluția nr.1881/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, sentința penală nr.265/20.04.2011 a Judecătoriei Rădăuți, extras de carte funciară, act de vânzare-cumpărare, acte de stare civilă, raport de expertiză tehnică-judiciară, plan de situație, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, alte înscrisuri.
La solicitarea părților, instanța a dispus și au fost atașate dosarele de fond nr.1529/20.03.2003, nr.5260/27.10.2004, nr.3201/20.05.2008, nr.3241/18.06.2007 și nr.835/14.02.2006 ale Judecătoriei Rădăuți.
Instanța a dispus și a fost atașat dosarul penal nr.1881/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și dosarul civil nr._ al Judecătoriei Rădăuți.
Pârâții C. F. și C. I. au răspuns în scris la interogatoriul formulat de reclamantul S. M. arătând că nu se află în posesia înscrisului original, a contractului de vânzare-cumpărare, exemplar care a rămas în posesia vânzătorilor, iar moștenitorul acestora R. S. M. a recunoscut vânzarea prin declarația autentică depusă la dosar.
Actul a fost conceput și scris de soțul vânzătoarei R. E., fiind semnat de părți și martori.
De asemenea, s-a precizat că ulterior s-a încheiat în formă autentică contractul nr.481/27.05.1960 pentru altă suprafață de teren, apreciindu-se de notar la acel moment că ar fi fost unele neclarități la Cartea Funciară, neclarități care s-au dovedit a fi inexistente în timp.
Pârâții au mai arătat că intrând în posesia întregii suprafețe de teren din momentul perfectării înscrisului sub semnătură privată (suprafață înscrisă în totalitate în registrul agricol din 1960), fiind presați de timp pentru eliberarea autorizației de construcție (nr.3769/8.06.1960) au acceptat perfectarea înscrisului autentic pentru o suprafață mai mică, urmând a se clarifica ulterior situația.
Datorită succesiunii actelor normative restrictive din acele vremuri practic au fost și în imposibilitatea perfectării formei autentice pentru diferența de suprafață la care s-a adăugat și credința că stăpânesc întreaga realitate imobiliară nefiind în nici un fel tulburați.
Din anul 1960 și până în prezent stăpânesc terenul în aceeași configurație, teren care nu se suprapune nici măcar parțial cu terenul reclamantului, parcelele deținute de acesta neavând niciodată suprafața pretinsă de 3120 mp, vânzătoarele semnând personal înscrisurile.
Pârâții C. F. și C. I. au depus și întâmpinare la acțiunea reclamantului invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.4106/2.11.2012 a Judecătoriei Rădăuți,prima instanță a admis excepțiile lipsei calității procesuale active și a interesului legitim al reclamantului S. M. și pe fondul cauzei a respins acțiunea având ca obiect constatare nulitate absolută act și a obligat pe reclamantul S. M. să plătească pârâților C. F. și C. I. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din examinarea întregului material probator administrat în cauză, instanța a apreciat că față de excepția invocată este de principiu că justificarea calității procesuale active implică interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu, respectiv presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titulară a dreptului, în raportul juridic dedus judecății.
Cât privește sentința civilă nr.3235/2006, judecata în dosarul în care s-a pronunțat această sentință civilă nu s-a făcut în contradictoriu cu pârâții, nu le este opozabilă această hotărâre.
Instanța a mai reținut că între părți au avut loc mai multe procese în revendicare, fiind respinse reclamantului aceste revendicări, iar între cele două proprietăți nu există suprapuneri.
Împotriva ultimei sentințe în revendicare reclamantul a promovat o acțiune în revizuire, fiind invocat pretinsul fals din actul sub semnătură privată, acțiune ce a fost respinsă.
Pârâții dețin terenul dobândit încă din anul 1960, iar hotărârile pronunțate în cauză, statuează în mod definitiv și irevocabil dreptul de proprietate al pârâților astfel cum a fost dobândit prin actul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită și întrucât părțile nu se află în posesia înscrisului original, instanța a admis excepțiile lipsei calității procesuale active și a interesului legitim al reclamantului S. M., iar pe fondul cauzei a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că în situația lor falsul a fost stabilit de către P. prin raport de expertiză grafologică, însă în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale. Instanța de fond în ciuda obligației de a cerceta falsul pe cale incidentală a respins toate probele solicitate de ei, de efectuare a unei expertize grafologice, de obligare a pârâților de a prezenta originalul actului.
Soluția instanței de fond este greșită, aceasta soluționând același capăt de cerere atât prin două excepții-în cazul lor a lipsei calității procesuale active și a interesului legitim, cât și pe fondul cauzei. Excepția lipsei calității procesuale active la fel ca și excepția lipsei de interes este o excepție de ordine publică de fond, absolută și peremtorie. Prin sentința pronunțată au fost încălcate și prevederile art.137 Cod procedură civilă. Ceea ce ignoră total instanța de fond este faptul că nici excepțiile de procedură și nici cele de fond nu pun în discuție fondul cauzei.
A mai arătat că motivarea instanței de fond este una lacunară și contradictorie.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.7,8,9 și art.3041 Cod procedură civilă.
Legal citați, intimații au formulat întâmpinare (filele 13-18 dosar) prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare aceștia au arătat că în mod nejustificat se invocă de recurent motive de nelegalitate pentru că instanța de fond în urma analizării judicioase a totalității probelor administrate în cauză ca și din dosarele atașate pentru consultare a constatat că în realitate reclamantul nu justifică nici un interes legitim în promovarea acțiuni și nici în raport de argumentele invocate de ei nu are calitate procesuală activă.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurent tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.137(1) instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea fondului.
În cauză prima instanță, deși a admis excepțiile invocate de pârât cu privire la lipsa calității procesuale și de interes ale reclamantului a respins pe fond acțiunea, reținând că dreptul de proprietate al pârâților pentru terenul ce face obiectul cererii, este dovedit prin posesie și hotărâri judecătorești depuse la dosar.
Așadar, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind încălcate prevederile privind judecarea excepțiilor diferențiat de fond, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE CONSIDERENTE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant S. M. domiciliat în Mun. Rădăuți, ..92, CP_, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.4106/2.10.2012 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți C. F. și C. I. ambii domiciliați în mun. Rădăuți,..90, CP_, jud. Suceava.
Casează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. T. M. L. A.
Red T.M
Jud.fond C. T.
Tehnored. L.A
2 ex./ 14.06.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 98/2013. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 31/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
