Contestaţie la executare. Decizia nr. 98/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 4659/314/2012
Dosar nr._ - contestație la executare –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 98
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.01.2013
PREȘEDINTE: N. M.
JUDECĂTOR: G. D.
JUDECĂTOR: F. G.
GREFIER: T. A. C.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurentul contestator S. V., împotriva sentinței civile nr. 4686 din 23.10.2012, pronunțată de Judecătoria Suceava, intimați fiind S. V., V. M., A. E. și S. V..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, s-au prezentat avocat S. S. pentru recurentul S. V., intimații S. V., V. M., asistați de avocat M. M. care reprezintă și pe intimații A. E. și S. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că, prin serviciul registratură, intimații au depus la dosar întâmpinare.
Apărătoarea recurentului depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar iar apărătoarea intimaților depune împuternicire și chitanță plată onorariu avocat. S-a comunicat reprezentantei recurentului întâmpinarea.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat S. S., pentru recurent, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul de a admite contestația la executare așa cum a fost precizată, cu consecința anulării actelor de executare silită întocmite în Ds. de executare nr. 41 al B.E.J. B. P., respectiv, Somația din 05.06.2012, Procesul-verbal din 01.06.2012, Procesul verbal de constatare din 18.06.2012 și Adresa de înființare a popririi până la concurența sumei de 1158,30 lei, întocmită la data de 19.07.2012. Cu cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale.
În motivarea cererii a precizat că soluția instanței de fond este greșită din următoarele considerente: au fost înlăturate nejustificat criticile legate de nelegalitatea Somației din 05.06.2012 și a Procesul-verbal din 01.06.2012; cheltuielile privind executarea silită au fost nelegal calculate și instituite în sarcina recurentului; Adresa de înființare a popririi, întocmită la data de 19.07.2012, este de asemenea nelegală cât timp debitul urmărit pe cale popririi nu este datorat. În sprijinul motivelor arătate, a susținut în continuare argumentele expuse în cererea de recurs.
Reprezentanta intimaților, avocat M. M., a solicitat, pentru aceștia, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, precizând că în cauză există două proceduri de executare silită, în paralel. S-a emis de către B.E.J. C., în ds. execuțional nr.169/E/2012, Somația nr. 169 E/19.04.2012 și procesul-verbal intitulat „titlu executoriu” prin care debitorul S. V., a fost somat, la cererea creditorului S. V. să plătească suma de_,41 lei, din care, 6693,20 lei cu titlu de sultă și 6303,90 reprezentând cheltuieli de executare. În ds. execuțional al B.E.J. B. P., prin somația din 05.06.2012 și procesul verbal din 01.06.2012, la cererea intimaților(creditori), S. V. a fost obligat să lase în deplină proprietate și deplină posesie parcelele 2,3 și 4 cf. raportului de expertiză.
Apărătoarea intimaților a răspuns, în continuare, motivelor de recurs formulate de recurent, reluând precizările expuse în întâmpinarea depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul judecătoriei Suceava sub nr._, din data de 13.06.2012, contestatorul S. V. a solicitat în contradictoriu cu intimații S. V., V. M., A. E. și S. V., suspendarea executării silite inițiate la cererea creditorilor-intimați, în dosarul de executare nr. 41/2012 al B.E.J. B. P., până la soluționarea contestației la executare, anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 41/2012 al B.E.J. B. P., constând în somația din 5 iunie 2012 și procesul verbal din 1.06.2012 și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că la data de 7 iunie 2012 i s-a comunicat Somația din 5 iunie 2012, întocmită în dosarul de executare nr. 41/2012 și procesul verbal din 1.06.2012, cu mențiunea „titlu executoriu”.
A mai arătat contestatorul, că prin Somația din 5 iunie 2012, a fost notificat ca în termen de 5 zile de la primirea, afișarea, lăsarea sau înmânarea sentinței nr. 2606/20.05.2010 a Judecătoriei Suceava și a procesului verbal de stabilire a onorariului și a cheltuielilor de executare silită nr. 41/1 iunie 2012, în temeiul art. 397 Cod procedură civilă, să execute de bună voie obligația prevăzută în titlul executoriu, în sensul de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie parcelele nr. 2,3 și 4 de teren arabil, fiecare în suprafață de 678 m.p., care fac parte din trupul C. situat în intravilanul comunei Moara, jud. Suceava, conform Raportului de expertiză și Suplimentului întocmite de expert tehnic judiciar ing. S. E. și de a achita suma de 7.551,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu executor judecătoresc și cheltuieli de executare silită în favoarea creditorilor.
Contestatorul a susținut, de asemenea, că nu are posesia celor trei parcele de teren, astfel încât nu poate fi obligat silit a le preda creditorilor.
Cu privire la cheltuielile de executare, contestatorul a apreciat că acestea sunt nelegal calculate.
În acest sens, a arătat că, conform sentinței civile ce constituie titlu executoriu cheltuielile de judecată se ridică la suma de 1247,5 lei, iar onorariul executorului judecătoresc în sumă de 4500 lei nu se justifică, raportat la faptul că nu are posesia celor trei parcele pe care este notificat să le predea creditorilor și la obiectul efectiv al executării silite, respectiv plata sumei de 1247,6 lei cheltuieli de judecată.
A arătat că, făcând o defalcare a sumelor menționate în Somația din 05.06.2012 și Procesul verbal din 01.06.2012 de stabilire a cheltuielilor de executare, ar rezulta că în sarcina contestatorului s-ar fi reținut că ar datora cheltuieli de judecată de 2.891,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, contrar deci titlului executoriu-sentința civilă 2606/20.05.2010 a Judecătoriei Suceava, care a stabilit în sarcina sa cheltuieli de judecată de numai 1.247,5 lei.
De asemenea, a mai arătat că onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 4.500 lei nu se justifică, de vreme ce nu a avut posesia parcelelor în cauză, astfel că, raportat la cealaltă obligație, de plată a sumei de 1.247,6 lei, la complexitatea redusă a executării și la dispozițiile art. 39 din Legea 188/2000 ce stabilește limitele onorariilor executorilor, apare ca și calculat cu în afara limitelor legale.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 399 și următoarele Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.
În susținerea acțiunii, contestatorul a depus la dosar înscrisuri (f.8-18 dosar).
În data de 7.08.2012, contestatorul și-a completat acțiunea în raport de dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă, în sensul că a solicitat și anularea Adresei de înființare a popririi până la concurența sumei de 1158,30 lei întocmită la data de 1.07.2012, act de executare ce i-a fost comunicat la data de 23.07.2012 (f.32 dosar).
Legal citați, intimații S. V., V. M., A. E. și S. V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată (f.41 dosar).
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat că în baza aceluiași titlu executoriu creditorul S. V. a formulat propria cerere de executare silită către B.E.J. C. M.G. Sarmis, astfel că prin somația din 19.04.2012 din dosarul de executare nr. 169/E/2012 i s-a pus în vedere debitorului S. V. ca în termen de 5 zile de la comunicare să predea terenul constând în . de 200 m.p. din trupul C., . de 5.000 m.p. din trupul F. și în termen de o zi să achite suma de 12.848,41 lei reprezentând sulta din titlul executoriu și cheltuielile de executare.
Au susținut de asemenea, că obligarea de predare a terenurilor era doar formală pentru că debitorul S. V. nu deținea nici o suprafață din terenurile indicate mai sus, însă interesul creditorului a fost pentru recuperarea sultei de 6.693,20 lei.
Cu privire la cheltuielile de executare, intimații au apreciat că acestea sunt corect stabilite și sunt în concordanță cu Ordinul nr. 2250/2006, fiind încadrate la art. 2 și art. 3, iar activitatea executorului de predare a celor trei parcele de teren nu a fost chiar atâta de simplă, având în vedere identificările și măsurătorile efectuate împreună cu expertul topometric și atitudinea extrem de recalcitrantă a contestatorului, care a necesitat inclusiv prezența jandarmilor la fața locului.
A mai arătat că în mod corect, prin Procesul verbal din 18.06.2012 executorul B. P. a efectuat compensarea datoriilor reciproce ale părților în cele două dosare de executare, constatând că S. V. mai are de primit suma de 858,3 lei de la S. V., față de care s-a dispus înființarea popririi prin adresa din 19.07.2012, la care s-au adăugat cheltuielile de executare din această fază, totalul fiind de 1.158,3 lei.
În susținerea întâmpinării, intimații au depus la dosar înscrisuri (f.42-46, 54-62 dosar).
Față de completarea la acțiune a contestatorului din data de 7.08.2012, intimații au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat excepția tardivității introducerii capătului de cerere privind anularea adresei de înființare a popririi până la concurența sumei de 1158,30 lei, întocmită la data de 19.07.2012 și comunicată debitorului la data de 23.08.2012 (f.63).
În probațiune, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Au fost atașate în copie, actele din dosarele de executare nr.169E/8.10.2012 al B.E.J. C. M.G. Sarmis (f.65-79) și nr. 41/2012 al B.E.J. B. P. din Suceava (f.80-152).
Prin încheierea din 04.07.2012 s-a admis cererea contestatorului, fiind preschimbat primul termen de judecată de la data de 30.10 la data de 18.09.2012.
Prin sentința nr. 4686 din 23.10.2012, Judecătoria Suceava a luat act de renunțarea contestatorului la capătul de cerere privind suspendarea executării silite și a respins, ca nefondată, excepția tardivității introducerii capătului de cerere având ca obiect anularea Adresei de înființare a popririi din 19.07.2012 în dosar de executare 41/2012 B.E.J. B. P. invocată de intimați. A respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul S. V., în contradictoriu cu intimații S. V., V. M., A. E., și S. V., obligând contestatorul să plătească intimaților suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel,instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2606/20.05.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, s-a dezbătut succesiunea defuncților S. V. G., decedat la 28.05.1995 și S. D., la 25.05.2005, și s-a constatat că au calitatea de succesori legali în calitate de fii: S. V., S. V., A. E., V. M. și S. V..
S-au format 5 loturi ce au fost atribuite în deplină proprietate și liniștită posesie părților.
S. V. a fost obligat să plătească celorlalte părți: S. V., A. E., V. M., S. V., câte 6693,2 lei, cu titlu de sultă.
S. V. a fost obligat să plătească lui S. V., S. V., A. E., V. M. suma de 1247,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În vederea punerii în executare a obligațiilor reciproce ale sus-menționatei sentințe, părțile au demarat executarea silită în două dosare de executare:
1. dosar de executare 41/2012 B. B. P., la cererea creditorilor S. V., S. V., A. E. și V. M., pentru obligarea debitorului S. V. la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a parcelelor nr. 2, 3 și 4 de câte 678 mp, precum și pentru plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.247,6 lei (executare silită contestată în prezentul dosar).
2. dosar de executare nr. 169/E/2012 B. C. M.G. Sarmis, la cererea creditorului S. V. pentru obligarea debitorului S. V. la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a parcelei nr. 1 de 5000 mp, . 200 mp precum și pentru plata sultei de 6.693,2 lei.
În dosarul de executare 41/2012 B. B. P., după încuviințarea executării silite prin Încheierea din 31.05.2012, executorul judecătoresc a încheiat Procesul-verbal privind stabilirea onorariului executorului judecătoresc și a cheltuielilor de executare silită din 01.06.2012 (f. 112), stabilind un total al cheltuielilor de executare silită în cuantum de 6.303,90 lei.
Din această sumă, onorariul executorului este de 4.500 lei, cu mențiunea că este stabilit pentru predarea a trei bunuri imobile.
Ulterior, pentru executarea silită prin poprire a unei diferențe de 858,3 lei, rezultate în urma Procesului verbal de compensare din 18.06.2012 (compensare cu cheltuielile din dosarul de executare nr. 169/E/2012 B. C. M.G. Sarmis-f. 124), s-a întocmit Proces verbal de completare a cheltuielilor de executare silită din 19.07.2012, stabilindu-se suplimentarea cheltuielilor cu încă 300 lei (f. 138), emițându-se ulterior către Casa județeană de pensii Suceava Adresa de înființare a popririi pe veniturile contestatorului S. V. din 19.09.2012 pentru suma de 1.158,3 lei (858,3 lei debit rămas în urma compensării și 300 lei noi cheltuieli de executare)- f. 143.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii capătului de cerere având ca obiect anularea Adresei de înființare a popririi din 19.07.2012 în dosar de executare 41/2012 B.E.J. B. P. invocată de intimați, aceasta a fost respinsă ca nefondată, cererea având acest obiect fiind depusă de contestator la dosar, la data de 06.08.2012 (f. 30), deci în termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 al. 1 lit. „b” C.p.c., de vreme ce contestatorul, a fost înștiințat despre luarea măsurii la data de 23.07.2012, așa cum rezultă din dovada de primire a adresei de înștiințare a popririi aflată la fila 148 dosar.
Cu privire la criticile aduse de contestator activității de executare silită efectuate dosar de executare 41/2012 B. B. P., instanța a reținut că acestea vizează pe de o parte lipsa obiectului executării silite vizând predarea parcelelor 2, 3 și 4, cu motivarea că acesta nu avea, la data punerii în executare, posesia respectivelor loturi de teren, iar pe de altă parte nelegala stabilire a cuantumului cheltuielilor de executare întrucât: (1) neexistând posesia contestatorului pentru teren, nu se putea stabili în sarcina acestuia obligarea la plata cheltuielilor de predare, (2) s-a imputat contestatorului suma de 2.891,5 lei cheltuieli de judecată, contrar titlului executoriu-sentința civilă 2606/20.05.2010 a Judecătoriei Suceava, care a stabilit în sarcina sa cheltuieli de judecată de numai 1.247,5 lei, (3) față de singura obligație ce îi revenea, aceea de a plăti 1.247,6 lei cheltuieli de judecată, onorariul de 4.500 lei al executorului este peste cel stabilit de art. 39 lit. „a” din Legea 188/2000, și, în general cu încălcarea art. 55 al. 3 din Regulamentul de aplicare a Legii 188/2000, raportat la complexitatea efectivă a activității de executare silită.
Contestația la executare este nefondată și a fost respinsă pentru cele ce urmează:
(1). Referitor la susținerea că nu se putea stabili în sarcina contestatorului obligarea la plata cheltuielilor de predare întrucât acesta nu ar fi avut, la data preluării de creditorii-intimați, posesia pentru parcelele de teren în cauză, înscrisurile depuse la dosar relevă posesia contestatorului pentru parcelele de teren nr. 2, 3 și 4 din trupul C., extravilan Moara, fiecare în suprafață de 678 mp.
Punerea în posesie a creditorilor-intimați s-a realizat de către executorul judecătoresc B. P. la data de 18.06.2012, întocmindu-se Procesul verbal-predare bun imobil depus la fila 123 dosar.
La data de 25.09.2008, când s-a efectuat deplasarea în teren a expertului topograf pentru efectuarea suplimentului la raportul de expertiză efectuat în dosarul_ acesta a constatat că terenul de 2.500 mp. din tarlaua C. (cel din care s-au realizat loturile 2, 3 și 4) este în posesia contestatorului.
Mai mult, la data deplasării cu ocazia punerii în posesie din cadrul executării silite, în procesul verbal predare bun imobil, executorul judecătoresc a făcut mențiunea că debitorul, respectiv contestatorul S. V. declară că „din primăvara anului 2012 nu a mai deținut cele trei parcele atribuite creditorilor, suprafața totală de 2.034 mp. fiind folosită (printr-un schimb verbal de terenuri) de altă persoană B. C..”-f. 123.
Ori, față de această declarație a contestatorului făcută cu ocazia executării silite instanța apreciază că sunt imputabile acestuia cheltuielile de predare a celor trei trupuri de teren, de vreme ce până în primăvara anului anul 2012 acesta a fost cel care a avut posesia terenului, iar ulterior, a realizat de facto un schimb de teren cu numitul B. C., cu toate că știa despre atribuirea terenului în cauză, prin sentința de partaj (definitivă și irevocabilă la 10.08.2010), către intimați.
Ori, buna credință în executarea celor dispuse prin sentința de partaj ar fi impus contestatorului lăsarea terenului în cauză la dispoziția intimaților cărora le-a fost atribuit (și aceasta din 10.08.2010), și nu păstrarea posesiei până în primăvara anului 2012, urmată de un schimb consensual de teren cu o altă persoană, fapt de, de altfel a făcut necesară executarea hotărârii prin executare silită.
(2) Cu privire la susținerea conform căruia, s-a imputat contestatorului suma de 2.891,5 lei cheltuieli de judecată, contrar titlului executoriu-sentința civilă 2606/20.05.2010 a Judecătoriei Suceava, care a stabilit în sarcina sa cheltuieli de judecată de numai 1.247,5 lei, instanța reține că prin Procesul-verbal privind stabilirea onorariului executorului judecătoresc și a cheltuielilor de executare silită din 01.06.2012 (f. 112), s-a stabilit un total al cheltuielilor de executare silită în cuantum de 6.303,90 lei, ulterior, la data de 05.06.2012 emițându-se către contestator Somația din 05.06.2012 pentru suma de 7.551,5 lei.
Așa cum rezultă din Procesul-verbal din 01.06.2012, suma de 6.303,9 lei reprezintă total cheltuieli de executare silită, iar diferența până la suma de 7.551,5 lei menționată în somație, respectiv suma de 1.247,6 lei reprezintă exact cheltuielile de judecată din s.c. 2606/2010, corect reținută de organul de executare (și nu 2.891,5 lei cum susține contestatorul).
(3)Cu privire la susținerea că, față de singura obligație ce îi revenea contestatorului, aceea de a plăti 1.247,6 lei cheltuieli de judecată, onorariul de 4.500 lei al executorului este peste cel stabilit de art. 39 lit. „a” din Legea 188/2000, și, în general cu încălcarea art. 55 al. 3 din Regulamentul de aplicare a Legii 188/2000, raportat la complexitatea efectivă a activității de executare silită, instanța a reținut că onorariul de 4.500 lei al executorului este aferent operațiunii de predare a trei trupuri de teren, așa cum de altfel se menționează în chiar actul executorului, și că este în limitele prevăzute de Anexa 1 pct. 2 din Ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, care prevăd un plafon maxim de 2.200 lei pentru debitor persoană fizică (în speță, este vorba de trei puneri în posesie pentru trei creditori, limita maximă fiind deci de 6.600 lei).
Instanța a apreciat că și restul cheltuielilor de executare (în cuantum total de 300 lei, pentru poprirea diferenței rămase în urma compensării din 18.06.2012), stabilite prin Procesul verbal de completare a cheltuielilor de executare silită din 19.07.2012 au fost stabilite în limitele Legii 188/200 și a Ordinului 2550/2006, iar complexitatea întregii activități de executare silită este dată în cauză, reflectată fiind suficient prin necesitatea participării la executare a expertului topograf și organelor de ordine, în speță jandarmi, exigențele art. 55 al. 3 din Regulamentul de aplicare a Legii 188/2000 invocat de contestator fiind îndeplinite.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, contestatorul a fost obligat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței nr. 4686 din 23.10.2012, a declarat recurs contestatorul S. V., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul de a admite contestația la executare așa cum a fost precizată, cu consecința anulării actelor de executare silită întocmite în Ds. de executare nr. 41 al B.E.J. B. P., respectiv, Somația din 05.06.2012, Procesul-verbal din 01.06.2012, Procesul verbal de constatare din 18.06.2012 și Adresa de înființare a popririi până la concurența sumei de 1158,30 lei, întocmită la data de 19.07.2012. Cu cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale.
A criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate invocând următoarele motive:: au fost înlăturate nejustificat criticile legate de nelegalitatea Somației din 05.06.2012 și a Procesul-verbal din 01.06.2012; cheltuielile privind executarea silită au fost nelegal calculate și instituite în sarcina recurentului; Adresa de înființare a popririi, întocmită la data de 19.07.2012, este de asemenea nelegală cât timp debitul urmărit pe cale popririi nu este datorat.
Referitor la nelegalitatea actelor de executare, respectiv Somația din 05.06.2012 și Procesul-verbal din 01.06.2012, precizează:
Prin Somația din 5 iunie 2012 a fost notificat să se conformeze dispozitivului titlului executoriu, în sensul de a lăsa creditorilor, în deplină proprietate și liniștită posesie, parcelele nr. 2,3 și 4 de teren arabil, fiecare în suprafață de 678 m.p., care fac parte din trupul C. situat în intravilanul comunei Moara, jud. Suceava, conform Raportului de expertiză și Suplimentului întocmite de expert tehnic judiciar ing. S. E. și de a achita suma de 7.551,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu executor judecătoresc și cheltuieli de executare silită în favoarea creditorilor. Contestatorul a susținut, că nu avea, nici la momentul formulării cererii de executare silită, nici la data comunicării somației, posesia celor trei parcele de teren, astfel încât nu poate fi obligat silit a le preda creditorilor, și a solicitat instanței să aibă în vedere Adeverința nr. 3846/15.06.2012 emisă de Primăria Moara, care atestă veridicitatea afirmațiilor sale. Prin urmare, nu putea fi ținut nici la plata cheltuielilor de executare silită. D. fiind faptul că instanța care a pronunțat titlul executoriu nu a obligat părțile la predarea reciprocă a bunurilor atribuite iar creditorii aveau în deplină proprietate și liniștită posesie amplasamentele ce li s-au atribuit, din trupul „C.”, recurentul a apreciat că a fost nelegal somat la predarea acestor parcele.
În ce privește suma instituită în sarcina sa de către executorul judecătoresc, respectiv 2891,5 lei, a arătat că nu concordă cu cea real datorată, respectiv suma de 1.247,6 lei, așa cum reiese din considerentele hotărârii recurate, iar referitor la cuantumul onorariului executorului, recurentul a precizat că este nejustificat, încălcând criteriile legale de stabilire, raportat la faptul că nu are posesia celor trei parcele raportat la obiectul efectiv al executării silite și la gradul redus de complexitate al executării. Referitor la acest aspect a invocat în drept disp. art. 39 din Legea nr.188/2000, art. 55 alin 3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.188/2000 și Ordinul nr. 2550/2006.
Referitor la nelegalitatea adresei de înființare a popririi, întocmită la data de 19.07.2012, a specificat că debitul urmărit pe calea popririi nu este datorat, având în vedere că suma de 1158,3 lei, urmărită potrivit acestui act nu reiese din cuprinsul actelor de executare silită prin poprire și, sub alt aspect, din Procesul verbal de constatare reiese că asupra celor două debite datorate reciproc de S. V.(6693,20lei-sultă) și recurent(7551,50 lei) operează compensația legală.
Intimații S. V., V. M., A. E. și S. V., prin avocat M. M., au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând motivele de recurs invocate, instanța apreciază calea de atac promovată ca nefondată, urmând a o respinge ca atare, pentru considerentele următoare:
Nu pot fi primite criticile recurentului privind lipsa posesie asupra posesie asupra parcelelor de teren ce constituie obiectul executării silite. Astfel, mențiunile din raportul de expertiză și suplimentul aferent acestuia (filele 90+102 dosar fond) întocmit în cadrul procesului în care s-a pronunțat hotărârea ce se constituie în titlu executoriu, la care se adaugă constatările personale ale executorului judecătoresc inserate în procesul verbal de predare a bunului imobil (fila 123), vin să ateste faptul că recurentul avea posesia terenului în speță. Tribunalul apreciază că adeverința emisă de Primăria comunei Moara nu poate fi apreciată ca relevând o altă stare de fapt, mijloacele probatorii anterior enunțate fiind de natură a face credibil faptul posesie recurentului.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare stabilite în sarcina petentului, statuările instanței de fond sunt în întregime întemeiate. Astfel, din cuprinsul procesului verbal întocmit de executor la data de 01.06.2012 reiese cu evidență faptul că recurentul a fost urmărit silit pentru recuperarea sumei de 1247,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, și nu 2891,5 lei, cum s-a susținut. Cât privește cuantumul onorariului de executor, tribunalul apreciază că acesta a fost stabilit într-un cadru ce se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 188/2000 și Ordinului 2550/2006, cu privire la limitele maximele, cât și având în vedere munca depusă de executor, dată fiind complexitatea și numărul actelor de executare efectuate.
În fine, raportat la cele anterior precizate, reținerea de către executor a compensației legale, prin procesul-verbal din data de 18.06.2012, apare ca fiind corectă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul contestator S. V. cu domiciliul în com. Moara ., împotriva sentinței civile nr. 4686 din 23.10.2012, pronunțată de Judecătoria Suceava, intimați fiind S. V. cu domiciliul în com. Moara, . M., domiciliată în mun. Medgidia, ., jud. C., A. E., domiciliată în comuna Prejmer, ., jud. B. și S. V., domiciliată în . Moara, jud. Suceava, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimați a sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2013
Președinte, Judecător, Judecător,
N. M. G. D. F. G.
Grefier,
T. A. C.
RED.: F.G.
Tehnored.:T.A.C.
2ex. 06.03.2013
Judecător fond: L. C. Ș.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1230/2013.... → |
|---|
