Servitute. Decizia nr. 477/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 477/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 7718/285/2010*
Dosar nr._ - servitute -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 477
Ședința publică de la 03 decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. A.
JUDECĂTOR: M. C.
GREFIER: C. A.
Pe rol, pronunțarea apelurilor promovate de reclamanții H. A. cu domiciliul în ., jud. Suceava și H. V. cu domiciliul în mun. B., ., ., jud. B. ambii cu domiciliul procesul ales la Cabinet de avocat M. V. L. – mun. Suceava, ., jud. Suceava și pârâții Z. M., G. S. și C. E. L. toți cu domiciliul în ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 2126 din 27.01.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere redactată separat ce face parte integrantă din prezenta, și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 03 decembrie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 14.12.2010, sub nr._ reclamanții H. V. și H. A. au chemat-o în judecată pe pârâta H. S., solicitând crearea unei servituți de trecere din ulița satului Straja, pe drumul de acces al parcelei de teren nr. 30 399 provenită din conversia CF 43 cu nr. 68/1, la proprietatea reclamanților . din CF 30 399, și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului H. S., în calitate de soție supraviețuitoare și fiu, acesta având în proprietate suprafața de 1020 m.p. teren situat în Straja, fiind înscris la cartea funciară cu nr. 30 399 ( provenită din conversia CF 43) cu nr. topografic 68/12, iar fondul proprietatea lor a fost închis și înconjurat în partea de la ulița satului, chiar la drumul de acces al parcelei spre proprietatea lor, de către pârâtă, fiind astfel lipsiți de orice cale de acces în afară de aceea care străbate terenul pe care pârâta l-a închis.
Pârâta a recunoscut dreptul lor de trecere până acum câțiva ani, când a ridicat o construcție fără autorizație, iar după ce i s-a reproșat acest fapt le-a interzis să intre pe ulița satului către proprietatea lor, ceea ce îi pune în imposibilitate să cultive terenul cu un mijloc mecanizat, interzicând accesul cu mașina la casa și terenul lor. Potrivit Certificatului de Moștenitor nr. 521/1969, ei, reclamanții, ar fi trebuit să moștenească o suprafață de 1874,25 m.p, și să primească sultă din casa părintească, dar pârâta a fost de rea credință, contestând acest act de moștenitor, invocând lipsa mamei sale, H. M., la dezbaterea succesiunii după autorul comun H. D., instanța consfințind această situație prin sentința civilă 1095/20.07.1971 în dosarul 606/1970 al Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 238/23.03.1971 pronunțată în dosarul nr. 2771/1970 a Tribunalului Suceava.
Reclamanții au arătat că au încercat să rezolve acest conflict vechi pe cale amiabilă, pârâta trecând la amenințări și chiar loviri, iar ulterior a închis cu două porți și cu lacăt drumul de acces al parcelei de teren.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 616 – 618 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager și obligație de întreținere a înstrăinat toate imobilele lui C. E.-S. prin contract autentic de vânzare - cumpărare nr. 1352/11.05._ al Biroului Notarului Public Covariuc I., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că reclamanții au cale de acces mult mai economicoasă decât cea care doresc să fie pe terenul ei. De asemenea, a mai precizat pârâta că prin crearea unei căi de acces pe terenul său, s-ar scoate o mare suprafață de teren din circuitul civil, iar pe locul pe unde dorește să fie o cale de acces există construcții, ceea ce impune demolarea acestora.
Reclamanții, având în vedere că pârâta a încheiat un contract de vânzare - cumpărare cu uzufruct viager și clauză de întreținere între ea și fiica sa C. E. L., au arătat, prin răspunsul dat la întâmpinare, că în fapt acest contract nu constituie o transmitere a unui drept deplin de proprietate, la data stingerii uzufructului viager și a obligației de întreținere cumpărătoarea urmând a intra de drept și de fapt în stăpânirea imobilelor cu numărul cadastral_ și numărul_, impunându-se introducerea numitei C. E. L. în proces, în calitate de pârâtă, cererea pârâtei H. S. fiind în fapt o cerere de arătare a titularului dreptului reglementată de art. 64, 66 Cod procedură civilă, rămasă însă nemotivată de pârâtă.
P. sentința civilă nr. 2378/2011 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei H. S. și pe fondul cauzei s-a respins acțiunea.
P. decizia nr. 70/2012 a Tribunalului Suceava sentința sus-menționată a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare Judecătoriei Rădăuți, pe rolul căreia a fost reînregistrată la data de 14.02.2012, sub nr._ .
În rejudecare, în vederea soluționării cauzei, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, s-a administrat proba cu expertiză cadastrală și s-a efectuat de către instanță o cercetare la fața locului.
P. sentința civilă nr. 2126 din 27.06.2013 pronunțată de Judecătoriei Rădăuți a fost respinsă excepția inadmisibilității, a fost admisă acțiunea civilă ce are ca obiect servitute trecere formulată de reclamanții H. V. și H. A. în contradictoriu cu pârâtele C. E. L., Z. M. și G. S., fiind stabilită calea de acces de la proprietatea reclamanților la drumul public, calea evidențiată de expert I. D. în raportul de expertiză judiciară, anexa nr. 3, f. 42, pe aliniamentul ABCDEFGHIJKLM și a au fost obligați pârâții să plătească reclamanților 1750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținută că reclamanții au formulat prezenta acțiune, motivând că sunt proprietarii unei suprafețe de 1020 m.p. teren situată în Straja, teren situat la loc înfundat, situația terenului datorându-se pârâtei, care i-a lipsit de orice cale de acces prin ridicarea unei construcții fără autorizație.
În rejudecare, în cauză a fost introdusă alături de pârâta H. S. și C. E.-L., fiica acesteia-nudul proprietar al terenului și ulterior și celelalte 2 moștenitoare ale prim-pârâtei, care a decedat pe parcursul soluționării cauzei, Z. M. și G. S..
La solicitarea reclamanților, instanța a admis proba cu expertiză cadastrală pentru identificarea terenului proprietatea părților și stabilirea căilor de acces.
În cauză a fost desemnat expert I. D., care în raportul de expertiză întocmit a identificat terenurile proprietatea părților, arătând că . ., are caracter de loc înfundat, accesul reclamanților la drumul public putându-se face doar peste .>
Expertul a arătat că inițial . parcelele 68/1, 68/7, 68/8, 13/2 și 68/15 au format un trup comun aparținând lui D. H., autorul părților, accesul la parcelele 68/1, 68/7, 68/12, 13/2 și 68/15 făcându-se doar peste . a propus o cale de acces de la proprietatea reclamanților la drumul public, evidențiind-o în anexa nr. 3, însă atât reclamanții, cât și pârâtele au formulat obiecțiuni față de calea de acces propusă, propunând câte o variantă de cale de acces fiecare. Obiecțiunile, respectiv variantele propuse de părți au fost înaintate expertului I. D., împreună cu solicitările instanței (adresă fila 51 dosar).
Răspunzând acestor obiecțiuni, precum și precizărilor suplimentare solicitate de instanță, expertul a întocmit un supliment la raportul de expertiză tehnică. În acest supliment, expertul a evidențiat vechea cale de acces la terenul reclamanților, a evidențiat în planurile de situație întocmite căile de acces propuse de părți.
Analizând varianta propusă de reclamanți pentru calea de acces, instanța consideră că această variantă nu este acceptabilă întrucât ea presupune trecerea nu numai peste terenul proprietatea pârâtelor, ci și peste terenul proprietatea altei persoane (B.), care nu a fost parte în proces și această cale de trecere afectează funcționalitatea gospodăriei reclamanților.
Instanța a considerat că nu este acceptabilă nici calea de acces propusă de pârâte, întrucât și aceasta presupune trecerea peste alte terenuri decât ale părților din prezenta cauză.
Instanța a reținut că cea mai scurtă cale de acces și care afectează o suprafață mai mică, de 343 m.p. teren, comparativ cu suprafețele de 502 m.p., în varianta solicitată de reclamanți și respectiv 405 m.p. în variata propusă de pârâte, este calea evidențiată de expert în raportul de expertiză inițial, anexa nr. 3, fila 42, pe aliniamentul ABCDEFGHIJKLM.
Instanța a avut în vedere că această cale de acces nu afectează terenurile unor terțe persoane, iar faptul că această cale de acces nu ajunge practic la locuința reclamanților a fost explicată de expert prin situația că terenul reclamanților are ieșire la o cărare, iar calea de acces figurată duce de la drumul public la cărarea respectivă.
În concluzie, instanța a respins excepția inadmisibilității ridicată de apărătoarea pârâților, motivată de situația că drumul de trecere ar afecta terenurile unor terțe persoane, întrucât în cauză s-a avut în vedere varianta aleasă de expert în raportul inițial întocmit, ce nu presupune trecerea peste parcele aparținând unor terțe persoane și a stabilit calea de acces solicitată de reclamanți, de la proprietatea acestora la drumul public.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții H. A. și H. V., cât și pârâtele Z. M., G. S. și C. E. L., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanții H. A. și H. V. au arătat că în mod greșit a fost stabilită calea de acces pe aliniamentul propus de expertul I. D., deoarece pe această cale nu pot ajunge la proprietatea lor.
În mod greșit expertul a afirmat ca aceasta cale de acces ar ajunge la o cărare prin care reclamanții ar ajunge la proprietatea acestora, deoarece ceea ce numește expertul ca fiind cărare nu este de fapt decât linia de hotar dintre terenurile pârâților și alt vecin care are o lățime de aproximativ 20 centimetri, nu este bătătorita pentru ca nu se circula pe acolo și în caz de ploaie linia de hotar (hatul) ar fi impracticabil. De asemenea, au arătat ca în mod greșit instanța de judecată a stabilit prin acel loc calea de acces deoarece nu este posibilă pe acolo nici măcar circularea unui agregat agricol.
Mai arată apelanții reclamanții că în mod greșit instanța de fond a considerat că varianta propusă de aceștia ar afecta alte proprietăți deoarece nu s-a luat în calcul faptul ca intre părți nu s-a făcut ieșirea din indiviziune.
De asemenea, au arătat că ceilalți moștenitori au acces la proprietățile lor pe vechea cale de acces, cea pe care au solicitat-o și ei, iar instanța de judecată nu a ținut cont de acest lucru creându-le în mod eronat si greșit o cale de acces care nu ajunge la proprietatea pe care o dețin.
Consideră apelanții reclamanți că instanța de fond a apreciat în mod eronat probele care s-au administrat în acest dosar în sensul că a hotărât o cale de acces care de fapt nu ajunge la proprietatea acestora, ci la limita proprietăților pârâților și a vecinilor și ceea ce numește expertul cărare nu este decât hatul dintre proprietăți, care nu este practicabil și că soluția corectă pentru stabilirea căii de acces ar fi fost cea pe care au solicitat-o ei, pentru că de ea se utilizează și ceilalți pârâți și mai mult decât atât nu face parte din corpul lor de proprietate, nu este plantată și nu ar afecta în nici un fel sau mod proprietatea pârâților.
În concluzie au solicitat admiterea apelului modificarea în parte a sentinței civile nr. 2126 în sensul stabilirii căii de acces indicate de ei.
În drept, apelanții reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 282 - 298 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâtele Z. M., G. S. și C. E. L. au arătat că instanța de judecata, a soluționat prezenta cauză fără a cerceta suficient fondul cauzei și a stabilit servitute de trecere fără a ține cont de faptul că nu este aceasta varianta de stabilire a servituții de trecere cea mai scurtă posibilă și mai puțin costisitoare. Pe lângă faptul că, crearea acestei servituți este extrem de împovărătore pentru pârâte (reclamanții vor trece tot timpul prin curtea acestora), nu satisface pe deplin nici cererea reclamanților, având în vedere că terenul acestora are ieșire la o cărare, calea de acces stabilită duce de la drumul public la cărarea respectivă, prin urmare, s-a stabilit o servitute de trecere pe terenul lor, în capăt fiind cărarea care nu le permite reclamanților să intre pe terenul proprietatea acestora cu un mijloc mecanizat sau cu mașina. Din acest considerent calea de acces propusa de expert la fila 42 dosar a fost contestată atât de către pârâți cât și de către reclamanți, fiind propuse alte variante de trecere.
Faptul că această cale de acces stabilită este dificilă pentru apelanții pârâți este surprins și consemnat și în procesul verbal încheiat la cercetarea la fața locului de instanța de judecată.
În concluzie, au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 274, 282 și următoarele și art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Astfel, în varianta de trecere stabilită de prima instanță, s-a asigurat accesul de la drumul public până la o cărare care duce la proprietatea reclamanților și peste care se poate trece doar cu pasul, așa cum a arătat expertul desemnat în cauză (f. 42 și 69 dosar).
Cu privire la această variantă, toate părțile au arătat că ea nu asigură practic accesul reclamanților la calea publică, întrucât cărarea respectivă reprezintă de fapt linia de hotar, nu permite accesul autovehiculelor, iar în condiții meteo nefavorabile este impracticabilă.
Așa cum au arătat în fața instanței de apel, reclamanții nu au înțeles să cheme în judecată pe toți proprietarii terenului peste care solicită trecerea, astfel că varianta propusă de aceștia nu poate fi avută în vedere.
Pe de altă parte, așa cum s-a reținut cu ocazia efectuării expertizei în primă instanță și cum s-a arătat și în motivele de apel de către reclamanți, terenurile provin de la autorul comun H. D., iar părțile nu au procedat la lichidarea stării de indiviziune.
Nefiind delimitate proprietățile părților, ci doar o cotă indiviză, nu pot fi delimitate fondurile – dominant și aservit – necesar a aparține unor proprietari diferiți pentru a se putea constitui un drept de servitute.
Nefiind îndeplinite condițiile nici sub acest aspect, Tribunalul, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul reclamanților și va admite apelul pârâților, va schima sentința civilă atacată, respingând acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanții H. A. cu domiciliul în ., jud. Suceava și H. V. cu domiciliul în mun. B., ., ., jud. B. ambii cu domiciliul procesul ales la Cabinet de avocat M. V. L. – mun. Suceava, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2126 din 27.01.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .
Admite apelul formulat de pârâții Z. M., G. S. și C. E. L. toți cu domiciliul în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2126 din 27.01.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .
Schimbă sentința civilă nr. 2126 din 27.06.2013 și în consecință:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 03 decembrie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, M. C. | |
Grefier, C. A. |
Red. M.C.
Jud. fond. P. D.
Dact. C.N.A.
9 ex. 31.01.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 683/2013. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Hotărâre din 13-06-2013, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
