Pretenţii. Sentința nr. 1217/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1217/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 2035/86/2011*
Dosar nr._ Legea nr.221/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1217
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25 IUNIE 2013
PREȘEDINTE I. G.
GREFIER S. A.
P. de pe lângă Tribunalul Suceava reprezentat de procuror
G. S.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect „pretenții la art. 504 Cod procedurăpenală” formulată de către reclamantul H. T.-I., domiciliat în ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice București, cu sediul în ., sector 5 București..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța verificând actele și lucrările dosarului, constată că judecata în prezenta cauze a fost suspendată conform art.242 al.1 pct.2 Cod procedură civilă prin încheierea de ședință din data de 20.12.2011, cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 17.05.2013, în baza referatului întocmit de grefier A. G. din cadrul arhivei secției civile pentru verificarea excepției perimării, pe care instanța o pune în discuție.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava având cuvântul arată că este de acord cu excepția perimării.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ 03.03.2011 la Tribunalul Suceava, Secția C. Administrativ șu Fiscal, reclamantul H. T. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R., obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 EURO, prejudiciu care i s-a cauzat ca urmare a condamnării nelegale în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava – Secția Penală.
Prin încheierea din data de 08 aprilie 2011, Tribunalul Suceava, Secția Comercială de C. Administrativ și Fiscal a trimis cauza spre competentă soluționare Secției civile din cadrul Tribunalului Suceava.
La Tribunalul Suceava, Secția civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 03 iunie 2011.
La termenul de judecată din data de 20 decembrie 2011, Tribunalul Suceava, având în vedere lipsa nejustificată a părților și faptul că niciuna nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, a dispus suspendarea judecării acțiunii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul H. T. I..
În motivarea recursului a arătat că este adevărat că nu a participat la judecată deoarece nu se simțea bine și a trebuit să plece pentru a lua medicamente, însă era convins de faptul ca se va acorda termen in vederea anexării dosarului penal de condamnare.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.296 din 02.02. 2012, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H. T. I., împotriva încheierii de suspendare din 20 decembrie 2011, dată de Tribunalul Suceava – Secția civilă – în dosarul nr._ .
Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut că, art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă prevede un caz de suspendare voluntară a judecății pricinii, suspendare determinată de manifestarea de voință a părților.
Potrivit acestei dispoziții, instanța a suspendă judecata dacă niciuna din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii.
Cu toate acestea, pricina se va judeca dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.
În speța de față, nici una din părți nu a formulat o asemenea cerere de judecată a cauzei în lipsă.
Norma juridică înscrisă în art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă este imperativă, astfel încât, dacă sunt întrunite cerințele acestui text, instanța este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură.
Recurentul a recunoscut că nu a fost prezent la termenul la care s-a dispus suspendarea judecății, iar motivele invocate nu au nicio relevanță în ceea ce privește măsura dispusă de către instanță.
Obligația părții era să se înfățișeze la termen, indiferent de convingerea că în cauză se va acorda termen de judecată, iar imposibilitatea de a se prezenta putea fi rezolvată prin formularea unei cereri de judecare a cauzei în lipsă.
Chiar dacă în cauză se impunea acordarea unui nou termen de judecată, măsura suspendării pentru lipsa părților este prioritară, fiind impusă de dispoziția legală mai sus arătată.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respins recursul ca nefondat
La data de 17.05.2013, cauza a fost repusă pe rol în vederea constatării perimării iar în data de 25.06.2013, instanța a invocat din oficiu excepția de perimare a cauzei având ca obiect „Legea nr. 221/2009” și rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul cu privire la excepția invocată, reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 137 al. 1 Cod pr. civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii iar după cum rezultă din dispozițiile art. 298 Cod pr. civilă, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
După cum rezultă din dispozițiile art. 248 al. 1 Cod pr. civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor*) dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod pr. civilă, perimarea se poate constata și din oficiu.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 20.12..2011, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct. 2 Cod pr. civilă pentru lipsa nejustificată a părților iar, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii de către partea care justifică un interes, iar în cauză nu s-a dovedit existența unui caz de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare.
Prin urmare, în temeiul art. 252 Cod pr. civilă, instanța va admite excepția de perimare invocată din oficiu, excepție de procedură, absolută și peremptorie și, în temeiul art. 248 al. 1 Cod pr. civilă, va constata perimată acțiunea.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Constată perimată acțiunea având ca obiect „pretenții la art. 504 Cod procedurăpenală” formulată de către reclamantul H. T.-I., domiciliat în ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice București, cu sediul în ., sector 5 București..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
Președinte, Grefier,
I. G. S. A.
Red.IG
Tehnored.SA/4ex/ 27.06.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1934/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Hotărâre din 08-01-2013, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
