Daune cominatorii. Decizia nr. 2348/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2348/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 3565/285/2012
Dosar nr._ - daune cominatorii -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2348
Ședința publică din data de 24 OCTOMBRIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F. JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de intimatul H. V. – P. comunei Zamostea, cu sediul în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr.3891 din data de 17 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. _ în contradictoriu cu petentele Ț. E. și U. E., ambele domiciliate în . și intimata C. C. ZAMOSTEA pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în localitatea Zamostea, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul recurent H. V. în calitate de primar al comunei Zamostea asistat de avocat D. V., numita H. L. A. în calitate de mandatar al petentei Ț. E., intimata U. E., ambele intimate asistate de avocat ales N. L. și H. V. în calitate de consilier juridic pentru intimata C. C. Zamostea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Procedura de citare cu părțile legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
H. V. depune la dosar delegația de reprezentare în instanță a intimatei C. C. Zamostea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (fila 105).
Avocat D. V. pentru recurentul intimat H. V. solicită admiterea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar copiile a două hotărâri judecătorești (filele 106-112), procedând la a înmâna un exemplar de pe acestea și d-nei avocat N. L. pentru a i se da acesteia posibilitatea de a lua act de conținutul lor.
Instanța pune în discuție admisibilitatea probei cu înscrisuri solicitată de avocat D. V..
Avocat N. L. pentru intimatele petente învederează instanței de control judiciar faptul că proba este admisibilă, după care, la rândul său, solicită admiterea probei cu înscrisuri, depunând la dosar o . copii după înscrisuri din care rezultă că H. G. justifică un drept de proprietate doar pentru suprafața de 8000 m.p., procedând la a comunica un exemplar de pe aceste înscrisuri și d-nei avocat D. V. pentru a i se da acesteia posibilitatea de a lua act de conținutul lor.
Instanța pune de asemenea în discuție admisibilitatea probei cu înscrisuri solicitată de avocat N. L..
Avocat D. V. pentru recurentul intimat învederează instanței de control judiciar faptul că este de acord cu înscrisurile depuse și că are cunoștință de conținutul sentinței civile depuse la termenul de astăzi.
Avocat N. L. precizează în legătură cu decizia civilă nr.1123 din 8 iunie 1995 faptul că aceste este rămasă definitivă și irevocabilă, că îi este opozabilă lui H. G. și că este intrată sub puterea lucrului judecat.
Instanța în considerarea dispozițiilor prevăzute de art.305 Cod Procedură Civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la termenul de astăzi de apărătoarele părților, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat D. V. pentru recurentul intimat H. V. precizează că sentința civilă recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii în condițiile în care nu sunt întrunite cerințele prev. de art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991, deoarece din actele depuse la dosar rezultă că autoarea petentelor a vândut o suprafață din terenul în litigiu.
Deosebit de aceasta potrivit sentinței civile nr.522/04.04.2005 aflată la fila 13 dosar recurs, în cauză nu sunt întrunite cerințele pentru ca petentele să fie puse în posesie cu suprafața de 3,38 ha, ceea ce reprezintă mai puțin decât suprafața de teren consemnată în adeverința de proprietate, motivat de faptul că autoarea petentelor a vândut o parte din acest teren.
Acest aspect a fost în mod corect reținut în decizia Curții de Apel Suceava care a modificat decizia civilă pronunțată în apel față de dispozițiile prevăzute de art.1200 pct.4 Cod Civil, art.1202 Cod Civil.
De reținut este deci faptul că în mod vădit nelegal a reținut prima instanță că în cauză sunt date cerințele art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991 obligându-l pe H. V. la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de punere în posesie a petentelor Ț. E. și U. E. cu suprafețele de 2,09 ha teren și 1,29 ha teren, situate pe raza ., fără să observe că intimatele-petente au fost puse în posesie cu suprafața de 3, 38 ha teren, mai puțin decât suprafața înscrisă în cele două adeverințe de proprietate nr.1129/1991 și 1161/1991, întrucât o parte din terenul intravilan a fost vândut.
Această situație de fapt a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr.552 din 4 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr.775/2005, sens în care avocat D. V. înțelege să reitereze excepția autorității de lucru judecată care impune admiterea recursului de față.
În ceea ce privește susținerile petentelor față de refuzul Comisiei Locale Zamostea de aplicare a Legii nr.18/1991 apreciază că acesta se impune a fi justificat și nu numai susținut.
Disputa dintre părți vizează punerea în posesie cu cele două suprafețe de teren de câte 1.000 mp fost proprietatea numitului H. Ghorghe și respectiv terenul pe care este situată brutăria fostului CAP, instanța de fond în mod nelegal reținând că revine Comisiei comunale obligația întocmirii planului cadastral, înlăturând fără temei apărările sale că această obligație revine petentelor privind Ordinul Directorului General al ANCPI.
De reținut este și faptul că în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 09.01.1991 nu este anulat cum în mod greșit s-a susținut, acesta fiind valabil și opozabil intimatelor petente.
Apreciază că nu s-a făcut dovada în speță, a refuzului nejustificat a Comisiei Locale de punere în posesie nefiind date condițiile cumulative prevăzute de art.64 din Legea nr. 18/1991 republicată, motiv pentru care sentința recurată este vădit nelegală.
În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr.3891/17 octombrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți și pe fond respingerea acțiunii petentelor.
Avocat N. L. pentru intimatele petente Ț. E. și U. E. solicită respingerea recursului ca nefondat precum și respingerea excepției autorității de lucru judecat, apreciind că autoritatea de lucru judecat invocată de apărătoarea recurentului intimat nu poate fi reținută nici ca excepție și nici ca prezumție întrucât în cauză nu este dată tripla identitate – părți, obiect și cauză – situația fiind diferită față de cea din dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 522/04.04.2005.
Este cert că la momentul promovării acțiunii situația era alta decât cea reținută la momentul soluționării acțiunii pe fond.
Referitor la fișele proces verbal de punere în posesie din conținutul acestora reiese că se face referire la întreaga suprafață de teren atâta timp cât s-au scăzut terenul de 8000 m.p. care a fost vândut în 2005 lui H. G. și pentru care ulterior nu s-a mai solicitat punerea în posesie.
Petentelor intimate li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin adeverințele de proprietate nr. 1161/1991 și 1125/1991 pentru mai multe suprafețe de teren, printre care și suprafața de 1000 mp teren identic cu . Cartea Funciară nr. 22/N a Comunei Cadastrale Zamostea pentru care - în mod nelegal - i-a fost eliberat Titlul de Proprietate nr. 1439/2000 numitului H. G..
De aceea au promovat acțiune de constatare a nulității titlului de proprietate nr. 1439/2000 a numitului H. G. și a procesului verbal de punere în posesie a acestuia pentru cei 1000 mp teren ce le aparțin, acțiune ce a fost admisă prin sentința civilă 1285/11.05.2004 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă 437 din 6.04.2006 a Tribunalului Suceava.
Pentru suprafața de 1000 m.p. deținuți de S.C. Pamprest petentele intimate au înțeles să formuleze acțiune separată în instanță.
În ceea ce privește susținerea apărătoarei recurentului precum că nu poate fi reținut refuzul nejustificat al Comisiei Locale de punere în posesie nefiind date condițiile cumulative prevăzute de art.64 din Legea nr. 18/1991 republicată, aceasta este susținerea care nu poate fi reținută motivat de faptul că deși petentele au făcut dovada faptului că s-a procedat la măsurători în teren, acestea nu au fost puse nici la momentul actual în posesie.
Referitor la fișele proces verbal acestea au fost întocmite scriptic fără prezența părților.
Privitor la amplasamentele din adeverințe, acestea nu corespund cu cele din fișe, cele din adeverințe sunt „Acasă” și „L.”, iar în fișe sunt amplasamente în fostul CAP și pe un izlaz comunal numit La T.. Terenul „La T.” face parte din fosta rezervă de teren a primăriei, fiind un fost imaș pe malul râului Siret, teren pe care comisia întocmea fișe de punere in posesie una peste alta, pentru toată lumea cu care acestea sunt în proces la fond funciar, fiind siguri că datorită pericolului de a fi mai tot timpul inundat, nu era acceptat efectiv de nimeni în posesie.
Deși o suprafață de teren a fost înstrăinată către H. G. rămâne cert în discuție o suprafață de 1,34 ha pentru care nu s-a putut proceda la punerea în posesie cu privire la întreaga suprafață solicitată de intimatele petente.
Intimatele petente au arătat că s-au conformat în totalitate cerințelor comisiei, făcând măsurătorile așa cum a cerut președintele comisiei aflat la fața locului, iar ulterior conform adresei nr. 634 din 27.02.2013 au depus la registratură, procesul verbal întocmit de către P. C. cu măsurătorile cadastrale cerute în adresa primăriei de pentru suprafețele din adeverințe, cu procesele verbale de vecinătate semnate de către vecini.
De asemenea, tot aici au specificat că suprafața rezultată din măsurători este mai mică decât cea din adeverințe, acceptând să fie puse în posesie cu suprafața găsită în teren pentru a nu mai tergiversa lucrurile, dar comisia a refuzat să le restituie documentația semnată așa cum prevede legea împiedicând în continuare eliberarea titlului de proprietate.
De reținut este și faptul că în primăvara anului 2002, imediat după întocmirea antecontractului, intimatele, de bună credință, au predat efectiv întreaga suprafață de teren vândută lui H. V., care o deține din momentul vânzării, a cultivat-o în toți acești ani și a încasat subvențiile agricole. În toți acești ani albia râului Siret a rupt din terenul din zonă iar în vara anului 2010 o mare parte a comunei Zamostea a fost inundată, terenul de la L. fiind rupt în suprafață mare.
Referitor la sentința civilă nr. 285/2004 a Judecătoriei Rădăuți acesta a fost menținută de Curtea de Apel Suceava deși s-a susținut tot timpul că sentința a fost desființată.
Astfel, comisia locală trebuia să le pună pe intimate în posesie cu suprafața de teren pe care acestea au solicitat-o, pentru că punerea efectivă în posesie a intimatelor nu există, acesta reieșind din actele și lucrările dosarului.
Referitor la acordarea daunelor cominatorii, este de reținut că situația din primul proces de daune și cel de acum este total diferită, deoarece în toți acești 11 ani de când comisia comunală refuză să le pună în posesie pe cele două intimate motivând că pe terenul lor sunt diverse acte de posesie, respectiv constituiri de titluri pe teren liber eliberat de aceeași comisie și un contract de vânzare - cumpărare întocmit de comisia de vânzare a fostului CAP după desființarea acesteia și după apariția Legii nr.18/1991.
Daunele cominatorii trebuie stabilite în sarcina instituției primarului și nu a persoanei fizice – primarul comunei Zamostea.
Petentele recunosc vânzarea terenului „L.” astfel încât odată cu eliberarea titlului lor de proprietate, să întocmească actul autentic de vânzare - cumpărare, iar în cazul în care recurentul are vreo nemulțumire privitor la terenul vândut îi respectă în continuare antecontractul, despăgubindu-l conform acestuia.
În consecință, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
În replică, avocat D. V. învederează faptul că, corespondența cu primarul a vizat întocmirea planurilor de situație și a planurilor parcelare pentru întocmirea titlului de proprietate dar și pentru emiterea titlului de proprietate, nu pentru punerea efectivă în posesie.
Faptul că s-a solicitat petentelor să procedeze la întocmirea unui procesul verbal cu măsurătorile cadastrale cerute în adresa primăriei pentru suprafețele din adeverințe, precum și a proceselor verbale de vecinătate semnate de către vecini, aceasta s-a datorat faptului că primăria nu poate plăti întocmirea de planuri parcelare pentru persoanele fizice.
Consilier juridic H. V. pentru intimata C. C. Zamostea solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu mențiunea că de mai bine de 7 ani, din 2005-2012 s-a solicitat părților interesate să prezinte planuri parcelare la momentul solicitării punerilor în posesie.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL :
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 iunie 2012, petentele Ț. E. și U. E., în contradictoriu cu intimații C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Zamostea și H. V. - primarul comunei Zamostea, au solicitat obligarea intimatului H. V. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere până la punerea lor efectivă în posesie și întocmirea documentației necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafețele de 2,09 ha, respectiv 1,29 ha teren situate pe raza comunei Zamostea, pentru care dreptul de proprietate le-a fost reconstituit conform adeverințelor nr.1161/1991 și 1125/1991 pe vechiul amplasament, conform sentinței civile nr.2001/18.06.2002 a Judecătoriei Rădăuți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentele au arătat că li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin adeverințele de proprietate nr. 1161/1991 și 1125/1991 pentru mai multe suprafețe de teren, printre care și suprafața de 1000 mp teren identic cu . Cartea Funciară nr. 22/N a Comunei Cadastrale Zamostea pentru care - în mod nelegal - i-a fost eliberat Titlul de Proprietate nr. 1439/2000 numitului H. G..
Motivat de acest fapt, deși prin sentința civilă nr.2001 din 18.06.2002 a Judecătoriei Rădăuți C. de Fond Funciar Zamostea a fost obligată să le pună în posesie cu toate terenurile pentru care aveau reconstituit dreptul de proprietate, inclusiv pentru terenul în litigiu, dispozițiile hotărârii nu au fost executate.
Au promovat în instanță acțiune de constatare a nulității titlului de proprietate nr. 1439/2000 a numitului H. G. și a procesului verbal de punere în posesie a acestuia pentru cei 1000 mp teren ce le aparțin, acțiune ce a fost admisă prin sentința civilă 1285/11.05.2004 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă 437 din 6.04.2006 a Tribunalului Suceava.
Mai arată că au solicitat mereu Comisiei de Fond Funciar Zamostea să le pună în posesie, fiind mereu amânate de pârât fără nici un motiv. Ultima solicitare în scris a fost la data de 16.01.2012, înregistrată la Primăria Zamostea sub nr. 61, cerere la care li s-a răspuns, prin adresa nr. 167 din 31.01.2012, că - în conformitate cu Regulamentul de aplicare a H.G. 890/2005 - trebuie să aibă întocmite planuri parcelare autorizate. S-au conformat acestei decizii și la data de 3.02.2012 s-au prezentat cu numitul B. O., „persoană autorizată", pentru a întocmi planul de situație solicitat, de față fiind și vice-primarul. Totul a fost o formalitate, întrucât, pe motiv că numitul H. G. a solicitat prezența la fața locului a Președintelui Comisiei Comunale Zamostea de fond funciar, pârâtul, nu s-a efectuat punerea în posesie. Ulterior, toate demersurile lor au rămas fără nici un rezultat, deoarece pârâtul - în calitatea pe care o are de președinte al Comisiei Comunale de Fond Funciar Zamostea - refuză fără nici un motiv să procedeze la punerea lor în posesie, deși în conformitate cu legile fondului funciar, are această delegație legală, pe care neîndeplinind-o, le aduce grave prejudicii, întrucât, neavând titlu de proprietate, nu pot promova o acțiune în revendicare și daune împotriva celui care de peste 20 ani le deține o suprafață de teren fără nici un drept.
În drept, s-au invocat prevederile art.64 din Legea nr.18/1991.
În întâmpinare, intimații au solicitat respingerea plângerii.
Au motivat că prin sentința civilă nr. 2001/2002, definitivă și irevocabilă, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere Zamostea a fost obligată să pună în posesie reclamantele cu suprafața de 2,09 ha teren + 1,29 ha teren situat pe raza comunei Zamostea, conform adeverințelor menționate mai sus, lucru ce nu a fost realizat din motive ce nu țin de C. locală de fond funciar, ci de reclamante, mai exact de mandatara petentei Tutu E., H. A., care, având casa pe proprietatea reclamantelor, nu ține cont de actele justificative ale actualilor proprietari de teren (în speță domnul H. G. care are teren cumpărat de la defuncții părinți și moștenitori a proprietarilor terenului în cauză) dorind în mod expres un anumit amplasament a terenului.
După rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr. 2001/2002 a Judecătoriei Rădăuți, Comisia comunală de fond funciar și exprimat disponibilitatea de a întocmi documentația în vederea eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamantelor, dar nu a găsit aceeași disponibilitate și din partea moștenitorilor, cu toate că în acest sens a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie în decembrie 2003 (petentele au fost de acord cu punerea în posesie) cât și în iunie 2004 în care trebuiau să primească în proprietate suprafața de 1,11 ha și 0,12 ha în tarlaua „T.", 0,88 ha în tarlaua „L." și 1,27 ha teren în intravilan. Ca urmare, se poate constata că, Comisia comunală de fond funciar a respectat obligația de punere în posesie, însă nu înțeleg motivul pentru care reclamantele nu sunt de acord cu acest fapt.
De asemenea, solicită intimații ca instanța să constate faptul că aceeași acțiune au mai introdus-o petentele în anul 2004, a fost judecată și în același timp a fost respinsă prin sentința civilă nr. 552/2005, irevocabilă, a Curții de Apel Suceava, având autoritate de lucru judecat, încadrându-se în prevederile art. 676 Cod procedură civilă.
Au mai arătat intimații că, prin Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 621/06.04.2011, documentațiile înaintate oficiului de cadastru pentru redactarea titlului de proprietate, trebuie că conțină în mod automat plan parcelar întocmit de persoană autorizată, cu respectarea normelor și regulamentelor în vigoare.
După recepționarea acestuia la oficiul de cadastru și atribuirea numerelor cadastrale pentru fiecare imobil, devenit plan cadastral, se folosește și la întocmirea procesului verbal de punere în posesie în vederea emiterii titlului de proprietate, cu înscrierea numerelor cadastrale la rubrica „Nr. Topografic" pentru terenurile agricole. În acest sens C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere Zamostea, prin adresa nr. 167/31.01.2012, a stabilit data de 03.02.2012, ora 1000, punerea în posesie cu suprafețele înscrise în documentele anexate. La data și ora stabilită, s-a prezentat din partea Comisiei H. V., fost viceprimar, nepunând în aplicarea punerea în posesie pe motiv că H. G., persoana care deține în proprietate o parte din terenul solicitat de către reclamante, a solicitat prezența președintelui comisiei de fond funciar, ori punerea în posesie poate fi făcută în prezenta membrilor comisei și nu personal a președintelui acesteia, iar procesul verbal a fost încheiat intenționat de către fostul viceprimar care are o relație foarte bună cu mandatara petentei Tutu E., intenția lor fiind nepunerea în aplicare a hotărârilor judecătorești.
Se mai precizează de intimați că fostul viceprimar H. V. nu este una și aceeași persoană cu dl primar H. V. (coincidență de nume) actualul primar, acesta nedeținând nici o funcție în cadrul instituție după alegerile locale. Procesul verbal încheiat la data de 03.02.2012 de fostul viceprimar și anexat de către reclamante nu este înregistrat la Primăria comunei Zamostea și nu există anexat la dosarul de punere în posesie, motiv pentru care solicită instanței a nu fi luat în considerare ca probă. Justifică acest lucru și prin faptul că fostul viceprimar nu a prezentat fostului primar acest proces verbal, nu a pus în discuția comisiei de fond funciar faptul că nu s-a putut efectua punerea în posesie, nici fostul primar N. A. la predarea mandatului nu a făcut nici o precizare cu privire la nepunerea în posesie a reclamantelor.
În vederea soluționării cauzei, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3891 din data de 17 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, s-a respins excepția autorității de lucru judecat, s-a admis, în parte, plângerea formulată de petentele Ț. E. și U. E., ambele domiciliate în ., în contradictoriu cu intimații C. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR ZAMOSTEA (PRIN PRIMAR) și H. V. - primarul comunei Zamostea, și în consecință:
Intimatul H. V., în calitate de primar și președinte al Comisiei comunale de fond funciar Zamostea a fost obligat la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de punere în posesie a petentelor Ț. E. și U. E. cu suprafețele de 2,09 ha teren și 1,29 ha teren situate pe raza comunei Zamostea pentru care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform adeverințelor de proprietate nr.1161/29.09.1991 și_ eliberate de Comisia comunală de fond funciar Zamostea, începând cu data pronunțării hotărârii în cauza de față și până la executarea efectivă a obligației.
S-a respins cererea de obligare a intimatului H. V. la plata de daune cominatorii pentru întârzierea în executarea obligației de întocmire a documentației necesară emiterii titlului de proprietate pentru suprafețele de teren menționate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit adeverinței de proprietate nr.1161/1991 și 1129/1991 eliberate de C. locală de fond funciar Zamostea, petentele au obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 4,35 ha teren pe raza comunei Zamostea.
Prin sentința civilă nr.2001/18 iunie 2002 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, C. locală de fond funciar Zamostea a fost obligată să le pună în posesie pe petente cu suprafețele de teren situate pe raza comunei Zamostea, recunoscând că suprafața de 0,80 ha ce excede celor pentru care se cere punerea în posesie, a făcut obiectul unei convenții de vânzare-cumpărare încheiată cu H. G..
Prin sentința civilă nr.271/2 februarie 2004 a Judecătoriei Rădăuți, așa cum a fost modificată prin decizia nr.552/4 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava, irevocabilă, pretenția petentelor de obligare a lui L. V. I., în calitate de președinte al Comisiei locale de fond funciar Zamostea, la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de punere în posesie cu suprafețele de teren arătate în dispozitivul sentinței civile nr.2001/2002 a Judecătoriei Rădăuți, a fost respinsă ca nefondată, însă raportat la această hotărâre judecătorească nu este dată excepția autorității de lucru judecat în lipsa identității de obiect și părți – cuantumul daunelor cominatorii este diferit, în prima cauză calitate de intimată a avut doar Comisia comunală de fond funciar Zamostea, ori în prezenta cauză intimat este și H. V., petentele pretinzând obligarea sa la plata de daune cominatorii și nu a comisiei locale, reprezentată prin președinte.
În consecință, în temeiul art.166 Cod pr.civ., instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a mai reținut că fișele proces-verbal de care se prevalează intimații, încheiate în decembrie 2003, nu sunt însușite, prin semnătură, de beneficiarii actului de reconstituire, nefiind făcută nici dovada convocării acestora pentru operațiunea de punere în posesie, după ce, anterior fusese încheiat un proces-verbal de punere în posesie cu alte amplasamente.
De altfel, se invocă faptul că pentru terenul intravilan nu se respectă obligația de atribuire a terenului pe vechiul amplasament, atitudinea petentelor fiind îndreptățită atât timp cât s-au judecat și au obținut câștig de cauză prin sentințele civile nr.1285/11 mai 2004 și 2219/8 iunie 2011 pronunțate de Judecătoria Rădăuți, comisia locală nemaiavând nicio justificare pentru refuzul de punere în posesie pe vechiul amplasament în privința parcelelor ce au făcut obiectul celor două cauze soluționate prin sentințele menționate, iar în măsura în care pentru identificarea celorlalte amplasamente, pe care le-au avut în proprietate autorii petentelor, este necesar concursul unui specialist în măsurători topografice, comisia locală poate cere concursul Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, căci art.34 din Regulamentul de punere în aplicare a legii fondului funciar prevede pentru comisia locală obligația de punere în posesie, pe bază de măsurători topografice, efectuate de specialiști în măsurători topografice, cadastru, agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare și cadastru general, iar în situația în care volumul lucrărilor depășește posibilitățile de lucru ale comisiei, acestea se pot executa prin prestări de servicii, de specialiști în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare și cadastru general, al agenților economici.
Având în vedere că petentele au obținut reconstituirea dreptului de proprietate din anul 1991, fiind lipsite și în prezent de exercițiul dreptului lor cât timp terenurile nu le-au fost atribuite în posesie și nu le-a fost eliberat titlul de proprietate, cu toate că au solicitat, pe cale judecătorească constatarea lipsei de validitate a titlurilor terților asupra vechilor amplasamente din intravilan (0,46 ha și 0,10 ha), titluri obținute de terț cu concursul comisiei de lichidare a Cooperativei agricole de producție Zamostea, respectiv a Comisiei locale de fond funciar Zamostea, singurul mijloc rămas la dispoziția acestora, pentru executarea obligației de punere în posesie îl reprezintă condamnarea intimatului H. V. la plata de daune cominatorii, potrivit art.64 al.2 din Legea nr.18/1991, sens în care instanța de fond a admisa plângerea, nu și pentru executarea obligației de înaintare a documentației comisiei județene de fond funciar în vederea emiterii titlului de proprietate, dispozițiile art.64 al.1 din Lege nefiind incidente în cazul unei astfel de obligații.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs intimatul H. V. – P. comunei Zamostea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare intimatul a arătat că a formulat recurs împotriva sentinței civile nr.3891 din 17 octombrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a admis, în parte, plângerea formulată de petentele Ț. E. și U. E., ambele domiciliate în ., fiind obligat la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de punere în posesie a petentelor cu suprafața de 2, 09 ha teren și 1, 29 ha teren situate pe raza . le-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform adeverințelor de proprietate nr. 1161/29.09.1991 și 1129/1991 eliberate de C. C. de fond funciar Zamostea, începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă a obligației, sens în care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond, respingerea plângerii petentelor ca nefondată, precum și obligarea petentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, apreciază că Sentința civilă nr.3891 din 17 octombrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar_ ) este vădit nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs fiind cel prevăzut de art.304 pct.9 cod proc. civilă.
De asemenea, această sentință nefiind supusă apelului, sunt aplicabile și prevederile art.304/1 cod proc. civilă, motiv pentru care a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele.
Sub un prim aspect recurentul a arătat că, în mod vădit nelegal a reținut prima instanță că în cauză sunt date cerințele art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991 și l-a obligat la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de punere în posesie a petentelor Ț. E. și U. E. cu suprafețele de 2,09 ha teren și 1,29 ha teren, situate pe raza ., fără să observe că intimatele-petente au fost puse în posesie cu suprafața de 3, 38 ha teren, mai puțin decât suprafața înscrisă în cele două adeverințe de proprietate nr.1129/1991 și 1161/1991, întrucât o parte din terenul intravilan a fost vândut, situație de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr.552 din 4 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr.775/2005.
Ori, câtă vreme prin decizia de mai sus s-a reținut că intimatele-petente au fost puse în posesie cu terenurile din cele două adeverințe de proprietate după pronunțarea acestei decizii, aceste procese verbale de punere în posesie nu au fost anulate printr-o hotărâre judecătorească nu se poate reține, în mod legal, că C. comunală nu și-a îndeplinit obligația de punere în posesie a intimatelor.
Mai mult, recurentul arată că a fost ales primar al comunei Zamostea, în alegerile locale din luna iunie 2012, dată după care, petentele nu i-au prezentat nici un act din care să rezulte că, după punerea lor în posesie cu aceste terenuri, așa cum s-a reținut prin decizia civilă nr.552 din 4 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava (dosar nr.775/2005) și cum a dovedit cu fișele proces verbal de punere în posesie din 7 iunie 2004, procesele verbale de punere în posesie ar fi fost anulate printr-o hotărâre judecătorească care să justifice o nouă punere în posesie a acestora și să se rețină reaua mea credință.
Consideră că pentru a fi aplicabil art.64 din Legea nr.18/1991 trebuie să existe refuzul Comisiei comunale de fond funciar de punere în posesie, iar refuzul să fie nejustificat.
Ori, în speță, așa cum am dovedit intimatele-petente nu fost puse în posesie cu întreaga suprafață de teren pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Sub un al doilea aspect, recurentul a arătat că, în ce privește punerea în posesie cu cele două suprafețe de teren de câte 1.000 mp fost proprietatea numitului H. GH. și respectiv terenul pe care este situată brutăria fostului CAP, în mod vădit nelegal a reținut judecătoria că revine Comisiei comunale obligația întocmirii planului cadastral, înlăturând fără temei apărările sale că această obligație revine petentelor privind Ordinul Directorului General al ANCPI nr.621 din 06.04.2011.
Real este și faptul că, prima instanță nu a observat că acțiunea petentelor a fost înregistrată înainte de validarea recurentului în calitate de primar, iar fostul viceprimar, care dintr-o simplă coincidență are același nume cu el, nu a adus la cunoștința fostului primar și nici a Comisiei comunale demersurile făcute de reclamante în acest sens, situație de fapt pe care chiar acestea au susținut-o în fața primei instanțe prin memoriul depus la dosarul de fond.
Ca urmare, cum nu s-a făcut dovada în speță, a refuzului nejustificat, în cauză nu sunt date condițiile cumulative prevăzute de art.64 din Legea nr. 18/1991 republicată, motiv pentru care, sub acest aspect, sentința recurată este vădit nelegală.
Pentru motivele expuse a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr.3891/17 octombrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți și pe fond respingerea acțiunii petentelor.
Intimatele U. E. și Ț. E. prin memoriul depus la dosar au arătat că prin sentința civila nr.2001 din 18.06.2002 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2.09 ha teren si respectiv 1.29 ha teren conform adeverințelor de proprietate la locurile numite Acasă și L.(dosar în care C. Comunala nu s-a prezentat iar ele s-au judecat cu consilierul local H. G. în calitate de intervienent).
După rămânerea definitivă și irevocabilă a acestei sentințe C. C. Zamostea susținându-și consilierul local, a refuzat să aplice această hotărâre refuzând efectiv să le răspundă la cererile nr. 2003 din 10.09.2003,respectiv nr.2630 din 03.12.2003 prin care au cerut să fie puse în posesie moment în care comisia le-a spus că H. are și un titlu pe terenul lor. Până în acel moment nu au știut de existența acelui titlu care deși era emis ca fiind o constituire conform anexei 2B la Legea 18 pe curți construcții în realitate era un abuz grosolan al Comisiei comunale fiind emis pe un teren liber de construcții, terenul lor. În loc să respecte hotărârea și să le emită titlul de proprietate comisia comunală a refuzat respectarea hotărârii judecătorești și le-a trimis iar în instanță. În încercarea de a ne obține drepturile părintești au dat C. C. în judecată cerând daune cominatorii, atât Judecătoria Rădăuți cât și Tribunalul Suceava dându-le câștig de cauza dar la ultimul termen al Curții de Apel Suceava C. i-a dat consilierului H. 2 fișe de proprietate ilegal emise, fișe de a căror existenta nu au știut, acestea fiind depuse în instanța de către H. G.. Fișele nu erau semnate de ele, aveau moștenitorii greșiți, fiind trecut în mod abuziv M. D. care este scos de pe adeverința prin hotărâre definitivă și irevocabilă încă din anul 1994 acesta fiind greșit trecut pe aceasta greșeala a comisiei, sentință a cărei copie a anexat-o), si aveau amplasamentul schimbat. Depunerea acestor fise a avut drept consecința pierderea daunelor cumulatorii.
Decizia nr. 1627 din 14 septembrie 2006 anulează titlul de proprietate nr. 1439/2000 și radierea tabulara a acestei parcele din cartea funciară. Intimații au crezut ca drumul tribunalelor pentru ei s-a terminat și o să-și obțină conform sentințelor drepturile lor părintești dar nu a fost să fie așa iar munca lor s-a dovedit în zadar.
Sfidând încă o data legea C. Comunala Zamostea le-a întors iar de unde au plecat refuzând să le pună iar în posesie justificând de data asta ca domnul consilier H. mai are o tabula pe 10 ari cumpărați de la comisia de desființare a C.A.P Zamostea. La doi ani după desființarea acesteia, un alt abuz grosolan, respectiv un act adițional la un act de licitație care îi da lui H. la un an de la licitația unei clădiri terenul lor trimițându-le iar în instanță. Sentința civila nr. 2219 a Judecătoriei Rădăuți le-a dat câștig de cauza iar în noiembrie 2011 si aceasta devine definitivă și irevocabilă.
După rămânerea definitivă a celor 3 sentințe respectiv după anularea a tuturor actelor de proprietate pe parcelele 66 și 65 s-au adresat din nou Comisiei de Fond Funciar Zamostea prin cererea nr. 61 din 16.01.2012. În data de 31.01.2012 au primit adresa nr. 161 din 31.01.2012 prin care erau chemate pentru data de 03.02.2012 împreuna cu un inginer cadastral pentru a întocmi documentația necesară eliberării titlului de proprietate. Deplasându-se la sediul Primăriei în data de 03.02.2012 împreună cu inginerul cadastral B. O. acolo nu se afla nici un membru al Comisiei. Singura persoana aflată în primărie era viceprimarul care nu știa nimic despre chemarea lor si cu care a întocmit procesul verbal din 03.02.2012.Ulterior nu au primit nici un răspuns din partea Comisiei așa cum prevede legea, de altfel așa cum au procedat de fiecare dată când s-au adresat acesteia. Văzând ca nu primesc nici un fel de răspuns s-au adresat Judecătoriei Rădăuți pentru daune comutatorii pentru primar si parchetului pentru nerespectarea Hotărârii Judecătorești .
Consideră intimatele că atitudinea Comisiei prin președintele acesteia este o mare bătaie de joc împotriva noastră ca cetățeni atât prin faptul că nu respecta hotărârile definitive și irevocabile dar și prin faptul că abuzând de funcția pe care o au nici măcar nu răspund la cererile lor dar în același timp o mare bătaie de joc împotriva actului de justiție, la Zamostea neținându-se cont de nici o hotărâre judecătorească. Susținerea dintre Comisie (reprezentată prin președinte împotriva căruia au adresat plângerea și care în toți acești ani a fost membru al comisie) si consilierul local H.(care a fost consilier în tot acest timp )este atât de mare încât este încălcată orice lege si sfidată orice hotărâre judecătorească.
Deși H. G. la ora actuală nu deține nici un act pentru . care să împiedice punerea lor în posesie pe vechiul amplasament, comisia fiind obligată prin sentința judecătoreasca să le pună în posesie conform adeverințelor, la Zamostea bătaia de joc întrece orice limita, aceștia permițând în luna iulie 2012 consilierului H. să construiască pe terenul lor respectiv pe . lor prin care au solicitat luarea masurilor legale li s-a răspuns în bătaie de joc ironizându-le atât pe noi cât si actul de justiție, respectiv hotărârile judecătorești, precizând ca ele sunt proprietarii sentințelor si nu a terenului. Adresa este semnată de către președintele comisiei de fond funciar H. V. care nu numai că ignoră faptul ca nu le pune în posesie dar se face că „uită” ca H. construiește pe un teren pentru care nu mai are nici un act asupra terenului, în continuare menționând că deși l-a surprins construind pe un teren care nu îi aparține nu au luat nici un fel de măsura împotriva lui.
Sentința civila nr.3891/2012 a Judecătoriei Rădăuți le dă intimatelor câștig de cauză, obligându-l pe H. V. la plata de daune cominatorii în cuantumul de 100 lei. De asemenea in motivarea instanța a reținut că fișele proces-verbal de care se prevalează intimații, încheiate în decembrie 2003, nu sunt însușite prin semnătură de beneficiarii actului de reconstituire fiind alte amplasamente. De asemenea instanța apreciază ca îndreptățită atitudinea petentelor de a cere respectarea vechiul amplasament atâta timp cât s-au judecat si au obținut câștig de cauză prin sentințele civile nr. 1285/11 mai și 2219/8 iunie 2011 pronunțate de Judecătoria Rădăuți, C. locala nemaiavând nici o justificare pentru refuzul de punere în posesie pe vechiul amplasament pentru cele 2 parcele ce au făcut obiectul celor două cauze soluționate iar pentru celelalte amplasamente instanța arătând că, comisia are obligația de punere în posesie și de a cere concursul specialiștilor de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară. După pronunțarea sentinței civile nr. 3891/2012 intimatele au primit adresa nr. 3423 data cu 12.12.2012 și semnata de președintele comisiei H. V. prin care solicită să comunice data și ora în scris când se puteau prezenta pentru a fi puse în posesie conform adeverințelor, respectiv a sentințelor. De asemenea a solicitat ca la data punerii în posesie să aibă planurile parcelare întocmite de o persoană autorizată. Deși intimatele știau că, conform legii comisia comunală avea obligația de a contacta o persoană autorizată pentru executarea măsurătorilor noi de bună credință și pentru a nu mai lungi perioada până să fie puse în posesie au contactat un inginer cadastral achitând noi costul lucrării acestuia. Conformându-se în totalitate cerințelor domnului H. V., l-au informat că în ziua de joi 17.01.2013 se vor deplasa împreună cu inginerul cadastral P. C. pentru a efectua măsurătorile. În ziua stabilită au mers la . venind și domnul H. V. însoțit de șeful de post care i-a spus consilierului H. G., deținătorul abuziv al terenului să ne permită măsurarea. La măsurători persoana autorizată a constatat o lipsă din . o lipsă mare din . la L. datorându-se faptului că terenul a fost în ultimii ani rupt de râul Șiret măsurătorile arătând că Acasă are suprafața de 11539mp și la L. are suprafața de 7710mp.
De asemenea după efectuarea măsurătorilor s-au întocmit procese verbale de vecinătate acestea fiind semnate de toți vecinii terenului care ne recunosc . consilierul H. G. cel care ne deține abuziv terenul și care are in proprietate 80 ari vecini cu .> Deplasându-se la comisia de fond funciar Zamostea prin adresa numărul 634 din 27.02.2013 au cerut comisiei să fie puse în posesie cu suprafața de teren găsită la măsurători așteptând ca aceștia să le returneze documentația semnată pentru depunerea acesteia la OCPI Rădăuți. În dala de joi 28 .03 2013 au primit prin posta adresa nr. 783 prin care domnul H. V. ne arată că de fapt acea încercare de punere în posesie a fost o nouă bătaie de joc. Nici faptul că au acceptat să plătească ele măsurătorile, nici adresa prin care au solicitat să fie puse în posesie doar cu suprafața găsită în teren nu simplifică cu nimic lucrurile. La autori acesta nu tine cont în continuare de sentință și îl reintroduce pe M. D., le cere socoteală în continuare de acele fișe care nu sunt semnate de ele si le pune să facă alte măsurători, cerințele privitor la măsurători fiind total ambigue. Dacă vroiau o altfel de măsurătoare trebuiau să le spună acest lucru atunci când le-au chemat prin cerere ori atunci când a venit persoana autorizată, ele acceptând să îndeplinească cerințele comisiei doar pentru a termina umblătura pe drumuri .
Faptul că, comisia le cere noi măsurători arată clar ca bătaia de joc de lege si de sentințele judecătorești la Zamostea continuă, reamintindu-i pe aceasta cale domnului H. V. ca obligația de a face conform sentinței la legea 18 definitivă din 2002 stă în obligația comisiei comunale și nu a lor care deși au aceasta sentința definitiva de 11 ani de zile aceștia refuză sa o aplice. Atât în aceasta ultima adresă cât si in motivele de recurs H. V. nu este deloc consecvent, contrazicându-se singur. Dacă în motivele de recurs și in ultima adresă spune ca ele au fost puse în posesie conform acelor fise dubioase, prin adresa nr. 3423 din 12.12.2012 le cheamă la comisie împreună cu o persoana autorizata pentru a le PUNE IN POSESIE, deplasându-se cu ele la măsurători la suprafețele din adeverințe.
Apreciază că se impune ca domnul președinte de comisie H. V. să se hotărască dacă le-a pus în posesie ori nu le-a pus, în caz afirmativ așa cum afirma în recurs de ce le-a mai chemat cu persoana autorizată. În procesul verbal din 17._ președintele comisiei H. V. arată ca s-a deplasat împreună cu ele și P.A P. C. la parcele din adeverințe respectiv Acasă si L. „cu aceasta ocazie s-a solicitat măsurarea în cauza ca la . P. C. să delimiteze întreaga suprafața de 2,24 ha teren prevăzut în adeverințe, după care să delimiteze terenul vândut lui H. G. (deși amplasamentul parcelelor este clar pentru . deoarece parcele 65,si 67 au actele de proprietate cât si tabulele anulate procese ce s-au întins pe decursul a 10 ani iar în timpul procesului de anulare a titlului de proprietate a fost făcuta o expertiza pe întreaga suprafața din adeverințe cât și delimitarea pe parcele de către expertul Nicutar P., comisia fiind contactată de către acest expert la momentul măsurători iar acum fiind de rea credința atunci când afirmă ca nu s-au mai făcut măsurători ca pentru terenul de acasă din adeverințe.
Intimatele petente au arătat că s-au conformat în totalitate cerințelor comisiei făcând măsurătorile așa cum a cerut președintele comisiei aflat la fața locului, iar ulterior conform adresei nr. 634 din 27.02.2013 au depus la registratura procesul verbal întocmit de către P. C. cu măsurătorile cadastrale cerute in adresa primăriei de pentru suprafețele din adeverințe, cu procesele verbale de vecinătate semnate de către vecini. De asemenea tot aici am specificat că suprafața rezultată din măsurători este mai mică decât cea din adeverințe, acceptând să fie puse în posesie cu suprafața găsită în teren pentru a nu mai tergiversa lucrurile dar comisia a refuzat să le restituie documentația semnata așa cum prevede legea împiedicând în continuare eliberarea titlului lor de proprietate. În schimb la data de 29.03.2013 a primit prin posta adresa nr. 783 din care nu a înțeles nimic. După ce comisia le-a chemat prin adresa nr. 3423 pentru a fi puse in posesie, s-a deplasat cu ele la măsurătorile pe care ele au acceptat să le plătească din banii lor „președintele comisiei stabilește inginerului cadastral cum să facă măsurătorile în teren, acum în loc să elibereze documentația în aceasta noua adresa cere alte măsurători si se leagă de niște fise vechi al căror amplasament este altul decât cel măsurat conform adeverințelor amplasamente specificate în adeverințe, în cele 3 sentințe, în cele 2 expertize amplasament indicat și de el în teren atunci când s-a deplasat cu ele la măsurători, dar și ulterior în procesul verbal depus la dosar.
Privitor la acele fișe menționează că nu au avut cunoștință de existența lor nefiind chemate la măsurători respectiv la punerea în posesie, scopul acestor fișe fiind special create pentru a fi puse la ultimul termen al curții de apel ceea ce a dus la pierderea daunelor (intimatelor dându-li-se câștig de cauză atât la judecătorie cât și la tribunal), fișele nu sunt semnate de ele; moștenitorii sunt greșiți, este reintrodus pe fise M. D. care este exclus prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, comisia știind acest lucru dar neținând cont de el; amplasamentele din adeverințe nu corespund cu cele din fișe (cele din adeverințe sunt „Acasă” și „L.” iar în fișe sunt amplasamente în fostul CAP și pe un izlaz comunal numit La T.. Terenul La T. face parte din fosta rezerva de teren a primăriei, fiind un fost imaș pe malul râului Siret, teren pe care comisia întocmea fise de punere in posesie una peste alta, pentru toata lumea cu care acestea sunt în proces la fond funciar, fiind siguri ca datorita pericolului de a fi mai tot timpul inundat nu era acceptat efectiv de nimeni în posesie. Tot aici sunt amplasamentele din acele fise deși terenul lor se afla in intravilan. De rea
credința este H. V. atunci când susține ca aceste fișe nu sunt anulate atâta timp cât ele nu și le-au însușit.
Privitor la comasarea primului dosar de daune prima plângere a fost făcută pe comisia comunala reprezentată de către președintele acesteia V. L., iar aceasta din urma este făcută pe președintele acesteia H. V. și nu pe întreaga comisie (a se vedea ca citarea s-a făcut nominal la locul de muncă), deci nefiind aceleași părți în dosar nu este autoritatea lucrului judecat. Au procedat astfel deoarece H. V. prin comportamentul sau abuzând de funcția ce o deține refuza să le pun în posesie facilitându-i consilierului sau H. G. deținerea abuzivă a terenului lor si chiar construirea pe acest teren. Reaua intenție a lui H. V. se vede clar și din faptul că deși intimatele aveau depusă cerere de punere în posesie respectiv de punere în aplicare a sentinței 2002 la Legea nr. 18/1991 în loc să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu și să le pună în posesie el le-a dat în judecată pentru a-și rezolva problema personală respectiv pentru a obține o sentința care să-i țină loc de act autentic deși eliberarea actelor premergătoare întocmirii titlului și aplicarea sentinței stau în atribuțiile sale de serviciu și nu ale instanței.
De aici se vede clar reaua credința lui H. V. care prin acțiunea de constatare cu rea credința pune in sarcina instanței o atribuție care îi aparține și refuza categoric să le pună în posesie cu .-i deținerea abuzivă a acestei parcele consilierul sau, motiv pentru care în motivele de apel cere să i se admită sa elibereze titlul doar pe terenul L.(teren pe care el îl deține), deși terenul de „Acasă” este liber de sarcini, iar ele s-au judecat pentru el 12 ani motiv pentru care cererea a fost formulata pe H. V. pentru abuzurile sale personale, și refuzul fățiș de a nu le pune in posesie cu . a întregii comisii ca în primul proces.
Situația din primul proces de daune și cel de acum este total diferită deoarece în toți acești 11 ani de când comisia comunala refuză să le pună în posesie motivând ca pe terenul lor sunt diverse acte de posesie respectiv constituiri de titluri pe teren liber eliberat de aceeași comisie si un contract de vânzare cumpărare întocmit de comisia de vânzare a fostului CAP după desființarea acesteia și după apariția Legii 18, aceste acte fiind constituite pe același nume cel al consilierului comunal H. G.. Deși avea o sentință definitivă și irevocabilă la Legea 18 pe care comisia comunală aveau obligația s-o aplice aceștia au refuzat trimițându-le să anuleze aceste acte, lucru care a durat aproape 10 ani iar acum cat timp au anulat toate actele abuzive ale consilierului H. pe terenul lor nerespectarea vechiului amplasament nu se justifica, atâta timp cat prin nerespectarea hotărârii intimatelor la Legea 18/1991 i s-a permis deținerea abuzivă a terenului lor de la locul numit „Acasă” consilierului local H. G., si chiar construirea pe acest teren după ce s-au dat hotărâri definitive și irevocabile pe acest teren (la adresa noastră prin care au solicitat primarului actual sistarea construcțiilor pe acest teren acesta le răspunde într-un târziu ca ele sunt proprietarii unor sentințe și nu a terenului, acest răspuns fiind înregistrat și stampilat).
În primăvara anului 2002 am fost contactate de către H. V. angajat al primăriei si membru al comisiei comunale pe atunci actualul președinte al Comisiei si parte in acest dosar de acum pentru ai vinde întreaga . numit L. care după cum se vede și din planul cadastral întocmit de către P.A P. C. se învecinează pe ambele părți cu terenul primarului H. V..
La momentul întocmirii antecontractului, H. V. în calitatea sa de membru al comisiei cunoștea situația terenului nostru respectiv faptul ca sunt în faza de adeverințe motiv pentru care la acel moment nu s-a întocmit un act autentic de vânzare-cumpărare, dar le-a promis ca va urgenta emiterea acestora, iar ele de buna credința l-au crezut mai ales ca el avea acum și un interes personal spre a-și face și el actul de vânzare cumpărare autentic.
În primăvara anului 2002 imediat după întocmirea antecontractului intimatele, de buna credința au predat efectiv întreaga suprafața de teren vândută lui H. V. care o deține din momentul vânzării, a cultivat-o în toți acești ani și a încasat subvențiile agricole. În toți acești ani albia râului Siret a rupt din terenul din zonă iar in vara anului 2010 o mare parte a comunei Zamostea a fost inundată, terenul de la L. fiind rupt în suprafață mare (a se vedea coltul din spatele parcelei) Veniți la fata locului prim ministru de atunci E. B. împreună cu G. F. au despăgubit proprietățile afectate, iar celor cu imobile în acea zona au primit sume de bani pentru a se strămuta din zona albiei Siretului (așa s-a întâmplat și în cazul domnului H. V.). Datorita acestui fenomen ai naturii, dar si al faptului ca in tot acest timp numitul H. V. a escavat cantități mari de balastru rupând efectiv din malul Siretului și înaintând cu apa în terenul agricol in anul 2012 atunci când persoana autorizata P. C. a făcut măsurătorile in teren suprafața găsita a fost mult mai mică decât cea predata conform antecontractului. Diferența dintre contract și ultima măsurătoare nu le este imputabila lor ci divinității care prin inundațiile din 2010 a produs distrugeri în zona mult mai mari decât cele pricinuite terenului lor, (anexând în copie atât planul măsurătorilor făcute de către P. C. cât si un certificat de forța majora eliberat imediat după producerea inundațiilor). Privitor la diferența de teren găsita lipsă la măsurători pentru a nu mai tergiversa lucrurile intimatele au cerut să fie puse în posesie cu suprafața găsită la măsurători de către P. C., așa cum au solicitat și în cererea depusa odată cu documentația la comisie.
După întocmirea Antecontractului și . terenului H. V. nu s-a mai ținut de cuvânt tergiversând lucrurile, iar in momentul în care a ajuns președintele comisiei în loc sa elibereze titlul de proprietate pentru a-și face și el actele au primit efectiv șocate citația prin care au fost chemate în judecată pentru a-și face acte prin intermediul instanței. Reaua credința în tot acești ani nu le este imputabilă lor, care au depus numeroase cereri la comisie în toți acești ani, cereri la care nici măcar nu au primit răspuns și s-au judecat în toți acești ani, având și o plângere penală pe rol pentru nerespectarea Hotărârilor Judecătorești pentru acest pământ din adeverințe, vinovat de toți acești ani pierduți prin instanțe fiind comisia care a refuzat din 2002 încoace să respecte hotărârile judecătorești și mai mult decât comisia, vinovat este H. V. care de rea credința atunci când a cumpărat terenul de la ele le-a recunoscut posesia asupra terenului iar ulterior când el facilita construcția ilegală a consilierului H. pe terenul lor le-a răspuns ironic că ele sunt proprietare doar pe niște sentințe stampilând aceasta bătaie de joc asupra lor și a legii în sine.
Faptul ca H. V. a introdus o acțiune prin care să-și facă acte pe acest teren arata clar reaua credința a cumpărătorul H. V. care nu este un simplu cumpărător de buna credința ci președintele comisiei de fond funciar cel care nu respecta legea respectiv hotărârile judecătorești, confirmând ceea ce a spus în tot satul că nu le va pune niciodată in posesie cu terenul de „Acasă” facilitând deținerea abuzivă a acestuia consilierului H. G.. Decât să le dea în judecată pentru acea sentința care să-i țină loc de vânzare mai bine ar întocmi actele premergătoare titlului, ceea ce cumpărătorului nostru, în calitate de președinte al comisei în cauza îi revine ca atribuție de servicii respectiv să aplice hotărârile judecătorești definitive de 11 ani de zile și să nu mai pozeze în cumpărător victimă de buna credință, în cereri către instanța care să-i facă act autentic de vânzare, ci să le elibereze titlul cu care să-și poată petentele face și lui acel act autentic, pentru că instanțele de ale căror hotărâri își bate joc de 11 ani nu întocmește acte premergătoare întocmirii titlului ci președintele comisiei de punere in posesie, cumpărătorul lor în cazul de față.
Petentele au învederat faptul că îi recunosc vânzarea asupra terenului „L.” luându-și angajamentul ca în cel mai scurt timp de la eliberarea titlului lor de proprietate perioadă care nu depinde de ele ci de recurent si in ciuda a toata bătaia de joc ce a făcut-o în calitate de președinte al comisiei, să întocmească actul autentic de vânzare - cumpărare, iar in cazul în care are vreo nemulțumire privitor la terenul vândut îi respectă în continuare antecontractul despăgubindu-l conform acestuia.
În consecință, petentele U. E. și Ț. E. au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
Recurentul - pârât a arătat că, în mod vădit nelegal a reținut prima instanță că în cauză sunt date cerințele art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991 și l-a obligat la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de punere în posesie a petentelor Ț. E. și U. E. cu suprafețele de 2,09 ha teren și 1,29 ha teren, situate pe raza .. Recurentul arată că acestea au fost puse în posesie cu suprafața de 3, 38 ha teren, mai puțin decât suprafața înscrisă în cele două adeverințe de proprietate nr.1129/1991 și 1161/1991, întrucât o parte din terenul intravilan a fost vândut, situație de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr.552 din 4 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr.775/2005; că petentele nu i-au prezentat nici un act din care să rezulte că după punerea lor în posesie cu aceste terenuri, așa cum s-a reținut prin decizia civilă nr.552 din 4 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava (dosar nr.775/2005) și cum a dovedit cu fișele proces verbal de punere în posesie din 7 iunie 2004, procesele verbale de punere în posesie ar fi fost anulate printr-o hotărâre judecătorească care să justifice o nouă punere în posesie a acestora și să se rețină reaua mea credință.
A mai invocat recurentul, că în mod vădit nelegal a reținut judecătoria că revine Comisiei comunale obligația întocmirii planului cadastral, înlăturând fără temei apărările sale că această obligație revine petentelor privind Ordinul Directorului General al ANCPI nr.621 din 06.04.2011.
Pentru motivele expuse a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr.3891/17 octombrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți și pe fond respingerea acțiunii petentelor.
Tribunalul constată că, prin cererea formulată, reclamantele intimate Ț. E. și U. E. au solicitat obligarea pârâtului recurent la plata sumei de 100 lei daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere, până la punerea lor efectivă în posesie, și întocmirea documentației necesare emiterii titlului de proprietate pentru suprafețele de 2,09 ha și 1, 29 ha teren pe raza comunei Zamostea, pentru care acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit adeverințelor 1161/29.09.1991 și 1125/1991.
Este de observat că reclamantele intimate și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 64 din Legea 18/1991.
În conformitate cu textul de lege menționat, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că, dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Din analiza articolului arătat, tribunalul reține că, pentru a fi incident textul de lege menționat, este necesar ca în cauză să fie întrunite cumulativ, două condiții: să existe un refuz din partea comisiei locale de fond funciar de a realiza punerea în posesie, iar a doua condiție este ca refuzul să fie nejustificat.
În ceea ce privește prima condiție, referitoare la refuzul comisiei locale de a pune în posesie reclamantele intimate cu terenurile descrise în petitul acțiunii, tribunalul constată că aceasta nu este dată.
Astfel, din probele administrate în cauză, tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 2001 din 18 iunie 2002, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. 1967/2002, C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Zamostea a fost obligată să pună în posesie pe cele două reclamante intimate din prezenta cauză, cu suprafețele de 2,09 ha teren și respectiv 1,29 ha teren, pe raza comunei Zamostea, conform adeverințelor de proprietate_.09.1991 și respectiv nr. 1129/1991.
La fila 10 din dosarul nr. 775/C/2005, atașat spre consultare prezentei cauze, se regăsește procesul verbal din data de 25 septembrie 2003, în care se consemnează că, la data arătată, numitul A. N., viceprimar, împreună cu A. I., inginer agronom, membri ai comisiei locale Zamostea, în prezența doamnelor U. E. și Hânțescu A. – în calitate de procurator al doamnei Ț. E., au procedat la punerea în posesie a terenului deținut de către acestea, în baza adeverințelor 1129 și 1169 din 1991; că s-a procedat la delimitarea perimetrului suprafețelor de teren evidențiate în cuprinsul celor două adeverințe, și că în acest context, s-au întocmit fișele – proces verbal de punere în posesie, care conțin semnăturile membrilor comisiei de fond funciar, ștampila aferentă acestei instituții, iar pe verso sunt configurate planurile de situație ale imobilelor.
Mai reține tribunalul că, în pofida acestor demersuri efectuate imediat după pronunțarea mai sus menționatei hotărâri judecătorești, reclamantele intimate s-au adresat în continuare, cu aceeași solicitare, la care însă, au primit adresa 2676/10 decembrie 2003 – fila 29 dosar 775/C/2005, care relevă că, într-adevăr, comisia comunală s-a deplasat în teren de mai multe ori în vederea efectuării măsurătorilor necesare întocmirii fișei proces verbal de punere în posesie, etapă premergătoare întocmirii titlurilor de proprietate, însă în ciuda dificultăților, aceste fișe au fost întocmite, ca și schițele aferente, fiind completată și documentația necesară emiterii titlurilor de proprietate.
Reclamantele intimate au susținut că solicită punerea în posesie cu suprafața de 3,38 ha teren, mai puțin decât cel evidențiat în cele două adeverințe de proprietate, cu motivarea că parte din terenul intravilan a fost vândut către H. G..
Conform fișelor proces verbal de punere în posesie din decembrie 2003, reclamantele intimate au fost puse în posesie cu suprafețele de 1,11 ha teren la locul „T.” și 0,88 ha „L.”, iar la data de 7 iunie 2004, s-a mai întocmit un proces verbal de punere în posesie – fila 12 dosar 775/R/2005, în condițiile în care acestea au recunoscut în fața instanței, că sunt de acord cu consemnările din procesele verbale din decembrie 2003.
În pofida acestui lucru însă, reclamantele intimate nu au acceptat amplasamentul oferit de către comisie, dar această împrejurare nu echivalează cu un refuz din partea acestei instituții, de a efectua punerea în posesie; dimpotrivă, ansamblul probator administrat în cauză demonstrează că această obligație a fost îndeplinită.
Nu se poate vorbi despre existența refuzului nejustificat de a pune în posesie pe cele două reclamante intimate.
În ceea ce privește aplicabilitatea întocmirii planului cadastral, în condițiile prevederilor Ordinului Directorului General al ANCPI nr. 621 din 6 aprilie 2011, tribunalul reține că acest act normativ nu este incident în speță, deoarece raportul de drept dedus judecății, respectiv obligația comisiei de fond funciar, de punere în posesie a reclamantelor intimate rezultă din sentința civilă nr. 2001 din 18 iunie 2002, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. 1967/2002, rămasă irevocabilă prin decizia 1878 a Curții de Apel Suceava în 2003.
Așadar, raporturile juridice deduse judecății s-au născut în anul 2003, dată la care nu erau în vigoare prevederile actului normativ reținut de către instanța de fond.
Ori, este de notorietate că actele și faptele juridice sunt guvernate de normele de drept material în vigoare la data nașterii lor.
Prin urmare, este eronată reținerea de către instanță, a faptului că în speță sunt incidente prevederile Ordinului Directorului General al ANCPI nr. 621 din 6 aprilie 2011.
În speță nu se poate vorbi despre autoritatea de lucru judecat, întrucât s-au schimbat împrejurările existente la data pronunțării deciziei 572/2005, în sensul că intimatele reclamante au mai avut litigii, așa încât în mod corect, instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat.
Tribunalul va înlătura ca neîntemeiate susținerile intimatelor reclamante, referitoare la faptul că nu a avut loc o punere în posesie efectivă, câtă vreme nu există probe care să susțină această împrejurare.
Dimpotrivă, din cuprinsul procesului verbal din 18 martie 2013 – fila 28 dosar, rezultă că planurile parcelare depuse de reclamantele intimate nu corespund adeverințelor de proprietate, astfel că le-a pus în vedere acestora, să precizeze motivul pentru care nu au fost de acord cu punerea în posesie din 7 iunie 2004; de asemenea, au fost încunoștiințate să depună acte din care să rezulte dacă solicită alt amplasament pentru diferența de teren ce nu se regăsește în tarlaua „Acasă”, aspect ce rezultă și din adresa 783/20 martie 2013.
Coroborând fișele proces verbal din decembrie 2003 și iunie 2004, cu recunoașterea reclamantelor intimate, care arată că sunt de acord cu mențiunile din acele fișe proces verbal, cu faptul că, deși au fost de acord cu fișele de punere în posesie, reclamantele intimate au formulat ulterior, solicitări prin care doreau un alt amplasament, cu procesul verbal din 18 martie 2013 și adresa 783/20 martie 2013, tribunalul conchide că în speță nu este dat refuzul nejustificat al comisiei, de punere în posesie a reclamantelor intimate, în conformitate cu adeverințele de proprietate.
Așa fiind, în cauză nu sunt date prevederile art. 64 din Legea fondului funciar.
În atare împrejurări, tribunalul constată că sentința primei instanțe a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, așa încât, în considerarea art. 304 pct. 9 raportat la art. 304 ind. 1 coroborat cu art. 312 alin. 3 teza I-a Cod procedură civilă, va admite recursul formulat de intimat P. comunei Zamostea, împotriva sentinței civile nr.3891 din data de 17 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. _, va modifica în parte sentința civilă nr.3981/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, județul Suceava în sensul că va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenți.
Tribunalul va menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În considerarea art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga intimatele Ț. E. și U. E. să plătească recurentului 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de intimatul H. V. – P. comunei Zamostea, cu sediul în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr.3891 din data de 17 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. _ în contradictoriu cu petentele Ț. E. și U. E., ambele domiciliate în . și intimata C. C. ZAMOSTEA pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în localitatea Zamostea, județul Suceava.
Modifică în parte sentința civilă nr.3981/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, județul Suceava în sensul că respinge ca nefondată plângerea formulată de petenți.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă intimatele Ț. E. și U. E. să plătească recurentului 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 OCTOMBRIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. C. M. F. L.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.F.F.
Jud. fond. P. G.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./20.11.2013
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 483/2013. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 97/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
