Fond funciar. Decizia nr. 2160/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2160/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 5724/285/2012
Dosar nr._ Fond funciar
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2160
Ședința publică din data de 08 octombrie 2013
Președinte: I. G.
Judecător: G. D.
Judecător: I. M.
Grefier: G. F.
Pe rol, judecarea recursului formulat de către reclamanții L. I. și L. L., ambii domiciliați în Rădăuți, Calea Bucovinei, nr. 35, ., apt. 3, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1009/08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, pârâți fiind C. V. A V., domiciliat în oraș Milișăuți, jud. Suceava, C. ORĂȘENEASCĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MILIȘĂUȚI – prin primar, cu sediul în Milișăuți, jud. Suceava și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, cu sediul în Suceava, ., nr. 36, jud .Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, asistat de av. O. M., care o reprezintă și pe reclamanta-recurentă ( lipsă fiind aceasta) și intimatul pârât, asistat de avocat F. V., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind ceilalți intimați-pârâți.
Procedura de citare cu părțile legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că, prin serviciul registratură al Tribunalului Suceava, pârâtul – intimat a depus la prezentul dosar, întâmpinare, în dublu exemplar, sens în care, înmânează un exemplar de pe acesta, apărătorului recurenților-reclamanți.
Întrebați fiind, apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea celor patru capete de cerere formulate, cu plata cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a analizat doar o parte din înscrisurile depuse la dosar și nu a analizat sentința nr. 538/ în care s-a stabilit o linie de hotar. Susține că nu s-a cercetat fondul cauzei iar instanța de fond nu a motivat care sunt concluziile sale proprii, astfel încât s-a încălcat dreptul la un proces echitabil. Prima instanță face doar niște trimiteri la anumite hotărâri judecătorești. Atât expertiza cât și fondul cauzei nu sunt motivate, situația de fapt reținută fiind greșită. Mai arată că se impunea în cauză administrarea probei cu expertiză precum și depunerea întregii documentații care a stat la baza întocmirii proceselor verbale din 31.01.1955.
Apărătorul intimatului-pârât solicită respingerea, ca nefundat, a recursului și menținerea, ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu plata cheltuielilor de judecată. Arată că instanța a motivat hotărârea pe îndelete iar excepția lipsei de interes a fost motivată pe deplin.Recurenții-reclamanți nu aveau cum să justifice un interes în cauză atâta timp cât nu dețin acte de proprietate. Mai arată că au fost analizate la prima instanță, toate hotărârile depuse la dosar. Nu putea instanța să oblige C. locală de fond funciar să mai facă o punere în posesie întrucât aceasta a pus în posesie și a emis titlul de proprietate. Ulterior instanța a cenzurat acel titlu de proprietate și a dispus diminuarea parcelei. Corect prima instanță a stabilit că nu s-a justificat dreptul de proprietate pentru diferența de teren până la 33 ari .
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 22.10.2012, petenții-reclamanți L. I. și L. L. în contradictoriu cu intimații-pârâți C. V. al lui V., Comisa orășenească de fond funciar Milișăuți și C. județeană de fond funciar Suceava, au solicitat instanței următoarele: obligarea Comisiei locale de fond funciar Milișăuti să îi pună în posesie cu suprafața de 0.33 ha teren situată în intravilanul orașului Milișăuți ce se învecinează cu drumul comunal pe trei laturi și pârâtul C. V., identică cu p.f. 295/2 din C.F. nr. vechi 2243 (nr. nou_) a . pârâtelor Comisa orășenească de fond funciar Milișăuți și C. județeană de fond funciar Suceava la întocmirea documentației necesare emiterii noului titlu de proprietate pentru suprafața totală de 3.87 ha teren în care este inclusă și suprafața de 0.33 ha teren intravilan, cu care autorul lor L. Ghe. G. a figurat în registrul agricol pe anii 1959-1962 și pentru care s-a emis adeverința de proprietate nr. 55/1991: anularea procesului verbal de punere în posesie nr. 79 din 31.01.1995 întocmit în favoarea pârâtului C. V. V., pentru suprafața de 2.011 m.p. teren intravilan; anularea titlului de proprietate nr. 1905/17.02.2000 emis pe numele pârâtului C. V. V. pentru suprafața totală de 1,07 ha teren, în sensul excluderii din acest titlu a suprafeței de 0,17 ha teren din intravilanul or.Milișăuți; obligarea pârâților la plata în solidar a cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
Au motivat că sunt copiii defuncților L. Ghe. G. și L. E., aceasta din urmă a fost fiica defunctei C. V. a lui P., de la care provine suprafața de 0,33 ha teren intravilan în litigiu, ce se identifică cu p.f.nr. 295/2 din C.F.nr.vechi 2243 (nr.nou 31.782) Milișăuți.
După def. C. P. (dec.la 25.08.1950) și după def. C. V. a lui P., decedat la 15.02.1956, s-a deschis dezbaterea succesiunii și s-a emis certificatul de moștenitor nr. 472/13.10.1956, prin care s-a constatat averea lăsată de cei doi defuncți și numărul de 5 moștenitori legali acceptanți ai averii, în calitate de fii și fiice, respectiv: C. V. I., C. V. G., C. V.V., L. E. (mama reclamanților) și Laurus D..
Întrucât între ei au apărut neînțelegeri cu privire la modalitatea de împărțeală a terenurilor, s-au adresat cu o acțiune de ieșire din indiviziune ce a format obiectul ds.nr. 616/1957 al Tribunalului Popular al raionului Rădăuți, în care s-a pronunțat sen.civ.nr. 992 din 14.07.1957 și prin care s-a dispus atribuirea p.f.nr. 295/2 de 25 prăjini (0,33 ha) mamei lor - L. E. și p.f.nr.295/3 de 12,50 prăjini (0,17 ha) pârâtului C. V. V.. Tot din același trup, C. V. I. a primit p.f.nr. 295/1 de 12,50 prăjini (0,17 ha), care, în prezent, deține mai mult decât i se cuvine, respectiv circa 2.060 m.p. teren, în loc de 1.700 m.p. teren.
In condițiile în care autorul lor, L. Ghe. G., soțul Eudochiei L., s-a înscris în reg.agr. pe anii 1959 - 1962, cu suprafața de 3,87 ha teren, din care face parte și suprafața de 0,33 ha teren, iar în baza Legii 18/1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru exact aceeași suprafață de 3,87 ha teren ( nici mai mult, nici mai puțin), cu care s-a înscris în rolul agricol, pentru care a fost emisă adeverința de proprietate nr. 55/1.11.1991, solicită obligarea pârâtei C. locală de fond funciar Milișăuți de a-i pune în posesie cu 0,33 ha teren intravilan, precum și obligarea acesteia la întocmirea și trimiterea cât mai grabnică a documentației necesare noului titlu de proprietate, în locul T.P.nr 431/3.05.1995, ce a fost anulat prin sentința civilă nr. 612 din 23.02.2000 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin dec.civ.nr.3303/25.10.2000 a Tribunalului Suceava și irevocabilă prin dec.civ.nr. 2451 din 2.10.2001 a Curții de Apel Suceava (care conține și o opinie separată cu trimitere exactă la ce nu a fost analizat de către instanțe, cum ar fi :,, .....lui C. V. i s-au predat 2.011 m.p. teren în baza unei sentințe judecătorești cu nr. 1421 din 25.10.1994 care nu se regăsește la dosar"; ,,..Nici una dintre instanțe nu a examinat practic titlul reclamantului, limitându-se la analizarea dreptului reclamantului, limitare ce înseamnă de fapt o necercetare a fondului.".
După apariția Legii 18/1991, pârâtul C. V. V. a declanșat alte neînțelegeri, ca urmare a faptului că el nu vrea să recunoască efectele hotărârii de partaj succesoral din 1957.
In acest context, încă din 11.11.1992, mama lor, L. E., a promovat o acțiune de stabilire a hotarului dintre cele două proprietăți, respectiv dintre p.f.nr. 295/2 de 3.300 m.p. (proprietatea reclamanților) și p.f.nr. 295/3 de 1.700 m.p. teren (proprietatea pârâtului C. V.V.), ce a format obiectul ds.nr. 7196/1992 al Judecătoriei Rădăuți, reînregistrat cu nr. 1481/R/1995, după casarea sen.civ.nr.1511 din 9.03.1994 a Judecătoriei Rădăuți.
Prin sen.civ.nr. 5388/17.11.1997 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă și irevocabilă prin dec.civ.nr. 1091 din 19.05.1998 a Tribunalului Suceava și prin dec.civ.nr. 82 din 26.01.1999 a Curții de Apel Suceava, s-a admis acțiunea și cererea de intervenție în interesul reclamantei, stabilind hotarul dintre proprietăți pe aliniamentul C-D din schița aflată la fila 106 din dosar, întocmită de expertul M. M..
Această hotărâre a și fost pusă în executare silită la data de 5.05.1999. în cadrul ds.nr. 352/1999 al executorului judecătoresc M. C., conform procesului verbal încheiat în acest sens .
Solicită ca instanța să observe demersurile obscure ale pârâtului în vederea obținerii procesului verbal de punere în posesie nr. 79 din 31.01.1995 întocmit de C. locală de fond funciar a fostei comune E. B.. la data de 26.01.1995. pentru suprafața de 2.011 m.p. teren. în sensul că a prezentat comisiei DEC.CIV.NR. 1421 din 25.10.1994 a Tribunalului Suceava, prin care s-a admis apelul formulat împotriva sen.civ.nr. 1511/9.03.1994 a Judecătoriei Rădăuți, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cum, în urma rejudecării cauzei, s-a pronunțat sen.civ.nr. 5388/17.11.1997 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă și irevocabilă, C. locală de fond funciar ar fi trebuit să țină cont de această din urmă hotărâre, pentru a proceda la o punere în posesie corectă .
Așadar, în mod evident, se impune anularea procesului verbal de punere în posesie nr.79/31.01.1995, având în vedere că măsurătorile și planul de situație întocmit de către expertul M. M. au fost cele ce au stat la baza pronunțării sen.civ.nr. 5388/1997 a Judecătoriei Rădăuți, astfel că punerea în posesie a ambelor părți litigante trebuia să respecte hotarul stabilit de instanță dintre cele două proprietăți .
Un alt argument pentru admiterea cererii de a fi puși în posesie cu suprafața de 0,33 ha teren intravilan este și acela că tatăl lor - L. Ghe. G. s-a mai judecat pentru acest lucru și i-a fost admisă cererea prin sen.civ.nr. 279 din 6.06.1996 a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ, rămasă definitivă și irevocabilă prin dec.civ.nr. 430 din 12.12.1996 a Curții de Apel Suceava (în ds.nr.4063/1994 al Tribunalului Suceava) .
În ceea ce privește cererea de anulare a T.P.nr. 1905/2000 emis pe numele pârâtului C. V. V., arată că pârâtul deține două titluri: T.P.nr. 1905/2000 pentru 1,07 ha teren, care ar trebui să aibă la bază adeverința de proprietate nr. 71/1.11.1991, dar care a fost emisă doar cu privire la 0,89 ha teren, cu o diferență de 0,09 ha teren în minus și T.P.nr. 2061/17.12.2001 emis doar pentru 2.011 m.p. teren, care are la bază aceiași adeverință de proprietate nr. 71/1991 și procesul verbal de punere în posesie cu nr. 79/1995, ce are la bază un act fără eficiență juridică . Dacă adunăm cele două parcele din cele două titluri, respectiv 0.17 ha +0.2011 ha — 3.711 m.p. teren intravilan, după studierea raportului de expertiză a exp. M. M., se ajunge repede la concluzia că nu există o suprafață așa de mare în teren, și cele două, de fapt, se suprapun între ele, însă, strict aritmetic, s-ar suprapune și cu terenul fratelui pârâtului - C. V. I., ce a primit, prin partajul din 1957, p.f.nr. 295/1 teren livadă cu o suprafață de 12,50 prăjini (cca.0,17 ha).
Pârâtul C. V.V. a cerut în anul 1994, în contradictoriu cu mama lor, L. E., reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0.19 ha teren grădină și 0,30 ha teren extravilan, plângere ce i-a fost respinsă prin sen.civ.nr. 6870/30.11.1994 a Judecătoriei Rădăuți rămasă definitivă și irevocabilă prin dec.civ.nr. 337 din 7.06.1995 a Tribunalului Suceava (ds.nr. 2288/1994 al Judecătoriei Rădăuți), hotărâre pe care pârâtul s-a ferit s-o depună la dosarele în care s-au mai judecat, pentru că stabilește cu autoritate de lucru judecat că terenurile cerute de el au aparținut părinților lor și că partajul a avut loc prin sen.civ.nr. 992/1957 a Tribunalului Popular Rădăuți, această hotărâre având și ea autoritate de lucru judecat.
In consecință, pârâtul nu este îndreptățit să dețină o suprafață mai mare decât cea primită în baza sen.civ.nr. 992/14.07.1957 a Tribunalului Popular al raionului Rădăuți, respectiv doar la suprafața de 1.625 m.p. teren intravilan, ce se identifică cu p.f.nr. 295/3 din C.F.nr. 2017 a .>
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr.18/1991, ale Legii nr.169/1997, ale Legii nr.247/2005, art.274 Cod procedură civilă.
În întâmpinare, intimata-pârâtă C. județeană de fond funciar Suceava a invocat că punerea în posesie reprezintă atribuția comisiei locale, iar titlul de proprietate a fost emis în baza documentației întocmită de comisia locală.
În întâmpinare, intimatul-pârât C. V. al lui V. a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii.
A motivat că reclamanții din cauza de față ridică efectiv aceleiași pretenții pe care le-au ridicat și autorii lor Levitchi G. a G. si Levitchi E., pretenții care au fost analizate cu putere de lucru judecat de către instanțele de judecată care au fost investite cu soluționarea cauzelor precedente.
In decursul timpului,cu prilejul soluționării cauzelor precedente,ce au avut ca obiect acțiunile în anularea titlurilor de proprietate, radierea intabulării, revendicare, plângere penala la art.278 ind.1 C.proc. penala, revizuire, contestație în anulare,etc.) au fost analizate toate aspectele legate de aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991 modificata si completată, implicit cele ce privesc justificarea dreptului de proprietate asupra parcelelor din zona litigiului, încât o reluare a acelorași cauze este inadmisibilă.
Astfel, în ceea ce privește prima pretenție a reclamanților de a obliga C. locală de fond funciar Milișăuți să-i pună în posesie cu suprafața de 0,33 ha teren intravilan, aceasta a făcut obiectul dosarelor nr. 4063/1994 a Tribunalului Suceava respectiv ds. 2041 din 1996 a Curții de Apel Suceava, in care s-au pronunțat sentința civila nr.279/1996 și decizia nr.430/1996, încât este evident că față de acest capăt de cerere instanța urmează să constate că există autoritate de lucru judecat.
Reclamanții omit să arate că de fapt prim pârâta C. de fond funciar Milișăuți s-a achitat de obligația stabilita prin hotărârile mai sus menționate și că alte instanțe de judecata analizând legalitatea acelor acte de reconstituire a dreptului de proprietate au anulat parțial titlu de proprietate nr.4.31 din 3 mai 1995, ce a fost emis in favoarea autorilor lor, tocmai in sensul excluderii suprafeței de 33 ari gradină pretinsă de aceștia(s.c.nr.612 din 23 februarie 2000,rămasă definitivă și irevocabilă prin deciziile nr.3303 din 25 octombrie 2000,respectiv nr.2451 din 2 octombrie 2001 a Tribunalului Suceava si a Curții de Apel Suceava),astfel că din acest punct de vedere, față de celelalte capete de cerere, subzistă prezumția puterii de lucru judecat.
Din însăși maniera stufoasa în care reclamanții își motivează prezenta acțiune, nu se poate deduce altceva decât că aceștia, în urmărirea scopului lor ilicit, încearcă si pe această cale să ducă în eroare instanțele de judecată, solicitând efectiv redezbaterea unor litigii soluționate cu putere de lucru judecat .
Or, câtă vreme regimul juridic al terenului din litigiu a fost stabilit odată pentru totdeauna,o altă situație juridică a acestuia este evident că din punct de vedere legal nu mai are cum să fie stabilită.
Reclamanții invocă faptul ca el ar fi acela care nu concepe o anume situație juridică, însă efectiv ei sunt aceia care nu acceptă hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care lui i s-a dat în nenumărate rânduri câștig de cauza în contradictoriu cu autoarea acestora sau mai recent în contradictoriu chiar cu aceștia.
Consideră că din rea-credintă reclamanții omit să facă vorbire chiar și despre ultimul litigiu în care i s-a dat câștig de cauză și anume acela din ds.nr._, care a avut ca obiect acțiunea în revendicare pe care aceștia au promovat-o împotriva sa și ca și cu acel prilej au fost analizate comparativ toate actele de proprietate de care s-au prevalat părțile, implicit s-a făcut o verificare a tuturor actelor și procedurilor prevăzute de legea speciala si anume Legea nr. 18/1991 modificată si completată.
In atare situație este evident că susțineri mai vechi ale reclamanților nu au cum sa fie considerate ca reprezentând o speță nouă.
In consecință nici nu poate fi vorba de administrarea unei noi probe cu expertiză cadastrală, deoarece până în prezent au fost întocmite mai multe expertize judiciare, însă aceștia amintesc doar de expertiza întocmită de M. M., nu comportă discuții nici solicitarea unor noi relații de la Primăria orașului Milisauti, pentru că, chiar la solicitarea instanțelor de judecata precedente, au fost emise toate relațiile posibile, care au fost analizate la vremea respectivă.
Reclamanții nu au cum să mai ceară anularea fișei proces verbal de punere in posesie provizorie a lui cu suprafața de 2011 mp teren intravilan gardină, act premergător emiterii titlului său de proprietate, deoarece cu prilejul soluționării acțiunii în anularea titlurilor de proprietate s-a analizat implicit și acest aspect.
Este clar că și în ceea ce privește anularea titlului său de proprietate acțiunea reclamanților intră sub puterea lucrului judecat, pentru că acțiunea introdusă de autoarea lor în acest sens a fost respinsă, admițându-se in schimb acțiunea sa de anulare parțială a titlului lor de proprietate in sensul arătat mai sus.
De altfel, reclamanții nici măcar nu au indicat un temei juridic precis al cererii lor, ci doar în mod vag toate prevederile Legii nr.18/1991 modificată și completată prin Legea nr.1679/1997, respectiv Legea nr.247/2005, pentru că în realitate nici nu au un anume articol de lege în baza căruia să-și fundamenteze acțiunea care face
obiectul cauzei de față.
Mai mult decât atât, în întreg cuprinsul motivării acțiunii, reclamanții invocă chestiuni care sunt străine cauzei de față, cum ar fi cele legate de unele hotărâri judecătorești mai vechi, care de fapt și de drept și-au încetat efectele ca urmare a noilor hotărâri judecătorești pronunțate în favoarea sa.
La termenul de judecată din 17.01.2013, intimatul-pârât C. V. al lui V. a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților-petenți pentru capetele de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal de punere în posesie nr.79/31.01.1995 și anularea titlului de proprietate nr.1905/2000, cu motivarea că dânșii nu fac dovada că sunt proprietarii terenului înscris în procesul-verbal, apoi în titlu, având în vedere că prin sentința civilă nr.612/2000 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, a fost anulat titlul de proprietate nr.431/1995 (autor L. G.), în sensul excluderii suprafeței de 2011 mp din ., iar prin sentința civilă nr.1251/2003, irevocabilă, s-a stabilit, în mod irevocabil, regimul juridic al terenului.
Instanța a unit excepția lipsei interesului cu fondul cauzei, fiind necesară administrarea de probe comune.
La termenul de judecată din 11.02.2013, intimatul-pârât C. V. al lui V. a renunțat să mai invoce excepția autorității de lucru judecat, solicitând să fie avută în vedere la soluționarea cauzei drept o prezumție a puterii de lucru judecat.
În vederea soluționării cauzei, s-a administrat proba cu înscrisuri, s-au atașat dosarele nr.1425/2004, soluționat prin sentința civilă nr.1620/14.06.2004 a Judecătoriei Rădăuți, și 5005/1999, soluționat prin sentința civilă nr.612/23.02.2000 a Judecătoriei Rădăuți, s-a depus documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui anulare se cere.
Prin sentința civilă nr. 1009/08.03.2013, prima instanță a respins cererile formulate de petenții L. I., domiciliat în mun. Rădăuți, ..35, ., . și L. L., domiciliată în mun. Rădăuți, ..16 A, ., jud. Suceava, de obligare a intimatei C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Milișăuți la punerea în posesie, respectiv de obligare a intimatelor C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Milișăuți și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava la întocmirea documentației necesară emiterii titlului de proprietate, ca nefondate, a admis excepția lipsei de interes cu privire la capetele de cerere pentru anularea procesului-verbal de punere în posesie nr.79/31.01.1995, respectiv pentru anularea titlului de proprietate nr.1905/2000, a respins capetele de cerere pentru anularea procesului-verbal de punere în posesie nr.79/1995, respectiv pentru anularea titlului de proprietate nr.1905/2000 ca lipsite de interes, formulate de reclamanții-petenți L. I. și L. L., în contradictoriu cu intimații - pârâți C. V. a V., domiciliat în or. Milișăuți, jud. Suceava și C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Milișăuți (prin primar) și pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a respins cererea petentului-reclamant de obligare a intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată și a obligat pe petentul-reclamant să plătească intimatului-pârât C. V. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Rădăuți a reținu următoarele:
În favoarea lui L. G., autorul petenților-reclamanți, în prezent decedat, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,82 ha teren, pe raza orașului Milișăuți, în baza evidențelor registrului agricol din perioada 1959-1962, conform adeverinței de proprietate nr.55/1.XI.1991 eliberată de Comisia comunală de fond funciar Milișăuți (fostă E. B.), apoi pe numele său a fost emis titlul de proprietate nr.431/1995, pentru suprafața totală de 3,87 ha, din care, în intravilan, la locul ,,V. ., cu vecinătățile drum-N, drum-E, drum-S și C. V.-V (poziția B-1-2).
Intimatului-pârât C. V. al lui V. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform adeverinței de proprietate nr.71/1.XI.1991 eliberată Comisia comunală de fond funciar Milișăuți pentru suprafața de 0,98 ha, fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr.1905/2000, pentru suprafața de 1,07 ha, în baza evidențelor registrului agricol din perioada 1961, fiind pus în posesie cu suprafața de 2011 mp, la locul ,,V. . L. G., C. I. și drum, conform procesului-verbal nr.79/31.01.1995 întocmit de Comisia comunală de fond funciar Milișăuți, iar în baza adeverinței de proprietate și a procesului-verbal de punere în posesie acesta s-a intabulat în CF nr.3427 Milișăuți, cu p.v. 1041, în suprafață de 800 mp, și p.f. 295/3, în suprafață de 1211 mp, pretenția de radiere a înscrierii dreptului de proprietate, formulată de L. E., fiind respinsă prin sentința civilă nr.1097/22.04.2004 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.5005/1999 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, C. V. al lui V. a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr.431/1995 emis pe numele lui L. G., cu privire la suprafața de 2011 mp, parte din . teren arabil la locul ,,V. ..v.1041 și p.f.295/3 din CF nr.3427 Milișăuți, cu argumentul că L. G. nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, căci dânsului i-a fost atribuit prin sentința civilă de partaj nr.992/1957, însă, profitând de starea lui de minoritate la acea vreme, soții L. G. și E. - aceasta din urmă sora lui C. V. al lui V. – l-au declarat, în mod nejustificat, în rolul lor agricol.
Prin sentința civilă nr.612/23.02.2000 a Judecătoriei Rădăuți, așa cum a fost schimbată în parte, prin decizia civilă nr.3303/25.10.2000 a Tribunalului Suceava, irevocabilă, a fost admisă acțiunea civilă promovată de C. V. al lui V., în contradictoriu cu L. G. și C. județeană de fond funciar Suceava, în consecință a fost anulat în parte titlul de proprietate nr.431/1995, în sensul excluderii suprafeței de 2011 mp parte din ., situată la locul ,,V. .-2).
S-a reținut că prin sentința civilă nr.992/24.07.1957 a Tribunalului Popular Rădăuți, în urma încetării stării de indiviziune dintre moștenitorii defunctului C. V. al lui P., ./3, din care s-a desprins ., în suprafață de 2011 mp, înscrisă în CF 342 Milișăuți, a fost atribuită lui C. V. al lui V., căruia i-a fost, apoi, în condițiile Legii nr.18/1991, reconstituit dreptul de proprietate și atribuit în posesie terenul, cu care s-a intabulat în cartea funciară, L. G. nefiind îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra aceluiași teren, caz de nulitate prevăzut de art.3 din Legea nr.169/1997.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.1425/2004 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, L. E. – soția supraviețuitoare a defunctului L. G. – a solicitat anularea titlului de proprietate nr.2061/2001 emis pe numele lui C. V. al lui V., pentru suprafața de 2011 mp, motivând că . o întindere de 2011 mp, donată tatălui lor, C. V. al lui P.,în anul 1927, a fost comasată cu alte parcele, formând o grădină mai mare, împărțită în trei loturi prin partajul din 24.07.1957, . 12 ½ prăjini atribuită lui C. V. al lui V. nefiind identică cu . a făcut obiectul donației.
Prin sentința civilă nr.1620/14.06.2004 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, acțiunea civilă promovată împotriva lui C. V. al lui V., Comisia comunală de fond funciar Milișăuți și C. județeană de fond funciar Suceava a fost respinsă, ca nefondată, reținând că pentru terenul la locul în litigiu C. V. al lui V. a obținut în mod justificat reconstituirea dreptului de proprietate, în nume propriu, în persoana acestuia fiind întrunită calitatea de proprietar deposedat în baza hotărârii de partaj din anul 1957.
Prin sentința civilă nr.1251/14.04.2003 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, L. E. a fost obligată să predea lui C. V. al lui V., în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 1730 mp teren, parte din . de pe amplasamentul ,,V. . de proprietate nr.2061/2001, cu care instanța a reținut că reclamantul în acțiunea în revendicare justifică dreptul de proprietate.
Prin sentința civilă nr.406/25.01.2011 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, acțiunea civilă pentru revendicarea suprafeței de 2011 mp, promovată de L. E., decedată în cursul procedurii, și continuată de moștenitorii L. I. și L. L., a fost respinsă, ca nefondată, reținând că terenul a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expertul F. G. ca fiind identic cu p.f. 295/3 (dintr-o eroare materială s-a redactat nr. parcelei ca fiind 295/2), înscris în titlul de proprietate nr.2061/2001, ce nu a fost anulat.
Instanța a constatat că prin hotărârile judecătorești menționate, ce se impun cu putere de lucru judecat, s-a statuat că autorul petenților L. I. și L. L., defunctul L. G., nu a justificat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2011 mp teren la locul în litigiu, ci intimatul C. V., care a dobândit proprietatea terenului prin moștenire legală, conform hotărârii de partaj din anul 1957, din patrimoniul acestuia fiind preluat de cooperativa agricolă de producție, astfel că, în accepțiunea art.3 al.5 din Legea nr.1/2000, în persoana acestuia era întrunită calitatea de proprietar deposedat, ori trebuie să se respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești, ca prezumție cu caracter absolut, instituită prin art.1200 pct.4 rap.la art.1202 al.2 cod civil din anul 1864 (art.435 Cod procedură civilă), ceea ce înseamnă că petenții nu pot introduce o nouă acțiune, în care să conteste ceea ce s-a statuat judecătorește anterior, căci soluția contrară încalcă în mod flagrant principiul securității raporturilor juridice, văzut ca parte a dreptului la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art.6 al.1 din Convenție, precum și principiul stabilității juridice.
Pentru suprafața de 3,6689 teren, din care suprafața de 1289 mp teren la locul ,,V. . de 3300 mp, pe acest amplasament, ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit adeverinței de proprietate nr.55/1991, înscrisă apoi în titlul de proprietate nr.431/1995, menținut în limita acestei suprafețe, comisia locală de fond funciar și-a îndeplinit obligația de punere în posesie, conform art.5 din HG nr.890/2005, așa cum s-a constatat prin decizia nr.430/12.12.1996 a Curții de Apel Suceava, ce a modificat în parte sentința nr.279/6.06.1996 a Tribunalului Suceava.
Astfel, pretențiile de obligare a comisiei locale la punerea în posesie, cu suprafața de 0,33 ha la locul în litigiu, în baza evidențelor registrului agricol ediția 1959-1961 și a adeverinței de proprietate nr.55/1991, cât timp nelegalitatea actului de reconstituire întemeiat pe aceste evidențe a fost deja stabilită, conform art.3 din Legea nr.169/1997 (în forma în vigoare la data verificării legalității actului de reconstituire) raportat la prevederile art.6 al.14 din Legea nr.1/2000, respectiv de obligare a comisiilor de fond funciar la întocmirea documentației necesară emiterii titlului de proprietate pentru suprafața totală de 3,87 ha, care să includă și . ha, sunt neîntemeiate, petenții putând pretinde doar emiterea unui nou titlu de proprietate, conform art.22 din Legea nr.1/2000, art.36 din HG nr.890/2005, pentru suprafața totală de 3,6689 teren, din care, pe amplasamentul ,,V. . amplasamentele înscrise în titlul precedent, anulat în parte, însă plângerea cu care a fost investită instanța în prezent nu are un astfel de obiect, așa încât nu poate acorda extra petita.
Referitor la pretențiile de anulare a procesului-verbal de punere în posesie nr.79/1995 și a titlului de proprietate nr.1905/2000, instanța va admite excepția lipsei de interes, conform art.III al.2 din Legea nr.169/1997, căci reclamanții pretind că suprafața de 0,17 ha arabil ,,V. . . înscrisă în titlul de proprietate nr.2061/2001, ori pentru acest teren s-a stabilit că autorul lor a obținut, fără drept, reconstituirea dreptului de proprietate, titlul eliberat i-a fost anulat parțial, suprafața totală la care era îndrituit L. G. fiind de 3,6689 teren, din care, la locul ,,V. . și nu 0,33 ha, titlurile eliberate părților în condițiile Legii fondului funciar au fost comparate în cadrul acțiunilor de revendicare disputate între părți, fiind stabilit ca preferabil titlul pârâtului C. V. al lui V., atunci când nu ai un titlu ( hotărâre a comisiei județene de fond funciar/ hotărâre judecătorească/ titlu de proprietate) cu care să justifici dreptul de proprietate asupra unui teren nu ai nici interes legitim, personal, născut și actual într-o acțiune în constatarea nulității unui act de reconstituire efectuat potrivit titlului atacat, respectiv a unui act ce atestă îndeplinirea unei operațiuni în procedura de reconstituire la Legea nr.18/1991.
Prin prisma celor expuse, nu prezintă nici o relevanță în cauză sentința civilă nr.6870/30.11.1994 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, prin care a fost respinsă plângerea formulată de C. I. împotriva hotărârii comisiei județene și cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,19 ha teren intravilan, aspectul negativ al puterii de lucru judecat al hotărârilor menționate pentru petenții-reclamanți fiind reprezentat tocmai de imposibilitatea lor de a mai pune în discuție dreptul autorului la suprafața de 2011 mp într-un alt litigiu.
Cum pretențiile principale le-au fost respinse, petenții-reclamanți nu pot primi cheltuieli de judecată, însă, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, datorează intimatului-pârât cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocatului.
Împotriva acestei sentinței au formulat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, admiterea recursului și în rejudecare, admiterea capetelor de cerere, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat următoarele:
În mod greșit a fost soluționată excepția lipsei de interes, care a fost invocată la termenul de judecată din data de 17.01.2013 și nu prin întâmpinare, astfel încât instanța nu mai putea să pună în discuție această excepție.
De asemenea, în mod greșit a fost soluționată excepția instanța nefăcând trimitere la toate hotărârile judecătorești privitoare la părți, nu a analizat sentința civilă nr. 5388/1997 a judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă și irevocabilă.
Instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei. Deși s-a invocat inițial autoritatea de lucru judecat, ulterior nu s-a mai susținut această excepție astfel încât instanța avea obligația de a soluționa cauza pe fond cu privire la toate capetele de cerere.
Din modul de soluționare a cauzei nu reies concluzii proprii la care ajunge instanța de judecată ci doar trimiteri la alte hotărâri judecătorești, jurisprudența CEDO obligând instantele sa se pronunte cu privire la capetele de cerere si sa ajunga la concluzii proprii instanta nu doar prin trimitere la alte hotărari. Din modul de redactare este imposibil de a se sti la ce concluzie a ajuns instanta si pe ce probe s-a bazat in pronuntarea unei astfel de hotarari. Din modul de redactare a hotararii nu reise motivele pentru care s-a admis exceptia lipsei de interes și nici respingerea pe fond a două capete de cerere, instanta nu a facut nimic altceva decat sa faca trimitere la unele hotarari judecatoresti. Gresit a fost retinuta starea de fapt prin trimiterea doar la unele hotărâri judecătoresti. Instanta a retinut ca prin hotărârile pronuntate s-a stabilit cu putere de lucru judecat că autorul lor nu este îndreptătit la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafata de 3.300 m.p. ci doar la suprafata de 1289 m.p. la locul "Vatra . era obligata sa analizeze urmatoarele: sentinta nr. 992 din 14.07.1957 a Tribunalului Popular al raionului Rădăuți, opozabilă paratului C. V. prin care acest a primit doar suprafata de 12,50 prijini ( 1625 m.p.) identic cu . și nu două suprafet de teren de 1.700 m.p și 2011 m.p. in total suprafata de 3.711 m.p; inscrierile in registru agricol aparatului C. V. existente la dosar din care acest apare cu suprafata de 1.700 m.p. la locul "Vatra . care nu reiese si suprafata de 2011 m.p. faptul ca mai exista o suprafata de 1.700 m.p. și 500 m.p. în registru agricol nu se poate sustine ca ar fi suprafata de 2.011 m.p. acestea sunt in altă parte unde acesta are locuinta; înscrierile din registru agricol al autorului lor din care reise suprafata de 3.300 m.p; sentinta nr. 5388 din 17.11.1997 a Judecatoriei Radauti de stabilire a liniei de hotar pe un alt amplasament decat cel din alte hotarari judecatoresti; adeverinta de proprietate de care se foloseste paratul C. vasile prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafata de 0,98 ha pe verso apare o suprafata de 1,07 ha și in plus fara nicio acoperire prin inscrisuri inca o suprafata de 2.011 m.p; nu in ultimul rand opinia separata din decizia civila nr. 2451 din 02.10.2001 în care se arată "lui C. V. i s-au predat 2.011 m.p. teren În baza unei sentințe judecătorești cu nr. 1421 din 25.10.1994 care nu se regăsește la dosar".
Or. dacă analizam sentinta civilă nr. 1421 din 25.10.1994 se observă ca prin aceasta decizie se trimite cauza spre rejudecare și nu se dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.011 m.p.
Instanța, in mod greșit, a respins proba cu expertiza, utila solutionarii cauzei si ar fi trebuit sa solicite documentatia care au stat la baza intocmirii procesului verbal de punere in posesie nr. 79 din 31.01.1995 intrucat acea hotarare la care se face trimitere priveste altceva.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii atacate.
Analizând recursul, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței atacate și a motivelor de recurs invocate, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita invocare și soluționare a excepției lipsei de interes cu privire la capetele de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. 79/31.01.1995, respectiv anularea titlului de proprietate nr. 1905/2000, tribunalul apreciază că această critică este nefondată pentru considerentele ce urmează.
Excepția lipsei de interes vizează neîndeplinirea uneia dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile și anume justificarea interesului pentru promovarea unei asemenea acțiuni. Este așadar o excepția absolută, ce poate fi invocată oricând în cursul judecății, nefiind obligatorie invocarea sa prin întâmpinare, așa cum în mod eronat, susțin recurenții.
În condițiile în care, prin sentința civilă nr. 612/23.02.2000 a Judecătoriei Rădăuți- rămasă irevocabilă, prin sentința civilă nr. 1620/14.06.2004 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, prin sentința civilă nr. 1251/14.04.2003 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă și prin sentința civilă nr .406/25.01.2011 a Judecătoriei Rădăuți- irevocabilă, a fost tranșat definitiv și irevocabil litigiul dintre părți referitor la . din CF 3427 Milișăuți în suprafață de 2011 mp teren, situată la locul „ V. . parte titlul de proprietate nr. 431/1995, în sensul excluderii suprafeței de 2011 mp, parte din ., situată la locul „ V. .-2), admisă acțiunea în revendicare formulată de C. V. a lui V. referitoare la aceeași parcelă și respinse acțiunile în anulare titlu de proprietate și în revendicare cu privire la aceeași parcelă, introduse de reclamanți împotriva pârâtului, tribunalul apreciază că, în prezent, reclamanții nu dețin nici un titlu de proprietate referitor la terenul în litigiu și nu justifică interesul actual, serios și legitim de a solicita anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. 79/31.01.1995 și anularea TP nr. 1905/17.02.2000, emis pe numele pârâtului pentru suprafața de 1,07 ha teren, cu motivarea că aceeași parcelă se regăsește înscrisă și în TP 2061/17.12.2001, eliberat în favoarea aceluiași pârât.
Față de critica referitoare la necercetarea fondului cauzei de către prima instanță, tribunalul apreciază că și acesta este neîntemeiată, instanța de fond reținând în mod corect incidența prezumției absolute a autorității de lucru judecat decurgând din hotărârile judecătorești anterior menționate.
Prima instanță nu mai avea posibilitatea de a proceda la o analiză a înscrisurilor despre care fac vorbire recurenții: sentința nr. 992/1957 a Tribunalului Popular al raionului Rădăuți, înscrierile din registrul agricol al pârâtului C. V., înscrierile din 17.11.1997 a Judecătoriei Rădăuți, adeverința de proprietate a pârâtului, pentru a concluziona asupra îndreptățirii autorului reclamanților la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la . aceste chestiuni au fost tranșate prin hotărârile judecătorești anterioare, iar acele statuări ale instanțelor judecătorești au valoarea unei prezumții absolute în prezentul litigiu, prezumție ce nu poate fi înlăturată prin dovada contrară.
În consecință, motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, iar potrivit art. 312 alin. 1 C., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 C., recurenții urmează a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată din recurs – în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu de avocat- către intimatul C. V..
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către reclamanții L. I. și L. L., ambii domiciliați în Rădăuți, Calea Bucovinei, nr. 35, ., apt. 3, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1009/08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, pârâți fiind C. V. A V., domiciliat în oraș Milișăuți, jud. Suceava, C. ORĂȘENEASCĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MILIȘĂUȚI – prin primar, cu sediul în Milișăuți, jud. Suceava și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, cu sediul în Suceava, ., nr. 36, jud .Suceava, ca nefondat.
Obligă recurenții la plata către intimatul C. V. a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. G. G. D. I. M. G. F.
Red. G.D.
Jud fond G. P.
Tehnored. G.F.
2 ex./ 18.10.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 1879/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
