Fond funciar. Decizia nr. 390/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 13182/86/2012
Dosar nr._ fond funciar – contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 390
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.02.2013
PREȘEDINTE: F. G.
JUDECĂTOR: G. D.
JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: T. A. C.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestator C. Ș., împotriva Deciziei civile nr. 880/R/23.11.2011, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr._, intimate fiind C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor – Miercurea C. și C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor – Secuieni.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat contestatorul, lipsă fiind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că, prin serviciul registratură, intimata C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor – Secuieni a depus la dosar un înscris în care își precizează punctul de vedere, înscris care se comunică, în ședință către contestator.
Contestatorul depune la dosar concluzii scrise și copie după extras de carte funciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul contestatorului privind contestația în anulare.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr.880/R/23.11.2011, pronunțată de Tribunalul Harghita, fixarea unui nou termen pentru judecarea pe fond a recursului în vederea admiterii acțiunii, modificarea sentinței civile nr.3210/15.11.2010, pronunțată de Judecătoria O. S. în ds. nr._ și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, precizată și completată.
A arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la întreaga suprafață ce face obiectul motivelor de recurs și a cererii de chemare în judecată pronunțându-se doar pentru suprafața de 6600 mp.
A invocat dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă considerând că sunt incidente în cauză.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare constată:
Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei O. S. la data de 7 iunie 2010, reclamantul C. Ș., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Harghita și C. L. stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor . plângere împotriva Hotărârii nr.1/2009 art.4 pct.3 din hotărâre solicitând:
- desființarea hotărârii de mai sus și dispunerea reconstituirii dreptului de proprietate pentru următoarele suprafețe de terenuri:
- teren intravilan înscris în Cf.1247 nr. top 221/2 de 5644 mp;
- terenuri extravilane înscrise în Cf.1317 nr. top 1785 de_ mp;
- teren extravilan 11.510 mp, conform CF.1317 – nr .top 1785;
- teren extravilan 11.510 mp, conform CF.1365 - nr. top 1792/5;
- teren extravilan 3.600 mp, conform CF.801 - nr. top 1774/5;
- teren extravilan 230 mp, conform CF.744 - nr. top 1913/1;
- teren extravilan 1701 mp, conform CF.744 - nr. top 1911/2;
- teren extravilan 417 mp, conform CF.744 - nr. top 1912/2;
- teren extravilan 1277 mp, conform CF.744 – nr. top 1914/1;
- teren extravilan 40 mp, nr. parcelă 3-165, conform Fișei de posesie 318, în total 3,0695 ha.
În motivele cererii reclamantul a arătat că i s-a respins cererea de reconstituire și plângerea pe motiv că autoarea lui, Fridricsko I., ar fi înstrăinat terenurile anterior cooperativizării.
Pârâta C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor . întâmpinare arătând că anterior înființării CAP-ului Secuieni numita Fridricsko Juliana a înstrăinat o parte din terenurile pe care le avea în proprietate, și a intrat în CAP cu suprafața de 0,60 ha teren agricol.
Ulterior, în anul 1991, pe baza unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată a înstrăinat terenul pe seama lui Iszlai F. .> A mai arătat că, pentru a dovedi calitatea de persoană îndreptățită, reclamantul a depus un certificat de legatar care nu se referă la terenurile solicitate.
În probațiune au depus o . documente care atestă că terenurile solicitate de reclamant au fost înstrăinate: l. Cererea de intrare în colectiv Dozsa G. Secuieni (în limba maghiară); 2. adresă către președintele de Fond funciar; 3. contract de vânzare-cumpărare provizoriu; 4. adresă către primarul Comunei Secuieni; 5. o scrisoare scurtă a lui Fredericsko Juliana către Murvai Dominic din Secuieni; 6. declarații autentificate din care reiese că a intervenit un contract de vânzare-cumpărare; 7.contract de vânzare-cumpărare autentificat asupra nr. top 221/1, 8; Cartea funciară nr.1247 nr. top - atestat că e vândut; 9.extras din registru agricol 1956 - 1958 prin care mai figura cu terenurile respective; 10.cererea d-lui C. Ș. prin care solicită respingerea acțiunii.
C. Județeană Harghita arată că Hotărârea nr.1/2009 este legală și temeinică(f.49).
În data de 6 mai 1991 numita Fredericsko Juliana născută G. Julianna a încheiat un act de vânzare-cumpărare prin care și-a exprimat intenția de a înstrăina terenul arabil în suprafață de 0,66 ha teren situat în postată Szilas, în favoarea lui Iszlai F., pentru prețul de 33.000 lei. Ulterior la data de 12 mai 1991 numita Fridricsko Juliana a depus o cerere la C. locală Secuieni prin care arată că donează terenul de 0,65 ha, suprafața cu care a intrat în CAP, în favoarea nepotului de soră Iszlai F. și solicită ca reconstituirea să se facă beneficiarului donației.
Astfel, aceste terenuri au ieșit din patrimoniul lui Fridricsko Juliana anterior autentificării Testamentului din 1326/13 iunie 1996 și a certificatului de legatar din 17 iunie 2004.
La data emiterii certificatului de legatar universal nu a existat nici un act doveditor din care să fi rezultat că testatoarea ar fi avut la data decesului alte bunuri imobile. Terenurile la care face referire reclamantul și pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 247/2005, în calitate de legatar universal, nu au intrat în patrimoniul defunctei Fridericsko Juliana, deoarece, aceasta a renunțat la reconstituirea dreptului de proprietate încă în anul 1991, prin actele la care au făcut referire.
Prin sentința civilă nr. 3210 din 15 noiembrie 2010, Judecătoria O. S. a respins acțiunea reclamantului C. Ș., împotriva pârâtelor C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Harghita și C. L. stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor . dreptului la proprietate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat constatarea nulității articolului 4 pct.3 din Hotărârea nr.1/2009 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Harghita și admiterea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel cum a fost ea adresată Comisiei locale Secuieni.
În susținerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate reclamantul a invocat Testamentul autentificat nr.1326/13 iunie 1996, prin care lasă reclamantului un apartament situat în București ..2, respectiv, pe baza testamentului s-a eliberat un certificat de legatar prin care legatarul universal a dobândit dreptul de proprietate asupra unui loc de înhumare în suprafață de 2,30 mp din București.
Din actele dosarului a rezultat că autoarea reclamantului, în anul 1961 (cu data de 28 februarie 1961), a formulat cererea către fosta CAP Secuieni prin care a oferit spre preluare o suprafață de 0,60 ha Teren arabil situat în regiunea Szilas.
În anul 1991 numita Fredericsko I. se adresează Comisiei locale din . că dreptul de proprietate de 0,65 ha, să fie reconstituit în favoarea nepotului de soră Iszlai F. căruia i-a donat, iar actul de proprietate să fie emis pe numele lui și în anul 1994 a solicitat sprijin în „ștergerea pământului de pe rolul său" și trecerea pe numele lui Iszlai F..
De asemenea pe data de 6 mai 1991 a intervenit un contract de vânzare cummpărare sub semnătură privată încheiat între Fridricsko Juliana și Iszlai F., care dovedește că înstrăinarea terenului de 0,66 ha pentru care vânzătoarea a și încasat prețul de vânzare în sumă de 33.000 lei.
A rezultat din actele dosarului că o parte din terenurile revendicate au ieșit din patrimoniul antecesoarei reclamantului anterior înființării CAP - Cf.1247, terenul înscris în C.F.1317 sub nr. top 1785 nu a format niciodată proprietatea lui Fridricsko Iuiana, ci a lui G. F. și soția Santa Rachel, persoane care au introdus terenurile în CAP și cu care figurau în Registrul agricol pe anii 1956-1960.
Potrivit prevederilor art.13 alin.2 din Legea 18/1991 persoanele îndreptățite au fost repuse în termenul de acceptare a succesiunii prin efectul legii speciale însă Fridricsko Juliana nu a exercitat acest drept, respectiv, a renunțat în favoarea nepotului de soră Iszlai F..
Astfel, în anul 1996 când a fost întocmit și autentificat notarial testamentul prin care a fost declarat legatar universal reclamantul C. Ș., masa succesorală a testatoarei era compusă dintr-un apartament în blocul situat în București, nefiind specificate alte bunuri prezente sau viitoare. Ulterior, masa succesorală a defunctei s-a întregit cu 2,30 mp loc de înhumare, situat în Cimitirul catolic C. din București. La data emiterii certificatului de legatar nu a existat nici un act doveditor din care să fi rezultat că testatoarea ar fi dobândit sau ar fi avut în posesie, la data decesului, alte bunuri imobile.
Astfel cererea reclamantului pentru reconstituirea dreptului de proprietate adresată Comisiei locale al comunei Secuieni din anul 2006, respectiv contestația formulată împotriva acesteia, în mod legal și întemeiat au fost respinse de comisia locală Secuieni, respectiv C. Județeană Harghita, reclamantul nefiind persoană îndreptățită de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate, după defuncta Fridricsko Juliana, în sensul prevederilor art.8 al. Din Legea 18/1991.
Pentru considerentele de mai sus, instanța a respins acțiunea reclamantului C. Ș. împotriva pârâților C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Harghita și C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor . dreptului de proprietate.
Împotriva sentinței civile nr. 3210 din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria O. S. a declarat recurs C. Ș. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, precizată și completată.
În motivare, recurentul a arătat că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată și completată, a chemat în judecată pe pârâte, solicitând admiterea plângerii, anularea hotărârii nr. 1/2009, art. 4, pct. 3, din hotărârea emisă de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, aparținând de instituția Prefectului Județului Harghita; anularea deciziei nr. 9/2006, emisă de C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor din . Primăria Comunei Secuieni; obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții de retrocedare în natură, pe vechiul amplasament a terenurilor în suprafață de 30.419 mp. conform cărților funciare depuse la dosarul cauzei pentru reclamantul C. Ș., terenuri ce au rămas în patrimoniul autoarei lui, Fridncsko luliana și a părinților acesteia, G. F. și Santa Rachel, după cum urmează:
- C.F. 801, nr. top 1774/5 = 3.600 mp. Act. contract de vânzare-cumpărare din 24.02.1940, intabulat sub nr. 252/05.03.1940, pe numele Fridricsko luliana, născută G., căsătorită cu Fridncsko loan;
- C.F. 744, nr. top 1911/2, 1912/2, 1913/1, 1914/1 = 3.625 mp. Act, contract de vânzare-cumpărare din 12.04.1940, intabulat sub nr. 597/20.05.1940, pe numele Fridricsko luliana. născută G., căsătorită cu Fridricsko loan;
- C.F. 1317, nr. top 1785 = 11.510 mp. Act, contract de vânzare-cumpărare din 16.02.1934. intabulat sub nr. 704/24.03.1934, pe numele G. F. și soția Santa Rachel;
- C.F. 1365, nr. top 1792/5 = 11.510 mp. Act, contract de vânzare-cumpărare din 24.05.1930, intabulat sub nr. 1961/27.05.1930, pe numele G. F. și Santa Rachel;
- C.F. 1247, nr. top 221/2 = 3.148 mp. Act, contract de vânzare-cumpărare, cota actuală 330/4320 (respectiv 174 mp), intabulat sub nr. 482/15.02.1916.
Din cărțile funciare arătate mai sus rezultă teren extravilan și intravilan în patrimoniu autoarei lui Fridricsko luliana și a părinților acesteia, G. F. și Santa Rachel, în suprafață totală de 30.419 mp.
Cărțile funciare, reprezintă situația reală din teren a suprafețelor de teren aparținând proprietarilor de drept Fridricsko luliana și a părinților acesteia.
Faptul că în cărțile funciare nu au apărut modificări, demonstrează că autoarea lui Fridricsko luliana și părinții acesteia au rămas proprietarii de drept a acestor terenuri, nu și-au înstrăinat terenurile, acestea rămânând tot în patrimoniul lor, în pofida faptului că au fost luate în mod abuziv de CAP ..
Consiliul Local Secuieni nu a dovedit instanței de fond că suprafețele de teren prevăzute în cărțile funciare pe numele autoarei lui Fridricsko I. și a părinților acesteia, ar aparține altor proprietari, în care transferul de proprietate să se fi făcut cu acte autentice, conform prevederilor art. 67 alin. 1 din Legea fondului funciar nr.18/19.02.1991.
Instanța de fond în pronunțarea sentinței a încălcat dispozițiile imperative ale legii, cum ar fi:
- înscrisul olograf, datat 28.02.1961, dovedește faptul că Fridricsko luliana a intrat în CAP-ul din . de teren de 0,6 ha și deci atestă faptul că are dreptul la restituirea acestei suprafețe de teren pe lângă alte suprafețe aflate tot în patrimoniul acesteia și a părinților acesteia, în total de 30.419 mp.;
- înscrisul olograf, datat 06.05.1991, pe care instanța de fond în mod nelegal l-a calificat contract de vânzare-cumpărare, nu este contract de vânzare-cumpărare deoarece nu este încheiat în forma autentică, notarială, încălcându-se dispozițiile imperative ale art. 67 alin. 1 din Legea nr.18/19.02.1991 care prevede „Terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeței, prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică";
- înscrisul olograf datat 12.05.1991, pe care instanța de fond l-a calificat, nelegal, donație în favoarea lui Iszlai F., nu este donație, deoarece dispozițiile imperative ale art. 813 C.civ. prevăd: Orice donațiune se face prin act autentic, mai mult, art. 67 alin. 1 din Legea nr. 18/19.02.1991 prevede imperativ acest aspect.
Având în vedere faptul că, normele juridice încălcate la încheierea actelor juridice arătate mai sus sunt imperative, sancțiunea este nulitatea absolută a acestora, care pot fi invocate oricând, de orice persoană interesată, inclusiv de instanța de judecată din oficiu.
Terenurile pe care părinții G. F. și Santa Rachel, al autoarei recurentului Bridricsko I., au intrat în CAP, sunt transmise succesoral în mod automat și prin sezină moștenitoarei în linie directă, respectiv autoarei Fridricsko luliana, în calitate de fiică, în temeiul dispozițiilor art. 653 alin, 1, art. 651 și art. 688 C.civ., aceasta a dobândit calitatea de moștenitor legal de la data decesului părinților acesteia.
Instanța de fond nu a luat în considerare actele de stare civilă ale autoarei Fridricsko I. și ale părinților acesteia G. F. și Santa Rachel, care fac dovada deplină că Fridricsko I. este moștenitoarea de drept a părinților acesteia.
Reclamantul recurent C. Ș. a susținut că are calitatea de legatar universal, conform art. 888 C.civ. printr-un testament autentic, pentru universalitatea bunurilor, legea nefăcând nici o distincție cu privire la aceste bunuri, „ubi lex non distinguet nec nos distinguere debemus", astfel încât este moștenitorul tuturor drepturilor, obligațiilor și bunurilor la care este îndrituită autoarea Fridricsko I., trecute, prezente și viitoare (art. 888 C.civ. prevede „Legatarul universal este dispoziția prin care testatorul lasă după moarte la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale").
Astfel, este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate atât asupra terenurilor autoarei Fridricsko I., cât și asupra terenurilor părinților acesteia(G. F. și Santa Rachel).
A mai arătat că instanța de fond nu a ținut cont de normele juridice și dispozițiile care reglementează drepturile omului privind proprietatea și restabilirea dreptului de proprietate privată asupra imobilelor (terenuri) cum ar fi: art. 21 din Constituția României care consacră accesul liber la justiție ca drept fundamental, prevăzându-se că, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Acest drept fundamental este prevăzut și în art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor sale...
Conform dispozițiilor art. 41 din Constituția României și art. 1 din primul protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, privind dreptul fundamental la proprietate și respectul bunurilor, precum și cf. dispozițiilor art. 20 din Constituția României, în materia drepturilor fundamentale ale omului, nu numai textul legilor interne, inclusiv ale Constituției României trebuie să respecte convențiile internaționale la care România este parte, dar și interpretarea și aplicarea acestora trebuie să fie conformă acestor norme internaționale, în caz de conflict având prioritate norma internațională.
În prezent nu mai trebuie făcută dovada „constatării nulității absolute de trecere în proprietatea statului a terenurilor revendicate" și dovada că statul a fost evins în dreptul său", deoarece prin art. 2 din Legea nr. 10/2001 (astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr.247/2005), legiuitorul a instituit o prezumție legală absolută irefragabilă în sensul că toate imobilele (terenurile) preluate de stat în perioada 1945-1989, au fost preluate în mod abuziv, actul de preluare abuzivă rezentând un titlu valabil pentru stat.
Prin Legea nr.10/2001 s-a declarat caracterul abuziv al actului de preluare și, prin urmare, autoarei Fridricsko I. și părinților acesteia G. Rrancisc și Santa Rachel s-a recunoscut cu caracter retroactiv dreptul de proprietate.
În prezent, ca urmare a aderării României, jurisprudența CEDO face parte din dreptul intern și este obligatorie.
Actul de preluare abuzivă a statului nu a avut niciodată efecte, ci a constituit doar justificarea abuzurilor statului comunist. Pentru aceste considerente recurentul a apreciat că abuzul statului nu a putut și nu poate constitui titlu de proprietate.
De asemenea, recurentul a învederat că numai el are dreptul în legătură cu bunul, respectiv dreptul de proprietate, în timp ce pârâții nu au nici un drept în legătură cu bunul dedus judecății; el este proprietarul bunului, respectiv versus dominus; numai el în calitate de proprietar bunuui are protecția și garanțiile conferite prin art. 480 C.civ., 44, alin.1-Constituție și art. 1 din primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Față de jurisprudența constatată a CEDO, titlul proprietarului inițial nu a încetat nici un moment să existe, principiile de interpretare ale Curții fiind aplicate în cauzele românești începând cu cauza P. contra României, hotărârea din 01.12.2005, continuând cu cauzele S. și Porțelanu contra României și toate cauzele repetitive în care s-a constatat încălcarea dreptului de proprietate de către statul român. Premisa evaluării de legalitate este aceea a existenței dreptului de proprietate în patrimoniul autoarei Fridricsko luliana.
În drept a invocat art. 299-316 C.pr.civ.
Prin Decizia civilă nr. 880/R/23.11.2011, Tribunalul Harghita a respins recursul declarat de recurentul C. Ș., împotriva sentinței civile nr. 3210 din 15 noiembrie 2010, pronunțată de Judecătoria O. S. în dosarul nr._ .
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Recurentul a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalității precum și al aplicării greșite a legii, invocând ca motiv de recurs prev. art.304 pct.9 C.pr.civ.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată prin prisma probatoriului administrat în cauza dedusă judecății a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în speță nefiind incident motivul de recurs invocat de recurent prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Susținerile recurentului potrivit cărora instanța de fond în mod greșit a calificat înscrisul olograf datat la 06.05.1991 ca și contract de vânzare cumpărare, pentru că nu este încheiat în formă autentică, fiind încălcate dispozițiile art.67 alin.1 din Legea fondului funciar, nefiind fondate nu pot fi reținute de tribunal, urmând să fie înlăturate. Instanța de fond a reținut în mod corect că la data de 06.05.1991 a intervenit un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, încheiat între Fredericsko Julianna și Iszlai F. care dovedește înstrăinarea terenului de 0,66 ha. pentru care vânzătoarea a încasat prețul de vânzare în sumă de 33.000 lei.
De asemenea s-a reținut în mod corect de instanța de fond că înscrisul olograf datat 12.05.1991 reprezintă donație contrar susținerilor recurentului că numita Fredericsko Julianna a depus o cerere la C. locală Secuieni prin care arată că donează terenul în suprafață cu care a intrat în CAP, în favoarea legatarului Iszlai F. și solicită ca reconstituirea să se facă beneficiarului donației, iar actul de proprietate să fie emis pe numele acestuia și în anul 1994 a solicitat sprijin în ștergerea pământului de pe numele său și trecerea pe numele lui Iszlai F..
Recurentul deși are calitatea de legatar universal în baza certificatului de legatar din 17.06.2004, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că terenurile la care face referire reclamantul recurent și pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.247/2005 nu au intrat în patrimoniul defunctei Fredericsko Julianna, deoarece aceasta a renunțat la reconstituirea dreptului de proprietate încă din anul 1991, prin actele menționate mai sus.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a apreciat în mod corect, pe baza probatoriului administrat, că în anul 1996 când a fost întocmit testamentul și autentificat notarial prin care a fost declarat legatar universal reclamantul recurent, masa succesorală a testatoarei era compusă dintr-un apartament situat în mun. București iar la data emiterii certificatului de legatar 17.06.2004, nu a existat nici un act doveditor din care să rezulte că testatoarea ar fi dobândit sau ar fi avut în posesie la data decesului alte bunuri mobile.
A considerat că susținerile recurentului potrivit cărora actele făcute de defuncta Fredericsko Julianna respectiv contractul de vânzare-cumpărare și donația nu pot fi considerate ca acte de revocare, nu puteau fi reținute de tribunal ca fiind nefondate, având în vedere că intenția defunctei a fost de a înstrăina în mod irevocabil terenul în suprafață de 0,66 ha, situat în postata Szilas în favoarea lui Iszlai F. prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată și cu martori, iar prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate ,formulată la C. L. Secuieni, a declarat că donează acest teren în favoarea lui Iszlai F. cu solicitarea ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă beneficiarului donației „fără dreptul de a fi ridicate alte pretenții de către alte neamuri, de alte grade de rudenie”.
Tribunalul nu a putut reține nici susținerile reclamantului potrivit cărora cererea formulată de defuncta Fredericsko I., la data de 22.07.1994, nu este scrisă și semnată de aceasta, acestea nefiind susținute de probe, respectiv, reclamantul nu a făcut dovada în fals a susținerilor sale.
Constatând că în cauză nu erau incidente prev. art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, și considerând hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, a respins, ca neîntemeiat recursul formulat de recurentul C. Ș..
Împotriva deciziei civile nr. 880/R/23.11.2011 pronunțată de Tribunalul Harghita – secția civilă în dosarul nr._ a formulat contestație în anulare recurentul C. Ș..
În motivarea contestație în anulare contestatorul a arătat că în motivele de recurs care vizau sentința civilă nr.3210 din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria O. S. a solicitat instanței de recurs să se pronunțe cu privire la îndreptățirea sa de a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafețele de 174 m.p. aparținând autoarei Fredericsko I. conform C.F. 1247, nr. top 221/2, cota actuală de 330/4320 a contractului de vânzare-cumpărare al acesteia din 17.07.1937, precum și asupra diferenței de teren în suprafață de 625 m.p. aparținând autoarei Fredericsko I. conform C.F. 801, nr. top 1774/5 = 3.600 mp. și C.F. 744, nr. top 1911/2, 1912/2, 1913/1, 1914/1 = 3.625 mp., suprafața de 625 m.p. rezultând ca diferență între suprafața totală de teren de 7225 m.p. și suprafața de 6600 m.p. prevăzută în înscrisul olograf(vânzare cumpărare între Fredericsko I. și Iszlai F.) datat 6 mai 1991
De asemenea, arată petentul că a cerut instanței de recurs să se pronunțe asupra îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 23.819 m.p. care a aparținut părinților autoarei Fredericsko I., respectiv G. F. și Santa Rachel, conform C.F. 1317, nr. top 1785 = 11.510 mp., act contract de vânzare-cumpărare din 16.02.1934. și C.F. 1365, nr. top 1792/5 = 11.510 mp., act contract de vânzare-cumpărare din 24.05.1930.
Față de aceste motive petentul a arătata că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra tuturor motivelor de recurs invocate și a respins recursul ca nefondat.
În drept contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art.318 c.p.c.
Legal citată intimata C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor – Secuieni, județul Harghita a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondate.
Legal citată intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor – Miercurea C. nu a formulat apărări în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.318 c.p.c. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Din analiza motivelor arătate de contestator în raport cu dispozițiile procedurale precizate anterior, tribunalul reține că cererea se întemeiază pe dispozițiile art.318 alin.1 teza a II-a c.p.c care reglementează contestația în anulare specială arătând că instanța de recurs respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze motivele de modificare sau de casare arătate în cererea de recurs si reluate în contestația în anulare..
Analizând considerentele deciziei civile nr.880/R/23.11.2011 pronunțată de Tribunalul Harghita – secția civilă în dosarul nr._ tribunalul constată că motivele de drept și de fapt ale hotărârii analizează cererea petentului exclusiv prin raportare la suprafața de 0,66 ha care au făcut obiectul înscrisului olograf( calificat contract de vânzare cumpărare) încheiat între Fredericsko I. și Iszlai F. și datat 6 mai 1991, fără a analiza motivele de recurs care vizau solicitarea acestuia de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de 174 m.p. aparținând autoarei Fredericsko I. conform C.F. 1247, nr. top 221/2, cota actuală de 330/4320 a contractului de vânzare-cumpărare al acesteia din 17.07.1937, precum și asupra diferenței de teren în suprafață de 625 m.p. aparținând autoarei Fredericsko I. conform C.F. 801, nr. top 1774/5 = 3.600 mp. și C.F. 744, nr. top 1911/2, 1912/2, 1913/1, 1914/1 = 3.625 mp., suprafața de 625 m.p. rezultând ca diferență între suprafața totală de teren de 7225 m.p. și suprafața de 6600 m.p. prevăzută în înscrisul olograf(vânzare cumpărare între Fredericsko I. și Iszlai F.) datat 6 mai 1991, respectiv asupra îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 23.819 m.p. care a aparținut părinților autoarei Fredericsko I., respectiv G. F. și Santa Rachel, conform C.F. 1317, nr. top 1785 = 11.510 mp., act contract de vânzare-cumpărare din 16.02.1934. și C.F. 1365, nr. top 1792/5 = 11.510 mp., act contract de vânzare-cumpărare din 24.05.1930.
Prin urmare, tribunalul apreciază că acest motiv de contestație în anulare este admisibil astfel încât, față de considerentele anterior enunțate, în baza art.318 alin.1 teza a II-a c.p.c, va admite contestația în anulare formulată de contestatorul C. Ș., va anula decizia nr.880/R/23.11.2011 pronunțată de Tribunalul Harghita - secția civilă în dosarul nr._, și va fixa termen pentru rejudecarea parțială a recursului, respectiv doar cu privire la motivele de recurs neanalizate prin decizia nr.880/R/23.11.2011, la data de 26.03.2013, pentru când se vor cita părțile.
În ce privește limitele rejudecării recursului, tribunalul reține că dispozițiile art.318 din Codul de procedură civilă, care reglementează contestația în anulare specială, sunt de strictă interpretare și au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil „recurs la recurs”.
De altfel, și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant faptul că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului autorității lucrului judecat, conform căruia nici o parte nu este îndreptățita să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive și irevocabile, obligatorii, și, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare și o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O excepție de la aceasta regula se admite numai atunci când este justificata de circumstanțe riguroase și de substanța (cauza Ryabikh c. Rusiei). Cu toate acestea, principiul securității juridice nu este unul absolut. Curtea însăși a recomandat uneori redeschiderea unor procese, ca fiind cea mai potrivită măsură reparatorie, atunci când procedurile derulate în fata instanțelor naționale nu au respectat cerințele articolului 6 din Convenție(cauza L. c. Romaniei). În orice caz, puterea de a iniția și de a admite o cale extraordinară de atac trebuie exercitată de către autorități în așa fel încât să asigure, în cel mai înalt grad posibil, un echilibru just între interesele implicate în cauză.
Astfel, pronunțându-se în cauza M. vs. România, prin cererea nr._/03, la 29 iulie 2008, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă, în absența unui “defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu. Faptul că instanța care soluționează contestația și instanța a cărei hotărâre este contestata au două puncte de vedere diferite este un caz tipic în care nu se justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile.
Ca și în alte cauze anterioare, Curtea a apreciat, în considerarea prezumției de validitate (res iudicata pro veritate habetur) de care se bucură aceste hotărâri, și a securității raporturilor juridice, că în absenta unor circumstanțe excepționale – situații numite de Curte „defecte fundamentale” ale hotărârii (neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich c. Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko c. Rusiei) – acest lucru nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul unei cereri de contestație în anulare exercitată chiar de un particular care fusese parte la procedură.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestator C. Ș., cu domiciliul în București, Șoseaua P., nr. 82, .. 1, ., împotriva Deciziei civile nr. 880/R/23.11.2011, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr._, intimate fiind C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor – Miercurea C. cu sediul în Miercurea C., ..5 și C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor – Secuieni, județul Harghita.
Anulează decizia nr.880/R/23.11.2011 pronunțată de Tribunalul Harghita - secția civilă, în dosarul nr._
Fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 26.03.2013, pentru când se vor cita părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. G. G. D. N. M.
Grefier,
T. A. C.
RED.: N.M.
Tehnored.:T.A.C.
2ex.- 06.03.2013
Judecător fond: B. R. J.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 975/2013. Tribunalul SUCEAVA | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1143/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
