Partaj judiciar. Decizia nr. 1608/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1608/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 1340/314/2009
Dosar nr._ Partaj judiciar
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1608
Ședința publică din data de 17 iunie 2013
Președinte: B. I. E.
Judecător: I. G.
Judecător: V. E. L.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanta L. M., împotriva sentinței civile nr. 6140 din data de 19 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții B. P., B. T., B. L., B. C., I. E., B. E. și B. A.-M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta-recurentă, asistată de avocat O. D., lipsă fiind pârâții-intimați.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța aduce la cunoștință apărătorului reclamante- recurente că cererea acesteia de strămutare a cauzei a fost respinsă la data de 21 mai 2013.
Apărătorul reclamantei recurente depune la dosar o . înscrisuri, cu precizarea că aceasta a fost dorința reclamantei recurente.
Instanța, în baza art. 167 al. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 305 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către apărătorul reclamantei-recurente, urmând a se pronunța asupra utilității, pertinenței și concludenței acestora în stabilirea soluției pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei-recurente arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Avocat O. D., pentru reclamanta-recurentă, solicită în principal admiterea recursului, desființarea sentinței civile atacate și pe fond admiterea recursului, iar în subsidiar casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că în cauză nu este dată excepția autorității de lucru judecat, întrucât nu este dată tripla identitate, prin acțiune s-a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 1800 mp teren, (ulterior reclamanta recurentă a precizat că suprafața de teren este de 2000 mp) și radierea intabulării acesteia, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la întreaga suprafață de teren și nici cu privire la solicitarea reclamantei recurente de a se dispune radierea intabulării din cartea funciară, în cauză s-a făcut dovada faptului că terenul a aparținut defuncților B. D. și E., ulterior comisia de fond funciar a fost obligată să o pună în posesie pe reclamanta recurentă cu acest teren, acesteia i s-a emis titlu de proprietate, titlu ce nu a fost atacat, iar în acțiunea inițială, respinsă, s-a reținut că terenul nu poate fi inclus în masa succesorală întrucât a făcut obiectul unei tranzacții, tranzacție pe care reclamanta recurentă a înțeles să o atace prin prezenta acțiune, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta-recurentă precizează că deține hotărâre și trebuie să fie pusă în posesie, i-a dus pe frați la teren, la casa părintească are și ea dreptul, iar indiviziunea a fost plătită de către dânsa.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 26 februarie 2009 și înregistrată sub nr._, reclamanta L. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. P., B. T., B. L., B. C., I. E., B. E. și B. A.-M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în urma defunctului B. D.D., decedat la data de 3 aprilie 1987, cu ultimul domiciliu în Suceava, ., jud. Suceava, au rămas ca moștenitori legali acceptanți, L. M. în calitate de fiică, B. P. în calitate de fiu, defunctul B. I., decedat la data de 5 februarie 2009 reprezentat prin pârâții B. T., în calitate de soție supraviețuitoare, B. L. și B. C., în calitate de fiu, respectiv fiică, defunctul B. C., decedat la 8.10.1992, reprezentat de pârâții I. E., B. E., B. A. M. în calitate de fiu, respectiv fiice, defunctul B. M. decedat la data de 6.04.2006, reprezentat de reclamanta L. M., defunctul B. G. decedat la data de 7.04.1997 cu moștenitori (succesorii fraților decedați) și sora sa, L. M.; să se constate că masa succesorală rămasă în urma defunctului se compune din suprafața de 1700 m.p. teren situată în Suceava, ., jud. Suceava compusă din suprafața de 800 m.p. teren arabil și 900 m.p. teren curți clădiri, în valoare de 100.000 lei; să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la terenul mai sus menționat, în funcție de drepturile succesorale ale fiecărei părți, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că la data de 3.04.1987 a decedat defunctul B. D., după care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 3658/19.12.2008. S-a mai arătat că defunctul B. D. este tatăl firesc al reclamantei L. M., al pârâtului B. P. și al defuncților B. I., B. C., B. M. și B. G.. Reclamanta L. M. împreună cu defunctul B. M. sunt copiii defunctului B. D. și ai celei de a doua soții a sa, defuncta B. E.. Pârâtul B. P. împreună cu defuncții B. I., B. C. și B. G. sunt copii defunctului B. D. și a primei soții, defuncta B. A. .
Suprafața de 1700 m.p. teren a fost dobândită în anul 1956 de către defunctul B. D. împreună cu cea de-a doua soție, defuncta B. E. prin vânzare-cumpărare.
Întrucât la locul litigiului se află o suprafață mai mare de 1700 m.p. teren, reclamanta a solicitat instanței să împartă toată suprafața de teren ce se va găsi la măsurători.
Reclamanta a mai arătat că i se cuvine să primească cota de 7/10 p.i., iar cota de 3/10 p.i. urmează să o primească ceilalți succesori.
În drept, a invocat disp. art. 728 Cod civil, art.741, 742 Cod civil, art.673 /9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (f. 23 dosar), pârâții B. P. și I. E., au solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că ieșirea din indiviziune a părților s-a realizat prin sentința civilă nr.3343 din 29.08.1977 a Judecătoriei Suceava.
Prin răspunsul la întâmpinare (f. 66 dosar), reclamanta L. M. a arătat că nu sunt reale susținerile pârâților și că ieșirea din indiviziune, cu privire la suprafața de teren în litigiu, nu a avut loc.
Prin interogatoriul civil luat reclamantei în ședința publică din data de 3 iunie 2009, aceasta a arătat că s-a mai judecat pentru partaj într-o acțiune formulată în anul 2006, în care a solicitat anularea intabulării false și partajarea suprafeței de 18 ari teren situată în municipiul Suceava, .. Titlul de proprietate aferent aceste suprafețe era emis pe numele părinților B. E. și B. D. care s-au căsătorit în anul 1948, iar terenul a fost cumpărat în anul 1956. A mai arătat reclamanta că a solicitat partajarea aceleiași suprafețe de teren întrucât s-a considerat neîndreptățită.
La termenul de judecată din data de 5 mai 2010, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._, având ca obiect constatarea nulității absolute a tranzacției încheiată între autorul reclamantei, B. D. și autorii pârâților, act juridic care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 3343/24.08.1977, apreciind că dezlegarea prezentei pricini atârnă de soluția care se va pronunța în dosarul nr._ .
Prin întâmpinarea formulată (f.185 dosar), pârâta I. E. a invocat excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că părțile s-au mai judecat cu privire la suprafața de teren în litigiu și în dosarele nr._, nr._ și nr._ ale Judecătoriei Suceava.
Prin sentința civilă nr. 6140 din data de 19 decembrie 2012, Judecătoria Suceava a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta I. E. și a respins acțiunea civilă pentru partaj succesoral formulată de reclamanta L. M., în contradictoriu cu pârâții B. P., B. T., B. L., B. C., I. E., B. E. și B. A.-M., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că defunctul B. D., (decedat la data de 03.04.1987), tatăl reclamantei, a fost căsătorit prima dată cu numita B. A. (fostă Deremia) decedată la data de 22 decembrie 1947, căsătorie din care au rezultat 4 copii și anume: B. P., B. G. (decedat în anul 1997, fără moștenitori), B. I. (decedat la 02.02.2009 – ai cărui moștenitori sunt pârâții B. T., B. L. și B. C.) și B. C. (decedat și ai cărui moștenitori sunt fiii acestuia, pârâții I. E., B. A. M. și B. E.).
Din cea de-a doua căsătorie a defunctului B. D., încheiată în anul 1948 cu numita B. E. (fostă S. și în prezent decedată) au rezultat doi copii și anume: L. M. și B. M. (decedat).
Prin sentința civilă nr.3343/29.08.1977 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 2088/1977, având ca obiect „partaj succesoral”s-a stins litigiul dintre reclamanții B. P., B. G., B. I. și B. C. (fiii din prima căsătorie) și pârâtul B. D. (tatăl acestora), în sensul că instanța a luat act de tranzacția intervenită între părți cu privire la moștenirea rămasă după prima soție, defuncta B. A., respectiv suprafața de 1800 m.p. teren situată în municipiul Suceava, . (f.19).
Astfel, potrivit tranzacției, terenul de 1800 m.p. de la adresa sus-menționată a fost împărțit în mod egal între cei patru fii din prima căsătorie, iar tatăl, B. D. a lăsat tot terenul în stăpânirea acestora fără a avea nici o pretenție.
Întrucât terenul în discuție figura înscris în evidențele agricole din perioada 1959-1962, în temeiul Legii fondului funciar, pentru suprafața de 0,17 ha teren situată în . s-a emis după defunctul B. D. titlul de proprietate nr.3658/19.12.2008 (f.144) pe numele tuturor moștenitorilor.
Cu toate acestea, prin sentința civilă nr. 2354/13.05.2008 a Judecătoriei Suceava (f.112- 114 dosar), rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 228/24.10.2008 a Tribunalului Suceava s-a stabilit cu putere de lucru judecat că suprafața de 1800 m.p. teren situat în municipiul Suceava, . nu face parte din masa succesorală rămasă după defunctul B. D., reținându-se că potrivit testamentului autentificat sub nr.184/21.03.1970, defunctul B. D. a dispus de casa și terenul aferent acesteia, situate în ., în favoarea copiilor din prima căsătorie, menționându-se că terenul provine de la prima soție, defuncta B. A..
Față de considerentele mai sus arătate, văzând că, în legătură cu partajarea terenului situat în municipiul Suceava, ., părțile din prezenta cauză s-au mai judecat anterior în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Suceava în care instanța s-a pronunțat prin sentința civilă nr.2354/13.05.2008 rămasă definitivă prin respingerea recursului, instanța a constatat că excepția invocată de pârâta I. E. este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 1201 cod civil există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și în contra lor, în aceeași calitate.
Analizând excepția invocată și prin prisma dispozițiilor art. 166 Cod procedură civilă, s-a constatat că, în speță există autoritate de lucru judecat întrucât este dată tripla identitate cerută de art.1201 Cod civil: de persoane, de obiect și de cauză, iar prima hotărâre prin care Judecătoria Suceava a soluționat partajarea averii succesorale rămasă după defunctul B. D. este irevocabilă și a rezolvat definitiv în fond procesul dintre părți.
Așa fiind, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta I. E. și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta în data de 28 decembrie 2012 prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare aceleași instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că hotărârea primei instanțe este esențialmente nelegală și netemeinică, fiind dată cu interpretarea greșită și încălcarea normelor legale care reglementează materia autorității de lucru judecat, prevăzută de art. 1201 cod civil.
În dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, unde s-a pronunțat sentința civilă nr.2354/13.05.2008, cererea sa de chemare în judecată nu a avut același obiect, aceeași cauză si aceleași părți.
În acest ultim dosar a solicitat radierea intabulării terenului din litigiu a pârâților B. P., I. E. și a moștenitorilor defunctului B. I., care s-au intabulat în baza unei sentințe de partaj pronunțată în temeiul unei tranzacții nule, nevalabile după lege.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această cerere, motiv de casare a hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare. Prin urmare, nu este dată tripla identitate și nici autoritatea de lucru judecat.
Nu este adevărat că părțile litigante s-au mai judecat într-un alt dosar de partaj în care s-ar fi partajat suprafața de 1700 m. p., în realitate suprafața de 2000 m. p. situată în Suceava, ., jud. Suceava.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la partajarea întregului teren ce face obiectul litigiului dedus judecății.
Pe fondul cauzei a arătat că L. M., este fiica defunctului B. D., decedat la data de 3.04.1987, rezultată din a doua căsătorie, încheiată în iunie 1948, cu defuncta sa mamă, B. E. (fostă S.).
Tatăl său, B. D., a fost căsătorit prima dată cu A. B., fostă Deremia, decedată la data de 22.12.1947.
Din această primă căsătorie au rezultat 4 copii și anume B. P., B. C., decedat, reprezentat de copiii lui, I. E., B. A. M., B. E., B. G., decedat în anul 1997, fără moștenitori, B. I., decedat data de 2.02.2009, reprezentat de soția sa B. T., de fiica B. L. și de fiul B. C.. Cu a doua soție, E., tatăl său B. D. a avut doi copii, pe L. M. și pe defunctul ei frate, B. M., pe care ea îl moștenește, conform certificatului de moștenitor anexat.
După 30 de ani de la decesul primei soții a tatălui său, B. D., survenit la 20 dec. 1947, respectiv la data de 20 aprilie 1977, fratele său B. C. 1-a chemat în judecată pe tatăl său, B. D. și pe frații G., P. și I., pentru a se face partajul succesoral după mama reclamantului și soția tatălui său, defuncta B. A..
Reclamantul B. C. a solicitat în cererea introductivă de partaj succesoral în care ea nu era parte, să se împartă atât suprafața de 0,18 ha teren, situat în Suceava, ., cât și construcțiile existente pe suprafața de 900 mp curți clădiri, inclusă în suprafața totală de 1800 mp, respectiv casa părintească rămasă după defuncții lor părinți, B. D. și E., cât și casa proprietatea pârâtului B. P..
Terenul în suprafață de 18 ari (suprafața de 9 ari teren arabil și suprafața de 9 ari teren curți clădiri) nu a aparținut niciodată defunctei B. A., mamei pârâților și respectiv primei soții a tatălui ei, B. D..
Acest teren figurează în evidențele de rol agricol din anii 1956 - 1958, vol. IV, pag. 57 Burdujeni, pe numele tatălui său, B. D. și al mamei sale, B. E..
Nici tatăl și nici mama lor nu le-a dat acest teren, martorul C. este martor mincinos, iar în arhivele naționale de stat și notariale de stat nu există acte în acest sens.
Terenul în cauză a fost înscris la C.A.P. Din aceste motive la cererea sa, prin sentința civilă nr. 353/24 ian. 2008 a Judecătoriei Suceava, dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, Comisia de fond funciar Suceava, a fost obligată să-i pună în posesie pe moștenitorii tatălui ei, defunctul B. N. D. și să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate cu privire la suprafața de 18 ari teren intravilan, situat la locul "În grădină", compusă din suprafața de 0,09 ha curți clădiri și suprafața de 0,09 ha teren grădină.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța a reținut în considerentele acestei sentințe că terenul inițial a fost reconstituit moștenitorilor defunctului său tată, B. N. D., prin adeverința de proprietate nr._/11.09.1991, fiind inclus în suprafața totală de 2,06 ha, cu care figurează vechiul proprietar B. D., în rolul agricol, împreună cu B. E.
S-a mai reținut că, deși în adeverința de proprietate este înscrisă suprafața totală de 2,06 ha teren, totuși, în T.P. nr. 2081/15.04.1997, emis după același defunct, B. N. D., apare înscrisă suprafața de 1,74 ha, în loc de 2,06 ha, mai puțin cu suprafața de 0,18 ha teren, situați în ..
Ulterior executării acestei sentințe s-a eliberat T.P. nr. 3658/19.12.2008, emis după defunctul B. N. D., pentru reclamantă și pentru frații săi B. I., B. C., B. P., B. M. și B. G..
În dosarul nr. 2088/1977 de partaj succesoral, unde pârâții și tatăl său au încheiat o tranzacție, aceștia au indus în eroare instanța cu privire la adevăratul regim juridic al terenului în suprafață de 0,18 ha, situat în Suceava, ., ei încheind tranzacția tocmai pentru ca instanța să nu mai verifice care a fost proprietarul terenului împărțit voluntar.
Dacă ar fi avut acte că acel teren ar fi aparținut mamei lor, desigur că ar fi făcut un partaj la notar și nu la instanță.
Deosebit de aceasta, este de observat că, așa cum a rezultat din considerentele hotărârii de consfințire a tranzacției, dată în anul 1977, când terenul se afla în patrimoniul C.A.P, neaflându-se în circuitul civil, părțile care au încheiat tranzacția au declarat mincinos că nu sunt membrii C.A.P și că terenul nu aparține C.A.P Burdujeni, fiind teren construcții.
Această situație a fost infirmată de adeverința nr._/15.07.1993 a Primăriei municipiului Suceava, din care a rezultat că terenul a fost predat la C.A.P Burdujeni și înscris în rolul agricol pe anii 1956 - 1958 al defuncților părinți, B. N. D. și E..
Această tranzacție este nulă absolut, întrucât părțile care au tranzacționat au dispus de un bun, care nu le aparținea și care nu aparținea moștenirii rămase după defuncta B. A., a cărui proprietar coindivizar era și ea.
Pe de altă parte, această tranzacție nu s-a încheiat între toți moștenitorii adevăratului proprietar, B. E., mama sa și B. D., soțul acesteia și tatăl ei.
Cu privire la imobilele tranzacționate, pârâții în calitate de succesori ai defunctei B. A., nu erau coproprietarii imobilelor și nu se aflau în stare de indiviziune, neputând moșteni ceea ce nu aparținea autoarei lor, defunctei B. A..
Cât îl privește pe tatăl său, B. D., care a declarat în tranzacție că nu are pretenții la moștenirea rămasă după soția sa și că lasă totul fiilor săi, această declarație privește doar bunurile moștenite de el de la prima sa soție, A., din care suprafața de 18 ari nu face parte.
Tranzacția, ca și convenție a părților, este lovită de nulitate absolută, întrucât îi lipsește una din condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor și anume cauza licită, prevăzută de art. 948 pct. 4 C. civ.
Conform art. 966 C. civ, obligația fondată pe o cauză nelicită nu poate avea nici un efect.
Conform art. 968 C. civ, cauza este nelicită, când este prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
În fapt, la data de 3.04.1987 a decedat defunctul B. D., autorul lor, după care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 3658/19.12.2008.
Defunctul B. D. este tatăl firesc al reclamantei L. M., al pârâtului B. P., al defunctului B. I., al defunctului B. C., al defunctului B. M., al defunctului B. G..
Reclamanta L. M., împreună cu defunctul B. M. sunt copii defunctului B. D. și ai celei de a doua soții a sa, defuncta B. E..
Pârâtul B. P. împreună cu defuncții B. I., B. C. și B. G. sunt copii defunctului B. D. și a primei sale soții, defuncta B. A..
Terenul de 1700 mp a fost dobândit în anul 1956, de către defunctul B. D. împreună cu a doua sa soție, defuncta B. E., prin vânzare-cumpărare. Întrucât în fapt la locul litigiului se află o suprafață mai mare de 1700 mp teren, circa 2000 mp, a solicitat instanței să împartă toată suprafața de teren.
În atare situație, jumătate din acest teren i se cuvine reclamantei L. M., în calitate de fiică a defuncților B. D. și E. și de moștenitoare a defunctului B. M..
Din cealaltă jumătate de teren urmează să primească reclamanta L. M. 2/5 p.i, respectiv 1/5 p.i care i se cuvine ei și 1/5 p.i care i se cuvine fratelui ei, defunctului B. M., pe care-1 moștenește, pârâtul B. P. 1/5 p.i, moștenitorii defunctului B. I. 1/5 p.i, moștenitorii lui B. C. 1/5 p.i, (de cota defunctului B. G. urmând să beneficieze toți moștenitorii).
În concluzie, reclamantei L. M. i se cuvine cota totală de 7/10 p.i din cota de 10/10 p.i.
C. de 3/10 p.i urmează să o primească ceilalți succesori.
În cauză se impune o măsurătoare a terenului care să fie făcută de un expert topo, deoarece terenul nu a fost identificat tabular sau măsurat dinainte de colectivizare.
B. P., B. I., B. C. au primit în urma împărțelii teren și bunuri de la casa nr.122 a bunicii sale S. G. și V., după mama ei B. E..
Ca mod de partajare, reclamanta L. M., având în vedere că are o cotă majoritară de 7 părți din 10, a solicitat să primească partea care i se cuvine de circa 1400 mp, în natură, respectiv în teren arabil plus parte teren curți clădiri, cu destinație de cale de acces, deoarece terenul este situat în spatele construcțiilor, iar calea de acces se poate trasa numai pe terenul curți clădiri, stăpânit în prezent de pârâtul B. P. și succesorii defunctului B. C..
Pe terenul curți clădiri se află două imobile construcții, respectiv casa părintească rămasă după defunctul B. D. și B. E., cât și casa proprietatea pârâtului B. P..
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, a considerentelor hotărârii atacate și a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat să se constate că din masa succesorală rămasă după defunctul B. D., decedat la data de 3 aprilie 1987 face parte suprafața de 1700 mp teren situat în municipiul Suceava, ., jud. Suceava, compusă din suprafața de 800 mp teren arabil și 900 mp teren curți clădiri, înscrisă în titlul de proprietate nr. 3658 din data de 19 decembrie 2008 și să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la această suprafață de teren.
În dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, reclamanta L. M., în contradictoriu cu pârâții B. I., B. P., B. E., B. A.-M. și I. E., a solicitat să se dispună partajarea suprafeței de 20 de ari teren situată în municipiul Suceava, ., cartier Burdujeni . după defunctul B. D..
Prin sentința civilă nr. 2354 din data de 13 mai 2008 a Judecătoriei Suceava, instanța a respins acțiunea de partaj succesoral ca nefondată, cu argumentul că bunul imobil după care se solicită partajul, nu face parte din masa succesorală rămasă după defunctul B. D..
Astfel, s-a reținut că prin testamentul autentificat sub nr. 184 din data de 21 martie 1970, defunctul B. D. a dispus de casa și terenul aferent situată în . în favoarea fiilor săi din prima căsătorie, B. C. și B. I. iar în cuprinsul testamentului se precizează că terenul situat în . provine de la soția pârâtului din prima căsătoriei iar casa, parte prin construcție iar parte prin moștenire de la prima soție.
A mai reținut instanța că prin sentința civilă nr. 3343 din data de 29 august 1977, între moștenitorii după defuncta B. A., prima soție a defunctului B. D., a intervenit o tranzacție, fiind împărțite bunurile rămase după defuncta mai sus arătată și anume, imobilele și terenul situate în . iar în dispozitivul sentinței civile arătate mai sus se arată că pârâtul B. D. nu are pretenții cu privire la această moștenire și lasă totul fiilor săi care stăpânesc totul.
Sentința civilă nr. 2354 din data de 13 mai 2008 a Judecătoriei Suceava a rămas irevocabilă la data de 29 octombrie 2008, prin respingerea recursului declarat în cauză prin Decizia nr. 2208 din data de 29 octombrie 2008 a Tribunalului Suceava și a intrat în puterea lucrului judecat.
Ambele dosare au avut aceleași părți, același obiect și aceeași cauză și anume, partajul suprafeței de teren situată în municipiul Suceava, ., cartier Burdujeni . argumentul că face parte din masa succesorală rămasă după defunctul B. D., neavând relevanță faptul că în prezenta cauză, reclamanta-recurentă a solicitat partajul suprafeței de 1700 mp teren iar în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, s-a solicitat partajul suprafeței de 2000 mp situată în aceeași locație. De altfel, în cererea de chemare în judecată din prezenta cauză, reclamanta a indicat faptul că, întrucât în fapt la locul litigiului se află o suprafață mai mare de 1700 mp teren, circa 2000 mp, solicită instanței să se împartă toată suprafața de teren ce se va găsi la măsurătorile pe care le va face expertul cadastral topometric(f.3-ds. fond), această solicitare demonstrând faptul că între cele două dosare există identitate de obiect.
De asemenea, nu are relevanță faptul că în prezenta cauză, reclamanta a invocat faptul că suprafața de 1700 a fost dobândită în anul 1956 de către defunctul B. D. împreună cu a doua sa soție, B. E., prin vânzare-cumpărare, atâta timp cât în cererea de chemare în judecată din dosarul nr._ a invocat practic același lucru și anume că în timpul căsătoriei, părinții săi au cumpărat împreună terenul în litigiu cu care apoi s-au înregistrat în rolul agricol iar prin hotărârea judecătorească anterioară s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că suprafața de teren în litigiu nu face parte din masa succesorală rămasă după defunctul B. D. D. și provine de la prima soție a defunctului, B. A..
Tribunalul reține că pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni, soluția dată de prima instanță având putere de lucru judecat într-o nouă acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept.
De asemenea, ceea ce interesează sub aspectul autorității de lucru judecat este cauza raportului juridic al dreptului, pus în discuție, iar nu cauza acțiunii civile în ansamblul ei. Cauza dreptului constituie cauza cererii de chemare în judecată și identitatea ei în două litigii între aceleași părți, cu privire la același obiect, atrage excepția autorității de lucru judecat.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 al. 2 Cod civil, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Prin urmare, instanța de fond nu putea înlătura autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2354 din data de 13 mai 2008 a Judecătoriei Suceava( dosar nr._ ), prin care s-a respins acțiunea de partaj succesoral formulată de către reclamanta-recurentă cu privire la acest imobil, cu argumentul că acest bun imobil nu face parte din masa succesorală rămasă după defunctul B. D. iar situația de fapt stabilită și dezlegarea dată problemelor de drept litigioase ridicate de reclamantă prin această hotărâre judecătorească, rămasă irevocabilă, se bucură de putere de lucru judecat în prezenta cauză, prezumția de lucru judecat impunând consecvența în judecată și anume faptul că ceea ce s-a constatat și s-a statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o alta.
Astfel, tribunalul reține că actul jurisdicțional( ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității și efecte de opozabilitate față de terți. Efectul negativ al puterii de lucru judecat (care se impune cu aceeași forță juridică atât părților și instanței care judecă din nou un litigiu dintre părți), interzice reluarea verificării jurisdicționale asupra acelorași aspecte care au fost deja tranșate în cadrul unui proces( în care părțile, beneficiind de respectarea dreptului la apărare și de toate garanțiile procesuale și-au afirmat și respectiv, și-au apărat drepturile).
Chiar și fără o consacrare legală expresă, acceptarea efectului pozitiv al lucrului judecat apare ca o necesitate juridică evidentă, funcția lui corespunzând nevoii de a se evita pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceleași chestiuni de fapt și de drept, prin raportare și la efectul exclusiv și obligatoriu al lucrului judecat atât între părți cât și pentru instanță când judecă din nou un litigiu între aceleași părți, litigiu în cadrul căruia se invocă chestiuni de fapt și de drept litigioase care au fost tranșate în mod definitiv și irevocabil prin hotărâri judecătorești anterioare.
Prin urmare, în mod corect a admis instanța de fond excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta-intimată I. E. și a respins noua acțiune de partaj succesoral ca inadmisibilă.
Motivul de recurs referitor la faptul că tranzacția încheiată în dosarul nr. 2088/1977 al Judecătoriei Suceava este nulă absolut, nu poate fi primit, având în vedere că reclamanta-recurentă nu a învestit instanța de fond cu o astfel de cerere iar în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, după cum rezultă din dispozițiile art. 294 al. 1 Cod pr. civilă coroborate cu cele ale art. 316 Cod pr. civilă.
În plus, reclamanta-recurentă a promovat deja o acțiune prin care a solicitat constatarea nulității absolute a tranzacției încheiate de antecesorul său în dosarul nr. 2088/1997 al Judecătoriei Suceava, pe motiv că părțile care tranzacționau au dispus de un bun care nu le aparținea și care nu aparținea moștenirii rămase după defuncta B. A., după cum rezultă din copia acestei acțiuni depuse la f. 145-ds. fond, acțiune ce a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 5779 din data de 20 decembrie 2010 a Judecătoriei Suceava( dosar nr._ ), rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat în cauză prin Decizia nr. 1774 din data de 12 decembrie 2011 a Tribunalului Suceava( dosar nr._ ), cu argumentul că, din probatoriul administrat în cauză în acel dosar rezultă că suprafața de teren de 1800 mp teren ce a făcut obiectul tranzacției a aparținut primei soții a defunctului, B. A. iar defunctul a recunoscut în tranzacție că terenul aparține primei sale soții, fiind dobândită cu titlu de zestre de la părinții ei(f.161-ds. fond) iar această hotărâre se bucură de autoritate de lucru judecat între părți.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că în acest ultim dosar a solicitat radierea intabulării terenului din litigiu a pârâților B. P., I. E. și a moștenitorilor defunctului B. I., care s-au intabulat în baza unei sentințe de partaj pronunțată în temeiul unei tranzacții nule, nevalabile după lege și că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această cerere, motiv de casare a hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare, tribunalul constată că acest motiv de recurs este neîntemeiat, în contextul în care reclamanta-recurentă nu a învestit prima instanță cu acest capăt de cerere iar în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, după cum rezultă din dispozițiile art. 294 al. 1 Cod pr. civilă coroborate cu cele ale art. 316 Cod pr. civilă.
Cum în cauză este dată excepția autorității de lucru judecat reținută de prima instanță, analiza celorlalte motive de recurs referitoare la istoricul parcelei și la considerentele celorlalte hotărâri judecătorești din litigiile dintre părți(critici care privesc, de fapt, aspecte de fond), este inutilă, astfel încât, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta L. M., domiciliată în municipiul Suceava, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 6140 din data de 19 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții B. P., domiciliat în municipiul Suceava, . bis, jud. Suceava, B. T., B. L., B. C., domiciliați în municipiul Suceava, .. 16,, ., ., I. E., B. E. și B. A.-M., domiciliați în municipiul Suceava, ., jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
B. I. E. I. G. V. E. L.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.E.L.
Judecător fond F. M.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./25.06.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2172/2013. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 975/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
