Fond funciar. Decizia nr. 73/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 1816/285/2012
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 73/2013
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător L. A.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul P. C. domiciliat în A.,nr. 514,CP_,jud. Suceava împotriva s.c.nr.3371/18.09.2012 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații P. E. domiciliat în A., nr.309,CP_,jud. Suceava și C. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR A. (PRIN PRIMAR) cu sediul în A.,CP_,jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-reclamant și reprezentanta intimatei C. C. A., d-na av. Bereholschi A. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că a fost formulată întâmpinare de către intimata C. C. de Fond Funciar A. și înmânează un exemplar recurentului pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Instanța pune în discuție excepția nemotivării recursului în termen invocată de intimata C. C. A. prin întâmpinare.
Reprezentanta intimatei, av. Bereholschi A. M. arată că recurentul a promovat recursul înregistrat la Judecătoria Rădăuți la data de 1 octombrie 2012 iar la data de 7 noiembrie 2012 a depus motivele de recurs depășind cu mult termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru motivarea recursului. Astfel, aceasta solicită admiterea acestei excepții și anularea recursului.
Recurentul arată că a avut apărător angajat care nu și-a îndeplinit atribuțiile corespunzătoare și deși i-a solicitat avocatului să-i motiveze recursul iar aceasta din urmă a fost de acord, recursul nu a fost motivat. Astfel, lăsându-se în baza reprezentantului a ajuns în situația de a-și motiva până la urmă singur recursul în momentul în care a aflat că avocatul nu și-a îndeplinit această atribuție. D. fiind acestea, recurentul solicită respingerea excepției.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției nemotivării.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 21.03.2012, reclamanții P. C. și P. E. în contradictoriu cu pârâta C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., reprezentată prin primar, au solicitat instanței obligarea pârâtei la plata de daune-interese compensatorii în sumă de 36.347 lei, reprezentând echivalentul prejudiciului produs prin neexecutarea totală a obligației.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin decizia civila nr.728 din 20 septembrie 2011 a Tribunalui Mureșului, decizie rămasa definitivă și irevocabilă, primarul comunei A. a fost obligat la plata unor daune cominatorii de cate 50 de lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu momentul pronunțării si pana la executarea obligației.
Conform acestei decizii, C. Locala de fond funciar A. avea obligația să îi pună în posesie cu suprafața de 1,41 ha teren situat pe raza comunei A., jud. Suceava, suprafața înscrisă în titlul de proprietate nr.671/10.06.1995, conform amplasamentelor din acest titlu de proprietate.
Întrucât în această situație pârâții nu s-au conformat obligației instanței si in raport cu decizia XX/2005 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, solicită transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii, în vederea executării acestora pe calea executării silite.
Mai arată reclamanții că au făcut nenumărate demersuri de a-i determina pe pârâți să-și îndeplinească obligațiile, dar aceștia au manifestat o atitudine de dispreț.
În drept, s-au invocat prevederile art.1073 Cod civil.
În întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii civile, ca neîntemeiată.
A arătat că, prin acțiunea promovată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, reclamanții P. C. și P. E. solicită, cu rea-credință, obligarea Comisiei de fond funciar A. la plata de "daune interese compensatorii în sumă de_ lei, reprezentând echivalentul prejudiciului nerealizat prin neexecutarea totală a obligației, arătând că aceasta a manifestat o atitudine de dispreț și a refuzat punerea în posesie a reclamanților, obligație ce decurge din decizia civilă nr. 728/20.09.2011 a Tribunalului M., definitivă și irevocabilă.
Consideră că acțiunea de față este lipsită de temei legal și este exercitată cu rea - credință, reclamanții abuzând de drepturile procedurale care le-au fost conferite de lege, dovadă fiind înscrisurile ce le-au anexat întâmpinării și susținerile pe care le prezintă mai jos.
Imediat după aflarea pronunțării deciziei sus-menționate, reclamanții au fost invitați cu adresa nr. 9450/22.09.2011 la sediul Comisiei comunale de fond funciar A. pentru se prezenta în ziua de 23.09.2011 și a pune în executare hotărârea judecătorească, în condițiile în care au fost instituite daune cominatorii de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere în sarcina primarului comunei A. până la executarea obligației impuse prin decizia nr. 728/20.09.2011.
Reclamanții au refuzat executarea obligației, motivat de faptul că din discuțiile purtate cu membrii comisiei și-au dat seama că punerea în posesie urmează a se efectua pentru suprafața de 1,41 ha teren, din care 0,24 ha situați la locul P. (dovadă este procesul-verbal încheiat în acest sens la data de 23.09.2011), suprafață pe care au refuzat să o primească.
Totodată, membrii Comisiei s-au deplasat în teren, au marcat cu țăruși amplasamentele pentru care urmează a se efectua punerea în posesie și au întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 9488/23.09.2011.
La aceeași dată de 22.09.2011, comisia a formulat adresa nr. 9412/22.09.2012 către Tribunalul M., pentru a le înainta în scris dispozitivul hotărârii pronunțate în dosarul nr._, răspuns ce a fost trimis și înregistrat la registratura comisiei de fond funciar A. cu nr._/19.10.2011.
De la data pronunțării deciziei nr. 728/20.09.2011 și până în prezent s-a purtat în permanență o asiduă corespondență cu reclamanții, care au fost invitați în nenumărate rânduri pentru a se deplasa împreună în teren și pentru a executa punerea în posesie prin delimitarea amplasamentelor prevăzute în titlul de proprietate nr. 671/1995, punându-le în vedere că refuzul acestora de a se conforma deciziei Tribunalului M. lipsește comisia comunală de culpa neexecutării.
În continuare, pârâta a prezentat lista invitațiilor adresate în această perioadă de timp reclamanților.
Mai arată că până în prezent hotărârea judecătorească nu a putut fi pusă în aplicare deoarece reclamanții au refuzat constant punerea în posesie. Motivul este acela că ei solicită, în mod nejustificat, punerea în posesie cu întreaga suprafață de 1,41 ha teren pe amplasamentul situat la locul numit G., or comisia comunală nu poate excede dispozitivului deciziei nr. 728/20.09.2011, care prevede clar că obligația de punere în posesie prin delimitare în teren se referă la amplasamentele înscrise în titlul de proprietate nr. 671/10.06.1995 ( 1.17 ha grădină si 0.24 ha P. S.).
Din petiția nr. 187/09.01.2012 depusă de reclamantul P. C., reiese clar refuzul acestuia de a accepta și semna punerea în posesie cu suprafața de 1,17 ha G. și 0,24 ha P. S., solicitând și insistând permanent ca întreaga suprafață de 1.41 ha să-i fie atribuită în G..
Aceeași poziție au menținut-o în decursul timpului la toate întrunirile la care s-au prezentat și aceeași poziție au exprimat-o și în scris prin răspunsurile adresate Comisiei. Cu toate acestea, au refuzat să semneze procesele-verbale încheiate cu ocazia ședințelor la care au luat parte, fiind profund nemulțumiți de modul de punere în aplicare a deciziei nr. 728/20.11.2011. De asemenea, au refuzat semnarea procesului-verbal de punere în posesie nr. 9488/23.09.2011.
Deși în cererile adresate comisiei solicită punerea în posesie cu suprafața de 1,41 ha conform titlului de proprietate nr. 671/1995, reclamanții ignoră că această suprafață totală se compune din 1,17 ha G. și 0,24 ha P. S., insistând fără temei în atribuirea întregului amplasament de 1,41 ha în G. și amenințând membrii comisiei cu formularea de plângeri penale.
Din actele dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că subscrisa comisie nu a stat în pasivitate,dimpotrivă, a efectuat demersuri pentru punerea în posesie, solicitând sprijin și Comisiei Județene Suceava, dovadă fiind adresa nr. 2000/22.02.2012.
Daunele-interese reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare ori cu întârziere a obligației de către debitor. Astfel, daunele-interese compensatorii sunt despăgubirile ce se acordă de către instanță pentru a compensa prejudiciul suferit de creditor în cazul neexecutării, executării parțiale sau executării defectuoase a obligațiilor. Prin faptul neexecutării sau a executării necorespunzătoare se declanșează răspunderea civilă a debitorului.
Or, așa cum a arătat, în acest caz hotărârea nu a putut fi executată datorită refuzului constant al reclamanților de a accepta punerea în posesie prin delimitare în teren cu suprafețele evidențiate în titlul de proprietate nr. 671/1995. Ca atare, considerăm că de la data pronunțării și până în prezent nu există nicio dovadă din care să rezulte refuzul nostru de executare, astfel că cererea de transformare a daunelor cominatorii în daune compensatorii este inadmisibilă.
Întrucât din înscrisurile depuse la dosar reiese că instituția a întreprins toate demersurile posibile pentru executarea hotărârii, iar reclamanții cu rea-credință au refuzat punerea în posesie, în cauză nu este dat refuzul ei de a executa dispozitivul deciziei nr.728/20.09.2011 a Tribunalului M., drept pentru care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitarea de a fi achitate daune compensatorii pentru lipsa de folosință a terenului aferente ultimilor trei ani solicită respingerea cererii ca nefondată,. întrucât obligația de punere în posesie cu suprafața de 1,41 ha a fost instituită prin decizia nr. 728/20.09.2011, or pentru perioada solicitată, în sarcina Comisiei nu fusese instituită o asemenea obligație. Cu toate acestea, încă de la emiterea titlului de proprietate nr. 671/1995 și până în prezent reclamanții dețin suprafețele înscrise în acest titlu de proprietate, astfel că în cauză nu poate fi vorba de lipsă de folosință.
În vederea soluționării cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că plângerea promovată nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit titlului de proprietate nr.871/1995, în favoarea reclamanților, în indiviziune, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1,41 ha teren pe raza comunei A..
Prin sentința civilă nr.1871/28 mai 2010 a Judecătoriei Rădăuți, așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr.728/20.09.2011 a Tribunalului M., irevocabilă, a fost admisă cererea formulată de P. C. și P. E. împotriva Comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. și Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, în consecință, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a fost obligată la punerea în posesie a reclamanților, prin delimitarea în teren, cu întreaga suprafață de 1,41 ha teren situată pe raza comunei A., jud. Suceava, înscrisă în titlul de proprietate nr.671/1995, conform amplasamentelor din acest titlu de proprietate, de asemenea, primarul comunei A. a fost obligat la plata de daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu momentul pronunțării hotărârii și până la executarea obligației.
La data de 23.09.2011, pârâta C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr.9488, în care au fost înscrise terenurile ce au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, întocmai pe amplasamentele înscrise în titlul de proprietate nr.671/1995, anume:
- 2.400 m.p. fânețe, extravilan, la locul „Poiana”, cu vecinii – L. D. (N), Hrincescu I. (E), R. G. (S) și Clitean (V);
- 9200 m.p. arabil, intravilan, la locul „G.”, cu vecinii: Mictar T. (N), Preutese I. (E), Preutese I. (SD) și Toloaca comunală (V);
- 2000 m.p. pășune, intravilan, la locul „G.”, cu vecinii: Mictar T. (N), Preutese I. (E), Preutese I. (S), T. comunală (V);
- 500 m.p. curți-construcții, intravilan, la locul „G.”, cu vecinii: Mictar T. (N), Preutese I. (E), Preutese I. (S), T. comunală (V);
însă reclamanții, convocați de comisia locală prin adresa 9450/22.09.2011, au refuzat să semneze procesul-verbal, cu argumentul că terenul de la locul „P.”, extravilan, nu reprezintă vechiul amplasament pe care l-au avut în proprietate anterior preluării în patrimoniul CAP-ului, ei fiind îndreptățiți să primească acest teren, în intravilan, pe amplasamentul „G.”.
De vreme ce prin hotărârea judecătorească irevocabilă de care se prevalează reclamanții s-a statuat obligația comisiei locale de a proceda la punerea în posesie a reclamanților cu suprafața totală de 1,41 ha teren, pe amplasamentele înscrise în titlul de proprietate nr.671/1995, iar pârâta s-a conformat, executând obligația, nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtei, conform art.1357 Cod civil, căci în sarcina pârâtei nu poate fi reținută săvârșirea unei fapte ilicite, săvârșită cu vinovăție.
Reclamanții nu sunt îndreptățiți la cheltuieli de judecată, în urma respingerii capătului principal al cererii.
Împotriva acestei sentințe, cu nr.3371/18.09.2012 a Judecătoriei Rădăuți a declarat recurs recurentul-reclamant P. C. la data de 1 oct.2012 arătând că motivele de recurs le va depune ulterior.
În data de 7.11.2012 recurentul a depus, prin Serviciul Registratură al tribunalului Suceava motivele de recurs, prin care a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică. De asemenea ,în data de 27.12.2012 acesta împreună cu reclamantul P. E. au depus o completare la motivele de recurs.
Legal citată, intimata C. C. A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nemotivării în termen a recursului, excepție care a fost pusă în discuția părților de instanță în ședința publică din data de 11.01.2013.
Analizând cu prioritate excepția nemotivării recursului în termen invocată de intimata C. C. de fond funciar A. prin întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art.137 alin.(1)Cod procedură civilă conform cărora”Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos,în totul sau în parte, cercetarea fondului pricinii.” instanța reține:
Conform art.303 alin. 1 C.p.c ,recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Ca atare termenul de depunere a motivelor de recurs are întotdeauna aceeași durată cu termenul pentru exercitarea recursului, adică 15 zile de la comunicare ,conform art. 301 coroborat cu art.101 alin.1 C.p.c.
În cauza de față, după cum rezultă din dovada de comunicare(fila 69 dosar fond), sentința civilă nr.3371/ 18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți a fost comunicată recurentului P. C. la data de 26.09.2012, procedura de comunicare fiind legal îndeplinită, conform disp. art.92 alin. 3 C.p.c.
Împotriva sentinței, recurentul reclamant a formulat recurs în data de 1.10.2012, cererea de recurs nefiind însă motivată în fapt și în drept. Este adevărat că ulterior, la data de 7.11.2012 și la data de 27.12.2012 recurentul a depus motivele de recurs însă acestea sunt tardiv formulate, față de data comunicării hotărârii, 26.09.2012.
Ultima zi pentru depunerea motivelor de recurs s-a împlinit la data de 14.10.2012 în condițiile în care termenul de recurs nu a fost prelungit în condițiile art.303 alin.5 C.p.c.
Este adevărat că potrivit art.304 indice 1 C.p.c. ,recursul declarat împotriva unei hotărâri care,potrivit legii, nu poate fi atacată, cu apel nu este limitată la motivele de casare prevăzute de art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele însă aceasta nu înseamnă că cererea de recurs poate fi motivată până la prima zi de înfățișare, întrucât art.287 C.p.c. nu este situat în titlul privitor la judecata apelului. Or, art.316C.p.c. îngăduie ca în recurs să se poată aplica dispozițiile privitoare la judecata în apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor din recurs. Așadar și în acest caz, recursul trebuie motivat în termenul prevăzut de art.303 alin. 1 C.p.c.
Cum prin memoriile depuse ulterior datei de 14.10.2012, recurentul nu a invocat motive de ordine publică ,iar recursul nu a fost motivat prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termen legal imperativ, față de dispozițiile art. 302 indice 1 și 306 C.p.c. instanța reține că excepția procesuală invocată este întemeiată, cu consecința admiterii acesteia și anulării recursului ca nemotivat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția nemotivării în termen.
Anulează recursul declarat de recurentul P. C. domiciliat în A.,nr. 514,CP_,jud. Suceava împotriva s.c.nr.3371/18.09.2012 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații P. E. domiciliat în A., nr.309,CP_,jud. Suceava și C. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR A. (PRIN PRIMAR) cu sediul în A.,CP_,jud. Suceava, ca nemotivat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. A. I. M. L. A.
Red L.A
Tehnored.L.A.
2 ex./ 28.01.2012
| ← Anulare act. Decizia nr. 402/2013. Tribunalul SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
