Fond funciar. Decizia nr. 96/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 13358/86/2012
Dosar nr._ - contestație în anulare –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 96
Ședința publică din data de 19 APRILIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: L. A.
JUDECĂTOR: A. I. M.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii I. R. a N. și M. M., ambii domiciliați în comuna Vama, ..155, județul Suceava împotriva deciziei civile nr. 1732 din data de 25 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. _ , intimați fiind C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. DE F. FUNCIAR VAMA, I.C.A.S. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Voluntari, ., județul Ilfov și L. N., domiciliat în comuna Vama, . Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul I. R. asistat de avocat M. N., care asigură reprezentare juridică și contestatoarei M. M., și avocat D. V. pentru intimatul L. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă s-a depus la dosar, înaintată prin fax, întâmpinarea formulată de intimata C. de F. Funciar Vama ( fila 29).
Instanța având în vedere împrejurarea că intimatul L. N. a formulat întâmpinare, (depusă la un termen anterior de judecată) procedează la a înmâna un exemplar de pe acesta apărătorului ales al contestatorilor pentru a li se da posibilitatea de a lua act de conținutul acesteia, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată contestația în anulare în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat M. N. pentru contestatori solicită admiterea contestației formulate în temeiul disp. art.318 Cod procedură civilă, iar în conformitate cu art.503 alin.2 pct.2 Noul cod de procedură civilă apreciază că judecarea recursului prin soluția pronunțată a fost făcută prin săvârșirea unor greșeli materiale esențiale, determinante pentru soluția dată în cauză.
Este real faptul că expertul M. V. nu a respectat procesul verbal de punere în posesie deși face referire la planul parcelar depus la filele 7-14 ds. fond și nici nu a ținut cont de inventarul coordonatelor, efectuând măsurători care au dat un surplus de teren neexistent și astfel a determinat pronunțarea unei soluții greșite.
Apreciază că se impunea ca instanța de control judiciar să pronunțe o hotărâre de casare cu trimitere a cauzei spere rejudecare și întocmirea unei noi expertize pentru lămurirea situației referitoare la anularea parțială a hotărârii comisiei județene cu privire la suprafața de 1,5 ha teren vegetație forestieră.
Se reține prin decizia contestată că modalitatea de efectuare a expertizei nu poate constitui motiv de nelegalitate, discuțiile cu acesta nefiind decât simple afirmații nesusținute cu probe așa că nu este incident nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de disp. art.III al.,lit.a pct.i din Legea 169/1997, recursul fiind respins.
În consecință, apreciind că judecarea recursului și soluția a fost pronunțată prin săvârșirea unor greșeli materiale esențiale, în speță sunt incidente dispozițiile art.318 din Codul de procedura civilă, impunându-se ca instanța de control judiciar să admită recursul, să dispună casarea cu trimitere pentru a fi clarificata identificarea terenurilor din înscrisurile depuse rezultând cu claritate ca s-a procedat intenționat la amânarea punerii în posesie, la efectuarea identificării în absenta lor, la suprapunerea voită a planurilor de situație cu privire la suprafața de 1,5 ha in așa fel incit să fie favorizat intimatul L. N., astfel încât în temeiul disp.art.318 din Codul de procedura civilă solicitată admiterea contestației în anulare.
Avocat D. V. pentru intimatul L. N. solicită respingerea contestației în anulare apreciind că dispozițiile art.318 alin.1 teza I nu sunt date în cauză.
Precizează că doctrina a statuat că erorile materiale sunt greșelile de fapt și nu greșeli de judecată, astfel încât apreciază că la prezenta contestație în anulare se invocă greșeli de judecată.
Ceea ce invocă contestatorii este clar o greșeală de judecată întrucât pretind că decizia civilă nr. 1732/25 septembrie 2012 a Tribunalului Suceava, este rezultatul unei greșeli materiale esențiale, care se încadrează, din punctul lor de vedere în prevederile art.318 alin.1 Cod procedură civilă.
Învederează faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și corectă în urma administrării întregului probatoriu din dosar, în cauză fiind efectuată o expertiză care a concluzionat că nu exista suprapuneri de amplasamente între proprietatea contestatorilor și cea reconstituită lui L. N., deci implicit punerea în posesia părților s-a efectuat legal.
Mai mult decât atât, instanțele au reținut corect că petenții nu fac dovada că ar deține acte de proprietate pentru 1,5 ha, că s-a stabilit legal limita vecinătățile și punerile în posesie.
De altfel, prin hotărârea 150 din 5 martie 2010 anexa 37 – 54 C. jud. Suceava a validat amplasamentul din UP 6 Tomnatic ua 183F %, ua83 G, ua 85 M, ua.108, în suprafață totală de 6,4 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea pârâtului L. N. a N..
La filele 204-206 există atașat procesul verbal de punere în posesie din care rezultă că suprafața de la amplasamentul ua83 G, nu a fost predată Ocolului Silvic Tomnatic, astfel încât această susținere nu poate constitui o greșeală de judecată.
În consecință, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la fila 30 dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la 16 aprilie 2010 și precizată ulterior ( fila 59 și respectiv 150 – 152 ), reclamanții: M. M. și I. R. în contradictoriu cu pârâții: C. județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, C. de fond funciar Vama, I. București și L. N. au solicitat anularea parțială a hotărârii nr.150 din 5 martie 2010 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului Suceava în ceea ce privește poziția nr.1 din anexa 37 – 54 doar cu privire la suprafața de 1,5 ha teren cu vegetație forestieră identică cu U.A. 108A nou formată ( și nu pentru întreaga suprafață de 6,40 ha cum s-a solicitat inițial ).
În motivarea plângerii lor, reclamanții au arătat următoarele:
Suprafața de 1,5 ha teren din subparcela nou formată 108 A (din . aparține lor din anul 2005 conform titlurilor de proprietate și a planului de proiect parcelar, încât – în mod incorect – această suprafață i-a fost atribuită pârâtului L. N. a N., motiv pentru care s-a solicitat anularea parțială a hotărârii emisă în favoarea acestora.
Plângerea a fost întemeiată pe prevederile art.III alin.(1 ), lit.ii din Legea 169/1997 modificată și completată prin Legea 245/2005.
S-au anexat plângerii: hotărârea atacată, copia procesului verbal 156 din 30 ianuarie 1995 cu schița terenului întocmit de Comisia comunală de fond funciar Vama, procesul verbal din 27 iunie 1997, copia planului de amplasament și inventar de coordonate, întocmit de ., copia procesului verbal 157, proces verbal de stabilire a vecinătăților întocmit la 14 iunie 2003, proces verbal de punere în posesie nr. 235 din 21 octombrie 2005 emis de Comisia comunală de fond funciar Vama, procesul verbal din 13 aprilie 2010 întocmit de delegații Ocolului Silvic și al Comisiei comunale de fond funciar, planul de amplasament și plan de situație întocmit de Ț. F. M., hotărârea nr. 1305 din 1 noiembrie 2005 a Comisiei jud. Suceava și a titlurilor de proprietate 845 din 2 iulie 1997, 551 din 27 iunie 1995 și 552 din 28 iunie 1995 emise de C. județeană Suceava.
Prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 36 – 41 ), Comisia comunală de fond funciar Vama, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea plângerii invocând următoarele aspecte:
- din analiza înscrisurilor aflate în evidența Comisiei locale de fond funciar, prin compararea unităților amenajistice din amplasamentul UP 6 Tomnatic – pusă la dispoziția comisiei de către Ocolul Silvic Tomnatic ca fiind libere și disponibile – nu reiese că ar exista suprapuneri de amplasamente;
- prin hotărârea 150 din 5 martie 2010 anexa 37 – 54 C. jud. Suceava a validat amplasamentul din UP 6 Tomnatic ua 183F %, ua83 G, ua 85 M, ua.108, în suprafață totală de 6,4 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea pârâtului L. N. a N., acestuia fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 12 ha pădure, prin sentința civilă 1142 din 8 august 2007 și respectiv 1376 din 18 septembrie 2008 ale Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în calitate de moștenitor al autorului L. N. a V.. Cum vechiul amplasament a fost ocupat, după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, C. comunală l-a pus în posesie pe pârât pe un alt amplasament;
- Ocolul Silvic Tomnatic a pus la dispoziția Comisiei comunale suprafața de 6,4 ha teren pădure situată în unitățile amenajistice mai sus menționate pentru validarea amplasamentului, aspect confirmat prin semnătura șefului de Ocol Tomnatic fără nici o obiecție;
- ulterior validării amplasamentului, reclamanții au susținut că, în acest sens, s-a realizat o suprapunere cu proprietatea lor, însă din actele pe care le-au depus reiese că acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 9 ha teren pădure – potrivit Legii 1/2000 – în ua 82 A%, 82 B% și 83 A%, încât unitățile amenajistice nefiind cele cu care a fost pus în posesie pârâtul nu se poate susține că ar exista o suprapunere.
S-au anexat întâmpinărilor copia hotărârii nr. 150 din 5 martie 2010, copia tabelului nominal cuprinzând anexa 37 – 54, copia procesului verbal încheiat la 13 aprilie 2010, copia procesului verbal de punere în posesie 235 din 21 octombrie 2005, copia procesului verbal de stabilire a vecinătăților din 14 iunie 2003, planul de încadrare în zonă, planul de proiect parcelar și plan de amplasament parcelă întocmite de S.C.,,Wareso Prod” S.R.L. la 24 februarie 2005, fișa tehnică a terenului cu care reclamanții au fost puși în posesie și copia deciziei nr. 937 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava.
Prin întâmpinările depuse la dosar, C. județeană de fond funciar Suceava (fila 83 ) a arătat că prin hotărârea nr. 150 din 5 martie 2010 a fost validat amplasamentul cu privire la suprafața de 6,40 ha teren cu vegetație forestieră situată pe raza comunei Vama, Ocolul Silvic Tomnatic, înscrisă la poziția nr.1 din anexa 37- 54, întrucât dreptul de proprietate a fost reconstituit prin sentința civilă nr. 1142 din 08 august 2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă și irevocabilă și învestită cu formulă executorie. Această pârâtă nu și-a exprimat punctul de vedere referitor la plângerea înaintată instanței.
Alăturat întâmpinărilor a fost trimisă documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate.
Pârâta I. București, prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 133 – 134 ) a solicitat respingerea plângerii reclamanților ca nefondată, sens în care s-au arătat următoarele:
Potrivit deciziei nr. 937 din 07 aprilie 2004, reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 9 ha teren cu vegetație forestieră situată pe raza comunei Vama, motiv pentru care Ocolul Silvic Tomnatic C-lung Mold., a pus la dispoziția comisiei locale suprafața de 9 ha teren cu vegetație forestieră pentru punerea acestora în posesie, încât a fost măsurată suprafața de 6,4 ha compusă din 3 trupuri întocmindu-se plan de situație și care a fost aprobat și de către Primăria comunei Vama. C. județeană – la propunerea Comisiei locale prin hotărârea nr. 150 din 5 martie 2010 a validat amplasamentul pentru suprafața de 12 ha teren în favoarea lui L. N., încât pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite Ocolul Silvic Tomnatic a pus la dispoziția Comisiei amplasamentele libere pe care le deținea și prin urmare reclamanții au fost puși în posesie conform fișei tehnice și a procesului verbal de punere în posesie. Mai mult decât atât, prin compararea hărților topografice și a planurilor de situație în ua 82 A%, 82 B% și 83 A%, nu există suprapunere de amplasamente deoarece unitățile amenajistice corespund. Avându-se în vedere că nu există suprapuneri de amplasament între proprietatea lor, așa cum a fost reconstituită și cea a lui L. N., iar punerea în posesie a părților s-a făcut în mod regulamentar s-a solicitat respingerea plângerii.
La rândul său pârâtul L. N. prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 136 – 137 ), a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată invocând următoarele argumente:
Prin sentința civilă nr.1142 din 8 august 2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc i-a fost admisă plângerea și s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 12 ha teren pădure și întrucât vechiul amplasament era ocupat de alte persoane prin sentința civilă nr. 1376 din 18 septembrie 2008, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a obligat C. locală de fond funciar să-l pună în posesie cu această suprafață de teren pe un alt amplasament. Prin hotărârea nr. 150 din 05 martie 2010 C. județeană de fond funciar Suceava a validat propunerea comisiei locale sens în care a fost pus în posesie cu suprafața de 6,40 ha teren pădure. Cât privește susținerea reclamanților s-a arătat că:
- aceștia nu au făcut dovada că ar deține vreun titlu de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha;
- punerea lui în posesie s-a făcut în baza comunicării Comisiei de fond funciar că suprafața de 1,5 ha pădure despre care fac vorbire reclamanții și care face parte din . liberă, fiind pusă la dispoziția Comisiei de către OS Tomnatic;
- la data de 13 aprilie 2010 când s-a încercat punerea sa în posesie nu s-a putut realiza acest lucru datorită opoziției reclamanților.
În acest sens s-au depus întâmpinărilor: copia sentinței civile nr.1376 din 18 septembrie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, copia adresei nr.4607 din 02 iulie 2009 emisă de OS Tomnatic cu suprafețele disponibile, copia tabelului nominal anexa 37 – 54, copie plan amplasament parcelă a planului de încadrare în zonă și a planului de situație întocmite de Ț. F. M., copia procesului verbal din 17 iulie 2007.
La solicitarea reclamanților au fost audiați martorii: I. C. de 47 de ani și N. M. de 69 de ani ( fila 191, 192 ), care au arătat următoarele:
Martorul I. C. a arătat că într-adevăr a semnat procesul verbal de stabilire a vecinătăților ( fila 15 dosar ), sens în care confirmă că la poziția „Est” se află un teren ce a aparținut părinților lui dar, în prezent, acest teren este folosit de o soră de-a sa pe nume Șutu V., iar în ceea ce-l privește are prea puține cunoștințe în legătură cu terenul pretins de reclamant.
Totodată martorul a susținut că tatăl său i-au fi spus că „la deal” de terenul lor se află terenul ce a aparținut familiei I., dar el nu cunoaște amănunte în acest sens.
La rândul său martora N. M. a arătat că mama sa B. F. a semnat procesul verbal de stabilire a vecinătăților și cum aceasta este decedată, ea împreună cu frații săi sunt moștenitorii ei.
În același timp martora a arătat că mama sa a avut o suprafață de teren pădure la locul numit „H.” iar în ceea ce privește familia reclamanților a susținut că aceștia ar fi avut în vecinătatea terenului o suprafață de 20 ha teren pădure și că, din câte cunoaște, terenul revendicat de reclamanți le-a aparținut părinților acestora, iar ei îl folosesc.
La solicitarea reclamanților s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică pentru a fi elucidate aspectele invocate de reclamanți, expertiză ce a fost întocmită de către inginer M. V. ( fila 367 – 374 ) cu planurile anexate ( fila 375 – 380 ).
Din concluziile raportului de expertiză se desprind următoarele:
- prin documentația tehnică întocmită de . Suceava, pentru reclamanți, cu privire la suprafața retrocedată de 12 ha a fost cuprinsă, în mod eronat și . cu . amenajamentul din 2009 ) de 1,5 ha;
- pârâtului i-a fost atribuită . 83 G ) de 1,5 ha care în evidențele silvice din 2009 – 2010 figura ca disponibilă pentru retrocedare;
- în urma măsurătorilor a reieșit că reclamanții dețin o suprafață de 14,91 ha, iar . cu 108 A în noul amenajament ), în suprafață de 1,5 ha este ocupată de aceștia și
- din analiza planurilor și amenajamentelor depuse la dosar reiese că . 1,5 ha atribuită pârâtului L. N. este ocupată, fără temei legal, de către reclamanți.
Instanța de judecată analizând susținerile părților în raport de probele aflate la dosar, a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 937 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava, reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza comunei Vama, județul Suceava ( fără a se indica amplasamentul ).
Potrivit titlului de proprietate ( fila 23 ) și a procesului – verbal de punere în posesie 325 din 21 octombrie 2005 ( fila 16 – 17 ), reclamanții au fost puși în posesie cu această suprafață de teren în UP VI Pojorîta, UA 82 A%, 82 B% și 83 A%.
Prin sentința civilă nr.1376 din 18 septembrie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, Comisia comunală de fond funciar Vama a fost obligată să-l pună în posesie pe pârâtul ( din prezenta cauză ) L. N. cu suprafața de 12 ha teren cu vegetație forestieră dobândit în baza sentinței civile 1142/2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pe un alt amplasament, iar potrivit concluziilor raportului de expertiză și a celor arătate prin întâmpinări de Comisia comunală de fond funciar pârâtului L. N. i-a fost validat amplasamentul din UP VI Tomnatic ua 83 A%, ua 83 G, ua 85 M și ua 108 ( fostă 83 G ).
Prin urmare, se poate observa că reclamanților nu li s-a validat amplasamentul pentru . 108 A și prin urmare, nu poate fi vorba despre ocuparea suprafeței de 1,5 ha teren cu vegetație forestieră de către pârâtul L. N..
Așa fiind, plângerea reclamanților privind anularea parțială a hotărârii Comisie județene de fond funciar Suceava, în ceea ce-l privește pe acest pârât a fost respinsă ca nefondată. În temeiul art. 274 Cod pr. civilă, reclamanții au fost obligați să îi plătească pârâtului L. N. suma de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată justificate cu: plata onorariului de avocat și contravaloarea deplasărilor la instanță și a câștigului nerealizat pe perioada cât s-a aflat la proces.
Împotriva sentinței civile nr.1257/13.09.2011 au declarat recurs reclamanții I. R. a N. și M. M., înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27.10.2011 sub nr._, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, reclamanții-recurenți au arătat că în anul 2003 având pe rol la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc dosarul nr. 1250/2003, cu obiect fond funciar li s-a cerut să facă un plan de situație pentru revendicarea suprafeței de 9 ha teren vegetație forestieră în baza Legii nr. 1/2000 după bunicii I. G. a P. și Rahila a lui C. C. din suprafața de 24 ha de care au fost deposedați în anul 1949. Pentru aceasta au angajat firma S.C. Wareso Prod SRL să execute aceste măsurători.
După ce Curtea de Apel Suceava le-a dat câștig de cauză prin Decizia nr. 937/07.04.2002, rămasă definitivă și irevocabilă, la pretențiile pădurarului au fost amânați 11 luni pentru punerea în posesie.
De la Primăria Vama le-a fost înmânată o copie a hotărârii prefecturii Suceava pentru a putea face plângere la instanța pentru suprafața de 1,5 ha validată din suprafața reclamanților din ..A.108. Pentru aceasta au făcut plângere la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în luna martie 2010 în dosarul nr._ . Au achitat suma de 3000 lei onorariul pentru expert și a fost desemnat de către instanță ca expert d-l M. V..
Aceștia mai arată că au fost citați pe data de 19.05.2011 să fie prezenți în fața Primăriei Vama la orele 12,30. Au așteptat în pădure 3 ore mai multe persoane dar d-l expert nu a venit. Pentru cele întâmplate s-au prezentat la biroul D-lui M. cu hărți silvice, ambele planuri încheiate de S.C. Wareso, certificatele tabulare, proces verbal de vecinătăți, dar toate acestea au fost complet ignorate. Conform minutei anexate la dosarul nr._ încheiată la data de 19 mai 2011 între expert și delegații Ocolului Silvic, această suprafață este de fapt de 7,4 ha. După ce au procurat hărțile silvice, reclamanții-recurenți au observat că această manoperă cu conotații infracționale a început la amenajarea din anul 2003, când cele 3 ha retrocedate la Legea nr. 18/1991 au fost notate ca fiind suprafețe date în plus iar la amenajarea din 2009 suprafața de 3, 3 ha precum și alte suprafețe, în total 7,4 ha au fost trecute în proprietatea ocolului.
Legal citat, pârâtul-intimat Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat(f.16).
Legal citată, pârâta-intimată C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vama, jud. Suceava a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat(f. 19).
Legal citat, pârâtul-intimat L. N. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de nulitate a recursului declarat de reclamanți arătând că aceștia nu au indicat ce dispoziții legale a încălcat prima instanță și respectiv, motivele pentru care apreciază că sentința recurată este nelegală și netemeinică, ci redau istoricul reconstituirii dreptului lor de proprietate pentru suprafața de 9 ha teren prin decizia civilă nr. 937 din data de 7 aprilie 2002 a Curții de Apel Suceava, a punerii în posesie cu acest teren, în baza planurilor întocmite de S.C. ,,Wareso” SRL Suceava și pretinsei discuții avute cu expertul M. V. cu ocazia deplasării în teren pentru efectuarea expertizei. Pe fond, pârâtul-intimat a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți ca neîntemeiat(f.22).
Legal citată, pârâta-intimată C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu a depus întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentanți în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de recursul declarat în cauză.
Prin decizia civilă nr. 1732 din data de 25 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ , s-a respins excepția de nulitate a recursului, invocată de pârâtul-intimat L. N. prin întâmpinare, ca neîntemeiată, s-a respins recursul declarat de reclamanții I. R. a N., domiciliat în comuna Vama, ..155, județ Suceava și M. M., domiciliată în comuna Vama, ..155, județ Suceava împotriva sentinței civile nr. 1257 din 23 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, pârâți-intimați fiind L. N., domiciliat în comuna Vama, . Suceava, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, legal reprezentată prin prefect, cu sediul în municipiul Suceava, . nr. 36, jud. Suceava, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vama, legal reprezentată prin primar, cu sediul în . și Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București cu sediul în orașul Voluntari, ., județ Ilfov, ca nefondat.
S-a dispus obligarea în solidar a reclamanților-recurenți să achite pârâtului-intimat L. N. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește excepția de nulitate a recursului declarat în cauză invocată de pârâtul-intimat L. N. prin întâmpinare, tribunalul reține că dispozițiile art. 303 al. 1 Cod pr. civilă prevăd că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Este adevărat că reclamanții-recurenți nu au indicat temeiul de drept al recursului lor însă criticile formulate de ei se subsumează motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, astfel încât excepția de nulitate a recursului pentru nemotivare invocată de pârâtul-intimat L. N. prin întâmpinare, va fi respinsă ca neîntemeiată, în temeiul art. 137 al.1 Cod pr. civilă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 1142 din data de 8 august 2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc (dosar nr._ ) s-a reconstituit în favoarea pârâtului-intimat L. N. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 12 ha teren pădure pe raza Ocolului Silvic Vama, la locul numit ,,Dealul T.” u.a.437 A, 323 M și 323 B% iar recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat, hotărârea rămânând irevocabilă la data de 1 noiembrie 2007.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1376 din data de 18 septembrie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc( dosar nr._ ) s-a dispus obligarea pârâtei Comisia comunală de fond funciar Vama să îl pună în posesie pe pârâtul-intimat L. N. cu suprafața de 12 ha teren cu vegetație forestieră dobândit în baza sentinței civile nr. 1142 din data de 8 august 2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pe un alt amplasament, având în vedere că vechiul amplasament al terenului ce a aparținut autorului pârâtului-intimat este ocupat în prezent de alte persoane prin aplicarea legilor fondului funciar iar sentința civilă nr. 1376 din data de 18 septembrie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a rămas irevocabilă, în baza ei validându-se noul amplasament pentru suprafața de 6,40 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei Vama, Ocolul Silvic Tomnatic, jud. Suceava prin Hotărârea nr. 150 din data de 5 martie 2010 a Comisiei Județene Suceava, a cărei anulare o solicită recurenții I. R. și M. M. a N. în prezenta cauză pe motiv că suprafața de 1,5 ha le aparține lor din anul 2005.
La rândul lor, reclamanților-recurenți li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 9 ha teren forestier prin titlul de proprietate nr. 1305 din data de 1 noiembrie 2005 emis pe numele lor, teren situat pe raza Ocolului Silvic Pojorîta în UA 82A %, UA 83A % și UA 82B %(f.23-ds. fond), 1 ha teren pădure situat în U.P.VI u.a. Tomnatic 83A prin titlul de proprietate nr. 845 din data de 2 iulie 1997 eliberat pe numele reclamantei-recurente M. N. M. după C. C. Rahila(f. 24), 1 ha teren pădure prin titlul de proprietate nr. 551 din data de 27 iunie 1995 eliberat pe numele reclamantului-recurent I. N. R. după I. Gh. N.(f. 25) și 1 ha pădure prin titlul de proprietate nr. 552 din data de 28 iunie 1995 eliberat pe numele I. N. P.(f.26).
Prin precizările la acțiune din data de 12 iulie 2010, reclamanții-recurenți au indicat ca temei de drept a cererii lor dispozițiile art. III al. 1 lit.,,a” pct. ii din Legea nr. 169/1997 conform cărora sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul M. V. rezultă că pârâtului-intimat L. N. i-a fost atribuită . 83 G de 1, 5 ha care în evidențele silvice din anul 2009-2010 figura ca disponibilă pentru retrocedare iar din analiza documentației tehnice întocmite de către S.C. ,,Wareso Prod” SRL Suceava pentru reclamanții-recurenți, a rezultat că în suprafața retrocedată de 12 ha a fost cuprinsă în mod eronat și . cu . noul amenajament din anul 2009) de 1,5 ha iar reclamanții-recurenți dețineau, la data măsurătorilor, o suprafață de 14, 91 ha iar . cu 108 A în noul amenajament, în suprafață de 1, 5 ha este ocupată fără temei legal de aceștia(f. 367-vol II-ds. fond).
După cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 17 iulie 2007 între reprezentanții Direcției Silvice Suceava-Ocolul Silvic Pojorâta și I. București-Ocolul Silvic Tomnatic, a fost predată Ocolului Silvic Tomnatic suprafața de 1,5 ha situată în u.a. 83 G fond forestier de stat(f. 200-vol I-ds. fond). Or, dacă acest teren ar fi fost reconstituit și pus în posesie reclamanților-recurenți în anul 2005, cum se apără aceștia, nu s-ar fi găsit la nivelul anului 2007 în fondul forestier de stat.
Prin același proces verbal din 17 iulie 2007, a fost predată și suprafața de pădure deținută de persoane fizice, conform proceselor verbale de punere în posesie, în care se regăsește și reclamantul-recurent I. R. cu proces verbal de punere în posesie 235 din data de 21 octombrie 2005(f.206-vol I-ds. fond).
Prin urmare, în anul 2005, când reclamanții-recurenți au fost puși în posesie cu suprafața de 9 ha teren, această punere în posesie s-a făcut în U. P: VI Pojorîta u.a. 82 A, 82 B și 83 A și nu în u.a. 83 G(conform vechiului amenajament) care se identifică cu . noul amenajament și pentru care s-a validat amplasamentul pentru pârâtul-intimat prin Hotărârea nr. 105 din data de 5 martie 2010 a Comisiei Județene Suceava.
De asemenea, în tabelele privind suprafețele de teren arondate Ocolului Silvic 15 H. din 27 septembrie 2007, 30 septembrie 2008, 20 martie 2009 și 1 ianuarie 2010, ca fiind proprietatea statului, apare inventariată în U.P. VI Tomnatic-u.a. 83 G, devenită u.a. 108 A, în noul amenajament silvic, în suprafață de 1,5 ha, ceea ce înseamnă că acest teren, după anul 2005, când au fost puși în posesie recurenții, a rămas în proprietatea statului și nu a fost predat recurenților(f. 208, 210, 213 și 216 ds. fond vol I) iar din adresa nr. 4607 din 2 iulie 2009 a RNP-Romsilva-I.-Ocolul Silvic Experimental Tomnatic rezultă că printre suprafețele disponibile din ediția amenajament silvic 2009 figura și suprafața de 1, 5 ha situată în U.P.VI Tomnatic u.a. 108 A în cantonul silvic H. din localitatea Vama formată din u.a. 83 G(f. 219-vol. I-ds. fond), acest lucru fiind confirmat și de procesul-verbal al Comisiei comunale Vama din 10 noiembrie 2009(f.93-ds. fond) și centralizatorul suprafețelor propuse pentru validare puse la dispoziție către Ocolul Silvic de la f. 94-ds. fond.
Dispozițiile art. 10 al. 1 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, aprobat prin H.G. nr. 890/2005 prevăd că în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament iar prin sentința civilă nr. 1376 din data de 18 septembrie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc( dosar nr._ ) s-a dispus obligarea pârâtei Comisia comunală de fond funciar Vama să îl pună în posesie pe pârâtul-intimat L. N. cu suprafața de 12 ha teren cu vegetație forestieră dobândit în baza sentinței civile nr. 1142 din data de 8 august 2007 a aceleași instanțe, pe un alt amplasament, având în vedere că vechiul amplasament al terenului ce a aparținut autorului pârâtului-intimat este ocupat în prezent de alte persoane prin aplicarea legilor fondului funciar.
În aceste condiții, în mod corect a validat C. județeană Suceava amplasamentul pentru suprafața de 1,5 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea pârâtului-intimat L. N. prin Hotărârea nr. 150 din data de 5 martie 2010, în cauză nefiind incident motivul de nulitate prevăzut de dispozițiile art. III al. 1 lit.,,a” pct. ii din Legea nr. 169/1997, având în vedere că suprafața de teren atribuită pârâtului-intimat figura în evidențele silvice din anii 2009-2010 ca fiind disponibilă pentru retrocedare iar din probatoriul administrat în cauză în fața primei instanțe rezultă că prin documentația tehnică întocmită de S.C. ,,Wareso Prod” SRL pentru reclamanții-recurenți, în suprafața retrocedată de 12 ha a fost cuprinsă în mod eronat și . 1,5 ha iar reclamanții-recurenți ocupă în realitate 14,91 ha cu vegetație forestieră, deși sunt proprietari doar pe pentru 12 ha.
De altfel, aceste aspecte rezultă și din Procesul verbal încheiat la data de 13 aprilie 2010 de Ocolul Silvic Experimental Tomnatic în care se arată că suprafața de 12 ha a recurenților este identificată în UP VI Tomnatic ua 82 A%, 82 B% și 83 A% iar .-a format la amenajarea din 2009 astfel: 108 A în suprafață de 1,5 ha din 83 G iar 108 M în suprafață de 3.3 ha din 83 M iar din suprapunerea planului de încadrare în zonă scara 1: 5000 întocmit de . cu planul de încadrare în zonă scara 1: 5000, întocmit de topograf PFA Ț. F. M., s-a constatat că aceste planuri sunt asemănătoare(f. 18-ds. fond-vol.I).
Împrejurările evocate în cererea de recurs referitoare la faptul că după ce au procurat hărțile silvice, au observat că această manoperă cu conotații infracționale a început la amenajarea din anul 2003, când cele 3 ha retrocedate la Legea nr. 18/1991 au fost notate ca fiind suprafețe date în plus iar la amenajarea din 2009 suprafața de 3, 3 ha precum și alte suprafețe, în total 7,4 ha au fost trecute în proprietatea ocolului, sunt pure afirmații speculative care nu constituie motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
În ceea ce privește criticile referitoare la atitudinea expertului și la modalitatea în care s-a desfășurat expertiza, aceste aspecte nu constituie, de asemenea, motive de nelegalitate ale hotărârii recurate atâta timp cât din procesul verbal întocmit la data de 9 septembrie 2010 de expertul M. V. rezultă că părțile au fost convocate și prezente la măsurători(f. 381-ds. fond-vol.II) iar în cererea de recurs se arată că reclamanții au refuzat la un moment dat să mai participe la măsurători. În ceea ce privește convocarea din data de 19 mai 2011, prin memoriul din data de 1 iunie 2011 depus la f. 342-ds. fond-vol.II, reclamanții-recurenți recunosc că au fost convocați la sediul Primăriei comunei Vama și că expertul s-a prezentat iar susținerile referitoare la presupusa discuție cu expertul sunt simple afirmații, nesusținute de nici un mijloc de probă, iar din minuta din data de 19 mai 2011 rezultă că a fost întocmită în prezența reprezentanților OSE Tomnatic, fiind deci consultat punctul de vedere al acestora.
De asemenea, contrar susținerilor recurenților, expertul a identificat și măsurat suprafața de 6,40 ha teren pentru care a fost validat dreptul de proprietate în favoarea pârâtului-intimat L. N. iar prin cererea de recurs, reclamanții-recurenți nu au criticat respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză de către instanța de fond iar din conținutul încheierii de ședință din data de 8 septembrie 2011 reiese că reclamanții-recurenți nu au solicitat refacerea raportului de expertiză sau vreo expertiză contrarie, așa cum prevăd dispozițiile art. 212 al. 2 Cod pr. civilă, acest lucru nefiind, de altfel, solicitat nici prin motivele de recurs, iar aspectele evocate în cererea de recurs referitoare la o presupusă atitudine infracțională a persoanelor și autorităților implicate în retrocedare și a pădurarului sunt simple susțineri fără nici o fundamentare reală, care nu constituie veritabile motive de recurs în accepțiunea art. 304 Cod pr. civilă, reclamanții-recurenți având deschise alte căi legale pentru verificarea acestor susțineri.
În cauză nefiind incident cazul de nulitate absolută prevăzut de dispozițiile art. III al. 1 lit.,,a” pct. ii din Legea nr. 169/1997 în ceea ce privește hotărârea de validare, în mod corect a respins prima instanță plângerea ca nefondată iar motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate astfel încât, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a respins recursul ca nefondat.
Cum reclamanții-recurenți au căzut în pretenții și dată fiind culpa procesuală a acestora prin promovarea unei căi de atac care s-a dovedit a fi nefondată, în temeiul art. 274 și 277 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 316 și 298 Cod pr. civilă, tribunalul a dispus obligarea în solidar a acestora să achite pârâtului-intimat L. N. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, după cum rezultă din chitanța de la f. 34-ds. recurs, dat fiind felul raportului de drept dintre recurenți.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare I. R. a N. și M. M., solicitând anularea deciziei civile nr.1732/25 septembrie 2012 a Tribunalului Suceava și în rejudecarea recursului să se dispună admiterea recursului,casarea sentinței civile nr.1257 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc si anularea parțială a hotărârii nr.150 din 5 martie 2010 a Comisiei Județene în ce privește poziția nr.1 din anexa nr.37-54 doar cu privire la suprafața de 1,5 ha teren vegetație forestieră, identic cu u.a.108 A nou formată cu motivarea ca sunt întrunite cerințele prevăzute de art.318 din Codul de procedură civilă.
În motivare a arătat că, în fapt, în temeiul art. III alin.1, lit. i din Legea 169/1997, modificată și completată prin Legea 245/2005 au promovat o plângere la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la data de 16 aprilie 2010, plângerea inițială a fost precizată ulterior în sensul că a cerut a fi anulată parțial hotărârea nr. din 5 martie 2010 a Comisiei Județene Suceava doar cu privire la suprafața de 1,5 ha teren vegetație forestieră-poziția 1 din anexa 37-54 deoarece aceasta suprafața de teren face parte din subparcela nou formata 108A(din .) si aparține noua din anul 2005 potrivit titlurilor de proprietate si planului de proiect parcelar,astfel ca in mod nelegal a fost atribuita intimatului L. N. a N..
În dovedirea susținerilor au depus înscrisuri hotărârea nr.150/2010, proces verbal nr. 156/30 ian. 1995 cu schița terenului,proces verbal din 27 iunie 1997, plan de amplasament si inventar coordonate,proces verbal nr.l57, proces verbal de stabilire a vecinătăților din 14 iunie 2003,proces verbal de punere in posesie nr.235/21 octombrie 2005 întocmit de C. Locala Vama, proces verbal din 13 aprilie 2010 întocmit de delegații Ocolului Silvic si al Comisiei locale Vama, plan de amplasament, plan de situație întocmit de Tepes Focsa M., hotărârea nr. 1305/1 noiembrie 2005 a Comisiei județene Suceava, titlurile de proprietate.
Au fost formulate întâmpinări din partea pârâtilor C. locala Vama(a lăsat la aprecierea instanței soluționarea plângerii),C. județeană Suceava(nu a exprimat un punct de vedere),I. București (a cerut respingerea plângerii), L. N.(a cerut respingerea plângerii).
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate probele cu: martori, expertiza tehnica întocmita de inginer M. V.. Modul in care a fost efectuata expertiza a fost contestata de ei.
În urma examinării actelor si lucrărilor dosarului instanța de fond a respins plângere prin sentința civila nr.1257 din 23.09.2011, împotriva acestei sentințe au declarat recurs. In motivarea recursului în care au arătat că in dosarul nr.l25/2003 avut pe rol li s-a cerat a depune un plan de situație pentru suprafața de 9 ha(obiectul litigiului), sens in care au angajat firma Wareso Prod SRL să execute lucrarea, Curtea de Apel Suceava le-a dat câștig de cauza conform deciziei nr.937/07.04.2002, au fost amânați aproape un an cu punerea în posesie si cum le-a fost înmânata foarte târziu copia hotărârii Comisiei Județene Suceava așa se explica de ce au formulat abia in anul 2010 plângere la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc. În motivele de recurs au arătat pe larg situația de fapt, cum au fost amânați și cum au fost făcute manopere cu privire la stabilirea amenajării silvice. După examinarea recursului s-a apreciat din partea instanței de recurs ca susținerile noastre privind amenajarea din anul 2003 când cele 3 ha retrocedate au fost notate ca fiind suprafețe date in plus, iar la amenajarea din anul 2009 suprafața de 3,3 ha precum și alte suprafețe de 7,4 ha au fost trecute in proprietatea ocolului sunt doar afirmații speculative si nu sunt motive de nelegalitate a hotărârii atacate cu recurs.
Și în ce privește modalitatea de efectuare a expertizei nu poate constitui motiv de nelegalitate, discuțiile cu acesta nefiind decât simple afirmații nesusținute cu probe așa că nu este incident nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de disp. art.III al.,lit.a pct.i din Legea 169/1997,recursul fiind respins.
Au apreciat că judecarea recursului prin soluția pronunțata a fost făcuta prin săvârșirea unor greșeli materiale esențiale, determinante pentru soluție și ca sunt incidente dispozițiile art.318 din Codul de procedura civilă. Consideră ca instanța trebuia să admită recursul, să dispună casarea cu trimitere pentru a fi clarificata identificarea terenurilor din înscrisurile depuse rezultând cu claritate ca s-a procedat intenționat la amânarea punerii în posesie, la efectuarea identificării în absenta lor, la suprapunerea voită a planurilor de situație cu privire la suprafața de 1,5 ha in așa fel incit să fie favorizat intimatul L. N.. Toate acestea conjugate și raportate la alte acte din dosarul cauzei pot forma convingerea ca exista împrejurarea cerută de disp.art.318 din Codul de procedura civilă sens în care au solicitat admiterea contestației în anulare.
Intimatul L. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată, în cauză nefiind îndeplinite cerințele art.318 alin.1 teza a la Cod proc.civilă pe care contestatorii și-au întemeiat contestația și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată,
În motivare a arătat că în fapt, contestatorii au solicitat anularea deciziei civile nr. 1732/25 septembrie 2012 a Tribunalului Suceava și în rejudecare să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.1257 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și anularea parțială a Hotărârii nr.150 din 5 martie 2010 a Comisiei Județene în ce privește poziția nr.1 din anexa nr.37 - 54 doar cu privire la suprafața de 1, 5 ha teren vegetație forestieră, identic cu u.a. 108 A nou formată, cu motivarea că sunt întrunite prevederile art.318 din codul de procedură civilă, judecarea recursului fiind rezultatul unor greșeli materiale esențiale, determinante în soluționarea cauzei.
A solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Conform art.318 alin.1 cod proc.civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestații când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță, contestatorii pretind că decizia civilă nr. 1732/25 septembrie 2012 a Tribunalului Suceava, este rezultatul unei greșeli materiale esențiale, care se încadrează, din punctul lor de vedere în prevederile art.318 alin.1 Cod proc.civilă.
Așa cum rezultă din prevederile art.318 alin.1 teza ala cod proc. civilă și conform doctrinei, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale. Astfel, dispozițiile art.318 Cod proc. civilă se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, ca: respingerea recursului ca tardiv, anularea greșită a recursului ca netimbrat sau făcută de un mandatar fără calitate și alte erori asemănătoare deși din actele dosarului rezultă că recursul a fost declarat în termen, acesta era timbrat și chitanța se afla la dosarul cauzei, mandatarul avea procură valabilă, ș.a.
Ori, contestatorii, nu invocă greșeli materiale în sensul art.318 alin.1 teza ala cod proc. civilă ci pretind că instanța de recurs examinând probele administrate în cauză le-a interpretat eronat, reținând greșit că dețin mai mult teren pădure decât li s-a reconstituit dreptul de proprietate și că nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1, 5 ha aflată în litigiu, iar în ce privește modalitatea de efectuare a expertizei, aceste aspecte nu constituie motive de nelegalitate a hotărârii, atât timp cât din procesul verbal întocmit la data de 9 septembrie 2010 de expertul M. V. rezultă că părțile au fost convocate și prezente la măsurători, iar din conținutul încheierii de ședință din 8 septembrie 2011 reiese că nu au solicitat refacerea raportului de expertiză sau o nouă expertiză, așa cum prevăd dispozițiile art.212 alin.2 cod procedură civilă.
Rezultă că, contestatorii invocă pretinse greșeli de judecată privind stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor, ceea ce nu este permis, întrucât ar transforma această cale extraordinară într-un recurs la recurs.
Pentru motivele expuse a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Fiind dată culpa procesuală a contestatorilor, în temeiul art.274 cod procedură civilă a solicitat obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata INSTITUTUL DE CERCETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE BUCUREȘTI, prin R.N.P. – ROMSILVA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică, nefondată și nelegală, iar pe fond menținerea dispozițiile sentinței civile nr. 1257/23.09.201 1 și a deciziei civile nr. 1732/2012 a Tribunalului Suceava.
Intimata a solicitat respingerea cererii în contestație în anulare deoarece nu se împlinesc nici una din condițiile imperative prevăzute de art. 318 C.p civ.
Invocă în mod nelegal, contestatorii, că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, fără să probeze în ce constau aceste pretinse greșeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care ar fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.
Conform art.318 Cpr.civ. în interpretarea dată de juriști și instanțe, sunt greșeli materiale respingerea unui recurs ca tardiv, deși din actele de la dosar ar rezulta depunerea în termen, netimbrarea recursului, când de fapt chitanța se găsea la dosar, anularea recursului ca fiind promovat de o persoană fără mandat sau calitate procesuală, pronunțarea asupra altei hotărâri. Nici una din aceste situații nu există în cauză, instanța de control judecătoresc respingând motivat și temeinic recursul formulat de contestatori, prin reținerea corectă a situației de fapt și de drept, promințându-se chiar și pe fondul cauzei, deoarece recursul era nefondat.
În judecarea atât pe fond cât și în recurs, au fost administrate probe legale cu înscrisuri și expertiză, contestatorii având posibilitatea, nefiind împiedicați de nimeni, să își exercite drepturile procesuale și procedurale, prin depunerea de înscrisuri, participarea și comunicarea expertizei, cu formularea de obiecțiuni.
Nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare motivele invocate odată prin cererea de recurs, susținând faptul că instanța nu a admis temeiul de lege reprezentat de art.III lit.a, pct.i din Legea nr. 169/1997. Contestatorii au formulat obiecțiuni la expertiză, obiecțiuni respinse ca nefondate, identificarea terenului efectuându-se legal și corect.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și corectă în urma administrării întregului probatoriu din dosar în cauză a fost efectuată o expertiză care a concluzionat că nu exista suprapuneri de amplasamente între proprietatea lor și cea reconstituită lui L. N., deci implicit punerea în posesia părților s-a efectuat legal.
Mai mult decât atât, instanțele au reținut corect că petenții nu fac dovada că ar deține acte de proprietate pentru 1,5 ha, că s-a stabilit legal limita vecinătățile și punerile în posesie.
De altfel, prin cererea în contestație în anulare recurenții-reclamanți nu produc probe sau înscrisuri noi, care să nu fi putut fi administrare în fond sau recurs, nu invocă motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii ci doar aduc critici, nefondate, expertizei și modului de desfășurare a acesteia. Petenții au posibilitatea și dreptul legal de a formula eventualele obiecțiuni la expertiză, asupra concluziilor acestora sau a modului de efectuare, la primul termen de la care au luat la cunoștință de aceasta. Este nelegală și netemeinică invocarea ca și motive de contestație aspecte ce țin efectiv de expertiză și care puteau fi invocate în termenul legal înainte de pronunțarea pe fond cu atât mai mult cu cât au ales singur expertul parte și și-au asumat riscurile concluziilor lucrării.
Nu există o eroare materială atât timp cât însăși recurenții recunosc că au refuzat să participe la efectuarea expertizei ( „am așteptat la mașină" fila 3 din recurs) deci și-au asumat concluziile ei, prin prezenta la expertiză și refuzul ulterior nejustificat de participare. Reiterează motivul de respingere a contestației, formulat și în Întâmpinarea la recurs, concretizat prin faptul că recurenții aveau posibilitatea legală și procedurală de a formula obiecțiuni și contestații asupra expertizei și modului său de desfășurare.
Pe fond, reiterând motivele din fond și recurs, învederează faptul că prin decizia civilă nr. 937 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în 07.04.2004 în dosarul nr. 1324/2004 petenților I. R. și M. M. le-a fost admis apelul formulat și s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 9 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza comunei Vama județul Suceava.
Respectând întocmai prevederile imperative ale normelor de fond funciar respectiv HG nr.890/2005, I. București prin OSE Tomnatic-Câmpulung Moldovenesc a pus la dispoziția comisiilor de fond funciar, locale și județene suprafața de 9 ha vegetație forestieră, pentru a fi puși în posesie petenții. Arătă faptul că a pus la dispoziția suprafața de 9,4 ha din care s-a identificat și măsurat suprafața de 6,4 ha compusă din trei trupuri. Pentru acestea s-au întocmit planuri de situație de către topograf autorizat și aprobate de Primăria comunei Vama.
C. Județeană, la propunerea Comisiei locale, a adoptat Hotărârea nr.150/05.03.2010 prin care validează amplasamentul pentru suprafața de 6,40 ha în favoarea lui L. N. în baza calculelor suprafețelor puse la dispoziție de Ocolul Silvic, conform planului silvic, deci ocolul a pus la dispoziție o suprafață mai mare și astfel le-a îndeplinit obligațiile legale și nu pot fi ținuți la a pune la dispoziție alte suprafețe în plus așa cum eronat expertul a arătat în concluzii I. R. și M. M. ocupă abuziv terenul înlitigiu, iar OSE Tomnatic nu poate fi obligat să predea un alt, teren pe un alt amplasament atât timp cât amplasamentul stabilit de Hotărârea nr.150/2010 a Comisiei de fond funciar este ocupat ilegal chiar de reclamanți în detrimentul pârâților.
Astfel, pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite OSE Tomnatic a pus la dispoziție amplasamentele libere pe care le deținea cu atât mai mult cu cât există înscrisuri care fac dovada că însuși petentul a fost pus în posesie și cunoștea situația amplasamentelor. Astfel fișa tehnică, nr.235/21.10.2005; proces-verbal de punere în posesie nr. 235/21.10.2005; procesul-verbal nr.1786/13.04.2010, toate înscrisuri semnate și însușite de petenți, iar potrivit actelor de proprietate și din compararea hărților topo și a planurilor de situație în ua 82A%, 83B% și 83A% o nu există suprapunere de amplasamente, deoarece unitățile amenajistice nu corespund.
Toate aceste aspecte au fost reținute în mod corect de către instanțe solicitând respingerea contestației în anulare formulată de petenți ca netemeinică, nemotivată, nefondată și nelegală deoarece nu există motive temeinice de contestație și nu se împlinesc condițiile imperative ale art.318 Cod Procedură Civilă, iar pe fond nu există suprapuneri de amplasamente între proprietatea lor, așa cum a fost reconstituită și cea a lui L. N., I. București prin OSE Tomnatic a pus la dispoziția comisiilor de fond funciar suprafețele de teren cu vegetație forestieră, așa cum acestea i-au solicitat și punerile în posesie s-au efectuat conform normelor legile în baza planurilor de situații și a măsurătorilor efectuate de expert topo. Mai mult decât atât, contestatorii sunt în culpă deoarece au ocupat abuziv amplasamentul pârâților și încearcă să ocupe abuziv și teren din fondul forestier național, deținut legal de I. București prin OSE Tomnatic, în numele și pentru Statul Român.
Intimata C. COMUNALĂ DE F. FUNCIAR VAMA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei pronunțate în recurs, motivat de faptul că prin contestația în anulare nu se poate face o rejudecare a fondului cauzei, ci trebuie să se încadreze într-unul din motivele de legalitate prev. de Codul Procedură Civilă, ca o cerință legală de îndeplinit în vederea admisibilității unei astfel de contestații.
Pe fondul cauzei, a precizat că își menține același punct de vedere de respingere a contestației formulate pentru motivele exprimate în scris prin întâmpinările ce le-a depus atât la prima instanță cât și la instanța de recurs.
Examinând decizia civilă recurată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Tribunalul constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară de retractare,posibilă în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de art.317 și art.318 Cod procedură civilă.
Potrivit art.317 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Potrivit art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Este de observat că în speță contestatorii nu invocă niciuna dintre situațiile reglementate de textele legale sus-citate.
Dispozițiile art.318 C.p.c. consacră contestația în anulare specială, cale extraordinară de atac de retractare deschisă exclusiv pentru situațiile limitativ prevăzute în cuprinsul său, în sensul acestui articol, prin „greșeală materială” înțelegându-se orice greșeală materială de ordin procedural, evidentă, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța de recurs prin confundarea unor elemente importante și care determină soluția pronunțată, legea având în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unor soluții eronate.
Pentru verificarea acestor greșeli nu este necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor.
Contestația nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată.
Prin contestația de față, contestatorii nu invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă, privind neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată, ci critică modul în care instanța a soluționat cauza având ca obiect fond funciar și a dispus respingerea recursului, apreciindu-se greșit, arată contestatorii, că dețin mai mult teren pădure decât li s-a reconstituit dreptul de proprietate și că nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha aflată în litigiu, iar în ce privește modalitatea de efectuare a expertizei s-a reținut că nu poate constitui motiv de nelegalitate a hotărârii, atât timp cât din procesul verbal întocmit la data de 9.09.2010 de expertul M. V. rezultă că părțile au fost convocate și prezente la măsurători, iar din conținutul încheierii de ședință din 8.09.2011 reiese că nu au solicitat refacerea raportului de expertiză, conform art.212 alin.2 Cod de procedură civilă.
Rezultă că sunt invocate de către contestatori greșeli de judecată privind stabilirea situației de fapt în urma aprecierii probelor, ceea ce nu este posibil, întrucât ar transforma această cale extraordinară de atac într-un recurs la recurs.
Față de cele ce preced, în baza art.320 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Fiind dată culpa procesuală a contestatorilor, în temeiul art.274 Cod de procedură civilă, aceștia vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1240 lei, reprezentând onorariu avocat, către intimatul L. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii I. R. a N. și M. M., ambii domiciliați în comuna Vama, ..155, județul Suceava împotriva deciziei civile nr. 1732 din data de 25 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. _ , intimați fiind C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. DE F. FUNCIAR VAMA, I.C.A.S. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Voluntari, ., județul Ilfov și L. N., domiciliat în comuna Vama, . Suceava.
Obligă contestatorul să-i plătească intimatului L. N. suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de azi, 19 APRILIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. O. D. L. A. A. I. M.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. L.A.
Jud. recurs V.E.L + C.L. + S.A.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./30.05.2013.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 973/2013. Tribunalul SUCEAVA | Legea 10/2001. Decizia nr. 146/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
