Fond funciar. Decizia nr. 98/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 1565/86/2013
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 98
Ședința publică din data de 19 APRILIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: L. A.
JUDECĂTOR: A. I. M.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii J. G. a G. și J. S. a G., domiciliați în . împotriva deciziei civile nr.56 din data de 10 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava – Secția Civilă, intimați fiind T. V. a G., T. M., T. V. a V., cu toții domiciliați în ., C. ORĂȘENEASCĂ CAJVANA pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul J. G. și avocat R. M. pentru intimații T. V. a G., T. M. și T. V. a V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă al instanței s-au depus o . înscrisuri, respectiv intimata C. Orășenească Cajvana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a depus întâmpinare la calea de atac promovată în cauză (fila 14), contestatorii au depus precizări la motivele de contestație împreună cu o . înscrisuri în susținerea contestației în anulare formulate (filele 15, 16-37).
Avocat R. M. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării reprezentării juridice în instanță intimaților T. V. a G., T. M. și T. V. a V. (fila 39).
Instanța constată că la dosarul cauzei a fost depusă și o împuternicire avocațială din care rezultă că av. A. M. asigură reprezentarea juridică în instanță a intimatei C. Orășenească Cajvana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (fila 49), iar avocatul stagiar din cadrul cabinetului de avocatură A. M. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru ca acesta să se prezinte în instanță.
Avocat R. M. învederează că se opune lăsării cauzei la a doua strigare, având în vedere că a fost depusă pentru termenul de astăzi și întâmpinare din partea intimatei C. Orășenească Cajvana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin avocat A. M..
Contestatorul J. G. precizează că este de acord cu lăsarea cauzei la a doua strigare.
Instanța având în vedere că cel puțin o parte adversă s-a opus lăsării cauzei la a doua strigare, în conformitate cu disp. art. 104 din R.O.I. al instanțelor judecătorești și aprobat prin Hotărârea C.S.M nr.387/2005, respinge cererea de lăsare a cauzei la a doua strigare, astfel încât cauza este luată la ordine.
De asemenea, instanța procedează la înmânarea unui exemplar de pe precizările la motivele de contestație formulate de contestatori pentru a da posibilitatea intimaților să ia act de conținutul acestora.
Văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, instanța constată contestația în anulare în stare de judecată, acordând cuvântul la dezbateri.
Contestatorul J. G. a G. solicită admiterea contestației în anulare pentru motivele expuse în scris.
Astfel, precizează că din anul 1956 familia T. deține 0,60 ari teren plus 0,5 ari grădină, iar din anul 1958 după căsătoria lui T. V., T. I. acesta își deschide rol agricol pentru suprafața de 46 ari, din terenul ce a aparținut mamei sale.
Apreciază că în mod corect intimații trebuiau să dețină 1 ha și 8 ari, însă au cumpărat ulterior de la un evreu suprafața de 32 de ari, astfel încât au eliberate două titluri de proprietate, unul pentru suprafața de 72 de ari iar celălalt pentru suprafața de 46 de ari, în condițiile în care suprafața de pe titlul de proprietate trebuia să fie de 1 ha și 8 ari.
Referitor la suprafață de 20 prăjini (26 ari) care a fost proprietatea defunctei R. C., aceasta a testat în anul 1942 această suprafață defunctului T. G., tatăl pârâtului T. V., însă din această suprafață R. C. a dat 10 prăjini numiților P. I. și P. I., care au întreținut-o, suprafață pe care aceștia din urmă au vândut-o în anul 1956 tatălui lui J. G. încheindu-se un înscris.
În consecință solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată.
Avocat R. M. învederează în primul rând instanței că, este de principiu că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, însă în speța de față se solicită anularea unei decizii civile pronunțate în anul 2006, considerând că sub acest aspect cererea este tardiv formulată.
În ceea ce privește decizia civilă nr. 56 din data de 10 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava – Secția Civilă, acesta este perfect valabilă și corectă, instanța de control judiciar pronunțând o hotărâre justă și echitabilă.
Astfel, din punctul său de vedere cererea este tardivă. Cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pe excepția tardivității formulării contestației în anulare invocată de apărătorul ales al intimaților T. V. a G., T. M. și T. V. a V., contestatorul J. G. a G. solicită respingerea excepției.
După încheierea dezbaterilor în instanță s-a prezentat av. A. M. care a solicitat a se lua act de cele conținute în întâmpinarea formulată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra contestația în anulare de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ din 03.03.2009 reclamanții J. G. G. și J. S. a G., în contradictoriu cu pârâții T. V. a G., T. M., T. V. a V., C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cajvana–prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, au solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.2246/2004 în sensul excluderii suprafeței de 13 ari, inclusă în suprafața de 62 ari teren, situată în intravilan și radierea dreptului de proprietate al prim-pârâților cu privire la p.f.331/1 și 331/2 din CF 208 a comunei cadastrale Cajvana.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că inițial o suprafață de 20 prăjini (26 ari) a fost proprietatea defunctei R. C., care a testat în anul 1942 această suprafață defunctului T. G., tatăl pârâtului T. V., însă din această suprafață R. C. a dat 10 prăjini numiților P. I. și P. I., care au întreținut-o, suprafață pe care aceștria din urmă au vândut-o tatălui reclamantului în anul 1956, încheindu-se un înscris.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Intimata C. județeană de fond funciar Suceava, prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii întrucât hotărârea contestată este legală și temeinică, petenta nu a făcut dovada vechiului amplasament, în condițiile în care terenul solicitat este revendicat de Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina.
Celelalte intimate nu au formulat întâmpinare.
În vederea soluționării cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.2128 din 10.06.2009 a Judecătoriei Rădăuți s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs reclamanții.
Prin decizia Tribunalului Suceava nr.148 din 19.01.2012 a fost admis recursul, s-a casat sentința civilă mai sus arătată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că în cauză se impune necesitatea administrării probei cu expertiză.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr.2804/_ din 30.04.2010.
În vederea soluționării cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială și cu expertiză topo-cadastrală.
În urma analizei materialului probator administrat în cauză instanța de fond a considerat plângerea neîntemeiată, din considerentele ce vor fi expuse.
Cauza a constituit obiectul unui șir îndelungat de procese, încă de la apariția și aplicarea Legii nr.18/1991, legea fondului funciar, având ca obiect revendicarea de către reclamantul J. G. a unei suprafețe de teren, situată în intravilanul localității Cajvana, județul Suceava, suprafață de teren pe care acesta nu o deține fizic și care ar fi ocupată de vecinul acestuia, pârâtul T. V..
În fapt, reclamantului J. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr.2385/05.04.2007, din această suprafață 10.700 m.p. au fost reconstituiți în intravilan, înscriși în titlul de proprietate menționat mai sus, reclamantul are o lipsă de folosință din această suprafață, drept pentru care a solicitat grănițuirea imobilului deținut și atribuirea în deplină posesie a terenului pe care nu îl deține, precum și constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr.2246/09.06.2004 eliberat pe numele pârâților T. V. și T. M., pentru suprafața de 7.200 m.p. teren intravilan, precum și rectificarea cărții funciare nr.2236 a comunei cadastrale Cașvana. În cauză s-a efectuat o expertiză topo-cadastrală.
Baza legală care a stat la baza întocmirii raportului de expertiză au constituit-o documentele de punere în posesie eliberate părților, existente la Primăria comunei Cajvana, dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, extrasele de carte funciară care fac referire la terenul din litigiu, rezultatul măsurătorilor tehnice efectuate în teren, verificarea mențiunilor registrului agricol din anii 1956-1958, 1958-1962 și 1959-1963.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză depus la dosar, instanța reține că în registrul agricol corespunzător anilor 1956/1958 al localității Cajvana, la poziția de rol nr.88 figurează înscrisă autoarea pârâților, defuncta T. A., precum și cei doi fii ai acesteia T. I. și T. V., cu suprafața de 3,43 ha, din care 0,65 ha „L.” (0,61 ha teren arabil și 0,04 ha clădiri). Începând cu anul 1959, numitul T. I., fratele pârâtului T. V. i se constituie rol, astfel încât la poziția nr.107 corespunzător registrului agricol, acesta figurează cu suprafața totală de 1,80 ha din care 0,46 ha teren intravilan (0,36 ha teren arabil-vatră . ha-curți/construcții).
În registrul agricol corespunzător anilor 1959-1963 a localității Cajvana la poziția nr.110 figurează înscrisă autoarea pârâților T. A., iar ulterior este trecut ca titular de rol pârâtul T. V..
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că reclamanților J. G.-G. și J. S. li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 4 ha și 5.100 m.p. pe raza orașului Cajvana, conform titlului de proprietate nr.2385/2007 din care în intravilan 1 ha și 7.000 m.p.
Pârâților T. V. și M. li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 3 ha și 8.900 m.p. teren pe raza orașului Cașvana, conform titlului de proprietate nr.2246/2004, în care este inclusă suprafața de 6.200 m.p. teren intravilan, tarlaua 42, ..000 m.p. curți-construcții, în registrul agricol din anul 1961 figurând cu suprafața de 62 ari V. . curți-construcții.
Examinând înscrisurile și susținerile părților, s-a reținut că nu este dat nici unul din motivele de nulitate, prevăzute de art.III din Legea nr.169/1997 și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.7/1996 în ceea ce privește radierea intabulării cu privire la parcelele indicate de reclamanți.
Conform considerentelor arătate, acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au promovat recurs reclamanții J. G. G. și J. S. a G., motivat de faptul că, în esență, instanța de fond a reținut că în urma concluziilor raportului de expertiză în care sunt menționate înscrierile din registrul agricol pe anii 1956-1958, respectiv 1959-1963 pe familia T., nu este dat nici unul din motivele de nulitate prev. de art III din Lg. 169/1997 și nu sunt îndeplinite condițiile prev. de Lg.7/1996 în ceea ce privește radierea intabulării cu privire la parcelele indicate de reclamanți.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că hotărârea este vădit netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Pe cale de excepție au invocat nemotivarea hotărârii instanței de fond.
Prin sentința civilă pronunțată, instanța de fond nu motivează care sunt argumentele juridice care stau la baza acestei soluții de respingerii a cererii de chemare în judecată.
Instanța avea obligația de a arăta în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea acesteia, în baza disp. art. 261 pct. 5 Cod pr.civilă.
Motivarea trebuia să fie explicită și precisă, nu să se rezume la enumerarea unor suprafețe de teren din registrele agricole din perioada 1956-1962 existente pe numele familiei T., dând astfel eficiență unui titlu de proprietate a cărui anulare parțială a fost solicitată de reclamanți.
Mai mult, instanța nu a analizat în nici un fel motivările și concluziile raportului de expertiză încuviințat și efectuat în cauză, astfel că această probă a fost eliminată practic din prezentul litigiu. Prin urmare, nu a analizat probele administrate în cauză, înscrisuri, declarații de martori pentru a fi în concordanță cu acestea și nu a răspuns în fapt și în drept la pretențiile formulate de reclamanți, situație care să conducă în mod logic și convingător la soluția dată, astfel ca aceștia să poată invoca apărările pe calea de atac.
Față de cele arătate mai sus, reclamanții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe fondul cauzei, au arătat că motivele de casare cu trimitere indicate prin decizia civilă nr. 148/19.01.2010 a Tribunalului Suceava se referă la identificarea terenului din litigiu, dacă există o dublă reconstituire a dreptului de proprietate și în ce temei, toate acestea trebuind a fi analizate în funcție de evidențele agricole și de cele două titluri de proprietate ale părților.
Față de probatoriul administrat în cauză - înscrisuri, declarații de martori – au solicitat ca instanța să rețină următoarele:
Prin precizările la cererea de chemare în judecată am arătat că . din CF nr 206 a corn cad Cajvana are ca proprietari tabulari pe R. C. a lui D-tru cu 2/3 p.i. și T. G. a lui G. cu 1/3 p.i. ( în suprafață de 2596 m.p.).
. din CF nr. 206 are ca proprietar tabular pe R. C., suprafața acestei parcele fiind de 938 m.p.
La data de 30 iunie 1942 R. C. a făcut un testament cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 61/1942 în favoarea lui T. G. pentru suprafața de 20 prăjini teren (2600 m.p.) cât avea atunci în proprietate. Cum ulterior, între aceștia au existat neînțelegeri pentru că testatoarea nu a fost îngrijită corespunzător de fam. Tomăscu.
Astfel, R. C. a dat familiei P. 1300 m.p. ( 1/2 din 2600 m.p.), situație juridică consfințită și prin hotărârea de expedient nr. 34/1946 a Judecătoriei Mixte S., jud. Suceava prin care, în urma tranzacției între reclamanta N. ( A.) Tomăscu și pârâții I. a lui Ș. P. și I. a lui I. P. s-au împăcat în sensul celor arătate mai sus (și în care sunt prevăzute și cheltuielile asumate de pârâți cu întreținerea și înmormântarea lui R. C.).
În raportul de expertiză topo cadastral se arată că în anul 1956 autorul J. G. a cumpărat de la P. G. suprafața de 1300 m.p. teren grădină, iar din ianuarie 1956, acest teren a fost trecut în registrul agricol pe numele cumpărătorului.
Din analiza celor două registre agricole ale lui P. I. și J. G. pe anii 1951-1955 și următorii, se poate observa că J. G. apare înregistrat cu suprafața totală de 3,85 ha, iar începând cu anul 1956 ( anul cumpărării celor 1300 m.p.) este înregistrat cu suprafața totală de 3,97 ha. în registrul agricol al lui P. G. există mențiunea cum că acesta, la data de 3.01.1956, a înstrăinat suprafața de 0,13 ha către J. G., autorul reclamanților, în registrul agricol pe anii 1956-1958, la poziția rol nr. 88 figurează înscrisă autoarea pârâților, defuncta T. A. împreună cu cei doi fii ai săi, T. I. și V. cu suprafața totală de 3,43 ha, din care 0,64 ha „L." ( 0,61 ha arabil și 0,04 ha clădiri).
T. I. își deschide rol separat în anul 1959 și la poziția nr. 107 apare înscris cu suprafața totală de 1,80 ha, din care 0,46 ha teren intravilan ( 0,36 ha arabil vatră . ha curți construcții) care este parte componentă a terenului înscris la poziția de rol nr. 88 corespunzător registrului agricol pentru anii 1956-1958 pe numele mamei sale, T. A. ( cap de familie) și pentru care i se eliberează titlul de proprietate nr. 2448/2009.
În registrul agricol pe anii 1959-1963 la poziția de rol nr. 110 figurează T. A., iar ulterior, este trecut ca titular T. V.. Pe această perioadă apare înscrisă suprafața totală de 0,72 ha ( 0,62 ha arabil vatră . ha curți construcții), adică cu 700 m.p. teren mai mult decât pe anii precedenți fără a apărea vreo mențiune privind modificarea acestei suprafețe din intravilan de la 0,65 ha ( așa cum era inițial la poziția rol nr.88 pe T. A.) la 0,72 ha și nici mențiuni cu privire la modificarea suprafeței de 0,46 ha intravilan ( p.f. nr. 322/2 și 322/4), de la autoare la fiul ei, T. I.. Această suprafață de teren se regăsește în titlul de proprietate nr. 2246/2004 care formează obiectul prezentului litigiu.
Prin titlul de proprietate nr. 2385/2007 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamanților și pentru suprafața de 1,07 ha teren în intravilan Cajvana (din care 0,97 ha teren arabil și 0,10 ha curți construcții) teren cu care figurează înscris J. G. în registrul agricol pe anii 1959-1963.
La data efectuării măsurătorilor, reclamanții dețineau numai suprafața de 9973 m.p. identică cu petele de contur 1-2-3-4-5-19-18-12-13-14-15-16-17-1 din anexa 1 al raportului de expertiză, fiind o lipsă de folosință de 727 m.p. materializată pe punctele de contur 12-12-20-19-18-12 ( hașurat culoare albastră), suprafață ocupată de pârâții T. V. și T. M. și care nu este justificată în registrul agricol, așa cum am explicat mai sus.
Suprafața de 1,07 ha intravilan reconstituită reclamanților respectă mențiunile din registrul agricol pe anii 1959-1963, față de cea de 0,72 ha din registrul agricol înscrisă artificial pe T. V. și care se regăsește în titlul de proprietate al acestuia.
Prin urmare, este vorba despre o dublă reconstituire a suprafeței de 700 m.p. în cele două titluri de proprietate materializată prin schița anexă nr. 1 din suplimentul la raportul de expertiză, pe punctele de contur 10-11-19-20-21-10.
În consecință, sunt îndeplinite disp. art. III alin 1 lit.a pct.(i) din
Lg. 169/1997, în sensul că pârâții nu pot justifica nicio modalitate existența
diferenței de teren de 700 m.p. înscrisă arbitrar în registrul agricol, prim
pârâtul T. V. neputând moșteni de la mama sa o suprafață mai mare, astfel că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond în
sensulanulării parțiale a titlului de proprietate nr. 2246/9.06.2004 emis pe numele pârâților T. V. și T. M. pentru suprafața de 700 m.p și implicit, radierea parțială din CF a . intabulării dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren.
Pârâtul intimat T. V. a formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză de reclamanți, solicitând respingerea recursului din următoarele considerente:
Suprafața de 20 prăjini teren, respectiv 26 ari, situată în Cajvana, a fost proprietatea defunctei R. C., moștenire de la părinți.
Defuncta R. C. a fost înregistrată în registrul agricol, în CF și în anul 1942, pentru că era bolnavă și nu se putea întreține în baza unui testament, i-a transmis terenul lui T. G., tatăl meu.
În registrul agricol și în actele de proprietate R. C. provine înregistrată.
Tatăl său, T. G., respectiv legatarul lui R. C. s-a înscris cu terenul în registrul agricol în 1942 și până în prezent 1-a înscris în CAP, a fost cunoscut ca proprietar și după apariția Lg. 18 /1991, a primit titlu de proprietate.
Reclamantul J. G. și autorii lui nu au nici un act de proprietate cu privire la teren. Nu l-au deținut, nu l-au avut înregistrat în registrul agricol și fără nici un drept pretind teren de la el.
Toți experții, printre care T. P. și F. G. au constatat că terenul este înregistrat în registrul agricol pentru familia T., el a aparținut lui R. C. și reclamantul J. G. nu are nici un act cu privire la acesta.
Nu există nici o dublă reconstituire cu privire la acest teren.
Nejustificat reclamantul a pretins anularea titlului de proprietate care este legal și corect întocmit.
Până în prezent, reclamantul a ocupat o parte din teren, i-a distrus arbori de pe el, semnele de hotar și urmează a răspunde pentru faptele sale care sunt penale.
Față de faptul că terenul a fost al autorilor săi, că au titlu de proprietate, că nu există o dublă reconstituire, recursul apare ca nefondat și se impune a fi respins.
A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în baza art. 274 C. civil în sumă de 1.000 lei, reprezentând contravaloarea zilelor pierdute la proces, onorariu de avocat și contravaloarea expertizelor.
Prin decizia civilă nr. 56 din data de 10 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava – Secția Civilă, s-a respins recursul formulat de reclamanții J. G. G. și J. S. a G., împotriva sentinței civile nr. 992 din data de 02 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții T. V. a G., T. M., T. V. a V., C. ORĂȘENEASĂ CAJVANA pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava.
Recurenții au fost obligați să plătească intimatului T. V. a G. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Raportând acest text la conținutul hotărârii atacate, instanța de control judiciar reține faptul că judecătorul fondului a reținut împrejurările concrete ale cauzei, așa cum au rezultat ele din actele depuse la dosar.
Astfel, a făcut referire la situația juridică a imobilului evidențiat în titlul de proprietate 2385/5 aprilie 2007, emis pe numele reclamantului recurent J. G., reținând că acesta a solicitat grănițuirea acestui imobil, precum și atribuirea terenului care îi lipsește; că a promovat o acțiune în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate 2246 din 9 iunie 2004, emis pe numele pârâților intimați din prezenta cauză, dar și rectificarea cărții funciare.
De asemenea, instanța de fond a făcut trimitere la probele administrate, respectiv, pe lângă înscrisurile arătate anterior, din care judecătorul fondului a reținut concluziile detaliate, făcând vorbire despre expertiza topo administrată în cauză.
Situația de fapt decurgând din interpretarea coroborată a probelor administrate a fost colaționată cu textul art. III din Legea 169/1997, instanța de fond reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de acest text de lege.
Rezultă așadar, că motivarea hotărârii s-a făcut în concret, prin raportare la ansamblul probator administrat în cauză, însă este de notorietate că, pentru ca o hotărâre să fie considerată motivată, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.
De altfel, jurisprudența CEDO a statuat frecvent în sensul arătat anterior, căci în Hotărârea din 9 decembrie 1994, în cauza Ruiz Torija contra Spaniei, s-a arătat că art. 6 pct. 1 din Convenție obligă tribunalele să-și motiveze deciziile, dar nu se poate cere să dea un răspuns detaliat la fiecare argument.
Față de cele ce preced, tribunalul va înlăturate, ca neîntemeiate, criticile referitoare la incidența prevederilor Art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, vizând nemotivarea hotărârii.
În ceea ce privește criticile vizând fondul cauzei, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din prevederile art. III din Legea 169/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.
Ori, așa cum a reținut în mod corect judecătorul fondului, raportul de expertiză efectuat în cauză relevă că pârâții intimați sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate, după autoarea defunctă T. A., care, împreună cu fii săi, T. I. și T. V., figurează în Rolul agricol Cajvana la nivelul anilor 1956 – 1958, la nr. crt. 88, cu suprafața de 3, 43 ha teren, care include suprafața de 0,61 ha teren arabil și 0,04 ha clădiri.
De asemenea, este de menționat că, la rândul lor, reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,51 ha teren, potrivit titlului de proprietate 2385/2007, în cuprinsul căruia se evidențiază suprafața de 1, 70 ha teren intravilan.
Din înscrisul depus la filele 15 – 16 dosar fond primul ciclu procesual, rezultă că, la Judecătoria mixtă Solca, s-a încheiat o tranzacție, în baza căreia autoarea pârâților intimați, respectiv N. Tomăscu a transmis spre „stăpânire” către I. P. și I. P., o porțiune de 10 prăjini din suprafața totală de 20 de prăjini teren, parcelă pe care, anterior momentului arătat, defuncta R. C. a transmis-o prin testamentul 61/1942, în favoarea lui T. G..
R. C. a înstrăinat această suprafață, tocmai în considerarea calității sale de proprietar tabular, aspect ce rezultă din mențiunile efectuate în CF 206 Cajvana, unde este evidențiată ., . numele R. C., cu 2/3 părți indivize, și T. G., cu 1/3, dar și . CF 1475, în care figurează ca proprietar tabular, R. C..
Ansamblul probator administrat în cauză nu relevă că suprafața ce a făcut obiectul tranzacției dintre numita Tomăscu N. și numiții P. I. și P. I. ar fi trecut în patrimoniul reclamanților recurenți, iar la dosar nu există probe care să demonstreze că aceștia din urmă ar fi uzucapat terenul menționat.
Nu în ultimul rând, trebuie de precizat că, în ipoteza în care expertiza ar fi concluzionat în sensul că reclamanții recurenți ar deține teren mai puțin decât suprafața la care ar fi fost îndrituiți, nu este obligatoriu ca diferența de suprafață să se regăsească în posesia pârâților intimați, pe de o parte.
Pe de altă parte, asemenea aprecieri, susținute de reclamanții recurenți, referitoare la compararea titlurilor, dar și de faptul dacă pârâții ar deține fără vreun titlu, vreo suprafață excedentară, nu sunt specifice unei acțiuni în anulare titlu de proprietate, ci unei clasice acțiuni în revendicare.
Chiar dacă ar rezulta că între cele două titluri de proprietate există suprapunere de 1300 mp teren, care s-ar include în suprafața de 62 ari arabil intravilan, din titlul 2246/2004, câtă vreme reclamanții recurenți nu au făcut dovada trecerii dreptului de proprietate asupra acestui teren în patrimoniul lor, aceștia nu pot ridica pretenții asupra acestei parcele.
Ori, reclamanții recurenți, bucurându-se de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, au solicitat anularea titlului de proprietate al pârâților, invocând prevederile art. III din Legea 169/1997.
Din această perspectivă, reține instanța de control judiciar că documentația ce a stat la baza eliberării titlului de proprietate menționat anterior, în favoarea pârâților intimați demonstrează îndrituirea acestora, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor evidențiate în titlu a cărui anulare se solicită.
Instanța de control judiciar mai are în vedere și faptul că titlul de proprietate al pârâților intimați a fost elaborat anterior emiterii titlului reclamanților, a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice.
Față de cele ce preced, tribunalul reține că în speță nu sunt incidente prevederile art. III din Legea 169/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind identificat niciunul din motivele care să determine anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâților intimați.
Așa fiind, cum sentința instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale în materie, instanța de fond dând o corectă interpretare probelor administrate în cauză, și cum tribunalul nu a identificat motive care să se identifice cu cazurile de modificare/casare ale unei hotărâri judecătorești, astfel cum au fost ele prevăzute în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, în considerarea prevederilor art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a respins recursul formulat de reclamanții J. G. G. și J. S. a G., ca nefondat.
În considerarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, raportat la art. 298 și art. 316 Cod procedură civilă, recurenții au fost obligați să plătească intimatului T. V. a G., suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Împotriva acestei decizii au promovat contestație în anulare contestatorii J. G. a G. și J. S. a G., acesta fiind întemeiată pe disp. art.317 pct.2 Cod Procedură Civilă.
În motivare contestatorii au arătat că instanța nu a analizat motivul de recurs conform căruia suprafața de 13 ari a fost în mod greșit înscrisă în titlul de proprietate atacat, teren provenit de la defuncta R. C., care așa cum susțin intimații l-ar fi instituit ca legata universal pe tatăl intimatului, defunctul T. G..
De asemenea, au mai arătat că instanța de recurs nu a luat în considerare faptul că această suprafață a fost înstrăinată autorului lor, depunându-se la dosar o copie după registrul agricol din anii 1956-1958 în care se face mențiunea expresă „s-a vândut suprafața de 13 ai familiei J.”.
Ca atare în nici un caz intimații nu mai aveau în proprietate acest teren înstrăinat cu mulți ani înainte de colectivizare.
Pe de altă parte, contestatorii au mai arătat că instanța a ignorat raportul de expertiză întocmit de expertul F. G. care a precizat că este o dublă reconstituire, fiind adevărat că dubla reconstituire își are sorgintea și în faptul că la momentul în care s-a căsătorit T. I. (fratele intimatului) a primit din terenul ce a aparținut mamei sale, din poziția de rol 88.
Cu toate acestea, T. A. a rămas în continuare înscrisă în registrul agricol cu tot terenul, deși trecuse în stăpânirea fiului său I. suprafața de 46 de ari, ba mai mult, cei 46 de ari regăsindu-se și în titlul atacat, așa cum detaliază expertul F. G. în raportul de expertiză întocmit.
Contestatorii au mai arătat că instanța nu a avut în vedere decizia Curții de Apel Suceava nr.1307/2006 prin care s-a constatat în mod irevocabil faptul că sunt îndreptățiți la suprafața de 1,07 ha teren intravilan pentru care li s-a emis titlu de proprietate.
Concluzionând contestatorii au arătat că, dacă ei sunt îndreptățiți la 1,07 ha teren intravilan așa cum a constat Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă pronunțată în anul 2006, oricum intimații nu–și justifică dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu.
În asemenea împrejurări au apreciat că sunt date condițiile cerute de art. III din Legea nr.169/1997 pct. a-i, titlul de proprietate emis pe numele intimaților fiind emis nelegal, neținându-se cont de adevărata întindere a terenului stăpânit de intimați înainte de anul colectivizării, 1962.
Intimata C. Orășenească Cajvana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca, în cazul în care instanța de control judiciar va aprecia cererea intitulată „contestație în anulare” ca fiind recurs, înțelege să invoce excepția nemotivării recursului și în conformitate cu art.3021 lit.c din vechiul Cod de Procedură Civilă, să fie admisă excepția și să se procedeze la anularea recursului ca nemotivat, întrucât în memoriul de recurs nu se regăsesc motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și nici dezvoltarea acestora.
A mai arătat că, în condițiile în care așa zisul recurs va fi apreciat ca și „contestație în anulare”, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, întrucât în cauză, acestă cale de atac nu poate fi promovată la tribunal, anterior promovării recursului și nu poate fi promovată decât împotriva unei hotărâri irevocabile, ori în cauză nu s-a făcut dovada că sentința atacată este irevocabilă.
Referitor la dispozițiile art. 317-319 din vechiul Cod de Procedură Civilă, a apreciat că acestea nu sunt incidente în cauză, astfel încât contestația este inadmisibilă.
În consecință, a solicitat anularea recursului ca nemotivat și/sau respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare.
Deliberând asupra excepției invocate, în conformitate cu art.137 Cod Procedură Civilă, instanța urmează a o respinge ca nefondată.
Potrivit art.319 alin.2 teza a-II-a Cod Procedură Civilă, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a lua cunoștință de hotărâre,dar nu mai târziu de un an de la data când aceasta a rămas irevocabilă.
Or, în speță nu se poate susține că termenul anterior menționat s-ar fi împlinit, câtă vreme decizia irevocabilă a fost pronunțată la data de 10.01.2013, iar prezenta contestație a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 28.01.2013.
Asupra fondului contestației, se rețin următoarele:
În conformitate cu art.318 teza I Cod Procedură Civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Textul de lege are în vedere acele greșeli materiale cu caracter procedural, evidente și în legătură cu aspecte formale ale judecății, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului dedus judecății sau o reapreciere a probelor.
Așadar, această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu ar fi fost bine făcută, ci pentru motive expres prevăzute de lege.
Prin urmare, nu se pot invoca prin contestație pretinse greșeli de judecată, întrucât în acest cadru procesual nu este permis să se analizeze justețea soluției pronunțate.
A admite contrariul înseamnă a deschide părții calea unui nou recurs, ceea ce nu este admisibil.
Or, contestatorii invocă tocmai pretinse greșeli de judecată, criticând soluția instanței de recurs, care ar fi în opinia lor rezultatul interpretării eronate a probatoriului administrat.
Astfel, au susținut contestatorii că instanța nu ar fi avut în vedere decizia Curții de Apel Suceava nr.1307/2006 prin care li s-a constatat în mod irevocabil îndreptățirea la suprafața de 1,07 ha, că ar fi ignorat raportul de expertiză întocmit de către expert F. G., că nu ar fi ținut cont de registrul agricol 1956-1958 al autorului intimaților în care se menționează expres „ s-a vândut suprafața de 13 ari familiei J.”.
Cum cele susținute exced dispozițiilor art.318 Cod Procedură Civilă, textul de lege referindu-se exclusiv la greșeli de fapt, de procedură, involuntare, iar nu la pretinse greșeli de judecată, contestația în anulare apare ca nefondată.
Soluția este în acord deplin cu jurisprudența CEDO, Curtea susținând în mod constant că dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de art. 6 alin.1 trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la convenție, care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al Statelor Contractante.
Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune,inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării (cauza Brumărescu contra României, nr. 2834/95, CEDO 1999-VII).
Certitudinea legală presupune respect pentru principiul res judicata, adică principiul caracterului definitiv al deciziilor. Acest principiu subliniază că nici o parte nu are dreptul să solicite revizuirea unei decizii definitive și obligatorii doar în scopul de a obține o rejudecare și o nouă decizie în speță.
Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare, dar nu pentru a face o reexaminare.
Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate a existenței a două puncte de vedere asupra subiectului nu este un temei pentru reexaminare. O abatere de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară prin circumstanțele unui caracter substanțial și imperios (cauza Ryabykh contra Rusiei, nr._/99, alin.52, CEDO 2003 –IX).
Art.318 din vechiul cod de procedură civilă mai instituie un caz de contestație în anulare, pentru situația în care instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatorii au susținut sub acest aspect că nu li s-ar fi analizat motivul de recurs conform căruia suprafața de 13 ari ar fi fost greșit înscrisă în titlul de proprietate atacat.
Efectuând însă un examen comparativ formal între criticile din recurs și considerentele deciziei, tribunalul constată că părților li s-a dat un răspuns pe acest aspect, instanța de recurs făcând referire în acest sens la documentația care a stat la baza titlului – anume registrul agricol de la nivelul anilor 1956-1958 pe numele autoarei intimaților, T. A. și a fiilor săi.
Faptul că răspunsul instanței de control judiciar îi nemulțumește pe contestatori nu le dă dreptul acestora de a se plânge pe calea contestației în anulare, această cale de atac fiind deschisă numai pentru situația în care se omite analizarea unui motiv de recurs.
Pentru toate aceste considerente învederate, în baza prevederilor art.320 din vechiul cod de procedură civilă, tribunalul va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 din același act normativ, contestatorii vor fi obligați să plătească intimatului T. V. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanței . RVM nr._ din data de 19.04.2013 (fila 38).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge ca nefondată excepția tardivității formulării contestației în anulare.
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii J. G. a G. și J. S. a G., domiciliați în . împotriva deciziei civile nr.56 din data de 10 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava – Secția Civilă, intimați fiind T. V. a G., T. M., T. V. a V., cu toții domiciliați în ., C. ORĂȘENEASCĂ CAJVANA pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Obligă contestatorii să plătească intimatului T. V. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 APRILIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. O. D. L. A. A. I. M.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. V.O.D.
Jud. recurs G.F.F.+ C.M.N.+ T.M.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./23.05.2013.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 520/2013. Tribunalul SUCEAVA | Succesiune. Sentința nr. 507/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
