Partaj judiciar. Decizia nr. 2369/2013. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 2369/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 2317/314/2010

Dosar nr._ partaj judiciar

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2369

Ședința publică de la 29 octombrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: G. D.

JUDECĂTOR: I. M.

JUDECĂTOR: I. G.

GREFIER: D. E. M.

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta B. Lucreția, respectiv de pârâții B. E. și B. M. și intervenienta B. L. (fostă L.) împotriva sentinței civile nr. 259 din 18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 2 9 octombrie 2013.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.03.2010, sub nr. de dosar_, reclamanta B. Lucreția, în contradictoriu cu pârâții B. G. și B. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea masei succesorale rămasă după defunctul B. N. C., cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că în cursul anului 1993 s-a căsătorit cu B. N. C., din căsătorie nerezultând copii, iar la data de 19 decembrie 2009 a survenit decesul soțului, în urma unui accident de muncă.

A arătat că în timpul căsătoriei au dobândit suprafața de 250 mp teren situat în satul Lucăcești, ., teren pe care au edificat o . construcții: casă cu etaj pe fundație, cu pereți din BCA și acoperită cu tablă cu ușile și geamurile din tâmplărie PVC, anexă cu trei camere și hol construită din BCA și acoperită cu tablă, o șură din lemn acoperită cu azbest, un ghioșc din lemn acoperit cu tablă.

A mai arătat că terenul pe care au fost ridicate construcțiile reprezintă o donație făcută de pârâți în favoarea sa și a defunctului său soț.

În ceea ce privește succesiunea a cărei partajare o solicită, este incontestabilă realitatea potrivit căreia aceasta se compune din cota de ½ din bunurile menționate, cealaltă cotă reprezentând bunuri dobândite în timpul căsătoriei.

Reclamanta a arătat că, față de împrejurarea că are calitatea de soție supraviețuitoare în concurs cu pârâții ce sunt ascendenți privilegiați ai decujusului, cotele cuvenite sunt de ½.

A mai arătat că nu este posibilă partajarea bunurilor prin intermediul procedurii notariale, pârâții contestând existența masei succesorale.

În drept au fost invocate prevederile art.728 Cod civil.

Pârâții B. G. și B. M., legal citați, s-au prezentat în instanță, au formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Au arătat că alături de ei și de reclamantă, la succesiunea defunctului are vocație și sora acestuia, L. L., care a înțeles să accepte expres moștenirea.

Referitor la suprafața de 250 mp teren aferentă construcțiilor, au arătat că este proprietatea lor, a pârâților, fiind dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr.5607/28.09.1990, iar construcțiile amplasate pe această suprafață sunt tot proprietatea lor, ele fiind edificate în perioada 1996-2007 în baza autorizațiilor de construcție nr.3/1996 și nr.8/2006, emise pe numele pârâtului B. G..

D. fiind faptul că au promis fiului lor că îl vor înzestra cu imobilele ce urmau a fi edificate, acesta împreună cu reclamanta au contribuit și ei, în măsura posibilităților lor, la edificarea construcțiilor. Astfel, contribuția defunctului și a reclamantei la construcții a constat în: plata manoperei pentru șură (manoperă ce a fost executată contra-cost de tatăl reclamantei), plata contravalorii unei părți din cantitatea de ciment folosită la construirea beciului, achiziționarea a cca 20% din fierul folosit la construcția beciului, confecționarea cofrajelor folosite pentru construcția casei (lucrare executată de tatăl reclamantei), achiziționarea a 36 mp BCA și 2 mc căpriori folosiți la construcția casei; achiziționarea tâmplăriei exterioare la casă și a parchetului; plata a 50% din contravaloarea tâmplăriei interioare; suportarea unei părți din manopera la casă; procurarea materialelor pentru tencuielile exterioare, plata a 50% din contravaloarea chioșcului amplasat în gospodărie.

Pârâții au mai arătat că la data la care au început edificarea construcțiilor, reclamanta și defunctul se aflau în țară, erau salariați, dar realizau venituri modeste, neavând posibilități materiale pentru a investi în construcții, astfel încât anexele au fost edificate practic pe cheltuiala lor, excepție făcând doar cheltuielile menționate anterior ca fiind suportate de soții B. Lucreția și B. N. C.. Ulterior, după ce soții au plecat în Italia, au contribuit și ei la construcția casei, sumele de bani trimise de aceștia din străinătate fiind folosite pentru procurarea materialelor individualizate anterior și pentru plata unei părți din manoperă.

Au mai arătat că, având în vedere că ei sunt proprietarii terenului pe care au fost edificate casa și anexele gospodărești, dreptul de proprietate asupra construcțiilor și terenului aferent acestora le aparține lor deoarece reclamanta și defunctul nu sunt decât titularii unui drept de creanță corespunzător contribuției lor la edificarea imobilelor.

Astfel, masa succesorală include cota de ½ din dreptul de creanță dobândit de reclamantă și defunct în timpul căsătoriei, diferența de ½ reprezentând cota de bun comun al reclamantei.

Pârâții au mai arătat că reclamanta a mai dobândit împreună cu defunctul, în timpul căsătoriei, bunuri aflate în prezent în posesia ei, respectiv: o garsonieră situată în mun.Suceava, ..24, . autoturism Citroen înmatriculat în Italia.

D. fiind regimul juridic de bunuri comune codevălmașe al garsonierei și autoturismului, cota de ½ din aceste bunuri urmează a fi inclusă în masa succesorală supusă partajului, cealaltă cotă de ½ revenind reclamantei.

Ca variantă de lotizare, pârâții au solicitat să i se atribuie reclamantei imobilul și autoturismul, fiind de acord să achite acesteia contravaloarea cotei ce i se cuvine din dreptul de creanță, care urmează a se compensa cu sulta pe care o datorează reclamanta.

La termenul din 7 iunie 2010, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând să fie incluse în masa de partajat piese de mobilier, diverse scule și dispozitive utilizate pentru construcții, echivalentul în lei a sumei de 3500 euro împrumutată pârâților pentru achiziționarea unui cal și a unui tractor, nerestituită.

În cauză, a formulat cerere de intervenție în interes propriu numita L. L., sora defunctului B. N. C..

La data de 23 aprilie 2011 a decedat pârâtul B. G., fiind introdusă în cauză în calitate de moștenitoare, fiica B. E..

În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei (f.164-165), proba cu interogatoriul pârâților B. M. (f.96) și B. G.(f.97) și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii: B. E. (f.98), M. N. (f.99), R. F. (f.104), R. T. (f.105), A. C.-T. (f.135), V. N. (f.136), proba cu expertiza construcții, raportul de expertiză întocmit de expert P. L. fiind depus la dosar, filele 208-223 și proba cu expertiza auto, raportul de expertiză întocmit de expert R. N. fiind depus la dosar, filele 228-231.

Prin sentința civilă nr. 259 din 18 ianuarie 2013, Judecătoria Suceava a admis, în parte, cererea principală având ca obiect „partaj judiciar” formulată de reclamanta-pârâtă B. Lucreția, în contradictoriu cu pârâtele-reclamante B. M. și B. E..

A admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante B. M. și B. E., aflată la Mânăstirea Sucevița, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă B. Lucreția.

A admis cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienta L. L., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă B. Lucreția și pârâtele-reclamante B. M. și B. E..

A constatat deschisă succesiunea defunctului B. N. C., decedat la data de 19.11.2009, cu ultimul domiciliu în ..

A constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctului: reclamanta-pârâtă B. Lucreția în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 1/3 din masa succesorală; pârâta-reclamantă B. M., în calitate de ascendent și, prin retransmitere, pârâta-reclamantă B. E. (în calitate de fiică după numitul B. G. postdecedat) cu o cotă de 1/3 din masa succesorală și intervenienta L. L., în calitate de colateral privilegiat, cu o cotă de 1/3 din masa succesorală.

A constatat că masa succesorală rămasă după defunctul B. N. C. se compune din:

  • C. de ½ dintr-o garsonieră situată în mun. Suceava, .. 24, ., ., (în valoare de 44.018 lei );
  • C. de ½ din suma de 31.675 lei provenită din vânzarea unui autoturism marca Citroen cu nr. de înmatriculare CL-613-MV;
  • C. de ½ din suma de 50.546,33 lei reprezentând contribuție la edificarea construcțiilor situate în ., jud. Suceava;
  • C. de ½ din următoarele bunuri mobile, în valoare totală de 10.000 lei:

- pompă apă în valoare de 1000 lei;

- bazin inox în valoare de 1400 lei;

- masină tăiat faianță în valoare de 500 lei,

- ușă garaj tip rulou în valoare de 3000 lei;

- bormașină electrică în valoare de 500 lei;

- pat dublu pentru saltea 1400x 2000 în valoare de 800 lei;

- saltea tip relaxa 1400x 2000 în valoare de 400 lei;

- dulap în 2 uși în valoare de 1200 lei;

- comodă TV în valoare de 400 lei;

- garnijă draperie în valoare de 200 lei;

- draperii în valoare de 600 lei.

A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei-pârâte de includere în masa de partajat a cotei de ½ din:

  • imobilul constând în suprafața de 250 mp. teren, precum și casă și anexe gospodărești situate în .;
  • echivalentul în lei a sumei de 3500 euro reprezentând împrumut nerestituit;
  • următoarele bunuri mobile: drujbă stihl, aparat de sudură, pompă apă, rotopercutor, pat simplu pentru saltea 900x 2000; saltea tip relaxa 900x 2000; masă și scaune; aragaz cu butelie; cuptor cu microunde.

A constatat că masa partajabilă rămasă după defunctul B. N. C. are o valoare totală de 68.119,665 lei.

A constatat, prin raportare la întreaga masă partajabilă, dreptul valoric al reclamantei-pârâte B. Lucreția și al intervenientei L. L. de câte 22.706,55 lei fiecare, iar al pârâtelor-reclamante B. M. și B. E. de 22.706,55 lei, în indiviziune.

A dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile ce alcătuiesc masa succesorală.

A atribuit reclamantei-pârâte B. Lucreția lotul nr. 1, în valoare totală de 27.009 lei, alcătuit din cota de ½ dintr-o garsonieră situată în mun. Suceava, .. 24, ., ., (în valoare de 44.018 lei ), astfel cum a fost aceasta individualizată în raportul de expertiză întocmit de expert P. L. (f.208-221).

De asemenea, a atribuit reclamantei-pârâte B. Lucreția cota de ½ din următoarele bunuri mobile, în valoare totală de 10.000 lei:

-pompă apă în valoare de 1000 lei;

-bazin inox în valoare de 1400 lei;

-mașină tăiat faianță în valoare de 500 lei,

-ușă garaj tip rulou în valoare de 3000 lei;

-bormașină electrică în valoare de 500 lei;

-pat dublu pentru saltea 1400x 2000 în valoare de 800 lei;

-saltea tip relaxa 1400x 2000 în valoare de 400 lei;

-dulap în 2 uși în valoare de 1200 lei;

-comodă TV în valoare de 400 lei;

-garnijă draperie în valoare de 200 lei;

-draperii în valoare de 600 lei.

A atribuit pârâtelor-reclamante B. M. și B. E., în indiviziune, lotul nr. 2, în valoare totală de 25.273,165 lei, alcătuit din cota de ½ din suma de 50.546,33 lei reprezentând contribuție la edificarea construcțiilor situate în ., jud. Suceava.

A atribuit intervenientei L. L., lotul nr. 3, în valoare totală de 15.837,5 lei, alcătuit din cota de ½ din suma de 31.675 lei provenită din vânzarea unui autoturism marca Citroen cu nr. de înmatriculare CL-613-MV.

A obligat reclamanta-pârâtă B. Lucreția să plătească suma de 4.302,45 lei, iar pârâtele-reclamante B. M. și B. E., împreună, suma de 2.566,615 lei, intervenientei L. L., cu titlu de sultă.

Pasivul succesoral după defunctul B. N. C. format din echivalentul în lei a sumei de 3050 euro, reprezentând cheltuieli de înmormântare și repatriere, avansate de reclamanta-pârâtă B. Lucreția, va fi suportat de toți moștenitorii, proporțional cu cotele fiecăruia, respectiv pârâtele-reclamante B. M. și B. E. echivalentul în lei a sumei de 1016,66 euro (în indiviziune), iar intervenienta L. L., echivalentul în lei a sumei de 1016,66 euro.

A obligat pârâtele-reclamante B. M. și B. E., să achite, împreună, reclamantei-pârâte B. Lucreția suma de 1066,6 lei reprezentând partea lor, proporțională, din cheltuielile de judecată.

Obligă intervenienta L. L., să achite reclamantei-pârâte B. Lucreția suma de 2366,1 lei reprezentând partea lor, proporțională, din cheltuielile de judecată.

Cheltuielile judiciare constând în jumătate din taxa judiciara de timbru, în cuantum de 500 lei, pentru care pârâții-reclamanți B. M. și B. G. (decedat în timpul procesului) au beneficiat de ajutor public judiciar, au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Numitul B. N. C., având ultimul domiciliu în .., a decedat la data de 19.11.2009, astfel cum rezultă din certificatul de deces ( f. 6).

Potrivit art. 651 Cod civil, „succesiunile se deschid prin moarte”, temei legal în baza căruia instanța va constată deschisă succesiunea defunctului B. N. C...

Conform actelor de stare civilă atașate la dosar (f.4-5, 18-22, 40, 132,137) și susținerilor părților (f. 96,97, 1664-165) ca efect al devoluțiunii succesorale legale, singurii moștenitori legali ai defunctului sunt reclamanta-pârâtă B. Lucreția în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 1/3 din masa succesorală; pârâta-reclamantă B. M., în calitate de ascendent și, prin retransmitere, pârâta-reclamantă B. E. (în calitate de fiică după numitul B. G. postdecedat) cu o cotă de 1/3 din masa succesorală și intervenienta L. L., în calitate de colateral privilegiat, cu o cotă de 1/3 din masa succesorală.

Coroborând înscrisurile de la dosar (f.27-33, 46,77-95, 107-130, 138-139, 174-175,191-196) cu declarațiile martorilor audiați (f.98,99,104,105, 135,136) și cu concluziile rapoartelor de expertiză (filele 208-223, filele 228-231), instanța va constata că masa succesorală rămasă după defunctul B. N. C. se compune din următoarele bunuri:

  • C. de ½ dintr-o garsonieră situată în mun. Suceava, .. 24, ., ., (în valoare de 44.018 lei );
  • C. de ½ din suma de 31.675 lei provenită din vânzarea unui autoturism marca Citroen cu nr. de înmatriculare CL-613-MV;
  • C. de ½ din suma de 50.546,33 lei reprezentând contribuție la edificarea construcțiilor situate în .;
  • C. de ½ din următoarele bunuri mobile, în valoare totală de 10.000 lei:

- pompă apă în valoare de 1000 lei;

- bazin inox în valoare de 1400 lei;

- masină tăiat faianță în valoare de 500 lei,

- ușă garaj tip rulou în valoare de 3000 lei;

- bormașină electrică în valoare de 500 lei;

- pat dublu pentru saltea 1400x 2000 în valoare de 800 lei;

- saltea tip relaxa 1400x 2000 în valoare de 400 lei;

- dulap în 2 uși în valoare de 1200 lei;

- comodă TV în valoare de 400 lei;

- garnijă draperie în valoare de 200 lei;

- draperii în valoare de 600 lei.

De precizat că la stabilirea valorii autoturismului inclusă în masa de partajat instanța a avut în vedere valoarea indicată în expertiza specialitatea auto realizată în cauză. (filele 228-231) Instanța subliniază că reclamanta-pârâtă B. Lucreția a contestat existența, în patrimoniul defunctului, a autovehiculului marca Citroen cu nr. de înmatriculare CL-613-MV încercând să acrediteze ideea că acesta se afla doar în folosința sa și a soțului B. N. C.. Cu toate acestea, înscrisurile depuse la dosar (f. 138-139, 174-175,191-196) atestă dobândirea dreptului de proprietate asupra mașinii și contrazic afirmațiile reclamantei-pârâte B. Lucreția. Din acest punct de vedere, instanța va înlătura declarațiile martorilor propuși de aceasta din urmă ca fiind făcute pro causa.

Cât despre împrejurarea că autoturismul a fost vândut de către reclamanta-pârâtă la un preț inferior celui stabilit în cadrul expertizei tehnice aceasta nu este de natură a determina instanța să rețină acel din urmă preț pentru următoarele argumente: în primul rând, acel preț reprezintă manifestarea de voință a cocontractanților și nu reflectă, neapărat, valoarea reală a mașinii și, în al doilea rând, a ignora valoarea determinată de expertul judiciar (într-adevăr, fără a vizualiza autovehiculul) ar echivala cu recompensarea reclamantei-pârâte care a avut o poziție procesuală incorectă înstrăinând, în cursul litigiului, bunul, profitând de împrejurarea că acesta se găsea în Italia.

Totodată, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei-pârâte de includere în masa de partajat a cotei de ½ din: imobilul constând în suprafața de 250 mp. teren, precum și casă și anexe gospodărești situate în .; echivalentul în lei a sumei de 3500 euro reprezentând împrumut nerestituit; următoarele bunuri mobile: drujbă stihl, aparat de sudură, pompă apă, rotopercutor, pat simplu pentru saltea 900x 2000; saltea tip relaxa 900x 2000; masă și scaune; aragaz cu butelie; cuptor cu microunde, pentru următoarele considerente:

Din înscrisurile depuse la dosar (contractul de vânzare-cumpărare nr.5607/28.09.1990, autorizațiile de construcție nr.3/1996 și nr.8/2006- f.27-33) rezultă că proprietari asupra terenului și construcției edificate pe acesta sunt părinții defunctului respectiv pârâții-reclamanți B. M. și B. G. (în prezent decedat).

Susținerile reclamantei-pârâte B. Lucreția în sensul că aceste imobile au fost dobândite în timpul căsătoriei sale cu defunctul nu pot fi reținute fiind contrazise de probele administrate în cauză.

Pe de o parte, terenul constând în suprafața de 250 mp situat în . a fost achiziționat de către pârâții-reclamanți B. M. și B. G. (în prezent decedat) în anul 1990, deci anterior căsătoriei reclamantei-pârâte B. Lucreția cu defunctul B. N. C. intervenită în cursul anului 1993 (f.4,27). Împrejurarea că pârâții-reclamanți B. M. și B. G. (în prezent decedat) aveau de gând să lase gospodăria fiului lor, aspect necontestat de aceștia din urmă, nu conferă defunctului și soției acestuia vreun drept de proprietate asupra imobilului amintit.

Pe de altă parte, reclamanta-pârâtă B. Lucreția nu a reușit să facă dovada unui drept de proprietate asupra construcției edificate în .. Așa cum am arătat deja, autorizațiile de construcție nr.3/1996 și nr.8/2006 au fost eliberate pe numele tatălui defunctului, respectiv B. G.. De asemenea, înscrisurile de la dosar (facturi, chitanțe f.27-33, 77-95) atestă că tot tatăl defunctului a fost cel care a suportat cheltuielile cu edificarea construcției. De altfel și martorii audiați M. N. (f.99), R. F. (f.104), V. N. (f.136) au evidențiat că părinții defunctului au fost cei care s-au ocupat și au supravegheat lucrările de construcție, achitând și costurile aferente. Mai mult, aceștia aveau pregătite, la momentul începerii casei, materialele necesare. În tot timpul cât au durat lucrările muncitorii au fost angajați și dirijați de numitul B. G., defunctul și soția acestuia nefiind prezenți și neparticipând la realizarea construcției.

Martorii au mai reliefat faptul că pârâții-reclamanți B. M. și B. G. (în prezent decedat) erau cunoscuți în . înstăriți obținând venituri din creșterea animalelor și lucrări agricole.

Este incontestabil că defunctul, alături de soția sa, reclamanta-pârâtă B. Lucreția, au contribuit, și ei, la ridicarea casei, aspectul fiind recunoscut de pârâții-reclamanți B. M. și B. G. în răspunsurile oferite la interogatoriu (f.96,97).

Cu toate acestea, contribuția lor, nu poate di reținută, din punct de vedere juridic, decât sub forma unui drept de creanță împotriva proprietarilor de drept ai construcției, pârâții-reclamanți B. M. și B. G. (în prezent decedat). Cât despre cuantumul acestei contribuții, instanța a avut în vedere înscrisurile de la dosar, dar și concluziile raportului de expertiză tehnică specialitatea construcții, declarațiile martorilor și susținerile pârâților-reclamanți B. M. și B. G. (din întâmpinare, cerere reconvențională, precizări) care au sub aspect probatoriu valoarea unei mărturisiri judiciare. Ca atare, instanța a determinat existența unei contribuții la edificarea construcțiilor situate în . în sumă de 50.546,33 lei din care cota de ½ se cuvine soției supraviețuitoare, iar cota de ½ urmează a fi inclusă în masa de partajat după defunctul B. N. C..

În ceea ce privește echivalentul, în lei, a sumei de 3500 euro reprezentând împrumut nerestituit; precum și următoarele bunuri mobile: drujbă stihl, aparat de sudură, pompă apă, rotopercutor, pat simplu pentru saltea 900x 2000; saltea tip relaxa 900x 2000; masă și scaune; aragaz cu butelie; cuptor cu microunde, instanța constată că atât existența bunurilor, cât și valoarea acestora nu a fost dovedită deși reclamantei-pârâte B. Lucreția îi incumba sarcina probei, conform art. 1169 C.civ.

De precizat că celelalte bunuri mobile au fost incluse în masa de partajat în măsura în care existența lor fie a fost recunoscută de pârâții-reclamanți (f.51-52, 75-76), fie a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză R. T. (f.105), A. C.-T. (f.135).

Cât despre valoarea acestora, deși pârâții-reclamanți au susținut că, formal, că o contestă nu au dovedit prin nici o probă administrată veridicitatea afirmațiilor lor în contextul în care le revenea sarcina probei.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța va constata că masa partajabilă rămasă după defunctul B. N. C. are o valoare totală de 68.119,665 lei. De asemenea, instanța va constata, prin raportare la întreaga masă partajabilă, că dreptul valoric al reclamantei-pârâte B. Lucreția și al intervenientei L. L. este de câte 22.706,55 lei fiecare, iar al pârâtelor-reclamante B. M. și B. E. este de 22.706,55 lei, în indiviziune.

Potrivit art. 728 C.civ., nimeni nu poate rămâne în indiviziune, oricare dintre coproprietari putând cere sistarea stării de indiviziune, solicitând partajul oricând, acest drept fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv.

Partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate, în sensul că bunul stabilit în comun pe cote părți este împărțit materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra bunului ce formează obiectul coproprietății.

Prin urmare, pe calea acestui partaj judiciar, instanța este ținută de a hotărî modalitățile concrete de partajare, adică de a stabili fie atribuirea bunului în proprietatea exclusivă a unuia dintre coproprietari, fie de a forma loturi și de a le atribui în natură fiecărui coproprietar, fie, în ultimă analiză, de a dispune vânzarea bunului și de a împărți echivalentul bănesc între copărtași.

Principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor. Această modalitate se impune pentru a da eficacitate dreptului de coproprietate al persoanei asupra unui bun imobil, drept care îi permite să se bucure de folosirea efectivă a bunului.

În cauza de față, instanța apreciază că se impune atribuirea în natură către fiecare coproprietar a unui lot format din bunurile care alcătuiesc masa partajabilă, dat fiind de faptul că părțile au solicitat expres acest lucru.

Astfel, instanța va dispune ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile ce alcătuiesc masa partajabilă astfel cum a fost aceasta evidențiată mai sus.

La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama de criteriile prevăzute de art.6739 C.pr.civ. reținând în acest sens mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din întregul bun, natura bunului-imobil, domiciliul părților, precum și dorința exprimată de acestea din urmă.

Prin urmare, instanța va atribui reclamantei-pârâte B. Lucreția lotul nr. 1, în valoare totală de 27.009 lei, alcătuit din cota de ½ dintr-o garsonieră situată în mun. Suceava, .. 24, ., ., (în valoare de 44.018 lei ), astfel cum a fost aceasta individualizată în raportul de expertiză întocmit de expert P. L. (f.208-221).

De asemenea, va atribui reclamantei-pârâte B. Lucreția cota de ½ din următoarele bunuri mobile, în valoare totală de 10.000 lei:

-pompă apă în valoare de 1000 lei;

-bazin inox în valoare de 1400 lei;

-mașină tăiat faianță în valoare de 500 lei,

-ușă garaj tip rulou în valoare de 3000 lei;

-bormașină electrică în valoare de 500 lei;

-pat dublu pentru saltea 1400x 2000 în valoare de 800 lei;

-saltea tip relaxa 1400x 2000 în valoare de 400 lei;

-dulap în 2 uși în valoare de 1200 lei;

-comodă TV în valoare de 400 lei;

-garnijă draperie în valoare de 200 lei;

-draperii în valoare de 600 lei.

Instanța va proceda la formarea și atribuirea lotul nr. 2, în valoare totală de 25.273,165 lei, atribuindu-l pârâtelor-reclamante B. M. și B. E., în indiviziune, fiind alcătuit din cota de ½ din suma de 50.546,33 lei reprezentând contribuție la edificarea construcțiilor situate în ., jud. Suceava.

Totodată, instanța va atribui intervenientei L. L., lotul nr. 3, în valoare totală de 15.837,5 lei, alcătuit din cota de ½ din suma de 31.675 lei provenită din vânzarea unui autoturism marca Citroen cu nr. de înmatriculare CL-613-MV.

Față de valorile loturilor părților, pentru egalizarea acestora, în baza art. 6735 C.proc.civ. instanța urmează să oblige reclamanta-pârâtă B. Lucreția să plătească suma de 4.302,45 lei, iar pârâtele-reclamante B. M. și B. E., împreună, suma de 2.566,615 lei, intervenientei L. L., cu titlu de sultă.

Cu privire la capătul de cerere de a se constata existența unui pasiv succesoral constând în cheltuieli de înmormântare și repatriere, format din echivalentul în lei a sumei de 3050 euro, pe care reclamanta-pârâtă B. Lucreția l-a suportat în totalitate, instanța reține că pasivul moștenirii cuprinde datoriile și sarcinile moștenirii, acestea fiind obligații privind moștenirea, născute în persoana moștenitorilor, la data deschiderii moștenirii sau după această dată, din voința defunctului sau independent de voința sa.

Sunt indiscutabil incluse în această categorie cheltuielile ocazionate de înmormântarea defunctului.

Pârâții-reclamanți au susținut că reclamanta-pârâtă B. Lucreția nu a suportat cheltuielile cu înmormântarea și repatrierea defunctului, acestea fiind avansate de diferite persoane din Italia (rude și prieteni). Deși afirmațiile lor se coroborează cu declarația martorului M. N. (f.99), aceasta nu este de natură a forma convingerea instanței în sensul temeiniciei susținerilor pârâților-reclamanți, aspectele relatate nefiind percepute direct de martor ci fiind cunoscute de la pârâții-reclamanți.

În schimb, în depoziția lor martorii B. E. (f.98), R. T. (f.105), A. C.-T. (f.135) au evidențiat faptul că reclamanta-pârâtă B. Lucreția a fost cea care s-a ocupat de înmormântare și a împrumutat bani în acest sens. Aspectul este confirmat de înscrisurile aflate la f.120-123 dosar.

Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C.civ. conform cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, instanța nu va da eficiență apărărilor pârâților-reclamanți sub acest aspect.

Prin urmare, instanța va dispune ca pasivul succesoral după defunctul B. N. C., format din echivalentul în lei a sumei de 3050 euro reprezentând cheltuieli de înmormântare și repatriere, avansate de reclamanta-pârâtă B. Lucreția, să fie suportat de toți moștenitorii, proporțional cu cotele fiecăruia, respectiv pârâtele-reclamante B. M. și B. E. echivalentul în lei a sumei de 1016,66 euro (în indiviziune), iar intervenienta L. L., echivalentul în lei a sumei de 1016,66 euro.

Pentru considerentele de mai sus instanța va admite, în parte, cererea principală având ca obiect „partaj judiciar” formulată de reclamanta-pârâtă B. Lucreția, în contradictoriu cu pârâtele-reclamante B. M. și B. E. și va admite, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante B. M., și B. E., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă B. Lucreția.

De asemenea, instanța va admite cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienta L. L., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă B. Lucreția și pârâtele-reclamante B. M. și B. E..

Nu în ultimul rând, în temeiul art. 274- 276 C.pr.civ, instanța va obliga pârâtele-reclamante B. M. și B. E., să achite, împreună, reclamantei-pârâte B. Lucreția suma de 1066,6 lei reprezentând partea lor, proporțională, din cheltuielile de judecată.

De asemenea, instanța va obliga intervenienta L. L., să achite reclamantei-pârâte B. Lucreția suma de 2366,1 lei reprezentând partea sa, proporțională, din cheltuielile de judecată.

Cheltuielile judiciare constând în jumătate din taxa judiciara de timbru, în cuantum de 500 lei, pentru care pârâții-reclamanți B. M. și B. G. (decedat în timpul procesului) au beneficiat de ajutor public judiciar, rămân în sarcina statului.

Împotriva sentinței civile nr. 259 din 18 ianuarie 2013 a Judecătoriei Suceava au declarat recurs reclamanta B. Lucreția, pârâții B. E. și B. M. și intervenienta B. (fostă L.) L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, reclamanta B. Lucreția a arătat că, deși acțiunea dedusă judecății viza partajarea masei succesorală rămasă după defunctul B. C. - soțul predecedat al subsemnatei, instanța de fond a stabilit în mod greșit compunerea masei de împărțit, în condițiile în care principalul bun al acesteia îl constituia imobilul edificat în satul Lucăcești.

În susținerea acestei solicitări, a invocat certificatul de atestare fiscală eliberat la data de 19 februarie 2010 de către Primăria Drăgoiești, înscris din care rezultă în mod incontestabil că defunctul B. N. C. -decujus în prezenta cauză - figurează în evidențele fiscale ale comunei cu impozit achitat pentru imobilul menționat anterior.

Deși instanța de fond a invocat argumentul potrivit căruia bunul imobil specificat aparține pârâților pe considerentul că autorizația de construcție a fost eliberată acestora, este evident în contextul menționat că defunctul nu putea figura în evidențele fiscale cu impozit achitat pentru un imobil al cărui proprietar nu era în realitate. _

Alături de înscrisul menționat, apreciez ca trebuie reținute și depozițiile martorilor care au subliniat împrejurarea potrivit căreia imobilul era edificat de către subsemnata și defunctul meu soț, cu contribuția noastră financiară corespunzătoare. Faptul că lucrările erau supravegheate, coordonate și plătite de către pârâții aflați în țară, din banii trimiși de noi, nu modifică cu nimic situația indicată în cererea de chemare în judecată și contrazice flagrant argumentația inserată în sentința recurată.

În acest context, rog să constatați că instanța de fond nu a făcut nici o referire la înscrisul emis de către organul administrativ, ceea ce denotă faptul că nu s-a realizat o analiză temeinică a tuturor elementelor probatorii invocate în sprijinul susținerilor din acțiune, concluzia instanței fiind eronată în ceea ce privește pretenția includerii imobilului gospodărie în componența masei succesorale.

Mai mult decât atât, chiar dacă instanța nu a preluat în mod expres susținerea pârâților referitoare la faptul că sunt proprietarii terenului de sub construcția în litigiu și că, pe cale de consecință, sunt și proprietarii construcției de pe aceasta, realitatea se prezintă altfel: doar o parte a construcției este amplasată pe terenul indicat anterior, astfel încât nu poate fi acceptată apărarea pârâților la care am făcut referire anterior.

Oricum, pentru a putea fi verificată această chestiune și, de asemenea, pentru a se realiza evaluarea imobilului gospodărie, se impunea efectuarea unei expertize topometrice și a uneia tehnice în construcții, singurele probe pertinente, necesare și utile soluționării acestei pretenții. Din această perspectivă, consider că instanța de fond a respins nejustificat cererea de probe menționată anterior.

In același context, este discutabilă soluția instanței de fond care a statuat existența unui drept de creanță aparținând subsemnatei și defunctului meu soț față de pârâți, drept constând în contravaloarea contribuției noastre la edificarea gospodăriei în litigiu, în condițiile în care nu am formulat nici o cerere prin care să invoc un asemenea drept și chiar am indicat instanței că nu doresc a formula o astfel de cerere.

Față de poziția sa procesuală, nu a înțeles a realiza vreun probatoriu pe tema existenței dreptului de creanță, însă nici nu pot accepta un astfel de drept ai cărui cuantum nu este detaliat - sub aspectul modului de calcul - de către instanța de fond.

În legătură cu autoturismul inclus în masa de partajat, subliniez din acesta nu era în patrimoniul subsemnatei și al defunctului său soț, fiind achiziționat prin intermediul unui contract - leasing sau vânzare - cumpărare cu plata în rate ( nu pot preciza detalii întrucât nu a participat la semnarea contractului și nu cunoaște amănunte ale modului de dobândire ). Ceea ce este însă important din perspectiva existenței acestui bun, se refera la faptul că după decesul soțului meu, bunul a fost preluat de către a altă persoană, eu neavând posibilitățile materiale necesare continuării plăților.

Cu toate acestea, chiar dacă se apreciază că bunul ar fi intrat în patrimoniul defunctului și se impune a fi partajat, valoarea ce trebuie luată în calcul este de 6.000 de euro și nu cea indicată de către expertul tehnic. Așa cum a subliniat deja prin intermediul obiecțiunilor la raportul de expertiză menționat, atât timp cât în cursul anului 2010 autoturismul era evaluat la 6.000 de euro, este practic imposibil ca valoarea acestuia să se majoreze după încă doi ani de exploatare, în discuție nefiind vorba despre un automobil de epocă sau de colecție.

În acest context, nu pot fi acceptate argumentele prezentate de către instanță cu privire la așa-zisul preț care a fost stabilit subiectiv de către părți, dimpotrivă, suma indicată în actul prezentat chiar de către pârâții reclamanți reprezentând singurul element obiectiv al valorii bunului. Cum expertul nu a făcut evaluarea concretă a autoturismului, ci doar una scriptică și abstractă, este cu atât mai evident că valoarea de 6.000 de euro este cea care trebuie luată în calcul, întrucât reflectă o valoare concretă a unui bun individual determinat.

Apreciază că la dosarul cauzei există elemente probatorii de natură a confirma pretențiile subsemnatei cu privire la existența unui împrumut nerestituit și a celorlalte bunuri mobile care nu au fost incluse de către instanța de fond în compunerea masei succesorale, astfel încât înțeleg a critica sentința recurată și sub acest aspect.

În motivarea recursului lor, pârâții B. M. și B. E. și B. L. au arătat că, în mod greșit a fost inclusă în masa succesorală rămasă după defunctul B. N. C. cota de ½ din suma de 50.546,33 lei reprezentând drept de creanță ( respectiv contribuție la edificarea imobilelor construcții din .), în acest mod instanța de fond acordând reclamantei ceea ce nu a cerut.

Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamanta B. Lucreția a susținut că ea și defunctul ei soț au dobândit în proprietate în timpul căsătoriei suprafața de 250 mp teren situată în ., pretins donată de mine, recurenta B. M. și de defunctul B. G., precum și imobilele construcții constând în casă de locuit cu anexe gospodărești, despre care a pretins că ar fi fost edificate pe cheltuiala sa și a defunctului B. N. C..

În considerarea susținerilor sus menționate, s-a solicitat includerea în masa succesorală supusă partajului a cotei de Vi din imobilele individualizate anterior, în materialitatea lor și, cu toate că noi am contestat dreptul de proprietate al reclamantei și defunctului B. N. C. asupra acestor imobile, recunoscând doar contribuția lor sub anumite aspecte la edificarea construcțiilor, reclamanta nu a înțeles să își modifice acțiunea în sensul de a solicita partajarea dreptului de creanță corespunzător contribuției invocate la construirea imobilelor în discuție.

Potrivit considerentelor sentinței recurate, prima instanță a înlăturat susținerile reclamantei privind dreptul de proprietate comună invocat de

aceasta asupra suprafeței de 250 mp teren și a construcțiilor, reținând că, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 5607/1990, autorizațiilor de construcție nr. 3/1996,8/2006 și declarațiilor martorilor audiați în cauză, imobilele sus menționate reprezintă proprietatea mea, a pârâtei B. M. și a pârâtului decedat B. G.. în aceste condiții, avându-se în vederea recunoașterile din întâmpinare referitoare la contribuția soților B. Lucreția, B. N. C. la edificarea construcțiilor în discuție, s-a apreciat că s-ar impune includerea în masa partajabilă a cotei de Vi dintr-un drept de creanță corespunzător contribuției astfel recunoscute.

Soluția sus menționată este nelegală, fiind dată cu nesocotirea principiului disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 6 cod procedură civilă vechi, aceasta deoarece instanța nu a fost investită cu vreo cerere de partajare a unui drept de creanță, reclamanta menținându-și, pe tot parcursul judecăți în primă instanță, până la închiderea dezbaterilor, pretenția de partajare a imobilelor (teren și construcții) în materialitatea lor.

Cum dreptul real de proprietate asupra unor imobile nu poate fi confundat cu dreptul de creanță ce rezultă dintr-o contribuție parțială la edificarea unor construcții, aceste drepturi având temeiuri și regimuri juridice distincte, considerăm că prin includerea în masa succesorală a cotei de Vi dintr-un drept de creanță ce nu a fost solicitat prima instanță a depășit limitele investirii sale și a acordat ceea ce nu s-a cerut, fapt ce arage incidența în cauză a motivului de modificare prev. de art. 304 pct. 6 cod procedură civilă vechi.

Pe de altă parte, valoarea de 50.546,33 lei a dreptului de creanță reținut a fost stabilită în mod arbitrar, ea nefiind confirmată de nici o probă.

Sub acest aspect, învederăm faptul că prin expertiza construcții efectuată în cauză nu s-a procedat la evaluarea construcțiilor din . lucrărilor la realizarea cărora au contribuit reclamanta și defunctul B. N. C., prima instanță respingând obiectivele propuse de reclamantă în acest sens tocmai pe considerentul că nu fusese investită cu cererea de partajare a unui drept de creanță. în acest context, referirile la expertiza judiciară în construcții efectuată în cauză sunt vădit netemeinice din moment ce această expertiză nu conține vreo evaluare a construcțiilor sau dreptului de creanță reținut de prima instanță.

Pe de altă parte, nici probele testimoniale administrate în cauză, nici susținerile din întâmpinare și nici răspunsurile la interogator nu justifică aprecierea instanței de fond privind cuantumul dreptului de creanță reținut, probele respective făcând doar dovada lucrărilor la efectuarea cărora au contribuit reclamanta și defunctul ei soț, iar nu și dovada valorii respectivelor lucrări.

În plus, din motivarea sentinței recurate nu rezultă care ar fi lucrările reținute ca fiind edificate în comun de reclamantă împreună cu defunctul ei soț, din această perspectivă sentința recurată nefiind motivată conform exigențelor impuse de art. 261 pct. 5 cod procedură civilă vechi.

Pentru toate considerentele sus arătate soluția de includere în masa succesorală a cotei de Vi din dreptul de creanță în valoare de 50.546,33 lei este nelegală și netemeinică.

În privința bunurilor mobile reținute ca fiind dobândite de reclamantă împreună cu defunctul B. N. C., valoarea acestora a fost greșit stabilită.

Din această perspectivă rugăm să rețineți că prin întâmpinările și precizările formulate în cauză noi am recunoscut doar parțial existența și regimul juridic al bunurilor mobile indicate de reclamantă, însă am contestat evaluarea propusă de aceasta pe considerentul că prețurile indicate nu corespund valorii reale de circulație și gradului de uzură fizică a bunurilor respective.

Cu toate acestea, prima instanță a reținut bunurile și valorile indicate de reclamantă pe considerentul că noi nu am făcut dovada altor valori decât cele menționate de reclamantă și că nouă ne incumba sarcina probei sub acest aspect. Motivarea sus menționată este nelegală întrucât potrivit art. 1169 din vechiul cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească; în raport de această reglementare, reclamanta era cea care trebuia să probeze existența, regimul juridic și valoarea bunurilor solicitate, iar motivarea contrară a primei instanțe este de natură a răsturna sarcina probei fără nici un temei legal.

Greșit a fost reținută existența unui pasiv succesoral în sumă de 3050 euro, pasiv care nu a fost dovedit prin probatoriul administrat în cauză.

Prin completarea la acțiune reclamanta a solicitat să se constate că succesiunea defunctului ei soț este grevată de un pasiv în sumă de 3050 euro constând în cheltuieli ocazionate de repatrierea trupului neînsuflețit al defunctului, iar prin precizările depuse la termenul din 20 septembrie 2010 noi am contestat aceste susțineri, învederând faptul că toate cheltuielile de repatriere au fost acoperite din sume de bani donate de rudele și prietenii defunctului din Italia.

Martorii audiați în cauză la propunerea reclamantei nu au oferit detalii relevante în ceea ce privește contribuția acesteia la cheltuielile de înmormântare și repatriere întrucât martora B. E. a arătat doar că reclamanta ar fi împrumutat o sumă de bani în acest scop, martora A. C. T. a susținut că de înmormântarea defunctului s-a ocupat familia, în special reclamanta și fratele ei ( fără a exclude prin urmare și contribuția altor rude), iar martorul R. T. nu a precizat decât că 1-a însoțit pe defunctul B. G. la cumpărături cu ocazia înmormântării. în schimb, martorul M. N. a confirmat susținerea noastră în sensul că s-a strâns o sumă de bani în vederea repatrierii din partea comunității române din Italia, iar martora A. C. T. a confirmat la rândul său că, potrivit obiceiului locului, s-a adunat o sumă de bani cu ocazia înmormântării.

în ceea ce privește înscrisul de Ia f. 120-123 dosar, acesta reprezintă o declarație extrajudiciară a unui cetățean italian și nu are valoare probatorie în cauză întrucât nu poate fi asimilat unui înscris probator și nu poate fi valorificat nici ca probă testimonială, nefiind administrat cu respectarea principiului nemijlocirii probelor.

În raport de aspectele sus menționate, probele administrate în cauză nu confirmă susținerea reclamantei în sensul că ar fi cheltuit suma de 3050 euro pentru repatrierea defunctului ei soț, așa încât în mod netemeinic s-a constatat existența unui pasiv succesoral în cuantumul sus menționat.

Sentința recurată este nelegală și netemeinică și sub aspectul modalități de lotizare.

Din această perspectivă, în mod greșit mi s-a atribuit mie, intervenientei B. ( fostă L.) L. cota de Vi din valoarea autoturismului Citroen în condițiile în care probele adminitsrate în cauză confirmă faptul că autoturismul a fost înstrăinat de reclamantă, iar suma obținută cu titlul de preț a fost încasată tot de aceasta.

Raportat la situația de fapt sus menționată, care de altfel a și fost reținută prin sentința recurată, în conformitate cu principiile consacrate de art. 673 ind. 9 și urm. cod procedură civilă vechi se impunea a se include în lotul reclamantei cota de Vi din autoturismul în discuție sau cel puțin, în varianta de lotizare adoptată de instanță, se impunea ca aceasta să fie obligată să-mi achite mie, intervenientei suma corespunzătoare cotei de Vi din autoturism, care a fost inclusă în lotul meu.

5)Urmare a greșitei stabiliri a activului și pasivului masei succesorale au fost calculate greșit sultele datorate pentru egalizarea loturilor, precum și cheltuielile de judecată.

Față de cele arătate, în temeiul art. 304 pct.6,9, art. 304 ind. 1 cod procedură civilă vechi solicităm admiterea recursului și modificarea parțială a sentinței în sensul excluderii din masa succesorală a cotei de 1/2 din dreptul de creanța în valoare de 50.546,33 lei și a pasivului în sumă de 3050 euro reevaluam bunurilor mobile partajabile în limita valorilor reale recunoscute de no,, refacem lotizărilor si recalculării sultelor și cheltuielilor de judecata

Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a considerentelor sentinței atacate, tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă B. Lucreția, prin care se critică soluția primei instanțe de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de includere în masa de partajat a cotei de ½ din imobilul constând în suprafața de 250 mp teren, precum și casă și anexe gospodărești situate în ., jud. Suceava, tribunalul apreciază că este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Astfel, terenul constând în suprafața de 250 mp situat în ., jud. Suceava a fost dobândit de către pârâții-reclamanți B. M. și B. G. (în prezent decedat) în anul 1990, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5607/28.09.1990 (fila 27 dosar) – așadar anterior încheierii căsătoriei reclamantei cu defunctul B. N. C. – și nu s-a făcut dovada transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea acestora din urmă.

În ceea ce privește construcțiile, în mod corect a reținut instanța de fond, coroborând probele administrate în cauză, respectiv: autorizațiile de construcție nr. 3/1996 și nr. 8/2006 eliberate pe numele tatălui defunctului, respectiv B. G., facturile și chitanțele de la filele 27-33, 77-95 dosar emise tot pe numele tatălui defunctului și declarațiile martorilor V. N., M. N. și R. F., că dreptul de proprietate asupra imobilelor construcții aparține de asemenea proprietarilor terenului: B. M. și B. G., iar contribuția necontestată de nici una dintre părți – a reclamantei și a defunctului ei soț la edificarea construcțiilor, nu ar putea fi reținută decât sub forma unui drept de creanță.

Acest drept de creanță nu a fost însă solicitat de reclamantă, astfel că prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut, incluzând în masa succesorală cota de ½ dintr-un drept de creanță ce nu a fost solicitat, aspect ce a fost subliniat și de recurenta reclamantă în cuprinsul cererii de recurs.

Faptul că defunctul B. N. C. figurează în certificatul de atestare fiscală eliberat la data de 19.02.2010 de către Primăria Drăgoiești ca fiind plătitor de impozit pentru imobilul menționat anterior nu este de natură a dovedi transmiterea dreptului de proprietate din patrimoniul părinților săi și nici de a institui o prezumție de proprietate în favoarea sa, în condițiile în care dreptul de proprietate al părinților a fost dovedit cu înscrisurile depuse la dosar.

Teza susținută de recurenta-reclamantă potrivit căreia doar o parte a construcției este amplasată pe terenul de 250 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 5607/28.09.1990, a fost invocată pentru prima dată în recurs, astfel că, nu poate justifica o soluție de casare a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea administrării probei cu expertiză topo pentru identificarea terenului aferent construcției, deoarece nu se poate reține respingerea nejustificată a acestei probe, în condițiile în care reclamanta nu a indicat și nu a dovedit o altă natură juridică a terenului aferent construcției, în fața instanței de fond.

În ceea ce privește autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare CL – 613 – MV, cu înscrisurile depuse la dosarul de fond la filele 138-139, 174-175, 191-196 s-a dovedit existența autovehiculului în patrimoniul defunctului și înstrăinarea acestuia de către reclamantă la data de 02.12.2010 (fila 195 dosar).

Deși din înscrisul de la fila 195 dosar fond ar rezulta că autovehiculul în discuție a fost vândut de reclamanta-pârâtă cu prețul de 6000 euro, tribunalul apreciază că instanța de fond a dat în mod corect prevalență valorii actuale tehnice a autoturismului stabilită prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză la suma de_ lei.

Astfel, această valoare stabilită de expertul judiciar fără vizualizarea autovehiculului se prezumă a fi valoarea reală actuală a mașinii, iar reclamanta-pârâtă nu a propus probe de natură a înlătura această prezumție, (de exemplu – prin care să se dovedească faptul că la data vânzării autovehiculul nu era în stare perfectă de funcționare, nu era complet, etc.).

Valoarea de 6000 euro obținută în urma vânzării de către reclamantă nu are relevanță sub acest aspect, întrucât această valoare nu reprezintă decât prețul vânzării, astfel cum a fost negociat de părțile contractante, iar nu valoarea reală a bunului.

Cu privire la ultimul motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă, tribunalul apreciază că și acesta este nefondat, întrucât recurenta doar susține că la dosarul cauzei există elemente probatorii de natură a confirma pretențiile sale cu privire la existența unui împrumut nerestituit și a celorlalte bunuri mobile care nu au fost incluse de instanța de fond în compunerea masei succesorale, însă nu indică aceste probe.

Față de recursul declarat în cază de pârâtele – reclamante B. M. și B. E. și de intervenienta B. (fostă L.) L., tribunalul apreciază că motivele 1, 4 și 5 (astfel cum au fost indicate de recurente) sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

În mod greșit a fost inclusă în masa succesorală rămasă după defunctul B. N. Critinel cota de ½ din suma de 50.546,33 lei reprezentând drept de creanță (respectiv contribuție la edificarea imobilelor construcții din . în care reclamanta nu a formulat o cerere cu acest obiect.

Mai mult decât atât, reclamanta – prin apărătorul acesteia – chiar a precizat în fața instanței de fond, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 23.09.2011, că nu înțelege să solicite constarea unui drept de creanță cu privire la imobilul casă.

În aceste condiții, prin sentința recurată, instanța de fond a acordat reclamantei ceea ce nu a cerut, fiind incident motivul de modificare a hotărârii prevăz. de art. 304 pct. 6 din vechiul Cod de procedură civilă, astfel că urmează a fi exclusă din masa succesorală cota de ½ din suma de_,33 lei, reprezentând contribuția la edificarea construcției situate în Lucăcești, . și înlătură dispoziția privind atribuirea în lotul pârâților B. M. și B. E. a sumei de_,16 lei, reprezentând cota de ½ din contribuția la edificarea construcțiilor, anterior menționată.

Cu privire la cel de-al patrulea motiv de recurs, tribunalul constată că, prin sentința recurată, s-a atribuit în mod greșit intervenientei B. L. cota de ½ din valoarea autoturismului Citroen, în condițiile în care probele administrate în cauză confirmă faptul că autoturismul a fost înstrăinat de reclamantă, iar suma obținută cu titlu de preț a fost încasată tot de aceasta la o dată ulterioară deschiderii succesiunii, astfel că se impune modificarea sentinței recurate și sub acest aspect, în sensul includerii în lotul reclamantei a cotei de ½ din autoturismul în discuție.

Ca urmare a modificării sentinței recurate, vor fi reconsiderate și sumele atribuite părților cu titlu de sultă, astfel că reclamanta va fi obligată să plătească intervenientei B. L. suma de 14.288,16 lei cu titlu de sultă, iar pârâților B. M. și B. E. suma de 7144,08 lei pentru fiecare, cu titlu de sultă, dispozițiile contrare urmând a fi înlăturate.

Tribunalul reține că recurentele au renunțat la cel de-al doilea motiv de recurs și apreciază că cel de-al treilea motiv de recurs invocat este nefondat.

Astfel, în interogatoriul luat în instanță (fila 96 dosar fond(, pârâta B. M. recunoaște că nora sa a plătit cheltuielile cu repatrierea corpului fiului său, cu banii strânși de la mai multe persoane, români din Italia. Această recunoaștere, coroborată cu înscrisurile de la filele 120-123 dosar și cu depozițiile martorilor B. E., R. T. și A. C.-Teodoa, sunt de natură a dovedi că reclamanta-pârâtă a suportat în totalitate suma de 3050 euro, reprezentând cheltuieli de înmormântare și repatriere. Nu are relevanță faptul că o parte din această sumă provine din donații de la diverse persoane din Italia, din moment ce reclamanta este cea care a procurat această sumă, din care a suportat ulterior cheltuielile anterior menționate.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă, recursul pârâtelor și al intervenientei urmează a fi admis conform celor anterior stabilite, iar recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

Conform art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta-recurentă va fi obligată să plătească recurentelor pârâte și intervenientei suma de 2027 lei cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta B. Lucreția împotriva sentinței civile nr. 259 din 18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava.

Admite recursul formulat de pârâții B. E. și B. M. și de către intervenienta B. (fostă L.) L., împotriva sentinței civile nr. 259 din 18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava.

Modifică în parte sentința civilă nr. 259/18.01.2013 a Judecătoriei Suceava în sensul că:

Exclude din masa succesorală rămasă după defunctul B. N. C., decedat la data de 19.11.2009, cota de1/2 din suma de 50.546,33 lei, reprezentând contribuția la edificarea construcției situate în Lucăcești, ..

Constată că valoarea totală a masei succesorale rămase după defunct este de 42.846,50 lei.

Constată că prin raportare la valoarea masei succesorale, dreptul valoric al reclamantei B. Lucreția și al intervenientei B. (fostă L.) L. este de 14.282,16 lei fiecare, iar a pârâților B. M. și B. E. de 14.282,16 lei în indiviziune.

Înlătură dispoziția privind atribuirea în lotul pârâților B. M. și B. E. a sumei de 25.273,16 lei reprezentând cota de 1 din suma de 50.546,33 lei reprezentând contribuția la edificarea construcțiilor situate în ., jud. Suceava.

Înlătură dispoziția privind atribuirea în lotul intervenientei B. (fostă L.) L. a sumei de 15.837,5 lei reprezentând cota de 1 din suma de 31.675 lei provenită din vânzarea unui autoturism marca „Citroen cu numărul de înmatriculare CL – 613_MV.

Atribuie în lotul reclamantei B. Lucreția suma de 15.837,5 lei reprezentând cota de 1 din suma de 31.675 lei provenită din vânzarea autoturismului, valoarea totală a lotului atribuit reclamantei fiind de 42.846,50 lei.

Obligă pe reclamanta B. Lucreția să plătească intervenientei B. (fostă L.) L. suma de 14.288,16 lei cu titlu de sultă, iar pârâților B. M. și B. E. suma de 7.144,08 lei pentru fiecare și înlătură dispozițiile contrare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă pe reclamanta recurentă B. Lucreția să plătească recurentelor pârâtei B. M., E. și recurentei intervenientei L. L. suma de 2027 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

G. D. I. M. I. G. D. E. M.

Red. G.D.

Jud. M. L.I.

Tehnored. D.E.M.

2 ex.

17.12.2013

← Partaj judiciar. Decizia nr. 104/2013. Tribunalul SUCEAVA  Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 409/2013.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 2369/2013. Tribunalul SUCEAVA