Obligaţie de a face. Decizia nr. 467/2013. Tribunalul SUCEAVA

Decizia nr. 467/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 1054/334/2010

Dosar nr._ - obligația de a face -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 467

Ședința publică din data de 14 FEBRUARIE 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. M. N.

JUDECĂTOR: F. L.

JUDECĂTOR: G. F. F.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții S. C., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., scara A, jud. Suceava, R. M., domiciliat în mun. Vatra Dornei, . 4, ., A. C., domiciliat în mun. Vatra Dornei, . 4, ., jud. Suceava, F. L., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., ., A. N., domiciliat în mun. Vatra Dornei, . 4, ., jud. Suceava, C. S.N, domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., . D., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., .. A, jud. Suceava, L. O., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., ..A, .,. M. C., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., ., L. G., domiciliat în mu. Vatra Dornei, ., jud. Suceava, L. D. O., domiciliat în mun. Vatra Dornei, . 10, ., D. G., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., .. Suceava, M. I., V. G., B. S. și F. V., cu toții domiciliați în mun. Vatra Dornei, ., . A, . împotriva sentinței civile nr.402 din data de 18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ intimați fiind reclamantele K. D. MARIANNE, de la cabinet avocat M. N., mun. Suceava, ..1, . C, . și K. G., domiciliată în mun. Vatra Dornei, ., jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. N. pentru intimații reclamanți și avocat B. L. în substituirea avocat O. G. C., lipsă fiind toate părțile.

Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Avocat B. L. depune la dosar împuternicirea avocațială din care rezultă că avocat O. G. C. este apărătorul ales al recurenților (fila 34), precum și delegația de substituire a acesteia pentru termenul de astăzi ( fila 35).

Instanța, față de necesitatea lămuririi situației referitoare la faptul că avocat O. G. C. reprezintă în instanță interesele tuturor pârâților, solicită apărătorului substituient să precizeze acest aspect.

Avocat B. L. confirmă faptul că împuternicirea avocațială îi privește pe toții pârâții din prezenta cauză.

Avocat M. N. învederează instanței împrejurarea că la termenul de astăzi procedura de citare este neîndeplinită cu L. G., iar în încheiere de la termenul anterior de judecată nu s-a consemnat faptul că a fost lipsă de procedură cu L. O..

Instanța procedând la verificarea susținerilor apărătorului ales al intimaților reclamanți îl încunoștiințează pe acesta că pentru termenul de astăzi procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită iar în ceea ce îl privește pe L. O. s-a verificat aspectul invocat la termenul anterior de judecată și s-a constatat că recursul este legal introdus.

Avocat B. L. învederează instanței faptul că din punctul său de vedere la dosarul cauzei nu sunt acte suficiente pentru a se putea păși la judecarea recursului.

Apoi, în ceea ce îl privește pe K. I., autorul reclamantei K. D. Marianne, s-a menționat în timpul procesului la instanța de fond faptul că părțile s-au judecat cu un defunct până la introducerea moștenitorilor acestuia în cauză.

Avocat M. N. dorește să precizeze că acțiunea le vizează pe cele două moștenitoare după K. I., respectiv ambele intimate reclamante deci nu poate fi primită susținerea apărătoarei pârâților.

Avocat B. L. învederează faptul că la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada faptului că K. G. este moștenitoarea lui K. I..

Avocat M. N. învederează faptul că nici această susținere nu poate fi primită de instanța de control judiciar atâta timp cât în cadrul dosarului de fond sunt înscrisuri care fac dovada fără nici un dubiu asupra moștenitorilor autorului K. I..

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul la dezbateri.

Avocat B. L. pentru pârâții recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, a se lua act că pârâții solicită doar recunoașterea dreptului de superficie asupra terenului de sub construcții și a unui drept de servitute pentru terenul aferent construcțiilor.

Menționează că potrivit extrasului de carte funciară aflat la fila 61 dosar fond mai există instituită o servitute de trecere în favoarea parcelelor nr.5000 și 5001 din C.F.5461.

De altfel se impunea a se stabili cadrul procesual deoarece . în posesia primăriei mun. Vatra Dornei, iar în perioada anilor 1979-1982 pârâții au procedat la edificarea pe acel teren a unor garaje făcând dovada că au închiriat de la primărie terenul și că au plătit prețul chiriei.

Este real faptul că au fost încheiate contracte anuale cu primăria, deci nu se poate imputa reaua credință a pârâților și nici apariția vechilor proprietari, atâta timp cât primăria este cea care nu a respectat cele stipulate în acele contracte.

Din extrasul de carte funciară depus la instanța de fond rezultă faptul că cele două intimate sunt moștenitoarele lui K. I., căruia pârâții i-au plătit timp de mai bine de 30 de ani chirie, iar după decesul acestuia chiria a fost achitată lui K. D. Marianne.

Apreciază că, în situația dată, corect ar fi fost ca pârâților care au fost constructori de bună credință să li se recunoască un drept de superficie asupra terenului de sub construcții și a unui drept de servitute pentru terenul aferent construcțiilor și nicidecum să fie obligați la ridicarea construcțiilor edificate.

Consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.312 Cod Procedură Civilă, sens în care solicită admiterea recursului.

Avocat M. N. pentru intimatele reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Învederează instanței că cele susținute de apărătorul ales al recurentelor cu privire la Legea nr.10/2001 nu prezintă relevanță în cauză, cele două intimat formulând cerere doar pentru ridicarea construcțiilor edificate pe ternul proprietatea tabulară a acestora.

De notorietate este și faptul că în conformitate cu dispozițiile legii pârâții au fost notificați pentru prelungirea contractelor de închiriere întrucât s-a făcut dovada proprietății celor două intimate asupra terenurilor pe care se află amplasate acele construcții ușoare cu titlu de garaje.

În cauză este vorba despre un complex de garaje, construcții provizorii din lemn, demontabile, pentru care pârâții nu prezintă autorizații de construcție, fiind somați de către Primăria mun. Vatra Dornei pentru a le ridica.

Apoi, la fila 164 dosar fond este adresa Primăriei municipiului Vatra Dornei din care rezultă că între cele două intimate și primări nu a existat nici un schimb de terenuri, iar pentru terenul pe care sunt situate garajele a fost reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament în baza Legii nr.10/2001.

Mai mult consideră că reaua credință a constructorilor nu se impune a fi probată atâta timp cât aceștia au menționat că au achitat timp de 30 de ani chirie la primăria municipiului Vatra Dornei și apoi la momentul reconstituirii dreptului de proprietate aceeași chirie a fost achitată întâi autorului K. I. și după decesul acestuia lui K. D. Marianne.

Cu referire la modul de constituire a dreptului de superficie ce presupune o convenție prealabilă sau concomitentă edificării construcției pe terenul aservit, convenție încheiată în formă autentică ad validitatem, solicită a se avea în vedere practica judiciară conferită prin decizia nr. 5351/17.06.2005 a Î.C.C.J.

Dorește apoi să precizeze că la dosarul de fond au fost depuse o . înscrisuri înaintate de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Vatra Dornei prin care s-a înaintat copia certificată a Cărții Funciare 1099 a comunei cadastrale Vatra Dornei, acesta fiind vechea carte funciară și unde la nr.14 apare K. I., autorul intimatelor reclamante, cu certificatul de moștenitor putându-se astfel merge pe prestația tabulară veche constându-se că la 03.10.1968 apare cu co cotă de 1/6 P. K. A., pentru ca la fila 164 să apară o constituire a dreptului de proprietate după legea nr.10/2001, iar ulterior să fie depusă o hotărâre neopozabilă ( S.C. 430/5 iunie 1998 a Judecătoriei Vatra Dornei).

În consecință, apreciind că recursul promovat de recurenții pârâți nu este fondat, solicită respingerea acestuia și acordarea cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depuse la fila 36 dosar.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL:

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 402 din data de 18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, s-a admis cererea reclamantelor K. D. Marianne, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat M. N., în mun. Suceava, ..1, ., ., K. G., domiciliată în mun. Vatra Dornei, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții S. C., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., ., R. M., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., ., A. C., domiciliată în mun. Vatra Dornei, ., ., jud. Suceava, F. L., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., ., A. N., domiciliat în mun. Vatra Dornei, jud. Suceava, C. S., domiciliat în mun. Vatra Dornei,., ., ., C. D., domiciliat în mun. Vatra Dornei,., ., L. O., domiciliat în mun. Vatra Dornei,., ., jud. Suceava, M. C., domiciliat în mun. Vatra Dornei,., jud. Suceava, L. G., domiciliat în mun. Vatra Dornei,., jud. Suceava, L. D.-O., domiciliat în mun. Vatra Dornei,., ., D. G., domiciliat în mun. Vatra Dornei,., ., M. I., V. G., B. S. și F. V., domiciliați în mun. Vatra Dornei,., ., și în consecință:

Pârâții au fost obligați să-și ridice construcțiile edificate pe . din CF nr. 1099 a ., proprietatea reclamantelor.

S-a respins cererea pârâților ce face obiectul dosarului conexat nr._, ca nefondată.

Pârâții au fost obligați la plata sumei de 4.500 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 mai 2010, reclamantele K. D. Marianne și K. G. au chemat în judecată pe pârâții S. C., R. M., A. C., F. L., A. N., C. S., C. D., L. O., M. C., L. G., L. D.-O., D. G., M. I., V. G., B. S. și F. V., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să-i oblige pe pârâți să-și ridice construcțiile provizorii edificate pe terenul proprietatea tabulară a reclamantelor, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantele au arătat că sunt proprietarele parcelei nr. 2333/24 din CF nr. 1099 a . iar pârâții au construit pe această parcelă construcții provizorii din lemn, demontabile, respectiv garaje. Mai arată reclamantele că pârâții au fost notificați să-și ridice construcțiile începând cu luna martie 2010 iar aceștia nu s-au conformat.

Pârâții legal citați, au formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii cu cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâții au arătat că au construit garajele de mai bine de 30 de ani amenajând terenul din fața acestora. Pârâții au plătit chirie defunctului K. I. iar după decesul acestuia i-au plătit-o reclamantei K. D. Marianne.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24 ianuarie 2011, înregistrată sub nr._ și precizată ulterior, reclamanții S. C., R. M., A. N., C. S., M. C., L. G., L. D. O., M. I., D. G. și B. S. au chemat în judecată pe pârâtele K. D. Marianne și K. G. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să stabilească un drept de superficie asupra suprafeței de teren aferent construcțiilor edificate pe . din CF nr. 1099 a ., în subsidiar să se constate că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren în cauză.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 494 alin. 3 Cod civ. din 1864 și Decretul lege nr. 115/1938.

Cererea a fost timbrată cu 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.

Prin încheierea din 23 martie 2011 a Judecătoriei Vatra Dornei s-a dispus conexarea dosarului_ la dosarul nr._ .

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, la data de 4 septembrie 1980 reclamanta K. G. s-a căsătorit cu defunctul K. I., decedat la data de 27 mai 2004.

Prin sentința civilă nr. 430/5 iunie 1998 a Judecătoriei Vatra Dornei, dată în dosarul nr. 397/1998, s-a constatat că defunctul K. I. și reclamanta D. M. au dobândit prin partaj voluntar dreptul de proprietate asupra parcelei nr. 2333/24 din CF nr. 1099 a ..

Anterior pronunțării sentinței civile nr. 430/5.06.1998 a Judecătoriei Vatra Dornei, . din CF nr. 1099 a . s-a aflat în posesia mun. Vatra Dornei iar în perioada anilor 1979 – 1982 pârâții și-au construit garaje pe această suprafață de teren.

Pârâții au încheiat contracte de închiriere pentru terenul aferent garajelor construite cu Primăria mun. Vatra Dornei.

În drept, art. 58 din Legea nr. 71/2011 potrivit căruia în toate cazurile în care accesiunea artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.

Întrucât garajele în cauză au fost construite anterior datei de 1 octombrie 2011, în cauză vor fi aplicabile dispozițiile art. 493 și urm. Cod civ. din 1864.

Reclamantele în calitate de proprietare a parcelei nr. 2333//24 din CF nr. 1099 a . au solicitat pârâților ridicarea construcțiilor provizorii construite pe terenul în cauză, motiv pentru care instanța este chemată să stabilească dacă pârâții sunt în situația constructorului de rea credință pe terenul altuia sau în situația constructorului de bună credință pe terenul altuia.

Pârâții invocă existența unor contracte de închiriere cu privire la terenul de sub garaje, încheiate între aceștia și Mun. Vatra Dornei, apoi între aceștia și defunctul K. I..

Contractele de închiriere în cauză confirmă faptul că pârâții au fost detentori precari ai parcelei nr. 2333/24 din CF nr. 1099 a ., cunoscând că ridică garajele pe un teren despre care știau că nu este proprietatea lor.

Prin urmare instanța de fond a reținut că pârâții se află în situația constructorului de rea credință pe terenul altuia.

Astfel, vor fi incidente dispozițiile art. 494 Cod civ. din 1864 care permite proprietarului terenului să aleagă una dintre următoarele două soluții:

- să invoce accesiunea și să dobândească astfel dreptul de proprietate asupra construcțiilor, având obligația de a dezdăuna pe constructor cu valoarea materialelor încorporate și prețul muncii efectuate, indiferent de sporul de valoare dobândit de teren prin realizarea construcției;

- să-l oblige pe constructor să desființeze său să ridice construcțiile pe cheltuiala sa, cu obligarea acestuia să-i plătească despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului.

Reclamantele au ales varianta obligării pârâților să-și ridice construcțiile pe cheltuiala lor, fără ca aceștia să plătească despăgubiri pentru lipsa de folosință a parcelei nr. 2333/24 din CF nr. 1099 a ..

Prin urmare, instanța de fond a admis cererea reclamantelor și a obligat pârâții să-și ridice construcțiile edificate pe . din CF nr. 1099 a ., proprietatea reclamantelor.

Cu privire la cererea pârâților prin care au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să stabilească un drept de superficie asupra suprafeței de teren aferent construcțiilor edificate pe . din CF nr. 1099 a . iar în subsidiar să se constate că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren în cauză, instanța arată:

Potrivit art. 68 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile art. 693 – 702 din Codul civil nu se aplică drepturilor de superficie constituite înaintea intrării în vigoare a Codului civil.

Întrucât în cauză nu există nici un drept de superficie constituit, pârâții solicitând instanței să constituie un astfel de drept, vor fi aplicabile dispozițiile art. 693 – 702 cod civil privitoare la superficie.

Art. 693 alin. 2 și 4 Cod civil prevăd că dreptul de superficie se dobândește în temeiul unui act juridic, precum și prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege iar în situația în care s-a construit pe terenul altuia, superficia se poate înscrie pe baza renunțării proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, în favoarea constructorului. De asemenea, ea se poate înscrie în favoarea unui terț pe baza cesiunii dreptului de a invoca accesiunea.

Față de dispozițiile art. 693 Cod civil, instanța de fond a constatat că cererea pârâților care solicită instanței să stabilească un drept de superficie în favoarea acestora este nefondată, întrucât aceștia nu fac dovada existenței vreunui act juridic din care să rezulte dobândirea unui drept de superficie asupra parcelei nr. 2333/24 din CF nr. 1099 a ., nu fac dovada îndeplinirii cerințelor prev. de art. 28 din Decretul lege nr. 115/1938 și nici dovada renunțării reclamantelor la dreptul de a invoca accesiunea.

Instanța de fond a respins cererea pârâților ce face obiectul dosarului conexat nr._, ca nefondată.

Totodată instanța de fond a constatat că și cererea pârâților prin care solicită în subsidiar să se constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren în cauză este nefondată întrucât nu este îndeplinită condiția prev. de art. 28 din Decretul lege nr. 115/1938.

Față de dispozițiile art. 274 Cod proc. civ, pârâții au fost obligați să achite reclamantelor suma de 4.500 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții S. C., R. M., A. C., F. L., A. N.,C. S.N, C. D., L. O., M. C., L. G., L. D. O., D. G.,M. I., V. G., B. S. și F. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâții recurenți precizând că prin acțiunea privind ridicarea construcțiilor provizorii garaje) edificate pe terenul proprietatea tabulară a reclamantelor, care a fost admisă, s-a formulat cerere pentru stabilirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcțiilor edificate pe . 1099 a comunei cadastrale Vatra Dornei. Cererea de stabilire a dreptului de superficie a fost respinsă ca nefondată, deși a format obiectul dosarului conexat nr._, în motivarea respingerii cererii reținându-se că anterior dobândirii dreptului de proprietate de terenului în litigiu, . în posesia Mun. Vatra Dornei, iar în perioada anilor 1979 -1982 și-au edificat garajele pe acest teren făcând dovada închirierii cu plată a terenului de la Primăria Vatra Dornei și ulterior de la autorul reclamantelor, K. I..

Așadar, recurenții arată că sunt constructori de bună credință nicidecum constructori de rea credință cum caracterizează eronat prima instanță, în consecință singura soluție legală în cauză era aceea de a li se recunoaște un drept de superficie asupra terenului de sub construcții și a unui drept de servitute pentru terenul aferent construcțiilor și nicidecum să fie obligați să își ridice construcțiile edificate cu bună credință pe terenul proprietatea reclamantelor, la data amplasării acestor garaje, proprietar al terenului fiind Primăria Vatra Dornei căreia i-a achitat chirie pentru teren, apoi autorul reclamantelor, K. I., devenit proprietar al terenului la Legea nr. 18/1991 încasând chiria și fiind de acord cu menținerea acestor construcții pe terenul său.

Intimatele reclamante au formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză de pârâți prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea dispozițiilor sentinței civile recurate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare precizează că recursul, prin temeiul de drept invocat și din motivele arătate vizează cererea cu privire la terenul proprietatea intimatelor.

Apreciază că în mod eronat instanța de fond a respins această cerere având în vedere că, în conformitate cu adresa emisă de primarul mun. Vatra Dornei terenul nu s-a aflat în posesia municipiului Vatra Dornei și nu a fost expropriat de către Statul Român. Construcțiile provizorii nu au avut autorizație de construire iar recurenții nu au respectat un contract de închiriere ajuns la termen.

De asemenea, practica judiciară română este clară în acest sens ( Î.C.C.J. prin decizia civilă nr. 5351/17.06.2005) privind modul de constituire a dreptului de superficie ce presupune o convenție prealabilă sau concomitentă edificării construcții pentru terenul aservit, convenție încheiată în formă autentică ad validitatem.

În acest sens cererea este nefondată astfel cum este nefondat este și recursul care o susține. Pentru aceste considerente se solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată următoarele:

Pârâții recurenți au atacat sentința primei instanțe, fiind nemulțumiți de faptul că s-a respins cererea de stabilire a unui drept de superficie în favoarea lor, asupra terenului de sub construcție, și a unui drept de servitute pentru terenul aferent acesteia.

Au mai arătat recurenții, că greșit s-a reținut reaua – credință a lor, la edificarea acestor garaje, în condițiile în care inițial, au achitat chirie pentru teren către Primăria mun. Vatra Dornei, iar ulterior, au plătit chirie proprietarului K. I..

După cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 5 – 6 dosar fond, coroborate cu extrasul de carte funciară de la fila 61, 69 – 70 dosar, tribunalul reține că proprietari tabulari asupra terenului identic cu parcelele cadastrale 2333/1 și 2333/4, redivizate în parcelele 2333/1, 2333/4, 2333/24, 2333/25, 2333/26 din CF 1099 a . sunt intimații reclamanți K. D. Marianne și K. I..

La filele 7 – 13 dosar se regăsesc adresele pe care Primăria mun. Vatra Dornei le-a emis pârâților din prezenta cauză, prin care le atrăgea atenția că terenul situat la nord de . aveau amplasate construcțiile provizorii (magazie, garaj, coteț), face parte din . din CF 1099, ce apare întabulată pe K. I., și că, pentru achitarea obligațiilor aferente privind ocuparea terenului, trebuie să ia legătura cu proprietarul terenului, respectiv cu numitul K. I..

Prin întâmpinarea depusă la fila 60 dosar, pârâții recurenți invocă faptul că ar fi avut o învoială cu proprietarul terenului, în sensul ca pe acest teren să se ridice construcțiile menționate anterior.

Deși au susținut acest lucru, recurenții pârâți nu au făcut dovada existenței vreunui act cu privire la această învoială.

De altfel, din interogatoriul luat reclamantelor intimate K. D. Marianne – fila 82 - 83 dosar, rezultă că nu a existat o asemenea înțelegere între autorul K. I. și pârâții recurenți, însă ambele reclamante recunosc că pârâții au plătit chirie pe teren.

Martorii audiați – filele 84 – 85 dosar relevă că pe acest teren au fost edificate garaje, magazii din beton turnat, beci, parțial construcțiile fiind edificate din beton, parțial din lemn, și că pentru acel teren, pârâții, după revoluție, ar fi plătit lui K. I., o chirie anuală de 1000 lei, fără însă, a se întocmi chitanță.

Instanța a efectuat și o cercetare locală, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat cu acel prilej – fila 90 dosar, și din care rezultă că, într-adevăr pe terenul evidențiat în cărțile funciare există 17 garaje (magazii), majoritatea acoperite cu tablă, podite cu scândură.

Reclamanta a susținut că pârâții au edificat aceste construcții fără acordul său, în timp ce pârâții au învederat că inițial, locul pe care au amplasat aceste construcții era un loc de joacă pentru copii; că recurenții au întreținut terenul; că proprietarul K. I. a fost de acord cu construirea garajelor.

La rândul lor, recurenții pârâți au formulat o cerere reconvențională în dosar_ – fila 77 dosar, solicitând stabilirea unui drept de superficie asupra terenului identic cu . din CF 1099 a ., deoarece se află în situația în care acest drept de superficie s-a constituit printr-o convenție.

În ceea ce privește chiria, tribunalul reține că la fila 114 – 115, 132 - 135 dosar fond, se regăsește doar un contract încheiat între Primăria Vatra Dornei și S. C., L. S., A. G., M. T. în considerarea căruia, pârâtul recurent a închiriat suprafața de 4 mp teren, pentru 200 lei pe lună, pentru construcție provizorie, respectiv magazie de lemn.

Apoi, nici M. T. nu apare parte în proces, nici L. S., ai actele existente nu demonstrează legătura de rudenie dintre aceștia și pârâții recurenți din prezenta cauză.

În primul rând, acest contract a fost încheiat cu un neproprietar, cu un detentor precar, căci în anul 1997, Primăria mun. Vatra Dornei nu avea vreun act de proprietate sau alt tilu valabil în baza căruia să fi justificat vreun drept asupra acelui imobil.

Deosebit de aceasta, ulterior încheierii acestui act, imobilul teren a fost redobândit de către K. I., conform sentinței pronunțată în prestația tabulară, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară.

Mai mult decât atât, la fila 164 dosar se regăsește adresa 5497/21 martie 2012, din care rezultă că între reclamanții intimați și Primăria Vatra Dornei nu a existat nici un schimb de teren; că pentru terenul pe care sunt edificate garaje, K. I. a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, iar construcțiile edificate de către recurenți au fost făcute din materiale ușoare, fără autorizație de construcție.

Potrivit art. 494 Cod civil de la 1864, arată că, dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.

Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.

Raportând acest text de lege la împrejurările ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul constată că judecătorul fondului a făcut o aplicare judicioasă a acestui articol, atunci când a reținut că legiuitorul permite proprietarului terenului, una din două variante: fie să invoce accesiunea și să dobândească astfel dreptul de proprietate asupra construcțiilor, având obligația de a dezdăuna pe constructor cu valoarea materialelor încorporate și prețul muncii efectuate, indiferent de sporul de valoare dobândit de teren prin realizarea construcției; fie să-l oblige pe constructor să desființeze său să ridice construcțiile pe cheltuiala sa, cu obligarea acestuia să-i plătească despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului.

Reclamantele au ales varianta obligării pârâților să-și ridice construcțiile pe cheltuiala lor, fără ca aceștia să plătească despăgubiri pentru lipsa de folosință a parcelei nr. 2333/24 din CF nr. 1099 a ..

În ceea ce privește reaua –credință, tribunalul constată că această împrejurare a fost temeinic reținută de instanță, în condițiile în care, după cum a reținut anterior și instanța de control judiciar, și așa cum rezultă și din probele administrate, contractele de închiriere demonstrează că pârâții au fost detentori precari ai parcelei nr. 2333/24 din CF nr. 1099 a ., iar adresele de la filele 7-13 dosar demonstrează că recurenții știau că ridică garajele pe un teren despre care știau că nu este proprietatea lor.

În schimb, recurenții pârâți nu au demonstrat existența vreunui acord al reclamantelor intimate cu privire la închirierea terenului în scopul edificării acestor construcții.

Toate aceste împrejurări concrete sunt de natură să contureze în cauză, reaua credință a recurenților pârâți, neavând relevanță susținerile acestora, referitoare la faptul că au adus îmbunătățiri terenului pe care au edificat magaziile, aceste îmbunătățiri au fost efectuate tocmai în scopul amenajării construcțiilor lor, și nu în scopul administrării corespunzătoare a terenului, care de altfel, nu era proprietatea lor.

Referitor la dreptul de superficie invocat de către pârâți, instanța de fond a făcut în mod legal, referire la prevederile art. 693 – 702 Cod civil din 1864, reținând că asemenea drept se dobândește fie în temeiul unui act juridic, fie prin uzucapiune sau în alt mod prevăzut de lege, iar în situația în care s-a construit pe terenul altuia – speța de față - superficia se poate înscrie pe baza renunțării proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, în favoarea constructorului. De asemenea, ea se poate înscrie în favoarea unui terț pe baza cesiunii dreptului de a invoca accesiunea.

Ori, în prezenta cauză, în condițiile în care la dosar nu există probe din care să rezulte că recurenții pârâți au exercitat o posesie utilă, continuă, publică, pașnică, sub nume de proprietar, în condițiile în care ansamblul probator relevă fără echivoc calitatea pârâților recurenți de detentori precari, este evident că susținerile recurenților referitoare la faptul că ar fi dobândit acest drept prin uzucapiune, în condițiile art. 28 din Decret – lege 115/1938, nu sunt întemeiate.

În plus, este de observat că la dosar nu se regăsește nici un înscris din care să rezulte că reclamantele ar fi renunțat în mod expres, la dreptul de a invoca accesiunea cu privire la aceste construcții; mai mult, recurenții pârâți nu au demonstrat că se află în posesia vreunui act juridic din care să rezulte că au obținut dreptul de superficie asupra imobilului teren.

Așa fiind, corect judecătorul fondului a raționat în sensul că nici cererea pârâților, de a stabili în favoarea lor, un drept se superficie nu este susținută, și nici cererea subsidiară, de a se constata uzucapiunea cu privire la terenul în cauză.

Așa fiind, instanța de control judiciar constată că argumentele pârâților recurenți, referitoare la faptul că nu este dată reaua lor credință, la faptul că nu sunt suficiente probe care să susțină soluția primei instanțe, nu sunt întemeiate.

Cum motivele de recurs formulate de pârâți nu se subsumează niciunuia dintre cazurile de casare/modificare ale unei hotărâri, astfel cum au fost ele prevăzute prin art. 304 Cod procedură civilă, în considerarea art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat, recursul pârâților.

În considerarea art. 274 Cod procedură civilă raportat la art. 298 și art. 316 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga recurenții pârâți să plătească reclamanților intimați K. D. MARIANNE și K. G. suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâții S. C., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., scara A, jud. Suceava, R. M., domiciliat în mun. Vatra Dornei, . 4, ., A. C., domiciliat în mun. Vatra Dornei, . 4, ., jud. Suceava, F. L., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., ., A. N., domiciliat în mun. Vatra Dornei, . 4, ., jud. Suceava, C. S.N, domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., . D., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., .. A, jud. Suceava, L. O., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., ..A, .,. M. C., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., ., L. G., domiciliat în mu. Vatra Dornei, ., jud. Suceava, L. D. O., domiciliat în mun. Vatra Dornei, . 10, ., D. G., domiciliat în mun. Vatra Dornei, ., .. Suceava, M. I., V. G., B. S. și F. V., cu toții domiciliați în mun. Vatra Dornei, ., . A, . împotriva sentinței civile nr.402 din data de 18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ intimați fiind reclamantele K. D. MARIANNE, de la cabinet avocat M. N., mun. Suceava, ..1, . C, . și K. G., domiciliată în mun. Vatra Dornei, ., jud. Suceava.

Obligă recurenții pârâți să plătească reclamanților intimați K. D. MARIANNE și K. G. suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14 FEBRUARIE 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. M. F. L. G. F.

N. F.

GREFIER,

Ș. L.

G.

Red. G.F.F.

Jud. fond U. C.

Tehnored. Ș.L.G. /ex.2.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 467/2013. Tribunalul SUCEAVA