Pretenţii. Decizia nr. 221/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 8789/86/2013
Dosar nr._ Contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 221
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 6 DECEMBRIE 2013
PREȘEDINTE: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
JUDECĂTOR: L. A.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea contestației în anulare a deciziei civile nr. 1754 din data de 13 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, formulată de către contestatorul C. V. P., intimată fiind . primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, de către contestator dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, timbru judiciar de 0,45 lei pe care le anulează, contestația în anulare fiind legal timbrată, întâmpinare de către intimată și, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra excepției autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare și pe fondul cauzei.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, contestatorul C. V. P., în contradictoriu cu intimata . primar, a solicitat anularea deciziei civile nr. 1754 din data de 13 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ si in rejudecarea recursului respingerea acțiunii promovata de reclamanta .>
În motivare a arătat că soluția din recurs este rezultatul unei greșeli materiale evidente ce nu poate fi înlăturata decât prin admiterea acestei contestații in anulare.
Reclamanta a formulat o cerere de chemare in judecata in contradictoriu cu el pentru a fi obligat la plata sumei de 21.053 lei cu titlu de arenda pentru anul 2008, precum si la plata penalităților de întârziere până la data de 31 decembrie 2008.
In promovarea acțiunii reclamanta a făcut vorbire despre contractul de arenda nr.4536 din 10.05.2006 prin care contestatorul ar fi arendat suprafața de 20,4 ha de pășune la locul denumit "Pausa" cu prețul de 1000 lei/ha/an.
Pentru anul 2007 a achitat prețul de 20.750 lei diferența fiind achitata prin factura fiscala de compensare, împrejurare in care a fost încheiat procesul verbal nr. 4452/10.05.2007. Pentru anul 2008 a achitat suma de 775 lei in baza aceluiași contract de arenda.
La primul termen de judecata a fost admisa acțiunea din partea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, in aceste condiții a fost practic pus in situația de a nu-și putea face nici un fel de apărări.
A declarat recurs împotriva acestei sentințe civile (nr. 831/3 iunie 2010), in motivarea recursului a menționat faptul ca sentința este nelegala întrucât durata contractului a fost limitata la 5 (cinci) ani începând cu data de 10.05.2007, dar a fost pusa condiția ca acest contract trebuia reînnoit anual, aspect ce nu a fost îndeplinit, in consecința din moment ce aceasta condiție nu a fost înfăptuita înseamnă ca actul nu mai are valabilitate.
Mai mult, tot in motivarea recursului, a arătat ca din dispozițiile contractului prețul arendei trebuia achitat până la data de 30 aprilie 2008 pentru anii următori, in caz contrar actul este reziliat de drept.
Tot ceea ce a arătat mai sus nu au fost analizate in recurs, soluția de respingere a recursului fiind rezultatul unei grave erori.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent, având in vedere următoarele:
În primul rând, a invocat, potrivit art. 137 Cod procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat, excepție procesuală (conform art. 166 Cod procedură civilă) care împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți chiar cu poziția procesuală inversată - s-a referit la dosarul civil nr._/86/2012 al Tribunalului Suceava, soluționat prin respingere – ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
Există autoritate de lucru judecat, așa cum este reglementată de Codul civil, "atunci când a doua cerere in judecată are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza și este între aceleași părți, făcută de ele în contra lor in aceeași calitate". Așadar, conform acestei prevederi, puterea lucrului judecat exista indiferent de împrejurarea ca în noul proces părțile se găsesc în alte calități.
Pentru a exista identitate de obiect între doua acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni sa rezulte ca scopul final urmărit este același în ambele acțiuni (I.C.C.J., secția civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 4 525 din 30 mai 2005).
Pe fondul cauzei, prin acțiunea introdusă pe rolul acestei instanțe, având ca obiect "pretenții — contestația în anulare”, petentul a solicitat casarea deciziei nr. 1754/ 13.12.2010, pronunțata de Tribunalul Suceava in dosarul civil nr._ si pe cale de consecința rejudecarea recursului, solicitare pe care a considerat-o inadmisibilă, justificată de următoarele argumente:
I. Acțiunea deschisă de către petent nu a îndeplinit condițiile de admisibilitate ale unei astfel de proceduri:
Contestația în anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila numai in cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri definitive, daca la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedura ori daca soluția este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317 si art.318 C.pr.civ.).
Prevederea cuprinsa in art. 318. potrivit căreia o hotărâre data în recurs poale fi retractata daca a fost rezultatul unei greșeli materiale se refera la erori materiale evidente, în legătura cu aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșita ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fara calitate si altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesara reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației in anulare sunt greșeli de fapt si nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
In cazul in care contestația în anulare privește si omisiunea examinării unui motiv de casare, aceasta nu înseamnă ca pot fi repuse în discuții pe aceasta cale motivele de casare care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, chiar daca soluția pronunțata ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau a aplicării legii.
Având in vedere acestea, contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar si greșita, data în recurs, întrucât instanța este ținuta sa verifice numai daca exista vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege si nu poate sa examineze justețea soluției pronunțate.
II. In cuprinsul cererii formulate de către petent s-au invocat generic prevederile art. 318 Cod procedura civila, reglementare potrivit căreia pot fi atacate prin contestație în anulare numai hotărârile instanțelor de recurs, însă din interpretarea coroborata a prevederilor art. 317 (1) si 320 (3) Cod procedura civila, rezulta că obiect al unei contestații în anulare îl poate forma numai o hotărâre irevocabila prin care s-a soluționat un recurs împotriva unei decizii data în apel, în consecință contestația în anulare nu poate fi primita, fiind inadmisibila.
Daca s - ar accepta o alta interpretare decât, aceea conforma cu intenția legiuitorului s-ar ajunge, teoretic, la o creștere a proceselor cu acest obiect in progresie geometrica, ceea ce ar contraveni evident, atât jurisprudenței CEDO prin care aplica cu consecventa principiul securității raporturilor juridice, cât si jurisprudenței naționale.
Astfel:
In cauza S. Taub împotriva Romaniei, Hotărârea din 12 octombrie 2006, Curtea de la Strasbourg a decis ca „admiterea contestației în anulare, cale extraordinara de atac, constituie un argument suplimentar în sensul încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1" si continua: „Supervizarea nu trebuie sa devină un apel deghizat, iar simplul fapt ca ar putea exista doua puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauza. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci cand o cer motive substanțiale si imperioase", în același sens fiind si: Riabykn împotriva Rusiei, nr._/1999, Masiniexport Industiral Group SA împotriva României, Hotărârea din 1 martie 2006; Barcanescu împotriva României, hotărârea din 12 octombrie 2006.
Pronuntandu-se în cauza M. vs. România,_/03, la 29 iulie 2008 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o cale extraordinara de atac, fie ea si introdusa de una din părțile procesului, nu poate fi admisa pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacata a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, in absenta unui "defect fundamental" care poate conduce la arbitrariu.
În drept, a invocat disp. art. 115, art. 317-321 Cod procedura civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține cu privire la excepția invocată, următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin Decizia nr. 1754 din data de 13 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava-Secția civilă a fost respins ca nefondat recursul declarat în cauză de către pârâtul-recurent C. V. P. împotriva sentinței civile nr. 831 din data de 3 iunie 2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc (dosar nr._ ).
Prin contestația în anulare din data de 14 aprilie 2011 ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Suceava - Secția civilă, pârâtul-recurent C. V. P. a solicitat anularea Deciziei nr. 1754 din data de 13 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat în cauză de către pârâtul-recurent C. V. P. și, în rejudecare, admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivarea contestației, pârâtul-recurent a arătat că a fost chemat în judecată de reclamanta . primar în vederea obligării la plata sumei de_ lei cu titlu de arendă pentru anul 2008 precum și penalități de întârziere până la data de 31 decembrie 2008 și cheltuieli de judecată. A mai arătat că între părți a fost încheiat contractul de arendă nr.4536 din 10 mai 2006 prin care el ar fi arendat suprafața de 20,4 ha pășune de la locul numit „Pausa” cu prețul de 1000 lei/ha/an, iar pentru anul 2007 a achitat prețul de_ lei, diferența fiind achitată printr-o factură fiscală de compensare, sens în care s-a încheiat procesul verbal nr. 4452 din data de 10 mai 2007 și s-a susținut în acțiune că pentru anul 2008 a achitat suma de 775 lei în baza aceluiași contract de arendă.
Contestatorul a mai precizat că a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 831/2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în motivare arătând că sentința este nelegală deoarece durata contractului a fost pe 5 ani, începând cu data de 10 mai 2007, numai că acest contract trebuia reînnoit anual, iar acest lucru nu s-a mai întâmplat. A mai indicat că în motivele de recurs a mai arătat că, potrivit dispozițiilor din contract, prețul arendei trebuia achitat până la data de 30 aprilie 2008 pentru anii următori, în caz contrar, actul fiind reziliat de drept.
Contestatorul a arătat că aceste aspecte nu au fost analizate de instanța de recurs, soluția de respingere datorându-se unei grave erori iar în cauză este incident motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 al. 1 teza 1 Cod pr. civilă.
Prin Decizia nr. 42 din data de 8 martie 2012 a Tribunalului Suceava - Secția civilă, contestația în anulare formulată de contestator împotriva Deciziei nr. 1754 din data de 13 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava - Secția civilă, a fost respinsă ca nefondată.
În argumentarea soluției sale, tribunalul a reținut că instanța de recurs a cercetat toate motivele de nelegalitate a hotărârii invocate prin memoriul de recurs, după cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. 1754 din 13 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava. Astfel, s-a reținut în acest sens de către instanța de recurs că în contractul de arendare, deși există o prevedere convențională privind reînnoirea anuală a contractului, neîndeplinirea ei nu a condus la încetarea raporturilor contractuale de arendă, câtă vreme termenul arendării a fost convenit pe 5 ani, începând cu data de 10 mai 2007, deci până la data de 10 mai 2012. De asemenea, în decizia instanței de recurs s-a mai menționat că drepturile neexercitate și pretențiile neexecutate înainte de împlinirea lui continuă să existe, astfel încât intimata . posibilitatea de a cere arenda restantă pentru perioada stipulată în contract, neavând relevanță sub acest aspect împrejurarea că nu s-a procedat la reînnoirea lui, câtă vreme termenul de arendare nu a fost modificat prin acordul de voință a părților iar arendașul a continuat să exploateze terenul.
În ceea ce privește rezilierea de drept a contractului ca urmare a neachitării prețului arendei până la 30 aprilie 2008, instanța de recurs a reținut că în cauză este vorba despre o reziliere convențională a contractului sub forma pactului comisoriu de grad III ce operează de plin drept, fără ca instanța să se poată pronunța cu privire la oportunitatea sa, singurul în drept să invoce rezilierea fiind creditorul, intimat în prezenta cauză, care nu a înțeles să uzeze de această clauză contractuală optând pentru executarea silită a contractului de arendă.
Ca atare, instanța de recurs cercetând toate motivele de modificare a hotărârii, a pronunțat o soluție legală și temeinică, criticile aduse prin contestația în anulare sub acest aspect nefiind fondate.
De asemenea, nu se poate pune în discuție nici existența unor greșeli materiale, astfel cum sunt ele definite de prevederile art. 318 teza I Cod procedură civilă, în condițiile în care contestatorul nici nu a arătat care ar fi acestea, mai mult față de considerentele deciziei, greșelile instanței de recurs pot fi cel mult greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale care nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare.
D. urmare, tribunalul a respins contestația în anulare ca nefondată.
În contestația în anulare ce face obiectul prezentului dosar, contestatorul invocă practic aceleași motive ca și în contestația anterioară ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Suceava - Secția civilă, și anume faptul că soluționarea recursului s-a făcut prin neobservarea faptului că deși contractul era încheiat pe o durata de 5 ani, în contract se prevedea faptul că el trebuia reînnoit anual, fapt ce nu s-a întâmplat și că al doilea aspect ce nu a fost analizat de instanța de recurs este termenul de achitare a prețului, era de 30 aprilie 2008 pentru anii următori, în caz contrar actul se considera reziliat de drept și că în aceste circumstanțe, pretențiile reclamantei vizau un contract ce era deja reziliat.
Or, aceste motive au mai fost invocate de pârâtul-recurent în contestația în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Suceava iar prin Decizia nr. 42 din data de 8 martie 2012 a Tribunalului Suceava - Secția civilă, instanța a analizat aceste motive și a respins contestația în anulare ca nefondată.
După cum rezultă din dispozițiile art. 321 Cod pr. civilă, nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi iar după cum rezultă din dispozițiile art. 1021 Cod civil, există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și împotriva lor, în aceeași calitate iar potrivit art. 166 Cod procedură civilă, excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.
Prin urmare, contestatorul nu mai poate face o nouă contestație în anulare pentru motive ce au existat la data celei dintâi și cum motivele de contestație invocate au fost deja analizate în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava și au fost considerate neîntemeiate, în cauză operează autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 42 din data de 8 martie 2012 a Tribunalului Suceava, astfel încât excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată prin întâmpinare este întemeiată și va fi admisă, date fiind dispozițiile art. 137 al. 1 Cod procedură civilă.
Admițând excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimată prin întâmpinare, excepție de fond, absolută și peremptorie, în temeiul art. 320 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge contestația în anulare din prezenta cauză.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge contestația în anulare a deciziei civile nr. 1754 din data de 13 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, formulată de către contestatorul C. V. P., domiciliat în . Moldoviței, jud. Suceava, intimată fiind . primar, pentru autoritate de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 6 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. L. A.
Grefier,
S. A.-M.
Red. L.A.
Judecător V. O. D.
Tehnored. S.A.M.
5 ex./13.12.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1758/2013. Tribunalul SUCEAVA | Uzucapiune. Decizia nr. 1390/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
