Uzucapiune. Decizia nr. 582/2013. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 582/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 3901/227/2011

Dosar nr._ Revizuire

ROMANIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 582

Ședința publică din data de 18 februarie 2013

Președinte: H. L.

Judecător: I. G.

Judecător: A. I. M.

Grefier: S. A.-M.

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către intimata D. E., împotriva sentinței civile nr. 850 din data de 4 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimată fiind revizuenta ..

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea intimatei recurente să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 25 februarie 2013.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ la data de 29.12.2011, revizuenta ., a solicitat în contradictoriu cu intimata D. E., revizuirea sentinței civile nr. 645/15.03.2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, sentință prin care i s-a constatat intimatei dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafețelor de 25.800 mp, teren extravilan, 5370 mp teren extravilan și 3600 mp teren intravilan, situate pe raza satului Găinești, ., conform planului de situație anexat la dosarul nr._ a Judecătoriei Fălticeni.

În fapt, revizuenta a arătat că intimata D. E. a promovat acțiune în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, susținând că a stăpânit de peste 30 de ani suprafețele de teren descrise mai sus, în mod public, sub nume de proprietar, continuu, neîntrerupt și util, neexistând litigii sau pretenții din partea altor persoane asupra acestor terenuri.

A susținut reprezentantul revizuentei că, din anul 1996 de când este primar al comunei S., nu a auzit ca intimata D. E. să locuiască pe raza comunei S., aceasta având domiciliul, în urma cercetărilor efectuate, pe raza mun. București, citațiile la locuința din satul Găinești fiind semnate de altă persoană.

Date fiind înscrisurile depuse la Primărie de către rudele intimatei, respectiv nepoți și nepoate, mai precis declarația autentică autentificată la notariatul de Stat T., în anul 1967 și certificatul de moștenitor nr. 45/1967, D. E. a renunțat la orice proprietate după autoarea sa, U. D., în favoarea fratelui său, U. N., acesta devenind proprietar și înstrăinând, ulterior, aceste terenuri.

Ca exemplu, suprafața de 3222 mp situată în intravilanul comunei S., . înstrăinată, conform actului notarial nr. 274/2007, numiților Nistoroaiei G. C. și F. I., teren întabulat și înscris în CF 415/N- localitatea S., pe numele acestora.

Terenul descris mai sus este identic cu cel pentru care intimata a solicitat constatarea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, în dosarul nr._, iar diferența de 388 mp se regăsește în schița, care nu corespunde realității din teren, întocmită de ..

În ceea ce privesc celelalte suprafețe de teren pentru care intimata a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, a arătat că, anterior promovării acțiunii, mai existau acte de vânzare-cumpărare întocmite cu terțe persoane, despre care Primăria S. nu a avut cunoștință, acte care exprimă o altă realitate juridică față de cea cunoscută la momentul judecății.

A considerat că intimata, cu rea-credință, a promovat acțiunea ce formează obiectul dosarului nr._, cu toate că a știut de existența acestor acte care dovedesc proprietatea altor persoane asupra terenurilor în litigiu, respectiv declarația de renunțare nr. 154/1967.

Și depozițiile martorilor audiați au conținut neadevăruri cu privire la posesia acestor terenuri, dat fiind faptul că intimata a locuit în București.

În concluzie, revizuenta a arătat că înscrisul despre care a luat cunoștință după pronunțarea sentinței civile a cărei revizuire a solicitat-o, este declarația de renunțare nr. 154/1967, semnată și însușită de intimată la data de 11.01.1967, care dovedește schimbarea situației juridice a terenurilor în discuție, care au alți proprietari și care nu au fost chemați în judecată pentru opozabilitatea hotărârii.

În drept, revizuenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322, pct. 5 cod procedură civilă.

Legal citată, intimata D. E. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată (f. 14, 15 dosar).

A arătat intimata că nu este îndeplinită una dintre condițiile necesare admisibilității cererii de revizuire, respectiv ca înscrisul să nu fi putut fi introdus dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, susținând că înscrisul de care s-a prevalat revizuenta exista la momentul judecării și putea fi procurat oricând.

Conform jurisprudenței în materie, în cazul în care înscrisul nu a fost reținut de partea adversă, acesta putând fi depus la dosar prin diligențele părții interesate, nu este îndeplinită condiția existenței motivelor independente de voința sa, care să o fi împiedicat să prezinte actul în procesul derulat anterior.

Și în alte cazuri s-a hotărât că nu este îndeplinită această condiție, în cazul în care înscrisurile depuse puteau fi procurate de la Arhivele Statului.

În dosarul în care revizuenta a avut calitatea de pârâtă, aceasta nu și-a formulat niciun fel de apărări, deși avea acest drept, și nici nu a declarat recurs împotriva sentinței, preferând să stea în pasivitate.

Înscrisul pe care revizuenta și-a motivat cererea nu este determinant în soluționarea pricinii, motivat de faptul că acesta face referire la o declarație de renunțare la succesiunea rămasă după mama sa, U. D., deși a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că terenurile pentru care a solicitat să i se constate dreptul de proprietate, provin de la tatăl său, U. G. și respectiv bunicul U. V. N., așa cum a fost încheiat actul sub semnătură privată, intitulat „Tranzacție”, cu fratele său U. Gh. N., la data de 09.09.1957 și în baza căruia și-a exercitat posesia asupra acelor terenuri.

Prin precizările la cererea de revizuire, . a înțeles să-și restrângă obiectul cererii, în sensul revizuirii sentinței civile nr. 645/15.03.2011, numai cu privire la suprafața de 3600 mp teren intravilan, situat în satul Găinești, ..

Prin sentința civilă nr. 850 din data de 4 mai 2012, Judecătoria Fălticeni a respins ca nefondată excepția tardivității formulării cererii de revizuire, a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta ., în contradictoriu cu intimata D. E., a schimbat în parte sentința civilă nr. 645/15.03.2011 și în consecință a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și a constatat că reclamanta a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ mp teren și de 5370 mp având categoria de folosință pășune, terenuri situate în extravilanul satului Găinești, ., identificate prin planurile de amplasament și delimitare a imobilului întocmite de către S.C. WARESO-PROD SRL (f. 48-51 dosar nr._ ).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 645/15.03.2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către D. E., în contradictoriu cu ., așa cum a fost precizată.

S-a constatat că D. Eelonora a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cât privește suprafețele de_ mp teren extravilan; 5370 mp teren extravilan și 3600 mp teren intravilan situate în satul Găinești, ., conform planului de situație anexat (f. 55, 56 dosar nr._ ).

Inițial, acțiunea reclamantei a vizat doar două suprafețe de teren, respectiv cea de 25.800 mp teren fânaț și 5370 mp teren fânaț, situate în extravilan, la locul „Șovorâta”.

Cu privire la situația juridică a acestor suprafețe de teren, D. E. a arătat în motivele cererii sale de chemare în judecată, că terenurile sunt moștenire de la autorii săi U. N. G. și U. V. N., iar cu privire la împărțirea acestora a încheiat o tranzacție cu fratele său, U. Gh. N. în prezent decedat.

A mai arătat că stăpânește terenul netulburat, nu are conflicte cu vecinii, iar . fost cooperativizată.

La dosarul cauzei a fost depusă tranzacția încheiată de către D. D. E. și fratele său, la data de 09.09.1957 iar ulterior, pentru termenul din 10.11.2012 și-a completat cererea de chemare în judecată și cu suprafața de 3600 mp teren fânaț, situată în intravilanul satului Găinești, ., teren moștenit, de asemenea, de la părinții săi, conform aceleiași tranzacții încheiate la 09.09.1957 (f. 22, 23 dosar nr._ ).

Pentru termenul din 15.03.2011, reclamanta a depus la dosar și trei planuri de situație întocmite la 24.01.2011 de către reprezentanții S.C. WARESO-PROD S.R.L., planuri de amplasament prin care au fost delimitate în teren 3 suprafețe de teren 35.800 mp teren extravilan; 5370 mp teren extravilan și 3600 mp teren intravilan, ., jud. Suceava (f. 48, 53 dosar).

Revizuenta din prezenta cauză, . citată în dosarul în care s-a pronunțat sentința ce a făcut obiectul revizuirii pentru fiecare termen de judecată, pe fiecare dovadă de îndeplinire a procedurii de citare semnând numitul C. P., în calitate de consilier delegat, fără indicarea actului de identitate și fără să se aplice stampila instituției (f. 8, 13, 20, 27, 47 dosar).

Pentru termenul din 28 ianuarie 2011 nu a fost remisă dovada de citare a Comunei S. (f. 45 dosar nr._ ).

Potrivit organigramei și statului de funcții a Comunei S., jud. Suceava, precum și fișa postului numitului C. P., acesta nu are ca atribuție primirea corespondenței adresate instituției, atribuțiile postului său de consilier fiind cele menționate în fișa postului, aprobată prin Hotărârea nr. 12 din 22.09.2010 (f. 65-70 dosar).

Prin urmare, nu a existat nicio dovadă că pe parcursul soluționării acțiunii în constatare drept de proprietate unitatea administrativă, .. Suceava, a avut cunoștință despre litigiu, cu privire la care, de altfel, nu și-a exprimat poziția prin întâmpinare sau comunicarea unor relații privitoare la situația juridică a terenurilor în litigiu.

Sentința civilă a cărei revizuire s-a solicitat, a fost comunicată revizuentei prin același consilier principal, C. P., la data de 31.03.2011, comunicarea și dovada de primire fiind întocmite în aceeași formulă ca și dovezile aflate la dosarul cauzei, respectiv fără indicarea actului de identitate și fără aplicarea ștampilei (f. 58 dosar).

La data de 21 noiembrie 2011, reprezentantul Comunei S., primarul G. I., a formulat cerere către serviciul arhivă al Judecătoriei Fălticeni pentru studierea și xeroxarea unor file ale dosarului_ (f. 60, 61 dosar).

Ulterior, la cererea reprezentantului legal al revizuentei, potrivit adeverinței eliberată de către BNPA M. A. și S. A. s-au efectuat legalizări ale declarației autentificate sub nr. 30/11.01.1967 de către Notariatul de Stat al Raionului D., Regiunea Banat și după certificatul de moștenitor autentificat sub nr. 45/02.03.1967 al Notariatului de Stat al Raionului Fălticeni (f. 46 dosar).

Evoluția cronologică a situațiilor de fapt mai sus prezentate, stabilesc fără putință de tăgadă că în cauză nu a fost dată excepția tardivității cererii de revizuire, aceasta fiind formulată de către reprezentantul legal al comunei S., în termenul de o lună stabilit imperativ de prevederile art. 324 alin.1 pct. 4 coroborat cu dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 cod procedură civilă.

Pe fondul cauzei, instanța a mai reținut următoarele:

Declarația numitei D. Eelonora, reclamanta din dosarul nr._, dată în fața notarului șef S. Blasiu la Notariatul de Stat al Raionului D., Regiunea Banat, a vizat situația potrivit căreia aceasta a recunoscut că nu a făcut nici un act de acceptare tacită sau expresă a succesiunii defunctei U. D., decedată la 20.02.1964 (f. 47 dosar).

În această calitate, de altfel, de renunțătoare, D. E. a figurat și pe certificatul de moștenitor nr. 45/02.03.1967 privind succesiunea și moștenitorii defunctei U. D., cu ultimul domiciliu în ., Regiunea Suceava (f. 48 dosar).

În masa de împărțit rămasă după defuncta U. D., au fost incluse mai multe suprafețe de teren, suprafețe de teren care nu puteau face obiectul tranzacției din anul 1957, tranzacție prin care, D. Eelonora a primit o casă și întinderea de 3600 mp, imobile situate între megieșii G. Netea, M. L., I. A. T., V. S. și ulița satului.

Or, această suprafață de teren este identică ca vecinătăți și amplasament cu suprafața de teren 3222 mp teren arabil, înscrisă în certificatul de moștenitor nr. 45/1967 (f. 48, 49 dosar).

Mai mult decât atât, autorizația de construire, contractul de vânzare-cumpărare, încheierea de CF, certificatul de urbanism, precum și identificarea topo-cadastrală a acestei suprafețe de 3222 mp teren arabil, au format convingerea instanței că, situația juridică a terenului în suprafață de 3600 mp, care a făcut obiectul completării și precizării acțiunii de către numita D. E., este cu totul alta (f. 19-26 dosar).

Astfel, pe această suprafață de 3222 mp teren arabil, dobândită prin cumpărare de către F. I. M. I. și N. Gh. G.-C. s-a edificat o locuință potrivit autorizației nr. 32/29.08.2007, astfel încât, în anul 2011 când s-a întocmit planul de situație pentru suprafața de 3600 mp teren arabil intravilan (f. 52 dosar de revizuire), pe această suprafață de teren se afla deja edificată gospodăria celor doi cumpărători.

Date fiind toate cele de mai sus reținute, instanța în temeiul art. 322 alin. 1 pct. 5, art. 324 alin. 1 pct. 4 și art. 326 și următoarele cod procedură civilă, a respins excepția tardivității cererii de revizuire și a admis cererea de revizuire prin schimbarea în parte a sentinței civile nr. 645/15.03.2011 și în consecință, a constatat că reclamanta a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ mp teren și de 5370 mp având categoria de folosință pășune, terenuri situate în extravilanul satului Găinești, ., identificate prin planurile de amplasament și delimitare a imobilului întocmite de către S.C. WARESO-PROD SRL (f. 48-51 dosar nr._ ).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata arătând următoarele:

În mod nelegal a fost respinsa excepția tardivității introducerii cererii de revizuire, întemeiata pe dispozițiile art. 324 alin. 1 pct. 4 Cod procedura civila, care prevede ca termenul de 1 luna in care se introduce cererea de revizuire se socotește din ziua in care s-au descoperit înscrisurile ce se invoca.

Deși cererea de revizuire a fost introdusa pe data de 29.12.2011 nu s-a făcut dovada din partea revizuentei a datei la care a luat cunoștința de aceste înscrisuri.

La dosar a fost depusa o adeverința din partea BNP M. A. din care a rezultat ca la data de 06.12.2011 a legalizat acele înscrisuri, insa nu s-a făcut mențiune despre persoana care a solicitat eliberarea sau legalizarea acestora.

Pe de alta parte, notificarea depusa la Primăria S. in data de 08.12.2011 de către F. P., care nu a avut calitate de parte in proces, nu are nr. de înregistrare si viza instituției, astfel ca fata de aceste aspecte, cum nu s-a făcut dovada din partea revizuentei ca cererea a fost introdusa in termen de o luna de la data la care s-ar fi cunoscut acele înscrisuri, a considerat întemeiata excepția, sens in care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței si respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulata.

Nu pot fi primite in cauza motivele instanței referitoare la faptul ca citațiile si celelalte acte de procedura au fost primite de către o persoana ce nu era abilitata in acest sens, iar din acest motiv nu s-a cunoscut despre existenta dosarului de uzucapiune, întrucât in cauza s-a formulat cerere de revizuire si nu contestație in anulare.

Pe fondul cauzei, soluția este nelegala si netemeinica, întrucât instanța de fond nu a analizat daca in cauza este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedura civila.

Instanța a analizat doar cererea de uzucapiune, fara a indica motivele pentru care cererea de revizuire a fost admisibila, iar toate apărările ce le-a făcut nu au fost avute in vedere.

Astfel, revizuirea este o cale extraordinară de atac, care este admisibilă doar în cazurile strict prevăzute de lege, respectiv cele 9 cazuri cuprinse în articolul 322 Cod procedură civilă, printre acestea numărându-se și cazul prevăzut de punctul 5 „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților...".

Literatura și practica judiciară sunt unanime în legătură cu condițiile pe care trebuie să le îndeplinească înscrisul ce s-a invocat în cererea de revizuire, pentru ca o astfel de cerere să fie admisibilă.

Astfel, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții pentru admisibilitatea cererii de revizuire:

- partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;

- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul in care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;

- înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată;

- înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea și nu poate pretinde instanței să-1 administreze din oficiu.

În cauză, in primul rând, nu a fost întrunită condiția a treia pentru admisibilitatea acestei cereri de revizuire, respectiv ca înscrisul să nu fi putut fi produs dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților.

Un astfel de act exista la momentul judecării cauzei și putea fi procurat oricând. Oricând în cursul judecării cauzei, partea interesată putea solicita să i se comunice un astfel de înscris și să-l prezinte în fața instanței.

Înscrisurile invocate se afla in arhiva Camerei Notarilor Publici, orice persoana interesata poate solicita eliberarea lor, astfel incat nu se află în situația unei împrejurări mai presus de voința părților.

Jurisprudența în materie a statuat de nenumărate ori că „în cazul în care înscrisul nu a fost reținut de adversar, putând fi depus la dosar prin diligentele părții interesate, nu este îndeplinită condiția existenței motivelor independente de voința sa, care să o fi împiedicat să prezinte actul în procesul derulat anterior”. (Decizia civilă nr. 1191/2000, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă). De altfel, și în alte cazuri s-a hotărât că nu este îndeplinită această condiție în cazul în care „înscrisurile depuse puteau fi procurate de la Arhivele Statului…” sau este vorba de o „adeverință cu date din registrul agricol, care cu o normală diligentă putea fi procurată înainte sau în timpul judecății" (Decizia civilă nr. 2203/2000, Curtea de Apel Cluj, secția civilă).

Revizuenta, in calitate de parata in dosarul in care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire s-a solicitat, nu si-a formulat nici un fel de apărare, desi avea acest drept si nici nu a declarat recurs împotriva sentinței, preferând sa stea in pasivitate.

Sub un alt aspect, înscrisul pe care revizuenta și-a motivat cererea nu este determinant in soluționarea pricinii, motivat de faptul ca acesta face referire la o declarație de renunțare a intimatei la succesiunea rămasa dupa mama sa, Ungurenasu D., decedata la data de 20.02.1964. Insa, ea a arătat in cuprinsul cererii de chemare in judecata ca terenurile pentru care a solicitat a i se constata dreptul de proprietate provin de la tatăl său, Ungurenasu G. si de la bunicul, Ungurenasu V. N., astfel cum a încheiat acel act sub semnătura privata, intitulat „Tranzacție", cu fratele ei, Ungurenasu Gh. N., la data de 09.09.1957 si in baza căruia și-a exercitat posesia pentru acele terenuri pentru care i s-a constatat dreptul de proprietate.

Cum instanța de fond nu a analizat in cauza daca sunt incidente prevederile art. 322 pct. 5 Cod procedura civila, a solicitat admiterea recursului așa cum l-a formulat.

Revizuienta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului si menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile atacate, pentru următoarele considerente:

Motivul tardivității nu este dat in prezenta cauza întrucât așa cum a rezultat din adeverința înregistrata sub numărul 238 din 12.02.2013 - eliberata de Biroul de Notari publici Asociați A. - la solicitarea numitei F. P. - înregistrata la Notarul public pe data de 6.12.2011 - s-a cercetat in arhiva fostului Notariat de Stat - depozitata la BNP Asociați A. si s-a descoperit declarația recurentei D. E. - autentificata sub numărul 30 la data de 11.01.1967 - la Notariatul de stat al Raionului D. - regiunea D. - declarație despre care s-a făcut vorbire in certificatul de moștenitor nr. 45 eliberat in data de 2.03.1967 ( a depus adeverința 238/2013 in probațiune - proba si la fila 46 ds).

Numita F. P. - este fiica vânzătorului terenului - defunctul Ungureanasu N. - care a dobândit terenul in discuție prin certificatul de moștenitor nr. 45 /1967- urmare a declarației de renunțare a recurentei D. E..

Ulterior Ungurenasu N. a înstrăinat terenul astfel dobândit in 1967 - către Nistoroaiei Ghe. C. si Nistoroaiei F. Istina in 2007 prin contractul de vânzare cumpărare depus la dosarul cauzei.

În data de 8.12.2011 - Primăria S. a primit o cerere din partea numitei F. P. - si a înregistrat-o sub numărul 4743 din 8.12.2011- cerere la care era atașata "Declarația de renunțare " a lui D. E. si certificatul de moștenitor 45/1967-

Certificatul de moștenitori includea in masa succesorala si terenul pentru care a solicitat intimata uzucapiunea desi renunțase la moștenire in totalitate in 1967 la dezbaterea succesiunii dupa autoarea sa in favoarea fratelui sau Ungurenasu N..

În data de 29.12.2011- a Primăria S. - a inițiat prezenta acțiune in revizuire.

In ce privește al doilea motiv de recurs - prin care intimata a arătat ca înscrisurile care au determinat revizuirea nu îndeplinesc condițiile art. 322 pct.5 – a considerat motivul nefondat pentru ca:

- "înscrisul " prezentat ce a determinat revizuirea sentinței primei instanțe - respectiv declarația de renunțare - autentificata sub nr. 30 din 11 .01.1967 - si 154/1967 încheiata la Notariatul de stat Raionul D. Regiunea Timișoara - aferenta certificatului de moștenitor 45/1967 este un înscris nou, existent la momentul desfășurării procesului;

- parata - recurenta D. E. - știa de existenta lui pentru ca l-a semnat in 1967 si nu a ținut cont de existenta lui, având convingerea ca declarația sa de renunțare - nu va fi găsita (raportat la termenul scurt de arhivare si păstrare la Notariate ) si pentru ca Primăria nu are acces la datele personale ce privesc succesiuni dezbătute si arhivate la Notariate;

- astfel recurenta a profitat de faptul ca înscrisul nu va fi descoperit de Primăria pe care a chemat-o in judecata pentru acțiunea in uzucapiune;

-"înscrisul nou "- adică declarația de renunțare, a stat la baza emiterii certificatului de moștenitor - nr. 45 din 2 martie 1967 - dupa defuncta Ungurenasu D.;

-"declarația de renunțare" la moștenire a recurentei - a determinat ca întreaga moștenire sa fie culeasă de fratele Ungurenasu N.;

- intre suprafețele dobândite de Ungurenasu N. - se afla si suprafața de 3222 m.p. intre vecinii: G. Netea; T. Scultenicu; P. M L.; I. A.;

- suprafața este identica cu cea vânduta de către proprietar Ungurenasu N. in 2007 lui Nistoroaiei Ghe. C. prin contractul nr. 274/2007 autentificat;

- același teren se suprapune peste terenul pentru care recurenta a cerut uzucapiune - respectiv se suprapune peste 3222 m.p din cele 3600 m.p - terenul fiind deținut in prezent - in baza actelor legale contract de vânzare cumpărare încheiat in 2007 - de către Nistoroaiei Ghe.C. si F. Istina;

- daca înscrisul "declarația de renunțare " era făcut cunoscut instanței de către recurenta D. E. - la momentul judecării procesului - si daca Primăriei i-ar fi fost cunoscut acest înscris si certificatul de moștenitor - ar fi schimbat hotărâtor decizia instanței in sensul de a nu admite acțiunea in uzucapiune promovata de recurenta - pentru suprafața de 3600 m.p. intre vecinii - așa cum a rezultat din schița fila 52 dosar 2482 /227/2009;

- recurenta a solicitat uzucapiunea pentru terenul in discuție - afirmând ca a deținut terenul public sub nume de proprietar, neîntrerupt, netulburat, deși pe aceasta suprafața de teren in 2007 a fost construita casa lui Nistoroaiei Ghe C. (așa cum a rezultat din planșele foto depuse la dosar), fapt pe care recurenta trebuia sa îl cunoască, daca era vorba de terenul pe care a pretins ca îl stăpânește de peste 30 de ani;

-actul nu s-a aflat in arhiva Primăriei S.-nefiind un act administrativ - prin urmare nu putea sa-1 opună instanței la momentul judecații cauzei pe fond, neștiind de existenta lui;

-proprietarii tabulari ai terenului respectiv Nistoroaiei Ghe.C. si F. Istina nu au fost chemați in judecată, neștiind de obiectul dosarului.

În ce privește îndeplinirea celei de a treia condiții necesare pentru reținerea art. 322 pct.5 din cele 3 cumulativ a arătat ca:

- înscrisul nou exista la momentul judecații pentru ca a fost încheiat in 1967

- înscrisul nu a fost prezentat in timpul procesului, fiind un înscris nou care nu a fost opus judecații in dosarul nr. 2482 /227/2009, ci a fost descoperit in 6 decembrie 2011;

- Primăria Comunei S. nu-1 putea opune judecații neștiind de existenta lui întrucât Primăria nu-1 deținea in arhiva proprie; actul nu a fost emis de o instituție publica, astfel incat Primăria sa fi avut obligația de a-l cunoaște;

- "actul nou declarația de renunțare" este un act de dispoziție a unei persoanei fizice, respectiv a paratei-recurente D. E., act pe care Primăria nu avea posibilitatea sa-1 cunoască ;

- "actul " nu a fost întocmit sau depus in păstrare la Primărie astfel incat aceasta sa fi știut de existenta lui si sa nu-1 fi prezentat in timpul procesului;

- singura persoana care stia de existenta actului era recurenta care nu 1-a prezentat instanței cu rea credința si in mod intenționat;

- recurenta D. E. nu a negat nici o clipa ca terenul pentru care a solicitat uzucapinea nu este aceeași cu suprafața vânduta de fratele sau Ungureansu N. către N. G. C. si F. Istina, confirmând tacit identitatea dintre suprafața supusa uzucapiunii si suprafața dobândita prin moștenire de către Ungurenasu N. ca urmare a declarației sale de renunțare ;

- din analiza planului de amplasament - depus la fila 52 dosar_ (intocmit de Waresso) si schița aferenta contractului de vânzare cumpărare nr. 274/ 8 martie 2007 - si intabulat pentru Nistoroaei Ghe.C. si Istina –a rezultat ca exista identitate si suprapunere fiind vorba despre una si aceeași suprafața;

În ceea ce privește înscrisul "tranzacție" incheiat in 9.09.1957 a arătat ca Ungurenasu D., mama recurentei - trăia la acea data - așa cum a rezultat din certificatul de moștenitor 45 din 2 martie 1967- decesul său survenind in 17 februarie 1964.

Rezulta ca "tranzacția " din 1957 - care nu prezintă nici o autentificare - nu poate justifica acțiunea in constatarea "uzucapiunii", întrucât " înscrisul nou " este "declarația de renunțare" a recurentei data in 1967 - care a stat la baza incheierii certificatului de moștenitor nr. 45/1967 - certificate ce cuprindea si suprafața de teren in discuție, acea pe care Ungurenasu N. a primit-o prin succesiune si pe care a instrainat-o ulterior in 2007 si asa cum a arătat mai sus, este aceeași suprafața de teren pentru care recurenta a promovat acțiune in uzucapiune.

În drept, a invocat prev. art 115 -118 Cod de pr. civila.

Analizând recursul din prima motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:

Prin sentința civilă nr.850/04.05.2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ s-a admis cererea de revizuire a sentinței civile nr.645/15.03.2011 a Judecătoriei Fălticeni formulată de revizuenta . în contradictoriu cu intimata D. E., s-a schimbat în parte sentința a cărei revizuire s-a solicitat, s-a admis acțiunea precizată și s-a constatat că reclamanta D. E. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ mp teren și de 5370 mp situate în extravilanul satului Găinești, ..

Recurenta critică sentința primei instanțe motivând că în mod nelegal a fost respinsă excepția tardivității introducerii cererii de revizuire, iar pe fondul cauzei instanța nu a analizat dacă în cauză este incident motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 Cod procedură civilă.

Cu privire la primul motiv de recurs invocat tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.

Astfel, cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă conform cărora revizuirea se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Art.324 alin.1 stabilește că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute la art.322 pct.5 Cod procedură civilă din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.

Or, în speță, înscrisul nou invocat constă în declarația autentificată prin încheierea nr.30/11.01.1967 a Notariatului de Stat al Raionului D. –Regiunea Banat prin care D. E. declară că nu a făcut niciun act de acceptare tacită sau expresă a succesiunii după defuncta U. D., decedată în februarie 1964, față de care nu are nicio pretenție, înscris în baza căruia s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.45/1967 pentru U. Gh.N. după defuncta U. D..

Susține revizuenta că a luat cunoștință de existența acestui înscris la data de 08.12.2011. Cum încheierea de legalizare a copiei după actul menționat a fost dată la 06.12.2011, iar din actele dosarului nu rezultă alte elemente care să ducă la concluzia contrarie, tribunalul va reține că cererea de revizuire înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la data de 29.12.2011 a fost depusă în termenul prevăzut de lege astfel că în mod corect a considerat prima instanță că excepția tardivității este neîntemeiată.

Cu privire la celelalte critici, tribunalul are în vedere că revizuirea este o cale de retractare ce poate fi folosită numai în condițiile restrictive stabilite în art. 322 C. proc. civ. Pe calea revizuirii se poate reveni asupra hotărârii, a cărei revizuire se cere, numai în raport cu împrejurări noi invocate de revizuent. Ea nu implică verificarea legalității și temeiniciei hotărârii în raport cu materialul probator existent la data pronunțării hotărârii.

Act nou, în sensul textului legal invocat în susținerea cererii de revizuire, respectiv art.322 pct.5 Cod procedură civilă, este numai un înscris doveditor care a existat la data pronunțării hotărârii, dar pe care partea nu 1-a putut prezenta instanței, pentru că era reținut de partea adversă, ori dintr-o împrejurare de forță majoră.

Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Din analiza acestor condiții de admisibilitate, rezultă că sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitată.

Examinarea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual-civilă, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca inadmisibilă în ordinea de drept.

În același sens, este de invocat jurisprudența constantă a curții europene, potrivit căreia admiterea unei căi extraordinare de recurs, care repune în discuție o decizie definitivă printr-o procedură de reexaminare este considerată o încălcare a principiului securității raporturilor juridice. În virtutea acestui principiu nici o parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuție a unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa. (cauzele: S. împotriva României, Gâga împotriva României).

În speță tribunalul reține că nu s-au probat împrejurările excepționale, mai presus de voința părții sau conduita culpabilă a părții adverse, care au împiedicat înfățișarea înscrisurilor noi de care se prevalează intimata revizuentă.

Faptul că aceasta nu a avut cunoștință de aceste înscrisuri, precum și lipsa de diligență în apărare nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința părții în sensul articolului de lege menționat, iar în speță nu s-a probat o atare împrejurare și nici reținerea înscrisului de către partea adversă, deși sarcina probei incumba acesteia.

Nu poate fi considerată îndeplinită această condiție cât timp înscrisurile ce se aflau în arhiva unor birouri notariale puteau fi procurate și depuse la dosar prin diligența revizuentei, or, aceste aspecte reprezintă nu atât o împrejurare mai presus de voința părții ci, mai degrabă, o deficiență de apărare sau de pregătire a apărării în procesul de uzucapiune.

Motivele reținute de către prima instanță în sensul că pârâta revizuentă nu ar fi avut cunoștință de litigiu nu prezintă relevanță din prisma obiectului dedus judecății, respectiv revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă.

Întrucât neîndeplinirea chiar și a unei singure cerințe dintre cele prevăzute în mod imperativ de art. 322 pct 5 Cod proc.civ face ca cererea de revizuire sa nu fie întemeiată, nemaifiind necesară analizarea celorlalte motive invocate, tribunalul apreciază că în mod greșit prima instanță a admis cererea de revizuire, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

În consecință, în baza art.312 C. proc. Civ., tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă nr. 850/4 mai 2012 a Judecătoriei Fălticeni în sensul că va respinge cererea de revizuire ca nefondată, urmând a se menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.

În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă conform căruia partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, va obliga intimata . în favoarea recurentei suma de 5,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de către intimata D. E., domiciliată în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 850 din data de 4 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimată fiind revizuenta ..

Modifică în parte sentința civilă nr. 850/4 mai 2012 a Judecătoriei Fălticeni în sensul că:

Respinge cererea de revizuire ca nefondată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă intimata . recurentei suma de 5,15 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

H. L. I. G. A. I. M.

Grefier,

S. A.-M.

Red. H.L.

Judecător fond S. G.

Tenored. S.A.M.

2 ex./04.04.2013

I. Caracteristica cererii în raport

de care s-a admis recursul – Revizuire

II. Soluția în recurs – Admite recursul. Modifică în parte sentința civilă nr. 850/4 mai 2012 a Judecătoriei Fălticeni în sensul că: Respinge cererea de revizuire ca nefondată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii. Obligă intimata . recurentei suma de 5,15 lei cheltuieli de judecată.

FIȘA ÎN CIVIL

Judecătoria Fălticeni Decizia nr. 582/25.02.2013

Sentința nr. 850/2012 Dosar nr._

Judecător: S. G. Complet: H. L.

I. G.

A. I. M.

Cu privire la primul motiv de recurs invocat tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.

Din analiza acestor condiții de admisibilitate, rezultă că sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitată.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 467/2013. Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 1758/2013. Tribunalul SUCEAVA →

Uzucapiune. Decizia nr. 582/2013. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uzucapiune. Decizia nr. 582/2013. Tribunalul SUCEAVA