Partaj judiciar. Decizia nr. 1045/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1045/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 205/285/2007
Dosar nr._ - partaj succesoral -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1045
Ședința publică din 16 aprilie 2013
Președinte: M. C.
Judecători: D. D.
: L. A.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamantul D. G., domiciliat în Piatra N., . nr. 20 ..B . și de către pârâtul D. F., domiciliat în orașul Cajvana, . împotriva sentinței civile nr. 4071 din 20.10.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții D. M. (a L.), domiciliată în ., S. F. din Cajvana, . și U. I., cu același domiciliu, .> La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul recurent, pârâtul recurent, asistat de avocat O. M. și pârâta intimată U. I..
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Recurenții au făcut dovada achitării taxelor de timbru aferente recursurilor cu chitanțele fiscale depuse la dosar, la care au atașat și timbrele judiciare și, întrebați fiind, aceștia, personal și prin avocat au precizat că nu mai au de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
A. O. M. pentru pârâtul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, motivat de faptul că aceasta a încălcat principiul contradictorialității, dispunând închiderea dosarului și nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea urmează a fi solicitate separat.
În ceea ce privește recursul reclamantului, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 12 ianuarie 2007 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, reclamantul D. G. i-a chemat în judecată pe pârâții D. M., S. F., D. F. și U. I., solicitând instanței să înceteze starea de indiviziune existentă între părți cu privire la casa de locuit cu anexe gospodărești, situată în oraș Cajvana, nr.1720, precum și cu privire la suprafața totală de 43.400 mp teren situat pe raza aceleiași localități.
În cauză, pârâtul D. F. a formulat cerere reconvențională (fila 13) prin care a solicitat să se dispună partajarea și după mama sa D. M., decedată în 1.03.1980, titlul de proprietate nr. 2364/28 nov. 2006 fiind emis pe numele acesteia.
A solicitat ca suprafața de 87 ari din „V. . „V. . în lotul tatălui D. L., iar instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare pentru suprafața totală de 96 ari, care se regăsesc pe titlul de proprietate la poziția „V. . modalitate de partajare, a dorit să se țină seama de folosința actuală, pârâții având în posesie 48 ari la locul „Genahură” și 60 ari „câmp”, precum și 96 ari cumpărată de la tată, în anul 2002.
Ulterior, pârâtul a solicitat completarea masei succesorale (fila 19), precum și pasivul succesoral de 16.500 lei.
P. sentința civilă nr. 4071 din 29 octombrie 2012, Judecătoria Rădăuți a dispus închiderea dosarului.
Pentru a hotărî în acest fel, instanța a reținut următoarele:
Terenurile supuse partajului au fost identificate și evaluate prin două expertize, după cum urmează:
- raportul de expertiză întocmit de ing. D. D. Ș. (filele 36-49);
- raportul de expertiză întocmit de ing. D. G. (filele 165-170).
Între evaluările făcute de cei doi experți există cel puțin două contradicții flagrante:
1.În raportul de expertiză D. suprafața de 8.700 mp teren intravilan este evaluat la 20 lei/mp, iar terenurile din extravilan sunt evaluate la 0,8 lei/mp (la „Junincă” și „Genahură”) sau 1 leu/mp (la „D.”). Așadar, terenul din intravilan este considerat de 20 – 25 ori mai scump decât cel din extravilan.
În raportul de expertiză D. suprafața de 8.700 mp teren intravilan este evaluat la 0,6 lei/mp, adică mai ieftin decât terenurile din extravilan (1,03 lei/mp) la „D.” sau „Genahură”).
Diferența dintre cele două evaluări este enormă, absolut inexplicabilă.
2.În raportul de expertiză D. terenul de la „Câmp” este evaluat la 5 lei/mp, deci de 5-6,25 ori mai scump decât celelalte terenuri din extravilan.
În raportul de expertiză D. terenul de la „Câmp” este evaluat la 1,03 lei/mp, adică la fel ca și terenurile de la „D.” sau „Genahură”
și în acest caz diferențele dintre cele două evaluări este foarte mare.
Părțile au refuzat să plătească sumele necesare efectuării unei noi expertize și nici nu au ajuns la un acord cu privire la valorile reale ale acestor terenuri.
Legea reglementează trei posibile modalități de efectuare a partajului:
A. P. atribuirea de loturi în natură (art.6735 alin.2 C.proc.civ.) Este modalitatea solicitată de părți, dar în lipsa unor evaluări corecte ale terenurilor sus-menționate, un asemenea partaj nu se poate face, întrucât nu este posibilă stabilirea sultelor corespunzătoare (de exemplu, instanța pur și simplu nu cunoaște care este valoarea reală a suprafeței de 8.700 mp din intravilan).
B. P. atribuirea terenurilor unei singure părți (art.67310 alin.4 C.proc.civ.). Niciuna din părți nu a solicitat acest lucru, iar pe de altă parte impedimentul menționat mai sus (imposibilitatea determinării cuantumului sultelor) apare și mai pregnant.
C. P. vânzarea terenurilor la licitație ori prin bună învoială (art.67311 alin.1 C.proc.civ.). Această modalitate de partaj este posibilă numai în ipoteza în care „niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului”, ori această ipoteză nu este dată în speță.
În consecință, constatând că „împărțeala nu se poate realiza în niciuna din modalitățile prevăzute de lege (art.67314 alin.3 C.proc.civ.), instanța a dispus închiderea dosarului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul D. F. susținând că instanța prin hotărârea pronunțată a încălcat principiul contradictorialității, părțile fiind în imposibilitate de a pune concluzii pe închiderea dosarului.
De asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale și care avea ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, ambele situații impunând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reclamantul D. G., prin mandatar U. I., prin recursul formulat au arătat că în cauză sunt incidente motivele de casare prev. de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă.
Au susținut că expertiza întocmită de expert D. reflectă prețurile reale ale imobilelor supuse partajului, mai mult instanța avea posibilitatea de a alege prima evaluare efectuată în dosar deoarece este cea mai apropiată de valorile înscrise în tabelele notariale.
Din cauza posibilităților materiale reduse pentru cea de-a treia expertiză încuviințată, reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar, ce a fost respinsă de instanță, pe motiv că, material, prin achitarea expertizei nu se produce nici un prejudiciu.
Au solicitat atribuirea de loturi în natură egale în condițiile în care întinderea suprafeței este mare și permite o lotizare efectivă fără fărâmițarea excesivă a parcelelor, iar reclamantul a dorit atribuirea în lotul său a casei de locuit deoarece în prezent are o altă locuință.
Recursurile sunt întemeiate pentru motivul de nelegalitate prev. de disp. art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă din următoarele considerente:
Astfel, în cauză nu erau întrunite condițiile prev. de disp. art. 673/14 alin. 3 Cod procedură civilă pentru a se putea dispune închiderea dosarului așa cum a hotărât în mod greșit instanța de fond; și aceasta în condițiile în care art. 673/5 alin. 2 Cod procedură civilă prevede atribuirea de loturi în natură, variantă solicitată de toate părțile din proces.
Faptul că în cele 2 rapoarte de expertiză, valorile stabilite de experți sunt diferite și astfel nu se poate proceda la o împărțeală a imobilelor supuse partajului, nu poate fi reținută, și aceasta în condițiile în care, instanța avea posibilitatea de a uza de prev. art. 207 Cod procedură civilă, respectiv 210 Cod procedură civilă, în sensul a o cere lămuriri motivate părților cu privire la concluziile acestora sau de efectuare a unor note comune privind evidența terenurilor.
De asemenea, instanța avea posibilitatea de a ține seama de valoarea stabilită prin expertiză, care era cea mai apropiată de valorile notariale pentru astfel de imobile, sens în care putea pune în discuția părților și o astfel de variantă.
De altfel, la raportul de expertiză întocmit de expert D. G. (fila 165) a formulat obiecțiuni cu privire la valoarea terenurilor din intravilan și anume doar pârâta U. I. (fila 180), celelalte părți prezente fiind de acord cu concluziile din această expertiză, fie expres, cum este cazul pârâtului D. F., fie prin neexprimarea nici unui punct de vedere, ca în situația reclamantului și a pârâților D. M. și S. F..
În această situație instanța avea posibilitatea de a admite aceste obiecțiuni cu privire la care expertul urma a răspunde motivat, și nu să procedeze la admiterea unei noi expertize pe acest considerent, încălcându-se astfel și dispozițiile art. 212 Cod procedură civilă.
Nu în ultimul rând, instanța ar fi putut pronunța o hotărâre în care să țină seama de variantele propuse de părți prin concluziile scrise.
Nelegală este sentința instanței și pentru încălcarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare, în condițiile în care părțile au pus concluzii pe fondul cauzei, deoarece instanța de fond nu a pus în discuția lor o eventuală închidere a dosarului, situație în care acestea avea posibilitatea de a ajunge la o tranzacție cu privire la valoarea terenurilor și impozit la ieșirea din indiviziune.
De asemenea deși în cauză instanța de fond a fost investită prin cererea reconvențională, ce are ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare cu privire la suprafața de 96 ari teren situat la locul „V. . depindea de cererea principală, nu există nici măcar o solicitare de disjungere verbală a închiderii dosarului sau de renunțare pe fond a acesteia, instanța nedispunând nici în acest sens, ceea ce echivalează cu o nepronunțare asupra acestui capăt de cerere.
Ca atare, tribunalul față de toate acestea, constatând că în cauză est dat motivul de nelegalitate prev. de disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă rap. la art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va proceda la pronunțarea unei hotărâri în care să aibă în vedere aspectele menționate mai sus cu privire la evaluarea și partajarea imobilelor supuse partajului.
De asemenea, instanța se va pronunța și asupra cererii reconvenționale formulate în cauză (fila 13), precum și a excepției prescripției dreptului de a se solicita pasivul succesoral (cheltuieli de înmormântare).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursurile formulate de reclamantul D. G., domiciliat în Piatra N., . nr. 20 ..B . și de către pârâtul D. F., domiciliat în orașul Cajvana, . împotriva sentinței civile nr. 4071 din 20.10.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții D. M. (a L.), domiciliată în ., S. F. din Cajvana, . și U. I., cu același domiciliu, .> Casează sentința civilă sus menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. C. D. D. L. A. P. L.
Red. D.D.
Jud. fond: B. B.
Tehnord. P.L./ 2 ex. – 28.05.2013
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1273/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 572/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
