Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1547/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1547/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 7278/314/2007
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1547/2013
Ședința publică de la 11 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S.
Judecător E. L. V.
Judecător L. C.
Grefier L. M. R.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta T. T., precum și de numiții T. T. și T. Z. împotriva sentinței civile nr.3662 din 26.07.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind C. I. și C. C. - A L. D. ȘI E..
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din data de 4 iunie 2013, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, în vederea depunerii concluziilor scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 11 iunie 2013.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 12.11.2007 sub nr._, reclamanta T. T., în contradictoriu cu pârâții C. E. și C. C. a solicitat obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5200 m.p. teren, tarlaua 5 . numit „Dealul Botoșanei”, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a primit ca zestre, la momentul căsătoriei, două parcele de teren – „D.” de 5200 m.p. și „Dealul Botoșanei” de 5200 m.p.. În ceea ce privește suprafața din „Dealul Botoșanei”, aceasta a fost cumpărată de reclamantă împreună cu mama sa, N. S., de la sora reclamantei, numita R. E., în cursul anului 1958. Terenul a fost deținut de reclamantă și lucrat timp de 1-2 ani, până când, venind colectivizarea, l-a predat la CAP. În Registrul agricol, terenul se găsește la poziția N. S. (mama reclamantei) și N. T. (numele de fată al reclamantei).
A precizat, reclamanta, că, după retrocedarea terenurilor, a intrat în posesia terenului și a purces la cultivarea acestuia timp de 2 ani, cu porumb. La un moment dat însă, pârâții au însămânțat porumb și cartofi pe terenul revendicat și, cu toate intervențiile reclamantei, nu au mai dorit să elibereze terenul decât dacă vor fi obligați de instanță.
Reclamanta a arătat, de asemenea, faptul că, în anul 1992, între ea și numiții R. G. și R. E. (părinții pârâtei C. E.) a avut loc un proces având ca obiect revendicare imobiliară. Prin sentința civilă nr. 3374 din ds. nr. 5895/1992 a Judecătoriei Suceava, a fost admisă acțiunea introdusă de reclamanții R. G. și E. împotriva pârâtei T. T. și obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5200 m.p. situată în tarlaua „Dealul Botoșanei”. Ulterior, prin decizia nr. 2092 din 6 iulie 1999 din ds. nr. 3152/1993 a Tribunalului Suceava, instanța a admis apelul declarat de T. T. împotriva sentinței civile nr. 3374/14.04.1993 a Judecătoriei Suceava, a schimbat în totalitate sentința atacată și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
La 24 ianuarie 2005, a fost emis de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava Titlul de proprietate nr. 1656 în care apare și suprafața de 5200 m.p. teren arabil cu vecinătățile: N – B. O. și G. P., E – G. P., S – R. T. și I. Soltana, V – drum exploatare DE 55, identic cu . pârâții C. E. și C. C., imediat după eliberarea titlului fiind realizată punerea în posesie pentru suprafața în litigiu, conform procesului – verbal din 18.04.2005.
În drept, au fost invocate disp. art. 480 Cod civil.
Legal citați, pârâții C. I. și C. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, pârâții au arătat că Titlul reclamantei este nul, fiind emis cu nesocotirea dispozițiilor legale ale art. III din Legea nr. 169/1997, reclamanta nefăcând în nici un fel dovada că ar fi dobândit în proprietate suprafața de 52 de ari teren arabil situat în extravilanul Botoșana la locul „Dealul Botoșanei”, susținerile sale fiind contradictorii. Astfel, au arătat, pârâții că reclamanta invocă pe de o parte faptul că a primit acest teren cu titlu de zestre de la mama sa, N. S., că aveau rol comun și că acest teren a fost înscris în registrul agricol pentru ea și mama ei iar pe de altă parte, reclamanta arată că a cumpărat terenul împreună cu mama sa de la sora ei, R. E., care este mama, respectiv soacra pârâților. În această ultimă situație, reclamanta invocă un act juridic contestat de R. E. și nevalorificat în justiție, lucru pe care nu-l putea face nici Comisia comunală și nici cea județeană, câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada că ar fi fost proprietara terenului anterior colectivizării nu se putea emite titlu de proprietate.
Au mai arătat pârâții că ei sunt proprietarii terenului revendicat în baza contractului autentificat de BNP I. L. sub nr. 6167/3.11.2006 în baza căruia l-au cumpărat de la R. G. și C., că acestora li s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 1671/11 mai 2006 iar terenul a fost proprietatea lui R. C., fiind dobândit prin înzestrare de la mama sa, N. S..
Totodată, au precizat pârâții că terenul nu a fost înscris în Registrul agricol pentru R. C. și nici pentru alte persoane iar reconstituirea s-a făcut în baza unei hotărâri judecătorești, condiții în care apare evident faptul că pentru această suprafață de teren au fost emise două titluri de proprietate, terenul având aceleași vecinătăți în ambele titluri.
La termenul de judecată din 14.01.2008, urmare a intervenirii decesului reclamantei (f.21), în cauză au fost introduși moștenitorii acesteia, respectiv T. T. și T. Z. (f.27).
Prin sentința civilă nr.3662 din 26.07.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta T. T., împotriva pârâților C. I. și C. C., ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata către pârâți a sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Acțiunea în revendicare imobiliară este acțiunea reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
Prin Titlul de proprietate nr. 1656/24.01.2005, s-a reconstituit în favoarea reclamantei T. T. și a numitului T. G. dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1,04 ha. teren situat pe raza satului Botoșana, ., între suprafețele pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate numărându-se și suprafața de 5200 m.p. teren arabil situat în extravilanul satului Botașana, în tarlaua „Dealul Botoșanei”, având ca vecinătăți: B. O. și G. P. (N.), G. P. (E.), R. T. și I. Soltana (S.) și Drum Exploatare De 55 (V.) - f. 3.
Astfel cum rezultă din documentația înaintată de Comisia comunală de fond funciar Botoșana, la baza emiterii acestui titlu de proprietate au stat adeverința de proprietate nr. 398 din 03.10.1991 și hotărârile judecătorești: sentința civilă nr. 6524 din 07.09.1998 a Judecătoriei Suceava și decizia civilă nr. 1450 din 22 iunie 2000 a Tribunalului Suceava prin care s-a dispus reconstituirea, în favoarea petentei T. T., a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,13 ha teren arabil situat pe raza . (sentința civilă nr. 6524/07.09.1998) precum și reconstituirea, în favoarea aceleiași petente, a dreptului de proprietate și pentru suprafața de 0,13 ha teren situat în „Dealul Botoșanii”, pe raza comunei Botoșana, jud. Suceava (decizia civilă nr. 1450/22 iunie 2000) - f.28,31-33.
În ceea ce-i privește pe pârâții, instanța a reținut că pârâta C. I. a dobândit, în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 6167/03.11.2006, de la vânzătorii R. G. și R. C., suprafața de 5200 m.p. teren arabil, situat în extravilanul ., identic cu . înscrisă în cartea funciară nr. 1652 a ..16-17). Titlul vânzătorilor a fost reprezentat de Titlul de proprietate nr. 1671/11.05.2006, emis pe numele R. G. și R. C., prin care s-a reconstituit în favoarea vânzătorilor dreptul de proprietate pentru suprafața de 5200 m.p. teren arabil, situată în extravilanul comunei Botoșana, jud. Suceava, în tarlaua „Dealul Botoșanei” având ca vecinătăți: B. O. și G. P. (N.), G. P. (E.), R. T. și I. Soltana (S.) și Drum Exploatare 55 (V.) - f. 18.
Potrivit documentației înaintate de Comisia comunală de fond funciar Botoșana, la baza emiterii Titlul de proprietate nr. 1671/11.05.2006 a stat sentința civilă nr. 1831 din 16 martie 1992 pronunțată de Judecătoria Suceava în ds. nr. 1892/1992 prin care s-a dispus reconstituirea în favoarea petenților R. G. și R. E. a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,52 ha teren arabil situat în tarlaua „Dealul Botoșana” la locul numit „De la S.” (f.34).
Rezultă, așadar, că suprafața în litigiu - de 5200 m.p. teren arabil situat în extravilanul comunei Botașana, în tarlaua „Dealul Botoșanei”, având ca vecinătăți: B. O. și G. P. (N.), G. P. (E.), R. T. și I. Soltana (S.) și Drum Exploatare 55 (V.), apare atât în Titlul de proprietate nr. 1656/24.01.2005 emis pe numele T. T. și T. G. (autorii reclamanților) cât și în Titlul de proprietate nr. 1671/11.05.2006, emis pe numele vânzătorilor R. G. și R. C..
Acest aspect rezultă atât din adresa emisă de Primăria Comunei Botoșana nr. 180/28.01.2008 (f.30) cât și din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert M. V., expertul arătând că terenul este evidențiat în ambele titluri de proprietate, amplasamentele suprapunându-se total (f. 135-140).
Apare evident faptul că în cauză este vorba de o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, explicată de expertul tehnic judiciar prin eroarea Comisiei comunală de fond funciar care a considerat în mod greșit că cele două amplasamente – „Dealul Botoșanii” din decizia civilă nr. 1450/22 iunie 2000, ce a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 1656/24.01.2005 și respectiv „Dealul Botoșana” la locul numit „De la S.” din sentința civilă nr. 1831/1992 a Judecătoriei Suceava, ce a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 1671/11.05.2006 – sunt identice.
Instanța a reținut că, în speță, nu este vorba de două amplasamente diferite ci de unul și același amplasament, cunoscut sub două denumiri diferite. Acest aspect rezultă atât din adresa nr. 1442/09.06.2011 emisă de Comisia comunală de fond funciar Botoșana, care precizează că terenul situat la locul numit „Dealul Botoșănii” din T.P. nr. 1656/24.01.2005 este identic cu terenul situat la locul numit „La S.” menționat în sentința civilă nr. 1831/16.03.1992, ce a stat la baza emiterii T.P. nr. 1671/11.05.2006 (f. 175) cât și din declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 214,217).
Aceeași concluzie se desprinde și din mențiunile Registrului agricol al anilor 1959 – 1962. Potrivit acestui înscris, N. S. (care este autoarea atât a reclamantei T. T. cât și a numitei R. E., acestea două din urmă fiind surori), s-a înscris la C.A.P. cu teren dispus în mai multe parcele exclusiv la locul numit „Dealul Botoșănii” (f.186).
Așadar, atât autoarea reclamanților - T. T. cât și numita R. E. (între care există legătura de rudenie anterior menționată), au formulat cerere de reconstituire, pentru ambele fiind emis câte un titlu de proprietate, ceea ce face ca, în speță, pentru terenul revendicat, atât reclamanții cât și pârâții să invoce existența respectivelor titluri de proprietate.
Procedând însă la compararea titlurilor invocate de părți, instanța a apreciat că cel al pârâților este preferabil, fiind mai bine caracterizat.
Astfel, analizând situația juridică a terenului din litigiu raportat la înscrisurile aflate la prezentul dosar dar și raportat la înscrisurile aflate la ds. nr. 1402/1995 și nr. 5895/1992, instanța a constatat că, anterior colectivizării, numiții R. E. și R. G. au fost proprietarii suprafeței de 0,52 ha. teren arabil situat în tarlaua „Dealul Botoșanei”. În anul 1951, întrucât locuiau în satul Comănești, aceștia au făcut un schimb de terenuri cu numitul B. I. fără însă a opera acest schimb în registrul agricol iar din anul 1990, numiții R. E. și R. G. și-au reluat terenul din „Dealul Botoșanei”. Aceste aspecte au fost reținute prin sentința civilă nr. 1831 din 16 martie 1992 pronunțată de Judecătoria Suceava în ds. nr. 1892/1992 (f. 109 ds. nr. 1402/1995).
Aceeași situație de fapt a fost, de altfel, recunoscută și de reclamanta T. T., în interogatoriul civil administrat în cadrul ds. nr. 1402/1995 aceasta arătând pe de o parte faptul că, în anul 1948, când s-a căsătorit sora sa, R. E., aceasta a fost înzestrată de părinți cu 52 ari în „Dealul Botoșănii” (f. 108 ds. nr. 1402/1995) iar pe de altă parte, împrejurarea că familia sa a deținut, în „Dealul Botoșănii” trei parcele de teren, din care 0,52 ha „este deținută de R. E.” (f. 112 ds. nr. 1402/1995).
Instanța a reținut, de asemenea, faptul că pentru numiții R. E. și R. G. (care au transmis dreptul de proprietate asupra terenului către pârâții din prezenta cauză) s-a realizat, la data de 15.10.1992, punerea în posesie cu suprafața de 0,52 ha teren la locul numit „De la S.”, conform adeverinței de proprietate nr. 3 din 23.04.1992 (f. 33 ds. nr. 5895/1992).
În ceea ce o privește pe autoarea reclamanților – T. T., potrivit procesului – verbal încheiat la data de 20.05.1993, Comisia comunală de aplicare a Legii 18/1991 a comunei Botoșana arată că aceasta a fost pusă în posesie cu alte două suprafețe de teren (0,05 ha teren curți – construcții și 0,39 ha teren situat la locul „D.”, extravilan Botoșana), pentru suprafața de 0,34 ha teren situat la locul numit „Dealul Botoșănii” Comisia constatând că numiții R. E. și G. au o hotărâre judecătorească de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 0,52 ha teren arabil la locul numit „De la Sfronia”, care se suprapune cu suprafața solicitată de T. T., pentru aceasta din urmă neoperând o punere efectivă în posesie cu acest teren.
Față de acestea, reținând preferabilitatea titlului de proprietate invocat de către pârâți și care a stat la baza întocmirii contractului de vânzare – cumpărare nr. 6167/03.11.2006 prin care aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, respectiv Titlul de proprietate nr. 1671 din 11.05.2006, emis pe numele R. G. și R. C., în temeiul art. 480 C.civ., instanța a constatat că acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâții C. E. și C. C. este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T. T. apreciind hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică considerând că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că titlul de proprietate nr.6167/3.11.2006 al vânzătorilor pârâților cumpărători, a socrilor lor, respectiv a numiților R. G. și R. C. este preferabil titlului de proprietate nr.1656/24.01.2005 al reclamantei decedate T. T., titlu emis pe numele acesteia și a soțului său, T. G..
De asemenea greșit s-a reținut că anterior colectivizării vânzătorii reclamanților R. E. și R. G. au fost adevărații proprietari ai terenului, fără să aibă în vedere actele de reconstituire ale reclamantei, înscrisurile, declarațiile martorilor și hotărârile judecătorești în care aceasta a avut câștig de cauză.
Această situație, consideră, că echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, hotărârea pronunțată fiind dată cu încălcarea principiului dreptului la apărare, al egalității părților și a rolului său activ.
De asemenea se mai invocă și autoritatea de lucru judecat a deciziei Tribunalului Suceava nr.2092/1999, prin care s-a casat sentința civilă nr.3374/1992 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar nr.5895/1992 și s-a admis apelul pârâtei T. T. în sensul respingerii acțiunii reclamanților R. G. și E. prin care s-a solicitat revendicarea terenului în litigiu, hotărâre în care s-a arătat de ce aceștia nu sunt proprietarii terenului.
Mai arată că terenul în litigiu se află în regim de carte funciară, fiind înscris pe numele celor două surori, N. S. și T. T., din totalul de 5200 m.p. mama reclamantei N. S. și reclamanta, fostă N., figurează în rolul agricol cu exact trei sferturi din acest teren și anume cu suprafața de 3900 m.p. la locul numit „Dealul Botoșanei” motiv pentru care s-a emis reclamantei adeverința de proprietate nr.398/1991 emisă de comisia comunală Botoșana, reconstituirea făcându-se în favoarea reclamantei T. Toedosia în calitate de proprietară și nu de succesoare după mama sa, această adeverință nefiind atacată și desființată de vreo altă persoană interesată.
De asemenea se arată că pentru diferența de 1300 m.p. până la 5200 m.p. cu care reclamanta nu figurează în registrul agricol, reclamanta s-a judecat pentru reconstituirea acestei suprafețe, proces care a făcut obiectul dosarului nr.1402/1995 pe care l-a câștigat în recurs prin decizia nr.1450/2000a Tribunalului Suceava.
Mai arată că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că numiții R. E. și R. G. nu au fost înscriși la CAP Botoșana cu terenul în litigiu, nu au făcut dovada predării terenului la CAP și nici faptul că aceștia au solicitat în instanță reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu fără să o cheme în judecată și pe reclamantă care avea posesia terenului, situație recunoscută prin interogatoriul luat numite R. E.. Astfel, prin sentința civilă nr.1831/16.03.1992, pronunțată în dosar nr.1892/1992 care nu îi este opozabilă reclamantei, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numiților R. E. și G. pentru suprafața de 5200 m.p. de la S. pe motiv că anterior colectivizării aceștia erau proprietarii terenului pe care l-ar fi dat la schimb numitului B. I., schimb care nu a fost operat în registrul agricol, pârâții intrând în posesia terenului.
Se mai poate observa că în actul de vânzare – cumpărare a terenului, acesta este identificat doar tabular, expertiza efectuată în cauză neidentificând terenul din punct de vedere tabular, instanța respingând reclamantei cererea de suplimentare expertiză cu identificarea tabulară a terenului din titlul de proprietate al vânzătorului pentru a se stabili dacă într-adevăr pârâții au cumpărat terenul din titlul de proprietate al vânzătorului sau din alt teren.
În cauză au declarat recurs și succesorii defunctei reclamante T. Tedosia, numiții T. T. și T. Z. arătând că în mod greșit prima instanță nu a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu succesorii reclamantei și nici nu le-a comunicat acestora hotărârea deși erau părți în proces nu au fost citați de către instanța de recurs.
În motivarea recursului au reiterat aceleași aspecte invocate și de reclamanta T. T. prin cererea sa de recurs.
La termenul de judecată din data de 4 iunie 2013, instanța a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei T. T. în promovarea recursului precum și excepția de tardivitate a introducerii recursului declarat de reclamanții T. T. și T. Z..
Examinând actele și lucrările dosarului s-au reținut următoarele:
Conform art.137 cod procedură civilă, instanța se va pronunța, cu prioritate, asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot, cercetarea în fond a pricinii.
Cu referire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei T. T. se constată că această excepție este întemeiată pentru următoarele considerente:
Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile. Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual; în cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință începe la nașterea lor și încetează la moartea lor. Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție de fond, absolută și peremtorie, iar actele de procedură inclusiv, exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, făcute de o persoană fără capacitate de folosință sunt nule absolut.
În cauză se constată, că numita T. T., la data formulării recursului, respectiv la data de 5.11.2012 era decedată din data de 1.01.2008 (potrivit certificatului de moștenitor fila 27 dosar) și în consecință, era lipsită de capacitate de folosință, cererea de recurs depusă de această recurentă fiind lovită de nulitate absolută.
Cum nulitatea absolută nu poate fi confirmată, date fiind cele reținute, în baza dispozițiilor art.161 raportat la art.137 cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul declarat de reclamanta T. T. ca fiind introdus de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Cu referire la excepția tardivității recursului declarat de reclamanții T. T. și T. Z., față de cuprinsul actelor și lucrărilor ce s-au efectuat în dosar și de prevederile art.301 cod procedură civilă, tribunalul găsește și această excepție întemeiază.
Astfel, potrivit art.301 cod procedură civilă „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, acesta urmând a fi calculat pe zile libere, în conformitate cu dispozițiile art.101 cod procedură civilă.
Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie, rezultă din interpretarea prevederilor art.103 cod procedură civilă, care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei„.
Termenul sus menționat începe să curgă de la data menționată pe dovada de primire sau procesul verbal de comunicare întocmit de agentul procedural.
În speță, contrar susținerilor recurenților, rezultă că, reclamanților recurenți T. T. și T. Z. le-a fost comunicată sentința recurată (conform dovezilor de comunicare de la filele 236, 239 dosar), la data de 23.10.2012, respectiv la data de 27.11.2012.
Din rezoluția aplicată pe cererea de recurs (fila 30) și din adresa nr.171 din 3.06.2012 a Judecătoriei Suceava (fila 35), rezultă că înregistrarea prezentei căi de atac s-a realizat la data de 9.05.2013, cererea fiind depusă personal, nefiind transmisă prin poștă.
În condițiile în care hotărârea a fost comunicată celor 2 recurenți la 23.10.2012, respectiv la 27.11.2012, și nu s-a făcut dovada depunerii recursului, înainte de data de 12.01.2013 dată când se împlinea termenul de 15 zile prevăzut de art.301 cod procedură civilă, Tribunalul constată că excepția tardivității este întemeiată motiv pentru care urmează a o admite, având în vedere și dispozițiile art.137 cod procedură civilă, potrivit cu care instanța trebuie să se pronunțe „mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Date fiind și dispozițiile art.274 cod procedură civilă, ca părți căzute în pretenții instanța dispune obligarea în solidar a reclamanților-recurenți T. T. și T. Z. să achite pârâtului-intimat C. C. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei capacității procesuale a folosință a reclamantei T. T. în promovarea recursului.
Respinge recursul declarat de reclamanta T. T. împotriva sentinței civile nr.3662 din 26.07.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind C. I. și C. C. - A L. D. ȘI E. cu domiciliul în ., ca fiind introdus de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Admite excepția de tardivitate a introducerii recursului declarat de reclamanții T. T. și T. Z..
Respinge recursul declarat de reclamanții T. T. și T. Z. cu domiciliul în ., respectiv nr.485, județ Suceava împotriva sentinței civile nr.3662 din 26.07.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind C. I. și C. C. - A L. D. ȘI E., ca fiind tardiv introdus.
Dispune obligarea în solidar a reclamanților-recurenți T. T. și T. Z. să achite pârâtului-intimat C. C. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2013.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red.C.L.
Tehnored.R.L., 2 ex., 9.07.2013
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 1273/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
