Partaj judiciar. Decizia nr. 56/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 8554/86/2012
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 56
Ședința publică din 26 februarie 2013
Președinte: N. M.
Judecători: G. D.
: F. G.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul S. C., domiciliat în orașul Liteni, județul Suceava împotriva deciziei civile nr. 633 din 27 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, intimați fiind C. N., C. V., S. N., toți domiciliați în orașul Liteni, județul Suceava și P. V., domiciliată în Suceava, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat G. E., pentru contestator și intimatul C. N., asistat de avocat D. U. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, în cadrul căruia, a învederat că la dosar, prin serviciul registratură, a fost depusă întâmpinare de către intimații C. N. și P. V., duplicatele acestora fiind comunicate apărătorului contestatorului, iar duplicatul celei din urmă intimate și avocatului prim intimatului.
Apărătorul contestatorului a depus la dosar chitanța fiscală nr._ din 26.02.2013 în sumă de 10 lei, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Avocatul intimatului C. N. a precizat că S. N. este decedat.
Instanța, față de faptul că intimatul sus menționat a decedat la data de 1.05.2012, deci anterior datei formulării cererii, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a numitului S. N., acordând cuvântul părților atât pe această excepție, cât și pe fondul recursului.
A. G. E., pentru contestator a solicitat admiterea contestației pentru motivele invocate în cerere, mai puțin în contradictoriu cu S. N., care era decedat la data promovării acesteia, fără cheltuieli de judecată.
A. D. – U. A., pentru intimatul C. N. a solicitat admiterea excepției și respingerea contestației ca nefondată, nefiind date motivele prev. de art. 318 al. 1, teza a II-a Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra contestației în anulare de față, constată:
P. cererea formulată la data de 31.07.2008 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._, reclamantul S. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. N., C. V., Scutelnicul N. și P. V., ca instanța să dispună partajul suplimentar al imobilelor rămase de pe urma defuncților S. I. și S. N., stabilirea masei bunurilor de împărțit, a cotelor, lichidarea stării de indiviziune și predarea efectivă a bunurilor.
P. sentința civilă nr. 1502 din 26 martie 2009 a Judecătoriei Suceava s-a constatat că terenurile care fac obiectul litigiului nu fac parte din masa partajabilă și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea având ca obiect partaj judiciar.
P. decizia nr. 1983 din 17 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava a fost admis recursul formulat de reclamant și casată sentința civilă nr.1502 din 26 martie 2009 a Judecătoriei Suceava privind pe reclamantul S. C., în contradictoriu cu pârâții C. N., C. V., S. N. și P. V., cauza fiind reînregistrată la Judecătoria Suceava sub nr._ din 21.01.2010 iar în urma admiterii excepției de incompatibilate, cauza a fost înregistrată sub nr._ din 05.02.2010.
Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța de fond a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
P. sentința civilă nr. 4743/29.10.2010, Judecătoria Suceava a respins cererea având ca obiect „partaj judiciar”, formulată de reclamantul S. C., în contradictoriu cu pârâții C. N., C. V., S. N. și P. V., ca neîntemeiată și a obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtului C. N. a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr.3376/11.10.2006 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a constatat deschisă succesiunea defunctei S. I., decedată la data de 31.12.1987, s-a constatat calitatea de moștenitori, în calitate de nepoți, a părților din prezenta cauză și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la masa succesorală compusă din terenuri de pe titlurile de proprietate nr.731/06.12.1994, 536/06.09.1994, 1412/01.04.1996 și 1802/18.09.1998.
P. acțiunea sa, reclamantul a solicitat partajul suplimentar al imobilelor rămase după defunctul S. N., decedat în data de 03.04.1945, și defuncta S. I., decedată în anul 1961, bunicii părților din prezenta cauză.
Astfel, reclamantul S. C., fiul lui S. M., decedată în anul 1997, a susținut că au rămas nepartajate terenuri provenind de la S. N., terenuri incluse în titlul de proprietate nr.731/1994 emis pe numele lui C. N. și V. ( 0,32 ha de la locul numit „Runc”), titlul de proprietate nr.1802/1998 emis pe numele defunctului S. C. (suprafețele de 0,25 ha de la locul numit „Movila”, 0,14 ha - „L. podiș”, 0,17 ha – „Secăriște”, 0,17 ha – „Secăriște”, 0,18 ha – „Râuri”), precum și în titlul de proprietate nr.536/1994 emis pe numele lui C. V. (0,50 ha – Podiș, 0,50 ha – „În șes”).
Analizând documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 731/1994 emis pe numele lui C. N. și V., s-a constatat că aceste terenuri provin de la mama acestora, respectiv de la C. A., decedată în anul 1985, astfel cum rezultă din registrul agricol pentru perioada 1959-1961, aspect reținut de altfel și în sentința nr. 5404/27.06.1994 pronunțată de Judecătoria Suceava.
De asemenea, referitor la terenurile din titlul de proprietate nr.1802/1998 emis pe numele pârâților S. N. și P. V., prin care li s-a reconstituit acestora dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,45 ha după defunctul S. C., decedat în anul 1974, s-a constatat că acesta a figurat în registrul agricol cu teren în suprafață de 1,48, respectiv 1,67 ha în perioada 1951-1961.
Pârâtul C. V. a figurat în registrul agricol din perioada 1959-1961 cu suprafețele de 0,50 ha la locul numit „În șes” și 0,50 ha la locul numit „Pe podiș”.
Față de mențiunile din registrul agricol, declarațiile martorilor sunt nerelevante.
P. reconstituirea dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, terenurile care au intrat în patrimoniile fostelor cooperative agricole de producție sunt redate persoanelor care le aveau în proprietate la momentul preluării, iar în ipoteza decesului acestora, terenul este redat moștenitorilor fostului proprietar.
Trebuie avut în vedere că titlurile de proprietate nu au fost emise pe numele defuncților S. N. și S. I. astfel încât, prin emiterea titlului de proprietate se recunoaște beneficiarului reconstituirii dreptul său de proprietate.
De altfel, din adresa nr.2201/08.04.2010 emisă de Primăria Orașului Liteni, a rezultat că S. N. figurează în anul 1994 cu suprafața de 3,27 ha, fără a fi specificate locurile de așezare.
Simpla mențiune a faptului că în titlurile de proprietate s-ar regăsi terenuri avute în proprietate de aceștia până la data decesului acestora nu poate fi reținută în condițiile în care nu este susținută de un înscris probator, cu atât mai mult cu cât în aceeași adresă se precizează că în registrele agricole nu apare înscrisă nici o mențiune legat de transferul terenurilor.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar în baza art. 274 C.p.c. l-a obligat pe reclamant la plata în favoarea pârâtului a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S. C.,criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând prevederile de art. 304 pct. 7, 8,9 C.pr.civ.
În motivare, a arătat că, prin acțiunea formulată a solicitat efectuarea unui partaj suplimentar a imobilelor rămase de pe urma defuncților S. I. (decedată în anul 1961) și S. N. (decedat în anul 1945), precizând că prin sentința civilă nr. 3376/11.10.2006 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 4653/2005 s-a dispus ieșirea din indiviziune pentru parte din bunurile imobile, rămase după defuncta S. I. (bunica părților în litigiu), terenurile după bunicul lor S. N. au rămas nepartajate.
Având în vedere faptul că între S. I. și S. N. nu a existat un act de transfer al terenurilor între copiii acestora, și fiecare și-a înscris în rolurile agricole terenurile provenind de la bunici – pe bază de declarație proprie, parte din terenurile provenite de la cei doi autori comuni au rămas nepartajate.
S. N. și S. I. au avut trei copii, respectiv S. C. (decedat în anul 1974) – autorul pârâților P. V. și S. N.; C. A. (decdată în anul 1985) – autoarea pârâților C. N. și C. V. și S. M. (decedată în a ul 1987) – autoarea reclamantului S. C.. În atare condiții, cotele părților sunt egale de 1/3 pentru fiecare grupă de moștenitori.
La decesul lui N. S., I., soția sa, a moștenit cota de ¼ din masa de partajat, iar cei trei copii – S. C., C. A. și S. M. au moștenit cealaltă cotă de ¾. I. S. nu putea transmite în timpul vieții mai mult decât dobândise de la soțul ei, prin moștenire, respectiv cota de ¼. În anul 1961, când a decedat S. I., terenurile rămase de la ea și de la N. S., erau deja înscrise în CAP, fără să se fi avut loc partajarea acestora, astfel cum au fost moștenite de la cei doi autori sau vreun transfer de proprietate de la S. N. sau S. I. prin act autentic de vânzare cumpărare către unul din copii.
Terenurile provenite de la bunicul lor S. N. urmează a fi împărțite așa cum au fost împărțite și terenurile provenite de la I. S. prin sentința civilă nr. 3376/11.10.2006 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 4653/2005, în condițiile în care nici în acel dosar nu a existat un titlu comun pe autorii lor, ci doar titluri de proprietate eliberate de comisia locală de fond funciar pe cei trei copii – S. C., C. A. și S. M..
A mai arătat recurentul că, prin sentința civilă nr. 3376/11.10.2006 s-a dispus ieșirea din indiviziune pentru parte din bunurile imobile înscrise în cele 4 titluri de proprietate, respectiv titlul nr. 1412/1996, nr. 536/1994, nr. 731/1994 și nr. 1802/1998. În registrele agricole nu apare nici o mențiune privind transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În mod greșit, instanța de fond a înlăturat adresa nr. 2201/08.04.2010 în care specifica în mod expres că terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 1412/1996 emis lui S. M., în titlul de proprietate nr. 536/1994 emis lui C. V., în titlul de proprietate nr. 731/1994 emis lui C. N. și C. V., precum și în titlul de proprietate nr. 1802/1998 emis moștenitorilor lui S. N. C., se regăsesc numai suprafețele de teren pe care le-au avut în proprietate S. N. și I. până la decesul acestora, înlăturând această apărare pe considerentul că nu este susținută de un înscris probator.
A considerat că prima instanță a refuzat să soluționeze cauza în contextul în care a făcut dovada cu înscrisuri autentice de vânzare-cumpărare, că terenurile au aparținut în totalitate lui N. S.. În anul 1941 acesta figura înscris în evidențele Primăriei Liteni cu suprafața de 3,27 ha pentru care plătea impozite și taxe, așa după cum rezultă și din înscrisurile autentice pe care le depune la instanță și cu care face dovada dreptului de proprietate.
P. decizia civilă nr. 633 din 27 martie 2012, Tribunalul Suceava a respins recursul ca nefondat, reținând că, așa cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în speță, tema pretențiilor și a probațiunii vizează efectuarea unui partaj suplimentar asupra terenurilor ce au rămas nepartajate după bunicul părților, S. N..
Analizând cuprinsul cererii de chemare în judecată, motivele de recurs invocate, precum și înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a constatat că solicitarea de efectuare a partajului succesoral suplimentar după defunctul S. N. este neîntemeiată, întrucât, în mod corect și instanța de fond a constatat că prin sentința civilă nr. 3376/11.10.2006 s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la masa succesorală compusă din terenurile înscrise în cele 4 titluri de proprietate invocate de recurent în motivele de recurs și care au aparținut celor doi autori.
Reclamantul recurent nu a făcut nici o dovadă că, parte din terenurile înscrise în cele 4 titluri ar fi fost proprietatea defunctului S. N., pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar invocând în recurs, fără relevanță juridică că în anul 1941 S. N. figura înscris în evidențele Primăriei Liteni cu suprafața de 3,27 ha terenuri pentru care plătea impozite și taxe, invocând în acest sens înscrisuri autentice din acea perioadă.
P. prezenta acțiune și prin motivele de recurs formulate, recurentul a solicitat efectuarea unui partaj suplimentar cu terenurile ce au fost reconstituite prin titlurile de proprietate mei sus-menționate, motivat de faptul că defunctul bunic S. N. ar fi avut în patrimoniul propriu o parte din aceste terenuri, dar pentru care nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens, iar această chestiune nu a fost invocată de către recurent în litigiul ce a avut ca obiect „ieșire din indiviziune” soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 3376/2006 de Judecătoria Suceava, pronunțată în dosarul nr. 4653/2005.
Cu privire la motivul de recurs cum că instanța ar fi înlăturat adresa nr. 2201/08.04.2010, tribunalul constată că acesta nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii, fiind înlăturat conținutul acesteia întrucât nu are caracterul unui titlul de proprietate determinant față de probele administrate în cauză.
Cum în susținerea motivelor de recurs formulate, recurentul nu a depus acte de proprietate la dosarul cauzei în susținerea motivelor de recurs formulate, iar terenurile înscrise în titlurile de proprietate respectiv titlul nr. 1412/1996, nr. 536/1994, nr. 731/1994 și nr. 1802/1998, a constituit obiectul ieșirii din indiviziune a părților și partajul succesoral rămas după defuncta S. I., terenurile fiind atribuite moștenitorilor conform cotelor stabilite irevocabil prin sentința civilă nr. 3376/11.10.2006 a Judecătoriei Suceava.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare numitul S. C.,, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.07.2012, sub nr._ .
În motivare, a arătat că instanța de recurs, deși a depus dovada dreptului de proprietate a lui S. N., prin înscrisurile autentice de vânzare – cumpărare, a motivat că „recurentul – reclamant nu a făcut nici o dovadă că, parte din terenurile înscrise în cele patru titluri ar fi fost proprietatea defunctului S. N. neavând relevanță juridică faptul că, în anul 1941 acesta figura înscris în evidențele Primăriei Liteni cu suprafața de 3,27 ha și că plătea impozite și taxe pentru aceste terenuri”.
Ieșirea din indiviziune a avut ca obiect parte din terenurile înscrise în titlurile de proprietate nr. 731/1994, 1802/1998, 536/1994 titluri de proprietate emise pe numele C. N., C. V., S. N. și P. V., în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 3376/2006 s-a dispus ieșirea din indiviziune pentru imobilele terenuri cuprinse în titlul de proprietate nr. 1412/1996; 536/94 în parte; 731/1994 în parte și 1802/1998 în parte, imobile terenuri ce aparținuseră doar lui S. I. (bunica lor).
În cauză este dat motivul de contestație în anulare prev. de art. 318 alin. I teza a IIa în sensul că soluția pronunțată de instanța de recurs este greșită deoarece instanța respingând recursul a omis să cerceteze și să se pronunțate asupra actelor de proprietate depuse în recurs pe numele lui S. N. motiv de casare prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Analizând contestație în anulare formulată, prin motivelor invocate, dar și a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului S. N., tribunalul reține că amintita persoană a decedat la data de 01.05.2012, astfel încât excepția apare ca întemeiată, urmând a fi admisă.
În ceea ce privește fondul contestației, este de observat că petentul a invocat cazul de contestație vizând omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare, invocându-se faptul că nu au fost avute în vedere documentele care fac dovada dreptului de proprietate a numitului S. N. asupra terenurilor în cauză, depuse și în cursul derulării judecării recursului (filele 19-27). Din examinarea deciziei contestate, reiese că instanța a avut în vedere susținerile recurentului privitor la calitatea proprietar a amintitei persoane cu privire la aceste imobile, apreciind instanța că susținerile formulate în acest sens nu pot fi primite. P. urmare, tribunalul apreciază contestația promovată ca nefondată, urmând a o respinge ca atare.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, contestatorii vor fi obligați la plata în favoarea intimatului C. N. a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului S. N..
Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul S. C., domiciliat în orașul Liteni, județul Suceava în contradictoriu de intimatul S. N. împotriva deciziei civile nr. 633 din 27 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ .
Respinge contestația în anulare formulată de același contestator, împotriva aceleiași decizii în contradictoriu cu ceilalți intimați, respectiv C. N., C. V., domiciliați în orașul Liteni, județul Suceava și P. V., domiciliată în Suceava, ., ..
Obligă contestatorii la plata către intimatul C. N. a sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
N. M. G. D. F. G. P. L.
Red. F.G /Tehnored. P.L./ 2 ex. – 03.04.2013
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 1591/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 13/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
