Pretenţii. Hotărâre din 17-09-2013, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 6130/314/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.1982
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: S. A.
Judecător: V. E. L.
Judecător: C. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta L. G. împotriva sentinței civile nr. 5670 din data de 29 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ /2011, intimat fiind reclamantul M. S.-prin primar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ambele strigări părțile sunt lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, cerere de repunere pe rol din partea intimatului.
Analizând cererea de repunere pe rol solicitată de intimat, instanța o admite, repune cauza pe rol și, având în vedere că prin cererea de repunere pe rol de la f.9, intimatul a solicitat judecarea recursului în lipsă, instanța rămâne în pronunțare cu privire la recurs.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data 2 august 2012, sub nr._, reclamantul M. S. – prin primar, în contradictoriu cu pârâta L. G., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună evacuarea pârâtei din apartamentul situat în municipiul S., ., ., jud. S., obligarea acesteia la plata sumei de 156 lei, din care 78 lei reprezentând chirie și 78 lei majorări de întârziere pentru perioada 07._ precum și la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr. 120 din 24.02.2011 având ca obiect apartamentul compus dintr-o cameră de locuit, în suprafață de 11.04 mp, situat în mun. S., ., ., jud. S..
A precizat reclamanta că durata contractului de închiriere a fost de 1 an, cu începere la data de 24.02.2011 și până la data de 24.02.2012, în schimb, din luna iulie 2011, chiriașa nu și-a mai respectat obligația de plată a chiriei. De asemenea, din datele furnizate de către Asociația de proprietari rezultă că pârâta are restanțe și la plata cheltuielilor comune și de întreținere.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 114/1996 și ale art. 1831 din Codul civil.
În dovedire reclamantul a depus la dosar înscrisuri (f. 4-11).
Legal citat, pârâta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința nr. 5670 din 29. 11.2012, pronunțată de Judecătoria S., s-a admis, în parte, acțiunea, s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în mun. S., ., ., a fost obligată pârâta la plata sumei de 78 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada iulie 2011 – iulie 2012 și a sumei de 78 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului restant, pentru aceeași perioadă și s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între reclamantul M. S. – prin Primar, în calitate de proprietar și pârâta L. G., în calitate de chiriaș s-a încheiat, pentru perioada 24.02.2011 – 24.02.2012, contractul închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr. 120 din 24.02.2011, având ca obiect imobilul situat în mun. S., ., ., jud. S., compus din 1 cameră în suprafață totală de 11,04 mp.
Potrivit clauzelor contractuale, prețul închirierii a fost stabilit la suma de 26,11 lei, chiria putându-se modifica ulterior prin acte normative adoptate în materie.
Potrivit art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 C.civ. creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare. În cazul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului, potrivit art. 1718 C.civ.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este și obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația să dovedească existența obligației iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Operează, astfel, în sarcina debitorului o prezumție de vinovăție (de neexecutare culpabilă a propriilor obligații), iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă că nerespectarea acesteia provine din vina debitorului, care va fi obligat la plata de despăgubiri către creditor (art.1082C.civ.).
S-a arătat, din întregul material probator administrat, că reclamantul a făcut dovada existenței obligației pârâtei de a plăti suma pretinsă cu titlu de debit principal, de 78 lei (reprezentând chirie restantă pentru perioada iulie 2011 – iulie 2012), în schimb aceasta nu a făcut dovada plății acestei sume, deși îi incumba sarcina probei.
În ceea ce privește creanța accesorie celei principale, privind penalitățile/majorările de întârziere la executarea obligației principale, instanța a reținut că părțile, prin înseși dispozițiile contractuale - art. II alin. 3, au convenit în mod expres o evaluare anticipată a prejudiciului cauzat prin neexecutare la termen. O astfel de prevedere contractuală este legitimă, este o măsură a diligentei părților la încheierea contractului și în vederea executării lui și totodată o concretizare a însuși principiului libertății contractuale.
Potrivit clauzelor contractuale amintite, majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi începând cu ziua imediat următoare scadenței obligației până la data stingerii sumei datorate efectiv.
Astfel, instanța a reținut în sarcina pârâtei un cuantum al majorărilor de întârziere de 78 lei, aferent perioadei iulie 2011 – iulie 2012.
De precizat că, întrucât termenul de plată a chiriei a expirat, fără ca pârâta să-și îndeplinească obligația, în speță a devenit operantă clauza prevăzută de art. V alin. 2 din contract. Conform acesteia, rezilierea contractului intervine de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă. Această clauză derogatorie de la prevederile art. 1021 Cod civil, ce mai poartă denumirea și de pact comisoriu de gr. IV, are drept efect încetarea necondiționată a contractului, de îndată ce a intervenit situația ce o prevede.
Ori, în cauză, convenția intervenită între părți a fost reziliată de plin drept începând cu data de 28.11.2011, ca urmare a nerespectării convocării la conciliere (f.7-8).
Așadar, dat fiind că pârâta nu mai justifică un titlu locativ asupra imobilului, în condițiile în care contractul a încetat să își mai producă efectele, devenind astfel incidente prevederile art. V alin. 3 din convenție și art. I alin. 5 (care instituie în sarcina pârâtei obligația de a elibera spațiul ocupat și plata chiriei aferente), instanța va dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în mun. S., ., ., jud. S..
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că această solicitare este neîntemeiată în condițiile în care prezenta acțiune este scutită de plata taxelor judiciare de timbru iar reclamantul nu a făcut dovada suportării altor cheltuieli de judecată, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Pentru aceste motive, instanța a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul M. S., împotriva pârâtei L. G. și a obligat pârâta la plata sumei de 78 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada iulie 2011 – iulie 2012 și a sumei de 78 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului restant, pentru aceeași perioadă.
Împotriva sentinței civile nr. 5670 din data de 29 noiembrie 2012 pronunțată de judecătoria S. în dosarul nr._ /2011 a declarat recurs în data de 31 ianuarie 2013 pârâta L. G..
Arată că, calitatea de titular al contractului de închiriere rezultă din art. 21 lit. ,,k”, art. 27 din Legea 114/1996 și art. 12 din OUG 40/1999, fiind vorba de continuarea închirierii, după părăsirea locuinței mamei acesteia.
Precizează că, proprietarul, respectiv primăria, nu a avut motive de a reclama stricăciuni, subînchirierii, schimbarea destinatarului sau un comportament care face imposibilă conviețuirea sau care împiedică folosirea normală a locuinței.
Arată că, încetarea contractului de închiriere cu obligația părăsirii locuinței se produce numai dacă proprietarul a notificat chiriașului refuzul justificat de a reînnoi contractul, prin executor judecătoresc. În lipsa unei astfel de notificări, recomunicată cu cel puțin 1 an, respectiv 60 de zile, înainte de expirarea termenului contractual, se produce reînoirea contractului de închiriere-art.22 alineat 3 din Legea 114/1996.
Legal citat, reclamantul-intimat M. S. nu a depus întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentanți în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de recursul declarat în cauză.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și a lucrărilor dosarului și a considerentelor hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință nr. 120 din data de 24 februarie 2011 pentru locuința din fondul locativ de stat din M. S., ., .. 71, .-o cameră în suprafață totală de 11, 04 mp din care locuibil 7,40 mp și dependințe în suprafață de 3,64 mp.
Potrivit art. III lit.,,b” pct. 1 din contract, chiriașul are obligația să plătească chiria la termenul stipulat în prezentul contract și să achite cotele-părți din cheltuielile comune care îi revin, inclusiv pe cele datorate până la data încheierii acestui contract iar în caz de neplată a chiriei în caz de trei luni consecutiv, contractul încetează de drept, după cum rezultă din prevederile art. II al. 4 din contract, în caz de neplată a chiriei timp de trei luni consecutiv, contractul încetează de drept iar evacuarea din locuință a chiriașului se va face conform pct. 1 al. 4 din contract. După cum rezultă din prevederile art. V pct.1 din contract, rezilierea contractului poate fi hotărâtă înainte de termen, atunci când chiriașul nu a achitat chiria datorată cel puțin trei luni consecutiv și nu și-a onorat obligațiile ce îi revin din cheltuielile comune iar nerespectarea prevederilor prezentului contract de către chiriaș duce la desființarea de drept a acestuia fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă.
Cum pârâta-recurentă nu și-a achitat chiria datorată din luna iulie 2011 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, 2 august 2012, deși a fost somată de mai multe ori de locator, după cum rezultă din adresele nr._ din data de 18 aprilie 2012 și_ din data de 9 noiembrie 2011 ale Direcției Patrimoniu din cadrul Municipiului S.(f.7 și 9) iar acest aspect a fost recunoscut de pârâtă chiar prin cererea de recurs, contractul de închiriere este reziliat de drept, în virtutea pactului comisoriu de gradul IV din contract potrivit căruia, în caz de neexecutare, contractul se consideră desființat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, facultatea de a cere desființarea contractului revenindu-i exclusiv creditorului, astfel încât în mod corect a reținut prima instanță că pârâta nu mai justifică un titlu locativ asupra imobilului, în condițiile în care contractul a încetat să își mai producă efectele, fiind incidente prevederile art. II al. 4, V al.2 și VI al. 2 din contract care instituie obligația chiriașului de a elibera spațiul ocupat și de plată a chiriei restante și a majorărilor de întârziere pentru perioada iulie 2011-iulie 2012 conform art. II al. 3 din contract potrivit căruia neplata la termen a chiriei atrage majorări de întârziere conform legislației în vigoare, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă.
După cum rezultă din precizările la acțiune din data de 22 noiembrie 2012, cuantumul chiriei restante a fost de 78 lei și a majorărilor de întârziere de 78 lei iar pârâta-recurentă nu a contestat cuantumul creanței datorate și al majorărilor de întârziere, invocând dificultăți de ordin social și economic pentru neplata chiriei, dar aceste împrejurări nu constituie motive de exonerare a chiriașului de la plata chiriei datorate în contract, conform prevederilor art. II al. 3, III lit. ,,b” al. 1 și V al. 1 și antrenează răspunderea contractuală a acesteia.
Cum contractul de închiriere a fost reziliat de drept, pârâta și-a pierdut orice titlu locativ asupra spațiului închiriat pe care îl ocupă fără drept, astfel încât în mod corect prima instanță a dispus evacuarea acesteia.
În motivele de recurs, pârâta-recurentă a invocat dispozițiile art. 22 al.3 din O.U.G nr.40/1999 care nu au relevanță în cauză în contextul în care a operat rezilierea de drept a contractului pentru neplata chiriei, fiind antrenată răspunderea contractuală a chiriașului iar situația socială a acestuia și a persoanelor care locuiesc cu dânsul nu constituie motiv de respingere a acțiunii.
Cum motivele de recurs invocate s-au dovedit a fi neîntemeiate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de declarat de pârâta L. G., domiciliată în municipiul S., ., .. 71, jud. S. împotriva sentinței civile nr. 5670 din data de 29 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ /2011, intimat fiind reclamantul M. S.-prin primar, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 17 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. V. E. L. C. L. N. A.
( pt. grefier aflat în C.O.
semnează prim grefier)
Red. V.E.L.
Jud fond B. L. M.
Tehnored. G.F.
2 ex. /10.10.2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1722/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 2469/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
