Uzucapiune. Hotărâre din 15-01-2013, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 546/237/2011
Dosar nr._ -uzucapiune-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.90
Ședința publică din 15 ianuarie 2013
Președinte C. L.
Judecători S. A.
V. E. L.
Grefier R. M.
Pe rol, pronunțarea recursului declarat de reclamantul Q. B., împotriva sentinței civile nr.551 din 13 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind N. A., B. G., O. D., L. I., B. N., . primar, jud.Suceava, Q. V. și B. P..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 8 ianuarie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 15.01.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la data de 28.02.2011 sub nr._ /28.02.2011, reclamantul Q. B. i-a chemat în judecată pe pârâții N. A., B. G., O. D., L. I., B. N. și . primar, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: 1. să constate că pârâtul N. A. a dobândit prin folosință îndelungată dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1.815 mp teren identic cu p.f. nr.1A și nr.2F din evidențele funciare C. Câmpului; 2. să constate că pârâtul B. G. a dobândit prin folosință îndelungată dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1.875 mp teren identic cu p.f. nr.3A și nr.4F din evidențele funciare C. Câmpului; 3. să constate că pârâții O. D., L. I., B. N. au dobândit prin folosință îndelungată dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 325 mp teren identic cu p.f. nr.5P din evidențele funciare C. Câmpului; 4. să constate că reclamantul a dobândit de la pârâți întreaga suprafață de 4.015 mp identificată mai sus; 5. să dispună înscrierea acestor drepturi în cartea funciară.
În motivare reclamantul a arătat că pârâții au preluat aceste terenuri în urmă cu peste 30 de ani și de atunci au exercitat o posesie utilă, continuă și netulburată, comportându-se ca adevărați proprietari, trecând terenurile la registrul agricol pe numele lor și plătind impozitele datorate statului. În toamna anului 2010 reclamantul a cumpărat aceste parcele de la pârâți, încheind acte sub semnătură privată, plătind prețul și preluând terenurile.
Prin cererea depusă la 28.03.2011 (fila 22) reclamantul a solicitat îndreptarea erorii materiale în sensul de a se trece corect B. A. în loc de A..
Prin cererea depusă la 02.05.2011 (fila 35) reclamantul a solicitat îndreptarea erorii materiale în sensul de a se trece corect B. N. în loc de B. N..
Prin întâmpinarea depusă la 19.12.2011 (fila 76) pârâta . arătat că este de acord cu acțiunea, specificând că parcelele în litigiu nu au făcut obiectul legilor de fond funciar.
Prin cererea depusă la 23.01.2012 (fila 89) reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că numele corect al primului pârât este N. A. și nu cum a trecut din eroare N. A.; reclamantul a solicitat introducerea în cauză a soției sale Q. V. în calitate de reclamantă, solicitând introducerea în cauză a pârâtei B. P. (soția pârâtului B. G.). Având în vedere că după promovarea acțiunii, conform normelor procedurale, nu pot fi introduși în cauză alți reclamanți alături de reclamantul inițial, iar Q. V. nu a formulat cerere de intervenție, aceasta a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă.
În ședința publică din 28.03.2011 au fost audiați pârâții O. D., B. G., B. N. și N. A., care au recunoscut că au vândut reclamantului parcelele în litigiu și au fost de acord ca reclamantul să se intabuleze cu aceste parcele (filele 28-29).
Au fost publicate somații prin care s-a adus la cunoștința locuitorilor comunei C. Câmpului despre pretențiile reclamantului, dar nici o persoană nu a formulat verbal sau în scris opoziții.
Au fost depuse la dosar: plan de situație, adeverințe cu mențiuni de la registrul agricol, certificat fiscal, acte sub semnătură privată privind vânzările-cumpărările invocate (filele 43, 44, 48, 49), adeverință că în zonă nu sunt cărți funciare, acte de stare civilă.
Au fost audiați martorii Ș. A. și P. V. (declarații filele 37 și 38), propuși de reclamant.
A fost audiată pârâta Q. V. (soția reclamantului) în ședința publică din 20.02.2012, aceasta fiind de acord în totalitate cu acțiunea precizată formulată de reclamant.
Prin cererea depusă la 12.03.2012 (fila 99) reclamantul a precizat că terenul de 325 mp a fost cumpărat astfel: 100 mp de la pârâtul B. N., 100 mp de la pârâtul L. I. și 125 mp de la pârâtul O. D..
Prin cererea depusă la 09.04.2012 reclamantul a precizat că din terenul de 325 mp, identică cu . 100 mp teren cumpărat de la B. N. este situat la capătul parcelei și se învecinează cu V. T., 100 mp teren se află în partea de mijloc a parcelei 5P și 125 mp teren cumpărat de la O. D. se află în capătul opus față de terenul cumpărat de la B. N.. A atașat un plan de situație neavizat de Oficiul de cadastru suceava, în care este identificată . 325 mp, fără individualizarea cadastrală distinctă a celor trei parcele cumpărate de la pârâții O. D., L. I. și B. N., cele trei parcele fiind indicate doar prin delimitare cu pixul.
Prin sentința civilă nr.551 din 13 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului s-a admis în parte acțiunea, s-a constatat că pârâta N. A. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului de 1.875 mp identic cu parcelele nr.1 arabil de 1.570 mp și nr.2 fânaț de 245 mp, s-a constatat că reclamantul a dobândit prin cumpărare, în devălmășie cu soția sa pârâta Q. V., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1.815 mp teren identic cu p.f. nr.1A și nr.2F din evidențele funciare C. Câmpului. Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, s-a dispus înscrierea succesivă a drepturilor de proprietate sus-menționate în cartea funciară și s-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Conform planului de situație recepționat cu nr.645/04.02.2011 de Oficiul de Cadastru Suceava (filele 26-27) terenul în litigiu se compune din parcelele funciare nr.1 arabil de 1.570 mp și nr.2 fânaț de 245 mp (împreună formează terenul de 1.875 mp de la primul capăt de cerere), nr.3 arabil de 1.690 mp și nr.4 fânaț de 185 mp (împreună formează terenul de 1.875 mp de la al doilea capăt de cerere), toate formând un trup comun situat în extravilanul comunei și satului C. Codrului la locul numit „Larga-Podirei), cu vecini: Q. B. și V., cale de acces, cale de acces, S. P. și Turenschi N.. Pe același plan de situație este identificată și ..5 pășune de 325 mp (ce formează terenul de la al treilea capăt de cerere), situată în extravilanul comunei și satului C. Codrului la locul numit „Larga-Podirei), cu vecini: Q. B. și V., drum județean și V. T..
Terenul de 4.015 mp în litigiu, identificat mai sus, se află într-o zonă de evidență funciară, întrucât vechile cărți funciare au fost distruse cu mulți ani în urmă, nefiind nimeni intabulat cu acest teren, fapt confirmat de adresa nr.I/_/21.11.2011 emisă de OCPI Suceava (fila 62).
Cu privire la terenul de 1.875 mp identic cu parcelele nr.1 arabil de 1.570 mp și nr.2 fânaț de 245 mp, instanța a constatat că, potrivit adeverinței cu mențiuni de la registrul agricol (fila 8) și declarațiilor martorilor Ș. A. și P. V., pârâta N. A., văduvă din anul 2002, a moștenit de la părinții săi decedați și a stăpânit aceste parcele începând cu anul 1974 și până în 2010 când l-a vândut, deci timp de peste 30 de ani, sub nume de proprietar, public, continuu și netulburat, fiind înscrisă la registrul agricol și plătind taxele și impozitele datorate statului, astfel că primul capăt de cerere este întemeiat și instanța l-a admis, și în baza art.1837, art.1846 și următoarele cod civil (din 1864, aceasta fiind legea aplicabilă potrivit art.6 din Legea nr.287/2009 privind noul cod civil) a constatat că pârâta N. A. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului de 1.875 mp identic cu parcelele nr.1 arabil de 1.570 mp și nr.2 fânaț de 245 mp. Prin actul sub semnătură privată (fila 43) pârâta N. A. a vândut reclamantului Q. B. și soției acestuia Q. V. terenul de 15 prăjini în litigiu la data de 04.05.2010 cu prețul de 20 milioane lei vechi, reclamantul preluând terenul și înscriindu-l pe numele său la registrul agricol, achitând taxele și impozitele datorate statului, starea de fapt fiind confirmată și de pârâta N. A. (fila 29), de martorii audiați în cauză, de adeverința nr.2369/25.05.2011 emisă de Primăria C. Câmpului (fila 42) și certificatul fiscal (fila 41). Capătul de cerere privind constatarea vânzării-cumpărării acestui teren este întemeiat și instanța l-a admis, și în baza art.1073 cod civil (din 1864) și art.30 din codul familiei (din 1954) a constatat că reclamantul a dobândit prin cumpărare, în devălmășie cu soția sa pârâta Q. V., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1.815 mp teren identic cu p.f. nr.1A și nr.2F din evidențele funciare C. Câmpului, pronunțând o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Drepturile de proprietate fiind dovedite, instanța a constatat că și capătul de cerere privind intabularea este întemeiat și în baza art.20 din Legea nr.7/1996 a dispus înscrierea în cartea funciară succesiv pe numele dobânditorilor.
Referitor la terenul de 1.875 mp identic cu parcelele nr.3 arabil de 1.690 mp și nr.4 fânaț de 185 mp, instanța a constatat că pârâtul B. G., văduv din anul 2010, figurează înscris cu acest teren în registrul agricol în perioada 1981-2010. Deși martorii audiați în cauză au arătat că pârâtul B. G. a stăpânit aceste parcele timp de peste 30 de ani, sub nume de proprietar, public, continuu și netulburat, instanța nu a luat în considerare declarațiile în ce privește perioada de timp în care pârâtul a stăpânit parcelele în litigiu întrucât contravin adeverinței cu mențiuni de la registrul agricol (adeverința filele 7, 34 și 77). Având în vedere că pârâtul B. G. nu a stăpânit terenul public și sub nume de proprietar timp de 30 de ani, ci doar 29 de ani, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele legale privind uzucapiunea prev. de art.1837, art.1846 și următoarele cod civil (din 1864), astfel că a respins capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către pârâtul B. G. asupra terenul de 1.875 mp identic cu parcelele nr.3 arabil de 1.690 mp și nr.4 fânaț de 185 mp. În ce privește capătul de cerere privind constatarea vânzării-cumpărării acestui teren, instanța a constatat că prin actul sub semnătură privată (fila 44) pârâții soți B. G. și B. V. a vândut reclamantului Q. B. și soției acestuia Q. V. terenul de 15 prăjini în litigiu la data de 05.01.2011 cu prețul de 20 milioane lei vechi = 2.000 lei RON, reclamantul preluând terenul și înscriindu-l pe numele său la registrul agricol, achitând taxele și impozitele datorate statului, starea de fapt fiind confirmată și de pârâtul B. G. (fila 29), de martorii audiați în cauză, de adeverința nr.2369/25.05.2011 emisă de Primăria C. Câmpului (fila 42) și certificatul fiscal (fila 41). Însă pentru a opera transferul dreptului de proprietate o condiție esențială este ca vânzătorul să fie proprietarul bunului vândut, conform principiului de drept potrivit căruia nimeni nu poate transmite altuia ceva ce nu are. Nefiind dovedit dreptul de proprietate al pârâtului B. G., instanța a respins capătul de cerere privind constatarea și validarea vânzării-cumpărării terenului de 1.875 mp identic cu parcelele nr.3 arabil de 1.690 mp și nr.4 fânaț de 185 mp. Nefiind dovedite drepturile de proprietate pentru același teren, instanța a respins și capătul de cerere privind intabularea.
În ce privește terenul de 325 mp identic cu ., instanța a constatat că nu se coroborează probele. Terenul a fost compus din trei parcele, respectiv:
- o parcelă de 1,2 ari = 120 mp coastă vândută de pârâtul B. N. (Domnișoara) lui Q. V. cu act sub semnătură privată la data de 18.09.2009 (fila 48) cu prețul de 100 RON; dar această parcelă nu este identificată cadastral cu număr distinct în planul de situație, deși instanța a pus în vedere reclamantului să o identifice; pârâtul B. N. figurează în registrul agricol între anii 1974-2009 cu diferite suprafețe de teren din care este evidențiată doar . ari de la locul „B.” fără indicarea categoriei de folosință și fără identificarea vreunei parcele la locul „Larga-Podirei”; pârâtul B. N. și martorii au arătat că primul a vândut reclamantului suprafața de 13 ari fânaț (martorul P. V. a arătat că e teren arabil); nu s-a făcut dovada că terenul de 120 mp în litigiu face parte din suprafața de 13 ari vândută de pârâtul B. N. (acesta este numele corect potrivit actului de identitate, nu B. N. indicat de reclamant, nici B. N. menționat în actul sub semnătură privată). În plus, există contradicție între susținerea reclamantului (că a cumpărat 100 mp), susținerea pârâtului B. N. (că a vândut 13 ari) și actul sub semnătură privată (s-a vândut-cumpărat 120 mp). Având în vedere aceste neconcordanțe și lipsa identificării cadastrale distincte a terenului de 120 mp în litigiu, instanța a constatat că pentru acest teren toate capetele de cerere sunt prematur introduse;
- o parcelă de 120 mp coastă vândută de pârâtul O. D. lui Q. V. cu act sub semnătură privată la data de 18.09.2009 (fila 48) cu prețul de 100 RON; dar această parcelă nu este identificată cadastral cu număr distinct în planul de situație, deși instanța a pus în vedere reclamantului să o identifice; pârâtul O. D. figurează înscris în registrul agricol în perioada 2007-2011 cu 0,10 ha teren arabil la locul „Larga” (fila 80), acesta declarând că a vândut reclamantului 3 ari teren neproductiv cu huci cu prețul de 150 lei în vara anului 2010, teren pe care îl cumpărase în urmă cu 6 ani de la C. D. și M.. Există neconcordanțe și în ce privește întinderea terenului în litigiu, reclamantul susținând că a cumpărat 100 mp, pârâtul O. D. susținând că a vândut 3 ari, iar în actul sub semnătură privată se menționează că s-a vândut-cumpărat 120 mp. Întrucât reclamantul nu a dovedit că pârâtul O. D. a stăpânit acest teren de 120 mp timp de 30 de ani, public, sub nume de proprietar, continuu și netulburat, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1837, art.1846 și următoarele cod civil (din 1864), astfel că a respins capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către pârâtul O. D. asupra terenului de 120 mp în litigiu. Nefiind dovedit dreptul de proprietate al acestui pârât, instanța a respins și capetele de cerere privind constatarea și validarea vânzării-cumpărării și cel privind intabularea.
- o parcelă de 85 mp (din . s-a scăzut terenul de 120 mp a pârâtului B. N. și 120 mp a pârâtului O. D.), dar această parcelă nu este identificată cadastral cu număr distinct în planul de situație, deși instanța a pus în vedere reclamantului să o identifice (deși în ultima precizare reclamantul susține că a cumpărat 125 mp). Dar pârâtul L. I. figurează înscris în registrul agricol în perioada 1997-2000 cu 2,28 ha teren arabil neidentificat pe parcele și în anii 2001-2011 cu diferite suprafețe de teren din care 1,15 ha teren arabil + 0,03 ha fânețe naturale la locul „Larga”. Nu a fost depus la dosar nici un înscris privind vânzarea-cumpărarea invocată de reclamant, iar pârâtul L. I. nu s-a prezentat în instanță pentru a confirma vânzarea și nici nu a fost depusă vreo declarație autentică a acestui pârât pentru confirmarea vânzării. Întrucât reclamantul nu a dovedit că pârâtul L. I. a stăpânit acest teren de 85 mp timp de 30 de ani, public, sub nume de proprietar, continuu și netulburat, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1837, art.1846 și următoarele cod civil (din 1864), astfel că a respins capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către pârâtul L. I. asupra terenului de 85 mp în litigiu. Nefiind dovedit dreptul de proprietate al acestui pârât, instanța a respins și capetele de cerere privind constatarea și validarea vânzării-cumpărării și cel privind intabularea.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul Q. B., solicitând admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivele de recurs depuse la fil.4-5 dosar, a arătat că, prin acțiunea civilă introdusă la Judecătoria Gura Humorului, a solicitat instanței de judecată să constate că pârâtul N. A., a dobândit prin folosință îndelungată dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1815 m. p. teren, să constate că pârâtul B. G., a dobândit tot prin folosință îndelungată dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1875 m. p. teren și de asemeni pârâții O. D., L. I. și B. N., au dobândit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 325 m.p. teren, toate aceste parcele fiind situate pe raza comunei C. Câmpului. Ca un ultim capăt de cerere a solicitat să se constate că el reclamantul a dobândit prin vânzare-cumpărare de la pârâții mai sus-arătați dreptul de proprietate cu privire la toate cele trei parcele de teren, care însumate au o suprafață de 4015 m.p. teren. Pentru soluționarea cauzei a depus la dosar înscrisuri, au fost audiați pârâții și s-a administrat și proba cu martori.
Consideră nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond pentru că nu a analizat cu obiectivitate probele administrate în cauză.
Cu privire la suprafața de 1875 m.p. teren, instanța în mod greșit a reținut că pârâtul B. G., nu a avut în posesie acest teren timp de 30 de ani, cu toate că el a depus adeverința de la registrul agricol din care rezultă că acesta figurează înscris la registrul agricol cu acest teren încă din anul 1981, și pentru a dovedi încă odată acest fapt depune la dosar o altă adeverință, eliberată la 3.05.2012. Martorii audiați au confirmat această situație dar în mod subiectiv instanța a înlăturat depozițiile acestora.
Cu privire la suprafața de 325 m.p. teren, a depus la dosar actele sub semnătură private, plan de situație și achiesarea celor trei pârâți care i-au vândut acel teren, și cu toate acestea instanța nu a luat în considerare aceste probe.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (fil.17), pârâta intimată Q. V. a arătat că este de acord ca toate parcelele de teren care fac obiectul prezentei cauze să fie intabulate pe numele reclamantului recurent.
Recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele invocate și în raport de ansamblul probelor administrate în cauză, ca și de dispozițiile legale aplicabile sau reproșurile aduse instanței de fond, pentru considerațiile ce urmează tribunalul va confirma soluția atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probele existente la dosar, a căror analiză judicioasă a condus la stabilirea unei situații de fapt, și la pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente.
Analizând întregul probatoriu administrat în cauză tribunalul constată că printr-o interpretare corectă a probelor administrate prima instanță a reținut că pentru suprafețele de teren de 1875 mp și 325 mp nu sunt date condițiile prev.de art.1837, 1846 și urm.Cod civil, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra celor două parcele de teren.
În speță, nu s-a dovedit data achiziționării terenului și nici faptul că acesta a fost în posesia continuă, neîntreruptă și sub nume de proprietar a celor doi pârâți, pentru împlinirea termenului de prescripție achizitivă timp de 30 de ani. Adeverința emisă după evidențele registrului agricol și depusă la dosar în recurs (fil.6), este nerelevantă în cauză față de obiectul cererii dedus judecății și a motivelor de recurs invocate.
Nu a fost dovedit în cauză nici dreptul de proprietate al celor doi pârâți B. N. și L. I. asupra celor două suprafețe de teren.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul recurent, iar pentru cele două parcele de teren de 1875 m.p. și 325 m.p. mai sus-menționate, nu au fost dovedite condițiile de îndeplinire a termenului de prescripție de 30 de ani, în cauză nefiind incidente dispozițiile legale mai sus menționate. În această situație, nici reclamantul recurent nu poate fi îndreptățit la pretențiile sale de a se constata că a dobândit în proprietate cele două parcele de teren prin înscrisurile sub semnătură privată încheiate cu fiecare pârât în parte.
Astfel, în baza art.312 Cod procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Q. B., domiciliat în ..Suceava, împotriva sentinței civile nr.551 din 13 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind N. A., B. G., O. D., L. I., B. N., domiciliați în ..Suceava, . primar, jud.Suceava, Q. V. și B. P., domiciliați în ..Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 15 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. R. M.
Pt.grefier CM semn.prim
grefier
Red.S.A.
Jud.P. C.
Tehnored.R.M., 2 ex., 21.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 44/2013. Tribunalul SUCEAVA | Grăniţuire. Decizia nr. 46/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
