Revendicare imobiliară. Decizia nr. 794/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 794/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 9997/314/2009
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVLĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.794
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19 MARTIE 2013
PREȘEDINTE: V. E. L.
JUDECĂTOR: C. L.
JUDECĂTOR: S. A.
GREFIER: S. A.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de către reclamanții H. E. și H. G. și de către pârâta P. Lucreția, împotriva sentinței civile nr. 879 pronunțată la data de 21 februarie 2012 de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind pârâții O. E., D. D. și P. P. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta- recurentă H. E., identificată cu CI, ., nr._, asistată de av. O. C., pârâta-recurentă P. Lucreția, identificată cu CI, .._, pârâta-intimată O. E. asistată de av. C. R. și pârâta-intimată D. D., identificată cu CI. ., nr._, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că pârâta-intimată O. E. a depus la dosar întâmpinare, duplicatul acesteia fiind înmânat reclamanților-recurenți prin apărător.
Pârâta-recurentă P. Lucreția depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 210 lei, timbru judiciar de 2 lei, precizând totodată că nu i-a fost comunicată hotărârea primei instanțe.
Instanța aduce la cunoștință recurentei P. Lucreția că, din dovada de comunicare aflată la fila 307 dosar fond rezultă că hotărârea a fost comunicată acesteia, prin afișare la data de 11 iulie 2012, iar recursul a fost declarat de această parte la data de 1 august 2012, motiv pentru care invocă din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului de către pârâta P. Lucreția și pune în discuția părților excepția invocată.
Pârâta-recurentă consideră că a declarat recursul în termen, câtă vreme nu i-a fost comunicată hotărârea primei instanțe, motiv pentru care solicită respingerea excepției.
Av. O. C. pentru reclamanții-recurenți, precizează că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al excepției invocate din oficiu.
Av. C. R. pentru pârâta-intimată O. E. solicită admiterea excepției de tardivitate a declarării recursului de către pârâta P. Lucreția.
Pârâta-intimată D. D. solicită admiterea excepției invocate din oficiu de instanța de judecată.
Instanța se va pronunța cu privire la excepția invocată, odată cu fondul recursului.
Av. O. C. pentru reclamanții-recurenți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 210 lei, timbru judiciar de 5 lei și un set de înscrisuri, duplicatul acestora fiind înmânat intimatei-pârâte O. E. prin apărător, solicitând admiterea probei cu înscrisuri.
Av. C. R. pentru prim-intimata O. E. depune la dosar de asemenea, înscrisuri și solicită încuviințarea acestei probe.
Instanța pune în discuția părților încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Părțile prezente astăzi în instanță, având pe rând cuvântul, arată că sunt de acord cu încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Av. C. R. pentru prim-intimata O. E. solicită instanței acordarea unui termen pentru a depune la dosar în contraprobă înscrisuri referitoare la intabularea terenului revendicat.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de prim-intimata O. E. prin av. C. R., pentru a aduce înscrisuri, în combaterea înscrisurilor depuse de recurenți și pentru verificarea situației tabulare a imobilului în litigiu, întrucât nu a indicat în concret teza probatorie și care sunt aceste înscrisuri.
În temeiul art. 305 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse astăzi de reclamanții-recurenți și de prim-intimata O. E. la dosar, considerându-le utile, pertinente și concludente în soluționarea cauzei.
Părțile prezente arată că nu mai au de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.
Constatând că nu mai sunt formulate alte cereri, invocate alte excepții și de administrat alte probe, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe cele două recursuri declarate în cauză.
Av. O. C. pentru reclamanții-recurenți solicită admiterea recursului lor, pentru motivele expuse în memoriul de recurs, casarea sentinței civile atacate, și trimiterea cauzei spre rejudecare dat fiind faptul că instanța nu a analizat întreg probatoriul administrat în cauză, nu s-a pronunțat asupra celui de al doilea capăt de cerere, împrejurare ce echivalează cu necercetarea fondului, cu cheltuieli de judecată. în ceea ce privește recursul declarat de pârâta P. Lucreția solicită respingerea acestuia ca tardiv formulat.
Pârâta-recurentă P. Lucreția solicită respingerea recursului declarat de reclamanții H. E. E. și H. G., respingerea excepției tardivității și admiterea recursului său așa cum a fost formulat.
Av. C. R. pentru pârâta-intimată O. E. solicită respingerea recursului pârâtei P. Lucreția ca tardiv formulat, respingerea recursului reclamanților ca nefondat pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, precizând totodată că înscrisurile tabulare depuse astăzi la doar de reclamanți prin apărător privesc doar situația tabulară a imobilului, niciodată autorii reclamanților nu s-au înscris în cartea funciară, titlul de proprietate fiind nelegal emis, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta-intimată D. D. solicită respingerea recursului formulat de reclamanți iar în ceea ce privește recursul pârâtei- intimate, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al acestuia.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 19 noiembrie 2009, reclamanții H. P. E. E. și H. V. G. l-au chemat în judecată pe pârâtul P. Al. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia să le predea în deplină posesie și proprietate suprafața de 400 m.p. teren arabil situat în intravilanul ., la locul numit „G.”, între vecinii DN 29, Ulița DS 3116, S. F., Pampărău M., obligarea pârâtului să-și ridice gardul împrejmuitor în suprafață de 400 m.p., care delimitează suprafața de teren revendicată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt coindivizari, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1873/18.08.2004 de B.N.P. Valeriana I., însă nu stăpânesc suprafața de teren întrucât pârâtul în ocupă în mod abuziv și l-a împrejmuit cu gard.
Au precizat reclamanții că terenul a fost achiziționat de la T. A. P., care era proprietar potrivit partajului voluntar autentificat sub nr. 1921 din 26.05.2004 de B.N.P. Valeriana I., el fiind coindivizar conform titlului de proprietate nr. 1035/2002, împreună cu alți moștenitori.
De asemenea, reclamanții au susținut că pârâtul a solicitat anularea titlului de proprietate, însă, prin sentința civilă nr. 5238/11.12.2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă, a fost respinsă acțiunea acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 494 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar, în copie, o . înscrisuri (f.4-21, 55-74).
Legal citat, pârâtul P. Al. M. a depus întâmpinare la dosar (f.40), prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 480 și următoarele Cod civil, întrucât terenul revendicat, pe care se află casa și anexele proprietatea sa, nu este deținut în mod abuziv, ci în baza unui titlu valabil de proprietate, mai bine caracterizat din punct de vedere juridic față de titlul opus de reclamanți, iar construcțiile din litigiu se află situate pe terenul proprietatea sa.
A susținut pârâtul că, potrivit Deciziei civile nr. 990/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 768 m.p. teren aferent construcțiilor casă de locuit și anexe gospodărești, situat în intravilanul satului Dumbrăveni, jud. Suceava și, ulterior, i s-a eliberat pentru acest teren titlul de proprietate nr. 2638/15.09.2009, iar după întocmirea planului de situație s-a dispus intabularea dreptului său de proprietate în C.F. nr._ UAT Dumbrăveni.
Pârâtul a menționat că nu are relevanță faptul că înainte de obținerea titlului său de proprietate a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1025/2002 și că prin sentința civilă nr. 5238/11.12.2007 a Judecătoriei Suceava i-a fost respinsă cererea, motivul pentru care aceasta a fost respinsă fiind acela că, la data introducerii acțiunii nu deținea titlu de proprietate.
Cu privire la modul în care a dobândit dreptul de proprietate, pârâtul a precizat că, constituirea dreptului de proprietate în favoarea sa s-a făcut în mod legal, el fiind persoana îndreptățită să primească în proprietate terenul în litigiu aferent curți-clădiri, care i-a fost atribuit de către C.A.P. Dumbrăveni pentru construire de locuințe, conform actelor normative aflate în vigoare la data atribuirii.
În apărare, pârâtul a depus la dosar, în copie, o . înscrisuri (f. 42-48).
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare (f.54), prin care au arătat că titlul valabil este contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1974/31.05.2004, imobilele cumpărate de ei prin acest contract fiind înscrise în CF 1873/18.08.2004 a comunei cadastrale Dumbrăveni încă din anul 2004, iar pârâtul, cu rea-credință, a înscris suprafața de 768 m.p. din titlul de proprietate nr. 2638/15.09.2009, în timp ce erau în litigiu.
La data de 6 august 2010 a intervenit decesul pârâtului P. M., conform certificatului de deces depus în copie la dosar (f.137), iar reclamanții au solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia: O. E., D. D., Pampărău Lucreția și P. P. D..
Pârâta Pampărău Lucreția a depus întâmpinare (f.172), prin care a solicitat respingerea acțiunii, obligarea pârâților la cheltuieli de judecată, precum și la plata de daune morale și materiale, cererea acesteia fiind disjunsă prin încheierea de ședință din data de 24.01.2012.
Au fost solicitate relații de la Comisia de fond funciar Dumbrăveni (f. 81-92)
Instanța a încuviințat proba cu expertiză topo, solicitată de reclamanți, în cauză fiind întocmit raportul de expertiză de către expertul B. G. (f.116-119), precum și suplimentele la acesta (f.211-214, 238-241, 259-263).
Prin sentința civilă nr. 879 din data de 21 februarie 2012, Judecătoria Suceava a respins acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară” formulată de reclamanții H. E. E. și H. G., în contradictoriu cu pârâții O. E., D. D., P. Lucreția și P. P. D. ca nefondată, precum și cererea pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții H. E. și H. G. au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1974 din 31.05.2004 autentificat de BNP Valeriana I. suprafața de 400 mp teren arabil grădină de la T. P. (f. 18), vânzătorul, la rândul său, a dobândit dreptul de proprietate în urma partajului voluntar autentificat sub nr. 1921 din data 26.05.2004 BNP I. V. (f. 103), prin care au fost partajate suprafețele înscrise pe titlul de proprietate nr. 1035 din 16.08.2002 (f.102).
Autorul pârâților, P. M. a dobândit prin constituire dreptul de proprietate asupra parcelei în suprafață de 768mp, fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr. 2638 din 15.09.2009 (f. 42).
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul B. G. rezultă că există suprapunere între terenul în suprafață de 400mp cumpărat de reclamanți și terenul în suprafață de 411 mp situat la locul numit „G.”, înscris pe titlul de proprietate emis în favoarea autorului pârâților (f. 117), suprafața revendicată fiind în posesia pârâților.
Prin urmare, pentru soluționarea cauzei, trebuie analizate actele de proprietate ale celor două părți asupra terenului în litigiu și stabilirea titlului preferabil, adică a aceluia care este mai bine caracterizat.
În acest sens, instanța a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin cumpărare de la moștenitorul persoanei care a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață, în vreme ce autorul pârâților a beneficiat de constituirea dreptului de proprietate pe același amplasament revendicat.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 18/1991 modif. „terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari”.
În consecință, față de cele reținute anterior și față de prevederile legale menționate s-a constatat că titlul de proprietate al pârâților este preferabil deoarece autorul acestora a beneficiat de constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent casei și grădinii, iar dispozițiile legale menționate conferă preferință proprietarului care a beneficiat de constituirea dreptului de proprietate, chiar dacă acesta a fost preluat de alte persoane, în vreme ce foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri, potrivit alin. 2 al art. 24 din Legea nr. 18/1991 modificată.
Având în vedere că aspectele reținute anterior, precum și dispoziția cuprinsă în art. 480 Cod civil, instanța a apreciat că acțiunea având ca obiect revendicare și, respectiv ridicare construcții nu este întemeiată deoarece titlul de proprietate al pârâților este mai bine caracterizat, motiv pentru care a respins-o, ca nefondată.
Față de prevederile art. 274Cpr.civ. și ale art. 1169C.civ., constatând că pârâții, nu au depus la dosar înscrisuri din care să rezulte cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate, instanța a respins, cererea acestora de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor, ca nefondată.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții H. G., H. E.-E. și pârâta P. Lucreția.
În motivarea recursului său, pârâta P. Lucreția a arătat că reclamanții și-au făcut singuri dreptate recuperându-și tot terenul și luând și cei 800 de mp, cumpărați de la preotul R. M., pe care tatăl ei, A. M. - decedat le-a plătit atunci cu produse agricole și care a adnotat . chitanța de mână. Actele i-au fost furate din casă de persoane care erau interesate de terenul de sub casă. Nu știe cum s-au întâmplat aceste fapte cu toate că știau toți vecinii cum tatăl ei a cumpărat terenul de la preot, acesta fiind vecin iar tatăl său i-a curățat și reparat fântâna pentru a putea fi folosită, i-a îngrijit pomii fructiferi și l-a ajutat pe părintele R. cât a trăit. Nu se știe cine a luat acest teren, tatăl ei rugându-l pe preotul R. să îi vândă fâșia pe care a construit bucătăria de vară, o poiată pentru pasări și beciul. Când a fost mutat gardul, pârâta-recurentă era venită acasă și l-a ajutat pe tatăl său la săpat gropile pentru stâlpii in care a fost bătut gardul de sârmă.
În legătura cu cei 768 mp, acest teren a fost al Comunei Dumbrăveni si reprezenta un imaș, unde toți vecinii își pășteau vitele și gâștele, iar proprietarii care aveau loturi de lucrat în vecinătate lăsau pe acest loc viran atelajele si animalele. P. A. M. a cumpărat acest teren în anul 2004 și a făcut titlu de proprietate conform legii ,,uzucapiune”, prin posesie utilă exclusivă, exercitată fără întrerupere mai bine de 40 de ani. Tatăl ei a îngrijit acest teren, a plantat pe el pomi fructiferi pentru că era tasat și nu se puteau pune legume, l-a îngrădit și a cerut să i se facă titlu de proprietate legal, conform legii acestei țări. Acest teren nu face parte din terenul lui T. A. și nu e nici a celui care a cumpărat partea litigioasă de la proprietar crezând că poate să își facă singur dreptate prin relații și influență, ca să-i demoleze tatălui ei casa, anexele gospodărești și să-i taie pomii fructiferi, vița de vie, să-i astupe WC-ul și să-i strice gardul. Când a fost reclamată la P., familia H. a făcut un alt gard, nou, la o distanță de 6 metri de casă, luându-și tot terenul, inclusiv pe cel cumpărat de la tatăl ei de la vecinul din fața casei lui, preotul R. M., nelăsându-i nicio bucată de teren pentru a-și pune legumele strict necesare. Tatălui său i-a fost atribuit acest lot ajutător de 2500 mp, pentru întreținere, pentru ca nu avea alt venit. Pentru lot, a prestat zile de munca la C.A.P. timp de 4-5 ani, altfel i s-ar fi luat lotul. Acest lot, care era al cuscrului lor, T. A., a fost întreținut si fertilizat foarte bine de tatăl ei, cumpărând gunoi de grajd chiar de la un văr de-al ei, A. A. si de la alți vecini care aveau mai multe animale.
Familia H. G. si H. E. nu au suflet și au călcat legile acestei țări și au violat o proprietate privată și i-au demolat tatălui său toate anexele și și-au construit și casa fără să lase nicio palmă de pământ ca să aibă și tatăl ei unde să-și pună o legumă, lângă casă, Pamparau A. M. fiind invalid și foarte în vârstă. De supărare, acesta s-a îmbolnăvit subit și din cauza stresului și amenințărilor la care era supus zilnic de familia H., că îi vor demola casa să-și ia terenul. Nu știe ce vrea această familie, pentru ca și-au luat tot terenul și au luat și terenul pe care tatăl ei îl cumpărase. Ca să-l streseze și mai tare, familia H. au făcut si un magazin de pompe funebre la poarta tatălui său, și puneau afară pe gard sicriele si coroanele, în felul acesta arătându-i "drumul" și umilința în ultimii ani de viață.
Din cauza acestor amenințări, tatăl ei, P. A. M., de 10-15 ani nu a mai făcut nicio reparație la casă, pentru ca zilnic îl amenințau că i-o demolează. Casa s-a degradat foarte tare, iar când a murit, nu a putut să îl scoată din gospodăria lui, în care a muncit o viata de om și a fost dus și scos din gospodăria fratelui ei, P. P., care și acesta decedase din anul 2004.
A arătat în mod real cum au stat lucrurile, cum familia H. si-a făcut dreptate singura luând și ceea ce nu le aparținea, înainte ca instanța de judecată sa se pronunțe.
Pentru cele arătate, solicită admiterea recursului lăsând la aprecierea instanței daunele care i-au fost provocate . de aceasta familie, pe care o respectă și cu care sunt rude.
În recursul lor, reclamanții au arătat că sentința pronunțată în cauză este nelegală, întrucât a fost pronunțată prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 480 coroborate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 18/1991, în contradicție cu actele de proprietate prezentate de părțile litigante.
Instanța nu a stăruit prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului și lămurirea situațiilor, în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, așa cum prevăd dispozițiile art. 129 pct. 5 Cod proc. civilă.
Instanța nu a analizat corect și complet toate probele, respectiv actele de proprietate prezentate de părți, făcând o analiză defectuoasă - comparativă a acestor acte, în baza căreia a concluzionat că titlu de proprietate nr. 2638/2009 emis pe numele autorului pârâților - P. M. ar fi mai bine caracterizat și astfel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 480 Cod civil.
Instanța a pronunțat o hotărâre cu o motivare lapidară, fără a face o cercetare temeinică a fondului cauzei, cu referire la îndreptățirea la constituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului pârâților și la data emiterii titlului de proprietate nr. 2638/2009, cu mult după data emiterii titlului de proprietate nr. 1035/2002 pe numele lui T. P..
Instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la capătul de cerere prin
care s-a solicitat ridicarea gardului împrejmuitor al suprafeței de 400 mp
revendicate.
Prin acțiunea formulată în cauză la data de 19.11.2009, l-au chemat în judecată pe pârâtul P. M. ( care a decedat pe parcursul judecării cauzei și în cauză au fost introduși în calitate de pârâți moștenitorii acestuia), pentru revendicarea suprafeței de 400 m.p. teren arabil situat în intravilanul comunei Dumbrăveni, la locul numit „G.”, între vecinii DN 29, Ulița DS 3116, S. F., Pamparau M., solicitând și obligarea pârâtului la ridicarea gardului împrejmuitor al suprafeței de teren revendicate.
Prin sentința recurată, instanța de fond a respins în mod vădit netemeinic și nelegal acțiunea în revendicare, reținând că titlul pârâților ar fi mai bine caracterizat, omițând să se pronunțe cu privire la al doilea capăt de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la ridicarea gardului împrejmuitor la suprafeței de 400 m.p. revendicată.
Instanța de fond nu a analizat cu obiectivitate întreg probatoriul administrat în cauză, omițând probele cu înscrisuri depuse de părți la dosar.
În cauza de față, ambele părți invocă titluri de proprietate, astfel încât instanța are obligația de a compara titlurile și de a da eficiență celui mai bine caracterizat. Deși, în motivarea hotărârii se reține că instanța de fond a procedat la compararea titlurilor, această operațiune juridică întreprinsă de instanța de fond este superficială, deoarece instanța nu a analizat toate actele invocate de părți.
Astfel, reclamanții au dobândit în proprietate suprafața de 400 m.p. teren arabil grădină, în litigiu, prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1974 din 31.05.2004 la B.N.P. Valeriana I., de la T. P., vânzător care la rândul său, a dobândit dreptul de proprietate prin actul de partaj voluntar aut. sub nr. 1921 din 26.05.2004 la B.N.P. Valeriana I., prin care s-au partajat suprafețele de teren înscrise în T.P. nr. 1035/16.08.2002. Imediat după întocmirea contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1974 din 31.05.2004 la B.N.P. Valeriana I., reclamanții și-au înscris dreptul de proprietate astfel dobândit în cartea funciară nr. 274 N a . că acest drept de proprietate a devenit opozabil tuturor subiectelor de drept. Trebuie reținut că prin titlul de proprietate nr. 1035/2002 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui T. P. și a altor moștenitori ai autorului comun A. A., încă din anul 2002. Valabilitatea acestui titlu nu poate fi contestată, cu atât mai mult cu cât prin sentința civilă nr. 5238/11.12.2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă, a fost respinsă acțiunea pârâtului de anulare a acestui titlu de proprietate, fapt ce consolidează titlul în raport de pârâtul Pamparau M..
Pârâții invocă în dovedirea dreptului lor de proprietate asupra terenului în litigiu, titlul de proprietate nr. 2638/15.09.2009, emis pe numele autorului acestora, P. M., care a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 768 m.p. situată în intravilanul localității Dumbrăveni, din care face parte și suprafața de 411 m.p. grădină, prin constituirea dreptului de proprietate.
Acest titlu de proprietate a fost emis după pronunțarea deciziei civile nr. 990 din data de 14 mai 2009 a Tribunalului Suceava, în dosarul nr._, prin care s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea lui P. M. pentru suprafața de 768 m.p. Decizia civilă nr. 990 din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, nu este opozabilă reclamanților care nu au fost părți în dosarul respectiv, decizia nefiind pronunțată și în contradictoriu cu aceștia, care, dobândiseră prin acte anterioare de reconstituire și vânzare, dreptul de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu. Mai mult decât atât, decizia civilă menționată a fost pronunțată în baza unui înscris falsificat, respectiv adeverința din 12.10.1965, emisă de fostul CAP Dumbrăveni, în care apare ca fiind atribuit defunctului P. M. suprafața de 0,30 ari ca lot ajutător, suprafața de teren fiind modificată grosolan prin adăugare, la suprafața de 8,30 ari. Acest fals a fost constatat și de P. de pe lângă Judecătoria Suceava, cu prilejul efectuării cercetărilor în dosarul nr. 171/P/2009 în care s-a pronunțat Rezoluția din 18.09.2009, în motivarea căreia s-a reținut că pe adeverința în discuție a fost modificată suprafața de teren și că suprafața de 0,30 (ari sau ha) nu are legătură cu suprafața de 768 m.p. asupra căreia P. M. invocă un drept de proprietate. De altfel, având în vedere că această adeverință falsificată a primit eficiență în dosarul nr._, reclamanții-recurenți arată că vor formula o plângere penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, în vederea anulării înscrisului falsificat.
În condițiile în care titlul de proprietate nr. 2638/15.09.2009, emis pe numele autorului pârâților, a fost emis cu mult după emiterea titlului de proprietate nr. 1035/16.08.2002 pe numele vânzătorului reclamanților - T. P., iar la baza emiterii T.P. nr. 2638/15.09.2009, au stat înscrisuri falsificate, nu se poate reține că suprafața de teren revendicată ar fi fost atribuită lui P. M. pentru construcția unei case de locuit, astfel că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 24 din Legea nr. 18/1991, privitoare la înscrierea în proprietatea deținătorilor terenurilor pe care s-au edificat case de locuit.
Prin soluția pronunțată de instanța de fond s-a creat riscul ca unor neproprietari posesori - pârâții, să li se recunoască un drept de proprietate pentru un teren cu privire la care s-au făcut dovezi certe că dreptul de proprietate a fost legal dobândit prin reconstituire și vânzare de reclamanți, titlul de proprietate invocat de pârâți și hotărârea judecătorească în baza căreia s-a emis acest titlu, neputând fi opozabilă reclamanților, deoarece aceasta ar însemna o abatere de la normele procedurale, o încălcare a dispozițiilor privitoare la apărarea și garantarea proprietății stabilită prin Constituție și Codul civil.
În cauza de față s-a administrat și proba cu o expertiză tehnică de specialitate întocmită de expert B. G., care a întocmit un raport de expertiză și mai multe suplimente la solicitarea instanței, concluziile expertului fiind în sensul temeiniciei cererii de chemare în judecată, însă instanța a omis să analizeze și să aibă în vedere această expertiză în motivarea hotărârii.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare, iar în subsidiar în cazul în care se va reține cauza spre rejudecare, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței civile recurate și admiterea acțiunii cu toate capetele de cerere formulate, cu obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta-intimată O. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că primul motiv de casare care vizează nelegalitatea sentinței atacate care susțin pârâții că ar fi fost pronunțată prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 480 cod civil coroborate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 18/1991, în contradicție cu actele de proprietate nu este dat.
Al doilea motiv de casare prin care se critică soluția primei instanțe pentru motivul că aceasta nu a manifestat rol activ în judecarea cauzei, așa cum prevăd dispozițiile art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă, nu este dat în cauză
Conform art. 129 alin 5 Cod procedură civilă, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Al treilea motiv de casare prin care se susține că instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică întrucât nu a analizat corect și complet toate probele, respectiv actele de proprietate prezentate de părți, făcând o analiză defectuoasă comparativă a acestor acte cu consecința reținerii greșite că titlul de proprietate nr. 2638/2009 emis pe numele autorului pârâților P. M. ar fi mai bine caracterizat, nu este fondat.
Al patrulea motiv de casare prin care se fac critici cu privire la motivarea lapidară a hotărîrii și la necercetarea temeincă a fondului cauzei, nu este întemeiat.
De asemenea, nu este întemeiat nici al cincilea motiv de casare, cu privire la omisiunea instanței de a soluționa cererea de ridicare a gardului împrejmuitor al suprafeței de 400 m. p., neexistând nici o omisiune a instanței de fond care a dispus respingerea acțiunii în tot, așa cum se menționează și în considerente penultim aliniat pagina 4.
Pe fondul litigiului, arată că în mod corect judecătoria a reținut că titlul de proprietate al pârâților este mai bine caracterizat decât al reclamanților, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul hotărârii judecătorești.
Așa cum a arătat în fața primei instanțe, pârâții nu dețin terenul în suprafață de 400 mp din litigiu, în mod abuziv, ci în calitate de proprietari în baza titlului de proprietate a autorului pârâților defunctului P. M..
Autorul lor a primit în conformitate cu legislația de fond funciar aplicabilă la acea epocă titlul de proprietate nr. 2638/15.09.2009 în care este înscris terenul din litigiu, titlu în baza căruia s-a și intabulat în C.F. nr._ a corn cad Dumbrăveni, provenită prin conversia C.F. nr.274.
Nu este de neglijat faptul că autorului lor i s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu în temeiul art. 24 din Legea nr.18/1991 modificată, printr-o hotărâre judecătorească intrată în autoritate de lucru judecat, respectiv prin decizia civilă nr. 990/14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, anexată la dosar, prin care se reține că vechiul proprietar, cel care deține titlu, în persoana autorului vânzătorilor reclamanților urmează să fie compensat potrivit alin. 2 al art. 23 din Legea nr. 18/1991 sau despăgubiți potrivit art. 24 alin 2 din Lg. nr. 18/1991.
În mod corect s-a reținut că dispozițiile art. 24 din Legea nr. 18/1991 conferă preferință proprietarului care a beneficiat de constituirea dreptului de proprietate, chiar dacă terenul a fost preluat de la altă persoană, de vreme ce, conform legii, foștii proprietari pot fi compensați sau despăgubiți.
Din această pricină, instanța nu poate să cenzureze hotărârea judecătorească, așa cum cer reclamanții-recurenți, în sensul de a reține că nu este corectă, că autorului lor i s-a constituit în mod nelegal de către Tribunalul Suceava dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, că nu este legal, ceea ce reține tribunalul în considerentele deciziei în sensul că acesta era persoană îndreptățită după lege să i se constituie dreptul de proprietate chiar din proprietatea altor persoane, indiferent cum aceste persoane au dobândit-o.
În cauză, instanța trebuie să aibă în vedere că autorului lor i s-a constituit și nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, urmând a fi analizat în ceea ce îl privește pe acest proprietar, numai aspectul dacă constituirea sa este sau nu este făcută după lege, ea fiind deja verificată și acordată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, irevocabilă, intrată în puterea de lucru judecat atât în privința dispozițiilor sale cât și în privința considerentelor înserate în ea. Consideră că, în cauză, nu are importanță, faptul că înainte de obținerea titlului de proprietate, cu nr. 2638/2009, s-a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1035/2002, despre care fac vorbire reclamanții în acțiune, și că, prin sentința nr. 5238/11.12.2007 a Judecătoriei Suceava, i-a fost respinsă această cerere.
Este de observat că motivul pentru care i s-a respins cererea a fost acela că, la data introducerii ei nu deținea un titlu de proprietate, așa cum rezultă din considerentele hotărârii.
În ce privește modul în care autorul lor a dobândit dreptul de proprietate, acesta rezultă din dosarul de constituire drept proprietate, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 990/2009.
Atâta vreme cât, conform legislației de fond funciar, fostul proprietar urmează a fi compensat, este fără relevanță situația juridică a terenului din litigiu, teren despre care afirmă reclamanții că se regăsește în titlul de proprietate nr. 1035/16.08.2002, emis pe numele foștilor proprietari, în persoana moștenitorilor lui A. A., menținut prin sentința civilă nr. 5238/2007 a Judecătoriei Suceava, în acțiunea de constatare nulitate. Învederează instanței că A. A. nu a fost și nu avea cum să fie pus efectiv în posesie cu terenul de sub casa și anexele autorului lor cât și cu terenul curți. Este important faptul că în cuprinsul sentinței civile nr. 5238/2007 a Judecătoriei Suceava, pag. 3, instanța a reținut că acțiunea reclamantului P. M., a petentului din acel dosar, de anulare T.P. nr. 1035/2002, este neîntemeiată întrucât, reclamantul nu a făcut dovada că a cerut și a obținut constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața deținută, conform procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 18/1991 și prin urmare emiterea titlului de proprietate s-a făcut cu respectarea cerințelor legale, nefiind incident nici unul din motivele de anulare a titlului de proprietate, prevăzut de art. III din Legea nr. 169/1997.
În concluzie, în mod corect s-a reținut că titlul autorului lor, obținut în baza legislației speciale de fond funciar este mai bine caracterizat, decât titlul reclamanților, emis în baza unui act de vânzare-cumpărare vechi din 1924 ,( act care cuprinde o suprafață de teren mai mare, din care ar face parte și terenul din litigiu, teren care însă nu este identificat separat în acest act, autorul reclamanților neavând o punere efectivă în posesie cu terenul curți clădiri și arabil ce l-a fost constituit pârâților-intimați.
Legal citată, pârâta-intimată D. D. nu a depus întâmpinare, însă prezentă la dezbateri a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți iar în ceea ce privește recursul pârâtei- intimate a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al acestuia.
Pârâtul-intimat P. P. D., deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
În data de 19 martie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția de tardivitate a recursului declarat de pârâta P. Lucreția și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.
Analizând recursurile declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului și a considerentelor hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 137 al. 1 Cod pr. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
După cum rezultă din dispozițiile art. 301 Cod pr. civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Hotărârea atacată i-a fost comunicată pârâtei P. Lucreția la data de 11 iulie 2012, după cum rezultă din procesul verbal de comunicare de la f. 307-ds. fond iar recursul a fost depus de aceasta la data de 1 august 2012, cu depășirea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod pr. civilă în care se putea declara recurs. După cum rezultă din dispozițiile art. 103 al. 1 Cod pr. ivilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Prin urmare, excepția de tardivitate a introducerii recursului, excepție de procedură, absolută și peremptorie este întemeiată și va fi admisă iar ca efect al admiterii acestei excepții, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, recursul pârâtei P. Lucreția va fi respins ca tardiv formulat.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți, tribunalul reține că acțiunea în revendicare imobiliară este acea acțiune în justiție prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Prin titlul de proprietate nr. 1035 din data de 16 august 2002, Comisia Județeană Suceava a reconstituit dreptul de proprietate în indiviziune numiților A. V., T. P., H. I. și C. G., în calitate de moștenitori după defunctul A. A., asupra p.f. 1266 în suprafață de 400 mp teren arabil situată la locul numit ,,G.” în intravilanul satului Dumbrăveni, . cu vecinii: N-Drum național 29; E-U. Ds 3116, S-Salavăstru F. și asupra suprafeței de 240 mp teren arabil situată tot la locul numit ,,G.” în intravilanul satului Dumbrăveni, . cu vecinii: N-H. G.; E-P. M. și S-moștenitori R. M..
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1921 din data de 26 mai 2004 la Biroul Notarului Public I. Valeriana din Suceava, coindivizarului T. P. i s-a atribuit în lot suprafețele de teren menționate mai sus, pe care acesta le-a vândut reclamantei-recurente H. E.-E. în data de 31 mai 2004 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1974 din data de 31 mai 2004 la Biroul Notarului Public I. Valeriana din Suceava(f.18-ds. fond).
Prin titlul de proprietate nr. 2638 din data de 15 septembrie 2009, Comisia județeană Suceava a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 411 mp teren arabil situat la locul numit ,,G.” în intravilanul satului Dumbrăveni, ., cu vecinii: N- Drum Național 29; E- U. ds. 3116; S-I. M. și V-P. M., în . suprafeței de 357 mp teren curți construcții situată în aceeași parcelă în intravilanul satului Dumbrăveni, ., cu vecinii: N- Drum Național 29; E- P. M.; S-I. M. și V-H. G.(f.42-ds. fond) în favoarea defunctului P. A. M., autorul pârâților-intimați.
Titlul de proprietate a fost emis în baza Deciziei nr. 990 din data de 14 mai 2009 a Tribunalului Suceava( dosar nr._ ), irevocabilă, prin care i s-a constituit dreptul de proprietate lui P. M. pentru suprafața de 768 mp teren aferent construcțiilor casă de locuit și anexe gospodărești situate în intravilanul satului Dumbrăveni, . (f.47-ds. fond).
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul B. G.(f. 116-ds.fond) și din suplimentele de la acest raport de expertiză rezultă că suprafața de 411 mp, cu . titlul de proprietate nr. 2638 din data de 15 septembrie 2009 este intabulată pe numele lui P. M. iar în planul de situație indicat în anexa nr. 2 la suplimentul la raportul de expertiză de la f. 238-ds. fond, este prezentat terenul ce a fost cumpărat de H. E. E. de la T. a P., în suprafață de 400 mp, A, teren ce este înscris în titlul de proprietate nr. 1035 din data de 16 august 2002, poziția B, punctul 1, teren ce este identic cu . înscris și în actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1921 din data de 26 mai 2004 la Biroul Notarului Public I. Valeriana din Suceava. Tot din suplimentul la raportul de expertiză rezultă că în baza planului de situație înregistrat cu 8489 din data de 9 iunie 2004, terenul a fost intabulat în CF_, Dumbrăveni pentru H. E. și H. V.G. cu suprafața de 360 mp, identic cu . 360 mp.
Din concluziile raportului de expertiză și a suplimentului la raportul de expertiză rezultă că există suprapunere între actele de proprietate ale părților și că același teren a fost retrocedat cu titlul de proprietate nr. 1035 din data de 16 august 2002 pentru A. A. și apoi a fost retrocedat lui P. A. M. cu titlul de proprietate nr. 2638 din data de 15 septembrie 2009 iar suprafața de 400 mp din titlul de proprietate nr. 1035 din data de 16 august 2002 a fost vândut de moștenitorul lui A. A., T. A. P., lui H. V. G. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1974 din data de 31 mai 2004(f.238).
Având în vedere că ambele părți prezintă titluri de proprietate pentru suprafața de teren revendicată, titluri care provin de la autori diferiți, se compară titlurile pe care se fundamentează drepturile autorilor, dându-se câștig de cauză celui al cărui autor are un drept preferabil.
După cum rezultă din dispozițiile art. 24 al. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
Dispozițiile art. 24 al. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată instituie un caz de constituire a dreptului de proprietate ope legis, titlul de proprietate eliberat având un caracter constatator și recognitiv. În acest caz, dreptul de proprietate al persoanei beneficiare este preferabil titlului de proprietate al vechiului proprietar, având în vedere că dreptul de proprietate al persoanei beneficiare a dreptului de constituire izvorăște din lege.
Spre această concluzie conduc și dispozițiile art. 9 al. 2 și 3 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin H.G. nr. 890/2005 în care se arată că în baza prevederilor art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, terenurile atribuite din intravilanul localităților pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, se înscriu în proprietatea deținătorilor actuali, în limita suprafețelor primite în acest scop de la fostele cooperative agricole de producție sau de la fostele consilii populare și că foștii proprietari sau moștenitorii acestora vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă valoric din terenurile intravilane sau, în lipsă, extravilane, ce au aparținut deținătorilor prevăzuți la alin. (1) sau ascendenților acestora, din rezerva comisiei locale sau, după caz, din terenul proprietate privată a comunei, orașului sau a municipiului, acceptată de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora.
Prin urmare, după cum în mod corect a reținut instanța de fond, dreptul de proprietate al pârâților-intimați izvorăște din lege, fiind preferabil cel al autorului reclamanților-recurenți, A. A., fostul proprietar deposedat al terenului, de la care reclamanții-recurenți au dobândit suprafața de teren în litigiu.
Motivele de recurs referitoare la legalitatea constituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 400 mp teren curți-construcții pe numele pârâților-intimați nu pot fi primite, având în vedere că în cazul acțiunii în revendicare imobiliară, când ambele părți prezintă câte un titlu de proprietate asupra bunului imobil revendicat iar titlurile provin de la autori deosebiți, nu se analizează valabilitatea titlurilor de proprietate ale părților, ci se compară între ele drepturile autorilor de la care provin cele două titluri și va câștiga acea parte care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil.
Contrar susținerilor reclamanților-recurenți, instanța nu putea analiza îndreptățirea la constituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului pârâților, având în vedere că titlul de proprietate nr. 2638 din data de 15 septembrie 2009 nu a fost anulat iar instanța nu a fost învestită cu o acțiune în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele pârâților-intimați, în care s-ar fi putut analiza legalitatea și temeinicia procedurii de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren revendicată în favoarea defunctului P. M..
În acest context, faptul că Decizia civilă nr. 990 din data de 14 mai 2009 a Tribunalului Suceava în dosarul nr._ nu este opozabilă reclamanților-recurenți sau faptul că aceasta a fost eliberată în baza unui înscris falsificat nu are relevanță în cauză, atâta timp cât instanța nu a fost învestită cu o acțiune în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 2638 din data de 15 septembrie 2009 emis pe numele pârâților-intimați, acțiune în cadrul căreia s-ar fi putut analiza îndreptățirea autorului pârâților la constituire pentru suprafața de teren revendicată.
Faptul că titlul de proprietate nr. 2638 din data de 15 septembrie 2009 a fost emis cu mult după emiterea titlului de proprietate nr. 1035 din data de 16 august 2002 pe numele autorului reclamanților-recurenți, precum și faptul că reclamanții-recurenți și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară imediat după întocmirea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1974 din data de 31 mai 2004 la Biroul Notarului Public Valeriana I. din Suceava, nu poate influența modul de soluționare al acțiunii în revendicare imobiliară de către prima instanță, având în vedere că aceste aspecte prezintă relevanță doar în ipoteza în care ambele titluri de proprietate provin de la același autor, caz în care va avea câștig de cauză, în principiu, cel care și-a înscris mai întâi titlul de proprietate în cartea funciară sau cel care are titlul de proprietate cu data cea mai veche, în cazul în care nici unul dintre dobânditori nu și-a înscris titlul în documentele de publicitate imobiliară.
În cazul de față, cele două titluri ale părților provin de la autori diferiți, și anume, în cazul reclamanților-recurenți, titlul de proprietate al autorului inițial a fost emis în cadrul procedurii de reconstituire în favoarea proprietarului deposedat iar titlul de proprietate al autorului pârâților-intimați a fost emis în cadrul procedurii de constituire a dreptului de proprietate în baza legii, motiv pentru care dreptul de proprietate al autorului pârâților, P. M., este preferabil celui al moștenitorilor fostului proprietar deposedat, A. A. și, implicit, dreptului reclamanților-recurenți, în calitate de succesori în drepturi cu titlu particular al moștenitorilor fostului proprietar deposedat, asupra suprafeței de teren revendicate, dobândite de aceștia prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1974 din data de 31 mai 2004.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că valabilitatea titlului de proprietate emis pe numele reclamanților-recurenți, nu poate fi contestată, având în vedere că prin sentința civilă nr. 5238/11.12.2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă, a fost respinsă acțiunea pârâtului de anulare a acestui titlu de proprietate, fapt ce consolidează titlul în raport de pârâtul Pamparau M., tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 5238 din data de 11 decembrie 2007 a Judecătoriei Suceava( dosar nr._ ), acțiunea de anulare a titlului de proprietate nr. 1035 din data de 16 august 2002 promovată de autorul pârâților-intimați a fost respinsă cu argumentul că acesta nu ceruse și nu obținuse constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața deținută de 359 mp teren curți construcții și 419 mp teren grădină(f.4), împrejurare reală în contextul în care titlul de proprietate nr. 2638 din data de 15 septembrie 2009( prin care s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea autorului pârâților-intimați pentru suprafața de 768 mp), a fost emis ulterior pronunțării acestei hotărâri, astfel că această hotărâre nu se bucură de autoritate de lucru judecat în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară, atâta timp cât la data introducerii acțiunii de anulare a titlului de proprietate emis pe numele autorului reclamanților-recurenți, pârâții-intimați nu aveau constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren revendicată.
Contrar susținerilor din cererea de recurs, prima instanță a avut în vedere la pronunțarea soluției sale concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul B. G., precum și concluziile suplimentelor ulterioare la raportul de expertiză, instanța de fond reținând în considerentele soluției sale, situația de fapt descrisă de expert și anume, suprapunerea de teren existentă între actele de proprietate ale părților cu privire la suprafața de teren revendicată, situație de fapt necontestată de părți.
Contrar susținerilor reclamanților-recurenți, din raportul de expertiză și suplimentele ulterioare nu rezultă temeinicia sau netemeinicia pretențiilor reclamanților ci, pur și simplu, situația de fapt actuală a suprafeței de teren revendicate care este inclusă în titlurile de proprietate ale ambelor părți, iar expertul nici nu putea să facă astfel de aprecieri, având în vedere că nu este nici judecător și nici martor, ci un consultant, care ajută pe judecător în rezolvarea unor probleme de specialitate, forța probantă a expertizei fiind lăsată la libera apreciere a judecătorului care este singurul care poate stabili care drept de proprietate este preferabil în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară, când ambele părți prezintă titluri care provin de la autori diferiți.
Prin urmare, și acest motiv de recurs este neîntemeiat.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că instanța a omis să se pronunțe pe capătul de cerere privind obligarea pârâților-intimați de ridicare a grajdului împrejmuitor al suprafeței de 400 mp teren revendicată, tribunalul constată că și acesta este neîntemeiat, în contextul în care acest capăt de cerere avea caracter subsidiar față de capătul de cerere privind revendicarea imobiliară, astfel încât depindea în mod esențial de soluționarea primului capăt de cerere iar instanța de fond s-a pronunțat asupra pretențiilor reclamanților prin respingerea acțiunii în totalitate, după cum rezultă chiar din considerentele hotărârii în care se arată că ,,instanța apreciază că acțiunea în revendicare și respectiv ridicare construcție nu este întemeiată, deoarece titlul de proprietate al pârâților este mai bine caracterizat” iar când se respinge în totalitate o acțiune cu mai multe capete de cerere, din care unele au caracter accesoriu și subsidiar, pe același temei, nu este necesar să se scrie în mod separat în dispozitivul hotărârii, soluția dată pe fiecare capăt de cerere.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond nu a stăruit prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului și lămurirea situațiilor, în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, așa cum prevăd dispozițiile art. 129 pct. 5 Cod pr. civilă, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, în contextul în care reclamanții nu au indicat în ce fel instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, acest motiv de recurs fiind impropriu formulat.
De asemenea, nu subzistă nici motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond nu a analizat corect și complet toate probele, respectiv actele de proprietate prezentate de părți, având în vedere că prin hotărârea atacată, instanța de fond a analizat în concret toate cererile și apărările părților și probele administrate în cauză, și și-a argumentat în fapt și în drept soluția, așa cum prevăd dispozițiile art. 261 al.1 pct. 5 Cod pr. civilă.
Critica referitoare la motivarea lapidară a hotărârii nu subzistă având în vedere că, pentru ca hotărârea să fie considerată motivată, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.
Cum situația de fapt reținută de prima instanță este cea reală iar prin hotărârea atacată s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță, motivele de recurs invocate fiind neîntemeiate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de reclamanți ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții H. E. E. și H. G., domiciliați în municipiul Suceava, ..2, ., ., împotriva sentinței civile nr. 879 pronunțată la data de 21 februarie 2012 de Judecătoria Suceava, în dosarul nr._, intimați fiind pârâții O. E., domiciliată în municipiul Vatra Dornei, ., jud. Suceava, D. D., domiciliată în municipiul Vatra Dornei, ., jud. Suceava, P. Lucreția domiciliată în municipiul București, .. 26, sect.1 și Pampărău P. D., domiciliat în ., ca nefondat.
Admite excepția tardivității formulării recursului declarat de pârâta Pampărău Lucreția.
Respinge recursul declarat de pârâta Pampărău Lucreția, domiciliată în municipiul București, ..26, sect.1 împotriva sentinței civile nr. 879 pronunțată la data de 21 februarie 2012 de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții H. E. E. și H. G. și pârâții O. E., D. D. și P. P. D., ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2013.
Președinte Judecător Judecător
V. E. L. C. L. S. A.
Grefier
S. A.
Red.VEL
Tehnored.SA/2ex/09.04.2013
Judecător fond P. I.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 966/2013.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 89/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
