Revendicare imobiliară. Decizia nr. 89/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 4401/314/2010
Dosar nr._ -revendicare imobiliară-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 89
Ședința publică din 15 ianuarie 2013
Președinte C. L.
Judecători S. A.
V. E. L.
Grefier R. M.
Pe rol, pronunțarea recursului declarat de pârâții I. C. și M. L., împotriva sentinței civile nr.1256 din 14 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ),reclamantă intimată fiind T. G..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 8 ianuarie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, în baza disp.art.156 alin.2 Cod procedură civilă pentru a da posibilitate apărătorului pârâților recurenți de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 15.01.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 04 mai 2010 și înregistrată sub nr._, reclamanta T. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. C. obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 288 m.p. teren situată în Municipiul Suceava, ..54, ce face parte din CF_ Suceava, nou formată valoarea terenului fiind de 2880 lei, obligarea pârâtului să-și ridice de pe terenul revendicat o magazie de lemne și o anexă din calaburi, edificate cu rea credință în condițiile art.494 Cod civil, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că terenul în litigiu a aparținut mamei sale, E. I. care era în indiviziune în fostul CF 2257 a . alți coindivizari, deși între ei intervenise un partaj voluntar, mama sa fiind singura care a stăpânit acest teren, limitrof cu grădina în litigiu, a locuit tatăl pârâtului, respectiv I. T., care în mod abuziv a construit împreună cu pârâtul o magazie pe acest teren.
A susținut, reclamanta, că în anul 1992 a decedat mama sa, iar ea este singura moștenitoare a acesteia și dorind să lămurească situația terenului ocupat și a construcțiilor edificate abuziv a încercat să discute cu pârâtul, însă acesta a amenințat-o refuzând categoric eliberarea terenului și demolarea construcțiilor.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.480, 494 Cod civil.
Pârâtul I. C. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și să se stabilească că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat în calitate de moștenitor al numitului I. T. care a cumpărat acest teren de la I. M. E. autoarea reclamantei, în anul 1975, contra prețului plătit și încasat de 3.000 lei.
În motivare, pârâtul a arătat că de la încheierea vânzării-cumpărării, cei doi cocontractanți nu au avut nici un fel de conflicte/litigii ulterioare cât a trăit vânzătoarea, iar din anul 1992, reclamanta a stat în pasivitate, deși e singura moștenitoare „dorind să lămurească situația terenului” abia după 8 ani de la moartea mamei sale. S-a mai arătat că terenul a fost stăpânit de tatăl său în baza convenției mai sus amintite, iar construcția a fost edificată de el în calitate de proprietar al terenului.
În drept pârâtul a invocat disp. art.115 și 119 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 8 octombrie 2010, la solicitarea reclamantei instanța a introdus în cauză în calitate de pârâtă pe numita M. L., fiica defunctului I. T..
Prin sentința civilă nr.1256 din 14 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a admis acțiunea, pârâtul a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 281 m.p. teren parte din . din CF nr.2247 a comunei cadastrale Suceava, identificată pe aliniamentul 79-78-77-72-75-87-90-80-79 în planul de situație anexă la raportul de expertiză, și să-și ridice construcțiile edificate pe terenul indicat, constând în magazie și gard, s-a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2142 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a constatat următoarele:
Reclamanta este proprietara unei suprafețe de 1167 m.p. care a fost în posesia mamei sale, numita I. M.E. și a sa din anul 1956, din care fac parte cei 281 m.p. pe care îi ocupă pârâții, potrivit certificatului de moștenitor nr. 610/26.05.1992.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din expertiza grafică efectuată, filele 55-59 și declarația martorului audiat în cauză, fila 90, reiese că reclamanta T. G. a dobândit prin moștenire și prescripție achizitivă, dreptul de proprietate asupra parcelei nr.1147/16 în suprafață de 1167 m.p., înscrisă în CF 2257 a . o casă de locuit și anexe gospodărești situate pe același teren din municipiul Suceava, ..54.
Construcția edificată de pârâți este pe . 6051, având categoria de folosință curți-construcții și ocupă o suprafață de 35 m.p. .
Potrivit actului sub semnătură privată intitulat „Convenție” încheiat între mama reclamantei și I. T. prin care acesta a cumpărat de la I. M.E. o suprafață de teren grădină de 260 m.p. pentru suma de 3.000 lei, fila 38, în urma expertizei grafice efectuată în cauză de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași depus la filele 55-60 s-a constat că semnătura pe numele „I. M.E.” nu aparține titularei.
În acord cu dispozițiile art. 480 cod civil, proprietarul care a pierdut posesia bunului său poate cere restituirea, de la posesorul neproprietar. Situația premisă pentru ca acest text de lege să-și găsească incidență o reprezintă ocuparea de către pârâți a unei suprafețe de teren din cea deținută de reclamanți.
Așa cum reiese din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul Pustiu C., filele 79-81, suprafața de 281 m.p. este deținută de pârâți, este cuprinsă în planul de situație între punctele 79-78-77-72-75-87-90-80-79 și face parte din totalul de 1167 m.p. proprietatea reclamantei. Această suprafață de 281 m.p. este împrejmuită cu un gard din plasă de sârmă, gard de fier pe care se află edificată o construcție în suprafață de 35 m.p. cuprinsă între punctele 87-81-76-82-83-75-87 .
Prin urmare, având în vedere situația prezentată în raportul de expertiză efectuat în cauză, luând în considerare că pârâții dețin în fapt suprafețe de teren mai mari decât pentru care dețin acte de proprietate, instanța a făcut aplicarea art.480 Cod civil.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.142 lei, reprezentând contravaloare expertize, onorarii avocat și taxe judiciare de timbru.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții M. L. și I. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse la fil.4-7 dosar, au arătat următoarele:
Au fost chemați în judecată pentru a fi obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 288 mp teren situat în mun. Suceava, .. 54. și de asemenea să ridice construcția edificată pe această suprafață de teren.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și validarea convenției încheiate între autoarea reclamantei și defunctul lor tată.
Construcția a fost edificată pe acest teren de către tatăl lor care a stăpânit suprafața de teren arătată din anul 1975 când a încheiat convenția sub semnătură privată cu autoarea reclamantei, a plătit prețul pretins și a intrat în posesia terenului.
Astfel se putea lua în considerare și discuție excepția prescripției achizitive în sensul că defunctul lor tată a stăpânit suprafața de teren peste 30 de ani în mod public și ca adevărat proprietar dovadă fiind și faptul că a edificat construcțiile mai sus amintite.
Cu referire la expertiza Criminalistică efectuată în cauză, solicită a fi efectuată o altă expertiză care să aibă la bază și audierea martorilor prezenți la încheierea convenției, astfel că se impune rejudecarea cauzei sub toate aspectele.
Mai mult, această expertiză s-a efectuat în baza unor înscrisuri care nu fac dovada certă că au fost scrise de către autoarea reclamantei în speță de către vânzătoarea terenului în litigiu și față de acest aspect solicită să se efectueze această expertiză în baza unor înscrisuri autentificate de către o Instituție publică care ar fi avut posibilitatea să legitimeze persoana în cauza.
Cât privește expertiza topo efectuată în cauză și aceasta este din punctul său de vedere nulă și trebuie refăcută având mai multe probleme printre care și valoarea de circulație a imobilului ce ar urma să fie demolat în situația în care ar fi admisă acțiunea reclamantei.
Solicită efectuarea unei noi expertize avându-se în vedere faptul că expertul desemnat în cauză a indicat ca posesor al terenului pe reclamantă și în urmă pe autoarea lor, și a măsurat greșit suprafețele de teren.
Mai mult expertul desemnat în cauză a măsurat o suprafață de teren mai mare decât cea deținută de I. C., și se impune refacerea expertizei sub aspectele arătate.
Pe terenul în litigiu se află plantat de tatăl lor și o vie care are aproximativ 25 mp și a fost plantată de acesta imediat după ce a cumpărat terenul de la autoarea reclamantei.
Convenția de vânzare cumpărare expertizată a fost scrisă de către martorul J. G. care a dat declarație la Notarul Public și mai mult a fost supus unui control medical de specialitate, acte care se regăsesc la dosarul cauzei și la care nu s-a făcut referire în sentința civilă atacată.
Cu privire la construcția edificată de tatăl lor, arată faptul că niciodată I. C. nu a participat la edificarea casei deoarece în aceea perioada era în armată, acesta a stăpânit suprafața de teren și construcția după decesul tatălui lor din anul 2002 și față de acest aspect era necesar de pus în discuție uzucapiunea și joncțiunea posesiei pentru autorul lor și pârâtul din prezenta cauză.
Greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să ia în calcul niciuna din probele administrate în cauză și fără o verificare privind EXCEPTIA PRESCRIPTIEI ACHIZITIVE invocate în cauză.
Nicidecum valoarea construcțiilor nu este cea arătată de instanța de fond dacă la nivelul anului 2002 era de 64.555.575 lei și consideră că instanța de fond nu a verificat prin expertiza efectuată și anume cea topo care este valoarea de circulație a imobilului in litigiu.
Mai mult decât atât, instanța de fond fără a fi efectuată o expertiză în construcții a ajuns la concluzia că anexa este construită din calaburi, ori ei arată faptul că anexa este construită din cărămidă și are o valoare mai mare decât casa care este construita din chirpici .
Față de toate aceste aspecte solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond .
In drept au invocat disp.art. 299-316 Cod Procedura civilă.
Intimata deși a fost legal citată nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția cu privire la recurs, însă prin notele de concluzii de la fila 18 dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru considerentele următoare:
Prin cererea adresată primei instanțe reclamanta a solicitat obligarea pârâților a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 288 mp teren situat în intravilanul Municipiului Suceava ..54 ce face parte din CF 33890Suceava nou formată și obligarea pârâților să-și ridice de pe terenul revendicat o magazie de lemne și o anexă din calaburi edificate cu rea credință în condițiile art.494 Cod civil, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea reconvențională de la fil.16-17 dosar, astfel cum a fost precizată ulterior (fil.87-88), pârâții au solicitat să se stabilească de către instanță, că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat în calitate de moștenitori ai numitului I. T. care a cumpărat acest teren de la I. M.E. – autoarea reclamantei în anul 1975, contra prețului plătit și încasat de 3.000 lei, invocând, în acest scop, și dispozițiile art.1890 și 1860 Cod civil, respectiv uzucapiunea de 30 de ani.
Prin încheierea de ședință din data de 08.10.2010, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize grafologice, iar după depunerea lucrării, potrivit încheierii de ședință din 30.05.2011, apărătorul pârâților a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză sus-menționat, obiecțiuni asupra cărora judecătoria nu s-a pronunțat.
În conformitate cu dispozițiile art.129 Cod procedură civilă judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății iar omisiunea instanței de prim grad de a soluționa un capăt de cerere constituie o necercetare a cauzei, ce face incident în calea de atac a recursului dispozițiile art.312 pct.5 Cod procedură civilă.
Astfel, nepronunțarea în prealabil asupra legalității și temeiniciei obiecțiunilor formulate de pârâți la raportul de expertiză echivalează cu încălcarea unui principiu fundamental al procesului civil, cel al respectării dreptului la apărare al părților. Orice act de procedură întocmit în asemenea condiții este lovit de nulitate conform art.105 Cod procedură civilă, fiind îndeplinit cu neobservarea formelor de procedură (principiile fundamentale ale procesului civil au și valoarea unor forme procedurale) și cauzând o vătămare recurentului-pârât, ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului procedural. În situația din speță, acest act este însăși sentința atacată în prezentul proces.
Mai mult, prin hotărârea pe care a pronunțat-o, prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită, nerespectând prevederile imperative și de ordine publică ale art.129 alin.ultim Cod procedură civilă și încălcând un alt principiu fundamental al procesului civil, cel al disponibilității.
Pârâții au formulat o cerere reconvențională prin care au investit instanța cu mai multe pretenții, respectiv de a se constata că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat în calitate de moștenitori ai numitului I. T. care a cumpărat terenul în anul 1975 de la autoarea reclamantei, și, de a se constata că au dobândit terenul prin uzucapiunea de 30 de ani în condițiile art.1890 și 1860 Cod civil, or judecătoria a omis să analizeze această ultimă solicitare a recurenților.
Cum omisiunea instanței de prim grad de a soluționa un capăt de cerere constituie o necercetare a cauzei, pe fond sau excepție, ce face incidente în calea de atac a recursului, dispozițiile art.312 pct.5 Cod procedură civilă, soluția impusă este aceea a desființării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a se pronunța și asupra capetelor de cerere rămase nesoluționate.
Ținând seama de toate argumentele prezentate anterior, recursul urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării pricinii în fond, vor fi avute în vedere și celelalte critici exprimate în motivarea recursului, în scopul de a se asigura o rezolvare unitară a pricinii sub toate aspectele.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții I. C. și M. L., împotriva sentinței civile nr.1256 din 14 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ),reclamantă intimată fiind T. G..
Casează în totalitate sentința civilă nr.1256 din 14 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 15 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. R. M.
Red.C.L.
Jud.I. M.
Tehnored.R.M.
2 ex.08.02.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 794/2013. Tribunalul SUCEAVA | Drepturi băneşti. Sentința nr. 918/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
