Acţiune în constatare. Sentința nr. 903/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 903/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 560/237/2013
Dosar nr._ -acțiune în constatare-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.268
Ședința publică din data de 25 martie 2014
Președinte: C. L.
Judecător: V. E. L.
Grefier: R. M.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul N. V. împotriva sentinței civile nr. 903 din 3 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului (dosar nr._ ), intimați fiind pârâtul N. D. B. și reclamanta N. V..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 25 martie 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la data de 7 martie 2013 și înregistrată sub nr._, reclamanții N. V. și N. V. l-au chemat în judecată pe pârâtul N. D. B. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate ineficacitatea testamentului sub nr. 194 din data de 02.02.2000 încheiat la BNP S. C. și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în baza testamentului autentificat sub nr. 194/02.02.2000 încheiat la BNP S. C., testament prin care defunctul N. G. a arătat că după încetarea sa din viață, lasă pârâtului N. D. B., care este nepot de soră, un legat particular constând în suprafața de 2880 mp teren fânaț situat în satul Tărnicioara ., teren învecinat cu H. Oscar, N. V. și H. C.. Au mai arătat că pârâtul nu este nepot de soră ci este fiul fiicei sale N. O., ci nepot de fiică, că moștenitorii legali în calitate de fii sunt reclamantul N. V. – fiu și N. O. și N. M. – fiice, că reclamantul, în baza Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 197/02.02.2000 la BNP Catagiu S., a cumpărat suprafața de 4116 mp teren identic cu p.f. nr. 1052/18/ fânaț cu 2048 mp, p.f. nr. 1045/5 fânaț de 1125 mp și p.f. nr. 1054/10 fânaț de 943 mp înscrise în CF nr. 682 a . aceste suprafețe sunt înscrise în CF nr._, CF nr._ și Cf nr._ UAT Stulpicani. Din acest teren suprafața de 1587 mp înscriși în CF nr._ UTA Stulpicani a vândut-o după decesul tatălui său numiților N. V. și F., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2399/15.09.2006 de BNP L. G. R.. Suprafața de teren de 287 mp împreună cu o casă de locuit, cu grajd și șură a fost înstrăinată în baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 1840/10.09.1999 emis de BNP Catagiu S.. După decesul defunctului N. G. care a survenit la data de 23.07.2004, pârâtul nu a făcut nici un act de acceptare a testamentului, nu a intrat în posesia terenului dobândit de către acesta până în prezent. Terenul pe care l-a testat defunctul în favoarea pârâtului nu există. În baza partajului succesoral promovat de către mama sa a introdus acest testament de care au aflat acum în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, dosar în care s-a dispus efectuarea unei expertize unde s-a constatat faptul că nu sunt alte terenuri pe care le-a avut în proprietate defunctul N. G. în afară de terenurile pe care le-au dobândit în timpul vieții acestuia, în baza contractelor amintite mai sus.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prev. art. 905-907 Cod civil.
În dovedirea susținerilor din acțiune, reclamanții au depus la dosar: Încheierea nr._/23.11.2011, extrase de carte funciară, Încheierea nr._/16.11.2011, Încheierea nr._/16.11.2011, Contractul de întreținere autentificat sub nr. 1840/10.09.1999, Testamentul autentificat sub nr. 194 / 02.02.2000 la BNP S. C., adeverința nr. 3052 din 11 octombrie 2011 eliberată de Primăria comunei Ostra, Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2399/15.09.2006 de BNP L. G. R., planul de amplasament al p.f. nr. 1047/5 și au solicitat admiterea probei cu martori.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția inadmisibilității și a lipsei interesului și excepția prematurității acțiunii arătând că față de temeiul juridic al cererii, respectiv dispozițiile art. 905-907 cod civil acțiunea formulată de reclamant se prescrie în termenul general de prescripție, respectiv 3 ani de la data la care se naște dreptul la acțiune. Cu toate că reclamantul susține în cererea de chemare în judecată faptul că a aflat despre testament în anul 2011, acest fapt este contrazis de însuși testamentul a cărui ineficacitate o solicită și că așa cum arată reclamantul, bunicul său, N. G. a fost întreținut de acesta, din anul 2009 și până la deces, în această perioadă încheind mai multe acte prin care și-a împărțit averea, arătând că reclamantul nu numai că a știut de testament din ziua încheierii, ci și că a fost prezent de față la data autentificării acestuia. Deși cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în fapt în concordanță cu temeiul juridic indicat, se poate trage concluzia că reclamantul se referă la dispozițiile art. 907 referitor la testarea unui legat străin, în cauză aplicându-se aceleași reguli ca și la vânzarea bunului altuia, respectiv nulitatea absolută.
Dacă se face abstracție de temeiul juridic indicat de reclamant, pentru că în baza rolului activ instanța este cea care pune în discuție temeiul juridic al cererii de chemare în judecată atunci când este indicat greșit, din motivarea acțiunii putându-se trage concluzia că reclamantul solicită ineficacitatea testamentului pe motiv că legatul cuprinde un bun care nu există.
A mai arătat pârâtul, faptul că reclamantul a amintit de asemenea faptul că el nu ar fi făcut nici un act de acceptare a legatului, ceea ce nu este adevărat, chiar dacă a nu a intrat în posesia terenului, având domiciliul în Franța, unde are un loc de muncă stabil, s-a înscris la Registrul Agricol cu terenul, el fiind cel care plătește impozitele aferente acestuia teren, că reclamantul menționează faptul că, în baza partajului succesoral după defunctul N. G. s-a constatat faptul că nu mai sunt alte terenuri pe care le-a avut în proprietate acest defunct, în afara terenurilor pe care le-au dobândit ei în timpul vieții acestuia, în baza contractelor amintite mai sus.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanții au solicitat respingerea excepției de prescripție a dreptului material la acțiune întrucât termenul de prescripție de 3 ani curge de la data când au aflat de existența testamentului și respingerea celorlalte excepții, iar în ceea ce privește excepția prematurității arată că pârâtul se contrazice singur în susțineri, ori este prescris dreptul la acțiune, ori este prematur introdusă acțiunea. Cu privire la ineficacitatea legatelor, reclamanții arată că ei cunosc faptul că literatura de specialitate desemnează acele ipoteze în care dispoziția testamentară prin care testatorul a instituit unul sau mai multe legate este lipsită de efecte juridice, deși este ineficace, din cauze prevăzute de lege.
Tot prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au mai arătat că actele nu sunt făcute în aceeași zi, după cum susține pârâtul, că testamentul a fost redactat de reclamantul N. V., că în favoarea lor nu s-au făcut acte de donație și că pârâtul plătește impozit pe teren, nu denotă că ar fi intrat în posesia terenului din testament, că a executat acest testament și că rolul agricol este declarativ și nu constitutiv de proprietate.
În precizările formulate, reclamanții au arătat că testamentul este lovit de nulitate absolută întrucât este lipsit de obiect și că legatul din testament, a fost înstrăinat de defunct în timpul vieții, fiind proprietar exclusiv a făcut acte de dispoziție, încheind un contract de vânzare cumpărare și un contract de întreținere, acesta nu mai era în patrimonial defunctului nici la data întocmiri testamentului nici la data decesului, astfel fiind lovit de nulitate absolută, neîntrunind condițiile de validitate, respectiv lipsind obiectul, afectând validitatea actului.
Pârâtul a depus la dosar înscrisuri, a solicitat proba cu martori și cu interogatoriul reclamantului N. V., cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr.903 din 3 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de pârâtul N. D. B., s-a respins acțiunea, reclamanții fiind obligați să-i plătească pârâtului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile de inadmisibilitate și de prematuritate a introducerii acțiunii invocate de pârât prin întâmpinare, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință publică de la 18 aprilie 2013, când excepțiile respective au fost respinse.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, reclamanții au susținut că nu au avut cunoștință de existența testamentului încheiat de N. G. în favoarea nepotului său, pârâtul N. D. B. decât din dosarul nr._ ce are ca obiect ,,partaj succesoral”, dosar aflat pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, lucru ce rezultă și din interogatoriul reclamantului N. V. (fila 80 la dosar). Din declarația martorului P. I. ( fila 58 ) precum și din interogatoriul reclamantului, se reține că în toate locurile unde avea nevoie să se deplaseze, inclusiv la notariat, N. G. era însoțit de fiul său, reclamantul N. V.. Chitanța ./1999 nr._ -1229 cu care s-a achitat suma de_ lei ( fila 69 ) din data de 2 februarie 2000, a fost plătită de N. G. și reclamantul N. V.. Așa cum este consemnat în încheierile de autentificare nr. 196/02.02.2000 ( fila 68 verso ), nr. 197/02.02.2000 (fila 70 verso ), nr. 194/02.02.2000 ( fila 71 verso ), toate taxele pentru aceste autentificări, respective 6000 lei, 150.000 lei și 15.000 lei, total 171.000 lei au fost achitate cu chitanța mai sus menționată și înregistrată la BNP S. C. sub nr. 1229, chitanță pe care ester trecut faptul că suma a fost primită de la N. G. și reclamantul N. V.. În aceste condiții, în care reclamantul a plătit suma pentru autentificarea la data de 02.02.2000 a testamentului, a declarației defunctului N. G., precum și a contractului de vânzare cumpărare, rezultă fără nici un dubiu că a avut cunoștință de la data de 2 februarie 2000 de existența testamentului și nu că ar fi aflat despre existența acestuia din dosarul de partaj aflat pe rolul instanței.
Conform prev. art. 3 din D167/195 privitor la prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani, iar articolul 1 din același act normativ arată că dreptul la acțiune se stinge dacă nu a fost executat în termenul stabilit de lege.
Așa fiind, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de pârâtul N. D. B. și a respins acțiunea formulată de reclamanți.
În baza prev. art. 453 C.p.c. a obligat reclamanții să-i plătească pârâtului suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul plătit apărătorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în data de 11 noiembrie 2013 reclamantul N. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare (fil.4-5) a arătat următoarele:
În fapt, prin cererea introdusă la instanța de fond, a chemat în judecată în calitate de pârât pe N. Dorei B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate ineficacitatea testamentului autentificat sub nr.194/02.02.2000.
Prin precizările de la data de 01.04.2013, a solicitat să se constate faptul că testamentul încheiat la data de 02.02.2000, autentificat sub nr.194 încheiat la BNP S. C., cu sediul în localitatea Câmpulung Moldovenesc, este lovit de nulitate absolută, făcând abstracție de ineficacitatea legatului și de nulitatea ca și cauză de ineficacitate întrucât este lipsit de obiect, arătând că terenul nu mai este în patrimoniul defunctului nici la data întocmirii testamentului nici la data decesului.
În motivare a arătat faptul că în baza testamentului amintit mai sus, defunctul N. G. a arătat că după încetarea sa din viață, lasă pârâtului N. D. B., care este nepot de soră, un legat particular constând în suprafață de 2880 mp teren fânaț situat în satul Tărnicoara ., teren învecinat cu H. Oscar, Nasiuc V. și H. C.. A arătat că în mod eronat s-a menționat în testament faptul că pârâtul este nepot de soră, ci acesta este nepot de la fiica sa, N. O..
A arătat faptul că moștenitori cu vocație succesorală, în calitate de fii au rămas reclamantul, N. O. ( mama pârâtului N. D. B.) și N. M..
De asemeni a arătat faptul că baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.197/02.02.2000 la BNP C. S., a cumpărat suprafața de 4116 mp identic cu cu p.f. nr.1052/18/fânaț de 2048 mp, p.f. nr.1045/5 fânaț de 1125 mp și p.f. nr.1054/10 fânaț de 943 mp toate înscrise în CF nr. 682 a . mai arătat faptul că aceste suprafețe sunt înscrise actualmente în CF nr._, CF nr._ UTA Stulpicani. De asemenea, a arătat că din acest teren după decesul tatălui său a făcut acte de dispoziție, în sensul că în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2399/15.09.20()6 de BNP L. G. Pelepco, a înstrăinat suprafața de teren de 1587 mp înscris actualmente în CF nr._ UTA Stulpicani, județul Suceava.
Tot din proprietatea defunctului testator, suprafața de teren de 287 mp împreună cu o casă de locuit cu grajd și șură a fost înstrăinată în baza contractului de întreținere autentificat sub nr.1840/10.09.1999 emis de BNP C. S. fiicei sale N. V. ( fostă N. ). A mai arătat faptul că după decesul testatorului respectiv defunctul N. G. care a survenit la data de 23.07.2004, nu în anul 2009 cum precizează pârâtul, acesta nu a făcut nici act de acceptare a moștenirii, dobândit în baza testamentului. Terenul pe care l-a testat defunctul în favoarea pârâtului nu există.
În dovedirea celor arătate mai sus a depus înscrisuri, au fost audiați și martori în acest sens, iar pârâtul nu și-a probat susținerile în nici un fel, ci a invocat faptul că s-a înscris la Registrul Agricol cu terenul primit, aspect care nu are nici o relevanță în sensul că rolul agricol este declarativ și nu constitutiv de proprietate, iar pe de altă parte nu este indicat în mod expres terenul care a fost declarat la Registrul Agricol.
De asemenea, este de remarcat faptul că în baza dosarului_, promovat de către mama intimatului, respectiv sora sa N. O., având ca obiect partaj succesoral, s-a solicitat partajarea bunurilor rămase după defunctul N. G..
Din probatoriul administrat, s-a constatat faptul că în afara imobilelor reprezentând terenurile înstrăinate de către ei părțile după decesul tatălui lor, nu mai sunt altele. S-a dispus de altfel și efectuarea unei expertize tehnice topo prin care s-a demonstrat faptul că alte imobile nu sunt decât cele înstrăinate în timpul vieții de către defunctul lor tată, înstrăinate în baza unor acte valabile care nu pot fi anulate.
Pentru aceste motive apreciază faptul că instanța de fond în mod injust și incorect s-a pronunțat pe excepție, neunind aceasta cu fondul și netrecând la cercetarea fondului.
Instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că în baza chitanței ./1999 nr._-1229 cu care s-a achitat suma de 171.000 lei ( fila 69 din dosar) din data de 2 februarie 2000 a fost plătită de Nastic G. și subsemnatul reclamant N. V.. De asemeni s-a consemnat în mod eronat faptul că dacă încheierile de autentificare nr.196/02.02.2000 ( fila 68 verso din dosar ), nr .197/02.02.2000(fila 70 verso din dosar ), nr .194/02.02.2000 ( fila 71 verso din dosar), toate taxele pentru aceste autentificări în sumă de 171.000 lei, respectiv 6000 lei, + 150.000 lei + 15:000 lei = 171.000 lei au fost achitate în baza chitanței mai sus amintite și înregistrată la BNP S. C. sub nr.1229, chitanță în care este trecut faptul că suma a fost achitată de către N. G. și de reclamant.
În mod eronat s-a apreciat faptul că el, reclamantul ar fi plătit suma de pentru toate autentificările din data de 02.02.2000, respectiv a testamentului, a declarației defunctului său tată precum și a contractului de vânzare cumpărare.
Arată faptul că de la BNP C. S. nu s-au depus toată documentația, iar situația de fapt este cu totul alta.
În data de 02.02 2000, s-a deplasat cu tatăl său la B.N.P. mai sus amintit. În drum i s-a defectat mașina, în sensul că a rămas fără frâni. A ajuns la notariat, a lăsat buletinul și pe tatăl său cu înscrisurile necesare să întocmească contractul de vânzare cumpărare cu uzufruct viager.
Totodată s-a asigurat că dacă nu termină reparația în cursul zilei, poate să vină a doua zi să achite contravaloarea contractului și să ridice actele.
Astfel a revenit a doua zi respectiv la data de 03.02.2000 și a ridicat actele, pentru care a plătit suma de 400.000 lei cu chitanța nr.215/03.02.2000, chitanță care nu a analizat-o și nu și-a dat seama că cuprinde 3 autentificări.
Niciodată nu a dat importanță și nu și-a dat seama că poate vizează și alte autentificări decât cele ce le deține, respectiv contractul lui. A depus chitanța pe care o deține el, nu a avut niciodată și nici nu i s-a eliberat chitanța nr.1229/02.02.2000.
Susține în continuare faptul că nu a avut cunoștință de existența testamentului; instanța de fond nu a analizat cauza și pe fond în sensul că așa după cum a arătat în precizări, testamentul este lovit de nulitate absolută.
În dovedirea celor susținute înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, de asemeni a solicitat ca instanța să solicite de la B.N.P. și chitanța 215/03.02.2000 și să specifice ce reprezintă și chitanța 1229/02.02.2000 și chitanța 215/03.02.2000 și totodată să specifice care sunt taxele care cad în sarcina cumpărătorului și care sunt taxele care cad în sarcina vânzătorului.
De observat faptul că în chitanța nr.1229/02.02.2000 se specifică faptul că această chitanță a fost achitată de defunct și apoi este trecut și el.
De asemenea, a solicitat și proba cu martorii V. E. și P. I..
În drept, a invocat disp.art.470 și urm. din N.C.P.Civ., art. 905-907 Cod civil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (fil.19-23), pârâtul intimat N. D. B., a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare a arătat următoarele:
În mod corect instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea, dat fiind faptul că, din probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse de B.N.P. C. S. și interogatoriul reclamantului a rezultat faptul că acesta avea cunoștință despre testamentul a cărui ineficacitate a solicitat-o.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, în aceeași zi în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între N. G. și N. V., s-a încheiat și testamentul, cu aceeași chitanță, respectiv nr.1229 fiind achitate atât taxele pentru contractul de vânzare-cumpărare cât și pentru testament, de unde rezultă că reclamantul a avut cunoștință despre încheierea testamentului, pe care probabil la dorința tatălui său, l-a redactat chiar el, intenționat trecând „nepot de soră” în loc de „nepot de fiică”, chiar de la data încheierii lui.
La întrebarea nr.3 din interogatoriul, reclamantul a răspuns că el a fost cel care a achitat taxele la C.E.C reprezentând atât contravaloarea taxelor notariale pentru contractul de vânzare-cumpărare cât și pentru testament ceea ce ne duce la concluzia că a avut cunoștință despre acesta din urmă.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de apelant, respectiv faptul că acesta și-a precizat acțiunea solicitând nulitatea absolută a testamentului, art.204 alin. l codul de procedură civilă prevede că reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat.
În speță, reclamantul a depus precizările la acțiune, respectiv și-a modificat cererea de chemare în judecată ulterior depunerii întâmpinării prin care a invocat prescripția dreptului material la acțiune, deci mult după primul termen la care a fost legal citat.
Chiar și în situația în care ar fi depus în termen aceste precizări, motivele invocate de reclamant nu sunt cauze de nulitate absolută.
Pentru a interveni nulitatea absolută a legatului este necesar ca dispoziția testamentară prin care a fost prevăzut să nu îndeplinească condițiile de validitate, de fond sau de formă, prevăzute de lege, or, testamentul autentificat sub nr.194/2.02.2000, a fost investit în condițiile prevăzute de lege pentru autentificarea înscrisurilor, cu forma autentică de către notarul public conform art.860 C.civ și art.65 din Legea 36/1995. Totodată, la data încheierii, bunul testat se afla în circuitul civil, fiind proprietatea testatorului, fapt ce rezultă din expertiza întocmită în dosar nr._ despre care face vorbire și apelantul și chiar dacă terenul ce a fost testat în favoarea pârâtului-intimat, în aceeași zi a fost ,,înstrăinat” reclamantului-apelant, nu se poate pune în discuție nulitatea absolută, aceasta din urmă apreciindu-se în raport de cauzele existente la data întocmirii testamentului și care împiedică nașterea valabilă a legatului, or, testamentul a fost autentificat sub nr.194/2.02.2000 în timp ce contractul de vânzare-cumpărare prin care susține reclamantul că ar fi cumpărat acest teren de la testator a fost autentificat sub nr.197/2.02.2000 de același notar public deci ulterior încheierii testamentului.
Cert este că voința bunicului său, N. G., a fost de a-i lăsa lui terenul ce face obiectul testamentului și de a-l înzestra pe reclamantul-pârât cu celelalte terenuri fiind vorba în realitate de o donație deghizată sub forma unei vânzări, în realitate reclamantul neachitând un preț pentru vânzare, ci profitând de faptul că bunicul lui era o persoană în vârstă, l-a determinat să încheie acest contract de vânzare-cumpărare cu scopul de a le înlătura de la moștenire pe cele două surori ale sale.
Reclamantul-intimat, având cunoștință despre testament și profitând de faptul că pârâtul-intimat are reședința în Franța unde lucrează cu acte legale, în anul 2006 a înstrăinat terenul ce îi aparținea unei terțe persoane, deși în prezent tot el îl folosește, pentru a i se pierde urma, crezând că dacă a vândut prin contract autentificat de notar terenul, acest act nu mai poate fi atacat, așa cum a arătat și în motivarea apelului, însă, așa cum au declarat și martorii propuși de către reclamant, N. G. a avut intenția de a-l înzestra pe N. V. și nu de a-i vinde terenul prin acest fapt fraudând legea în sensul că a încercat să le dezmoștenească pe cele două fiice ale sale, mai mult, acest contract de vânzare-cumpărare lasă un mare semn de întrebare asupra terenului cu care ar fi vrut N. Ghorghe să-l înzestreze pe reclamant pentru că, un om normal din punct de vedere al deplinătății facultăților mintale nu putea testa și înstrăina în aceeași zi același bun, în realitate, așa cum a mai arătat, N. G. a fost indus în eroare de fiul său, care, dacă ar fi să o luăm după spusele acestuia din urmă, l-a lăsat pe tatăl său la notar și abia a doua zi a achitat contravaloarea contractului și a ridicat actele, fără prezența tatălui său, acesta din urmă neștiind ce a semnat în ziua precedentă, sens în care putem spune că ar mai fi un motiv de nulitate a "actelor valabile care nu pot fi anulate".
Totodată, reclamantul susține că nu i s-ar fi eliberat niciodată chitanța nr.1229/2.02.2000 însă în răspunsul la interogatoriu a arătat în mod foarte clar și fără nici o urmă de interpretare că l-a lăsat pe tatăl său la notar și s-a deplasat la C.E.C. pentru a achita taxele notariale, de asemenea, reclamantul a depus o chitanța nr.215/3.02.2000 prin care ar fi plătit taxa la notar (în anul 2000 o parte din taxele notariale se plăteau la C.E.C și o parte direct la notar), însă nu a depus-o în mai multe exemplare pentru a-i fi comunicată și lui, dar reclamantul face vorbire despre faptul că această chitanță cuprinde 3 autentificări, de unde putem trage concluzia că ar fi fost vorba despre încă un act autentificat la notar în aceeași zi sau la o zi distanță despre care are cunoștință doar reclamantul și pentru care probabil a fost emisă chitanța nr.215/3.02.2000 .
În ceea ce privește martorii pe care solicită reclamantul-apelant să fie audiați, această probă este inadmisibilă raportat la motivul de apel invocat, respectiv lipsa obiectului testat, dat fiind pe de o parte faptul că așa cum însuși apelantul a arătat și probabil a depus ca probă la dosar, a fost efectuată o expertiză în dosarul nr._ în care a fost identificat terenul ce face obiectul testamentului ca fiind cel ce a făcut obiectul înstrăinării de către N. G. lui N. V. și ulterior de către acesta din urmă către N. I., deci terenul nu numai că se afla în patrimoniul defunctului la data la care a fost testat dar a și fost înstrăinat în aceeași zi către apelant, pe de altă parte, în primă instanță au fost audiați doi martori propuși de către reclamantul-apelant care au arătat care a fost voința lui N. G. cu privire la fiul său. N. V., acesta din urmă încercând prin acești doi martori să combată de fapt cele spuse de primii martori pe care tot el i-a propus și care, luați pe nepregătite au arătat că N. G. nu a vândut terenul lui N. V. ci l-a înzestrat pe acesta din urmă, proba cu martori nefiind utilă cauzei.
În drept, a invocat disp.art.205 C-proc.civ.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată la data de 4 aprilie 2013(f. 40-ds. fond), reclamanții au solicitat să se constate că testamentul autentificat sub nr. 194 din data de 2 februarie 2000 la Biroul Notarului Public ,,S. C.” din municipiul Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava este lovit de nulitate absolută, întrucât este lipsit de obiect, terenul nu mai era în patrimoniul defunctului nici la data întocmirii testamentului, nici la data decesului acestuia, fiind înstrăinat de către defunct în timpul vieții printr-un contract de vânzare-cumpărare și un contract de întreținere.
Prima instanță a admis excepția de prescripție a dreptului material la acțiune a reclamanților cu argumentul că reclamantul a avut cunoștință de existența testamentului din data de 2 februarie 2000 iar dispozițiile art.3 al. 1 din Decretul 167/1958 prevăd că conform prevederilor art. 3 din D167/195 privitor la prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani, iar articolul 1 din același act normativ arată că dreptul la acțiune se stinge dacă nu a fost executat în termenul stabilit de lege.
Tribunalul reține în primul rând că, prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată la data de 4 aprilie 2013, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a legatului cu titlu particular instituit în favoarea pârâtului-intimat prin testamentul autentificat sub nr. 194 din data de 2 februarie 2010 la Biroul Notarului Public ,,S. C.” din municipiul Câmpulung Moldovenesc iar acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic este imprescriptibilă conform dispozițiilor legale în vigoare la data întocmirii actului cât și la data deschiderii succesiunii după defunctul N. G. care a avut loc în data de 21 august 2004, după cum rezultă din certificatul de deces de la f. 37-ds. apel.
După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, acțiunea în declararea nulității legatului se prescrie în termen de 3 ani dacă se invocă o cauză de nulitate relativă a acestui act juridic, caz în care, prin derogare de la regula prevăzută de art. 9 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, însă este imprescriptibilă extinctiv când se invocă o cauză de nulitate absolută, cum este cazul în prezenta speță.
Prin urmare, în mod greșit a admis prima instanță excepția de prescripție a dreptului material la acțiune a reclamanților invocată de pârâtul-intimat prin întâmpinare, excepție care nu era dată, motivul de apel invocat cu privire la acest aspect fiind întemeiat, motiv pentru care tribunalul, în temeiul art. 480 al. 2 și 3 Cod pr. civilă, va admite apelul, va anula hotărârea atacată și va respinge excepția de prescripție a dreptului material la acțiune a reclamanților, invocată de pârâtul-intimat N. D. B., ca neîntemeiată și va judeca procesul, evocând fondul.
Pe fond, tribunalul reține că prin testamentul autentificat sub nr. 194 din data de 2 februarie 2000 la Biroul Notarului Public ,,S. C.” din municipiul Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava( f.15-ds. fond), defunctul N. G. l-a instituit legatar cu titlu particular pe pârâtul-intimat N. B. D. asupra suprafeței de 2880 mp teren fânaț situat în ., jud. Suceava, învecinat cu Hocman Oscar, N. V. și Hocman C..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 197 din data de 2 februarie 2000 la Biroul Notarului Public ,,S. C.” din municipiul Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, defunctul N. G. i-a vândut reclamantului-apelant N. V., suprafața de 4116 mp teren fânaț, situat în ., identic cu PT. nr. 1052/18 fânaț de 2048 mp, PT. nr. 1047/5 fânaț de 1125 mp și PT. nr. 1054/10 fânaț de 943 mp teren cu suprafața schimbată, înscrise în CF nr. 682 a comunei cadastrale Gemenea, dobândit prin împroprietărire la reforma agrară din anul 1945-Titlul de proprietate nr._/1945-Ministerul Agriculturii și Domeniilor (f.21-ds. fond).
Este adevărat că cele două acte au fost întocmite în aceeași zi la același notar public, însă din cuprinsul încheierilor de autentificare rezultă că testamentul contestat a fost întocmit înaintea contractului de vânzare-cumpărare prin care a fost înstrăinat reclamantului bunul ce a făcut obiectul legatului, testamentul fiind autentificat sub nr. 194 din data de 2 februarie 2000 la Biroul Notarului Public ,,S. C.” iar contractul de vânzare-cumpărare a fost autentificat sub nr. 197 în aceeași zi, deci ulterior testamentului.
Prin urmare, la data întocmirii testamentului, testatorul era proprietarul bunului legat, nefiind vorba de un legat al bunului altuia, în cauză nefiind incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 907 Cod civil( din 1864).
De altfel, acest caz de nulitate absolută a legatului cu titlu particular este incident doar în cazul în care testatorul a lăsat legat bunul altuia, crezând că este al său, prezumându-se că dacă testatorul ar fi cunoscut realitatea nu ar fi făcut liberalitatea. Dacă testatorul a dispus de bunul altuia știind că nu este al său, dispozițiile art. 906 Cod civil( din 1864) prevedeau că ,,însărcinatul cu acel legat este dator a da sau lucrul în natură sau valoarea lui din epoca morții testatorului”.
Oricum, această distincție nu are relevanță în cauză, atâta timp cât nu este vorba de un legat al bunului altuia, testamentul fiind întocmit anterior înstrăinării bunului legat reclamantului-apelant prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 197 din data de 2 februarie 2000 la Biroul Notarului Public ,,S. C.” din municipiul Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, după cum rezultă din documentația comunicată de notarul public.
Faptul că prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 184 din data de 10 septembrie 1999, N. G. i-a vândut reclamantei N. V., suprafața de 287 mp teren construibil, împreună cu o casă de locuit din lemn în suprafață de 45 mp teren și toate anexele gospodărești, imobile situate în ., nu are relevanță în cauză, atâta timp cât bunul ce face obiectul legatului cu titlu particular este o suprafață de teren de 2880 mp teren fânaț iar bunul ce a făcut obiectul contractului de întreținere este o suprafață de 287 mp teren construibil, fiind vorba, în mod cert, de suprafețe de teren distincte.
De altfel, această împrejurare de fapt rezultă și din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul R. A. M. în dosarul de partaj judiciar și depus în apel de către apelant în care se arată că suprafața de 2880 mp teren fânaț ce a făcut obiectul legatului cu titlu particular se suprapune peste . 1587 mp din CF nr. 861 din a comunei cadastrale Gemenea, ce a fost înstrăinată de reclamantul-apelant N. V. și soția sa, N. M., soților N. I. și N. F., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2399 din data de 15 septembrie 2006 la Biroul Notarului Public L. G. R. din orașul Gura Humorului, jud. Suceava(f.17-ds.fond).
Prin acest contract de vânzare-cumpărare, N. V. și soția sa, N. M. le-au vândut soților N. I. și N. F., imobilul constând din suprafața de 1587 mp teren fânaț situat în ., identic cu . fânaț de 1587 mp, nou formată prin schimbarea configurației și suprafeței cu . fânaț, înscrisă în cartea funciară nr. 682 a comunei cadastrale Gemenea, imobil dobândit prin cumpărare de vânzători în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 197 din data de 2 februarie 2000 de Biroul Notarului Public S. C. din municipiul Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava(f.17-ds. fond).
Având în vedere că din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul R. A. M. în dosarul de partaj judiciar și depus în apel de către apelant rezultă că suprafața de 2880 mp teren fânaț ce a făcut obiectul legatului cu titlu particular se suprapune peste . 1587 mp din CF nr. 861 din a comunei cadastrale Gemenea, ce a fost înstrăinată de reclamantul-apelant N. V. și soția sa, N. M., soților N. I. și N. F., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2399 din data de 15 septembrie 2006 la Biroul Notarului Public L. G. R. din orașul Gura Humorului, jud. Suceava iar obiect al acestui contract de vânzare-cumpărare l-a format suprafața de 1587 mp teren fânaț situat în ., identic cu . fânaț de 1587 mp, nou formată prin schimbarea configurației și suprafeței cu . fânaț, înscrisă în cartea funciară nr. 682 a comunei cadastrale Gemenea, imobil dobândit prin cumpărare de vânzători în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 197 din data de 2 februarie 2000 de Biroul Notarului Public S. C. din municipiul Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, înseamnă că din suprafața de 2880 mp teren fânaț ce a făcut obiectul legatului cu titlu particular nu face parte și suprafața de teren dobândită de reclamanta N. V. prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 184 din data de 10 septembrie 1999, după cum se susține în cererea de chemare în judecată.
Faptul că ulterior întocmirii testamentului prin care a fost instituit legatar cu titlul particular pârâtul-intimat asupra suprafeței de 2880 mp teren fânaț situat în ., jud. Suceava, învecinat cu Hocman Oscar, N. V. și Hocman C., testatorul a vândut bunul individual determinat ce a făcut obiectul legatului, reclamantului-apelant prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 197 din data de 2 februarie 2000 la Biroul Notarului Public ,,S. C.” din municipiul Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, nu constituie un caz de nulitate absolută a legatului, care se apreciază în raport de elementele și cauzele existente la data întocmirii testamentului și care împiedică nașterea valabilă a legatului, ci un caz de revocare voluntară tacită a legatului cu titlu particular, după cum rezultă din dispozițiile art. 923 Cod civil( din 1864) iar reclamanții nu au solicitat, în prezenta cauză, să se constate revocarea de drept a legatului cu titlu particular instituit în favoarea pârâtului-intimat ca efect al înstrăinării ulterioare de către testator a bunului individual determinat ce a făcut obiectul legatului.
După cum rezultă din dispozițiile art. 22 al. 6 Cod pr. civilă, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Tribunalul reține că reclamanții au învestit instanța cu o acțiune prin care au solicitat să se constate că testamentul autentificat sub nr. 194 din data de 2 februarie 2010 la Biroul Notarului Public ,,S. C.” din municipiul Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava este lovit de nulitate absolută, întrucât este lipsit de obiect, terenul nu mai era în patrimoniul defunctului nici la data întocmirii testamentului, nici la data decesului acestuia, fiind înstrăinat de către defunct în timpul vieții printr-un contract de vânzare-cumpărare și un contract de întreținere iar din probatoriul administrat în cauză rezultă că situația de fapt indicată de reclamanți este una eronată deoarece testamentul a fost întocmit anterior încheierii contractului vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 197 din data de 2 februarie 2000 la Biroul Notarului Public ,,S. C.” din municipiul Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, nu există identitate între bunul individual determinat ce a făcut obiectul legatului cu titlu particular și bunurile înstrăinate reclamantei-intimate N. V. prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 184 din data de 10 septembrie 1999 la Biroul Notarului Public ,,S. C.” din municipiul Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava iar faptul că bunul individual determinat ce a făcut obiectul legatului cu titlu particular a fost înstrăinat ulterior de testator, nu constituie un motiv de nulitate absolută a legatului cu titlu particular, ci de revocare voluntară tacită a legatului cu titlu particular, care este un alt caz de ineficacitate a legatelor, distinct de nulitate și care nu a fost invocată în prezenta cauză.
Cum în apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe și nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi, după cum rezultă din dispozițiile art. 478 al. 1 și 3 Cod pr. civilă, în judecarea pe fond a cauzei, tribunalul va respinge acțiunea, așa cum a fost precizată de reclamanți în data de 4 aprilie 2013, ca nefondată.
Este adevărat că dispozițiile art. 481 Cod pr. civilă prevăd că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege însă pronunțarea acestei soluții nu constituie o înrăutățire a situației părții în propria cale de atac, având în vedere dispozițiile art. 477 al. 2 Cod pr. civilă potrivit căruia devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.
Prin urmare, dispozițiile art. 477 al. 2 Cod pr. civilă permit ca, în cazul în care soluția primei instanțe este pronunțată pe calea unei excepții, apelantul să formuleze critici doar cu privire la admiterea excepției de prima instanță, astfel încât și în absența unor motive de apel privind fondul, devoluțiunea este una integrală, iar în cazul admiterii apelului, instanța de apel, în evocarea fondului în apel, va rejudeca pricina sub toate aspectele. În plus, prin motivele de apel, apelantul a invocat și motive de apel privind fondul cauzei.
Cum prima hotărâre s-a pronunțat pe baza unei excepții care nu era dată, părțile nu au solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe nici prin cererea de apel, nici prin întâmpinare iar ca efect al anulării hotărârii primei instanțe, instanța de apel este obligată să judece procesul, evocând fondul iar după analizarea probelor administrate în cauză și în primă instanță și în apel, tribunalul a constatat că acțiunea, așa cum a fost precizată, este nefondată, o va respinge ca atare, fiind unul din cazurile anume prevăzute de lege în sensul prevăzut de art. 481 Cod pr. civilă teza ultimă.
Este adevărat că reclamanta nu a declarat apel, însă ca efect al anulării hotărârii primei instanțe, devoluțiunea este totală, așa cum prevăd dispozițiile art. 477 al. 2 Cod pr. civilă, astfel că instanța de apel, în evocarea fondului, va rejudeca pricina sub toate aspectele și cu privire la toate părțile, având în vedere caracterul extensiv al apelului în acest caz.
Ca efect al respingerii acțiunii, reclamanții se află în culpă procesuală, astfel încât, în temeiul art. 453 al.1 și 455 prin raportare la dispozițiile art. 482 Cod pr. civilă, tribunalul va obliga reclamanții să achite pârâtului-intimat N. D. B., suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat achitat de acesta în primă instanță, după cum rezultă din chitanța de la f. 59-ds. fond, soluție ce a fost dispusă și de prima instanță prin hotărârea anulată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată din apel, în conformitate cu dispozițiile art. 482 Cod pr. civilă, tribunalul constată că atât reclamantul-apelant cât și pârâtul-intimat se află în culpă procesuală.
Astfel, pârâtul-intimat se află în culpă procesuală în urma admiterii apelului declarat de reclamant și anularea unei hotărâri nelegale pronunțate ca efect al admiterii unei excepții invocate de pârâtul-intimat în primă instanță, excepție care nu era dată iar reclamantul-apelant se află în culpă procesuală ca efect al respingerii acțiunii, după judecarea pe fond a cauzei de instanța de apel.
Prin urmare, în temeiul art. 453 al. 2 coroborat cu dispozițiile art. 482 Cod pr. civilă, tribunalul va dispune compensarea cheltuielilor de judecată din apel constând din contravaloarea taxei de timbru de 4 lei, a timbrului judiciar de 0,3 lei și a contravalorii onorariului de avocat în cuantum de 500 lei achitate de reclamantul-apelant în apel, după cum rezultă din chitanța de la f. 7 și 52-ds-apel și din contravaloarea onorariului de avocat în cuantum de 1000 lei achitat de pârâtul-intimat în apel, după cum rezultă din chitanța de la f.51-ds-apel și va obliga reclamantul-apelant să achite pârâtului intimat N. D. B., suma de 495,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, rezultate în urma compensării.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul N. V., domiciliat în comuna Ostra, ., împotriva sentinței civile nr. 903 din 3 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului (dosar nr._ ), intimați fiind pârâtul N. D. B., domiciliat în . și reclamanta N. V., cu domiciliul ales în comuna Ostra, ..
Anulează sentința civilă nr.903 din data de 3 octombrie 2013 a Judecătoriei Gura Humorului(dosar nr._ ).
Respinge excepția de prescripție a dreptului material la acțiune a reclamanților, invocată de pârâtul intimat N. D. B., ca neîntemeiată și, judecând pe fond cauza:
Respinge acțiunea, așa cum a fost precizată, ca nefondată.
Obligă reclamanții să achite pârâtului intimat N. D. B., suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Compensează cheltuielile de judecată în apel și obligă reclamantul-apelant să achite pârâtului intimat N. D. B., suma de 495,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. V. E. L. R. M.
Red.V.E.L.
Jud.G. B.
Tehnored.R.M.
5 ex.02.04.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 411/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1454/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
