Grăniţuire. Decizia nr. 848/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 848/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 5650/285/2008
. nr._ grănițuire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 848
Ședința publică din data de 08 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: V. E. L.
Judecător:S. A.
Judecător: C. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții P. A., P. S. și B. A. împotriva sentinței civile nr. 3179/29.09.2011 pronunțată de Judecătoria radauti în dosarul nr._ , intimați fiind reclamantul B. L. și chemații în garanție P. Romița, N. A. P. M. A. și P. V..
Dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 1 aprilie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea pârâților recurenți să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru, azi, 08 aprilie 2014.
Se constată depuse la dosar concluzii scrise din partea recurenților și din partea intimatului reclamant.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 7.10.2008, sub nr._, reclamantul B. L. i-a chemat în judecată pe pârâșții B. V., B. M., P. Leonidie și P. A., solicitând să se stabilească linia de hotar ce delimitează proprietățile lor și să se dispună rectificarea registrului de carte funciară cu privire la p.f. 512/3 în raport de configurația corectă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de 91.600 m.p. teren situat pe raza comunei Mușenița, conform titlului de proprietate nr. 965/1994, însă din cauza întocmirii în mod greșit a unui plan de situație referitor la configurația terenului, care a fost folosit ulterior pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară cu privire la p.f. 512/3, este nevoit să solicite instanței să reconsidere limitele hotarelor ce despart proprietatea lui, de proprietatea prim-pârâților, cărora le-a vândut în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 680/1997 suprafața de 4091 m.p. teren arătură, identic cu p.f. 512/3 înscrisă în C.F. 281 a comunei cadastrale Mușenița și să se stabilească linia de hotar ce delimitează proprietatea lui, de proprietatea secund-pârâților, întrucât în mod nejustificat de-a lungul timpului aceștia s-au extins, încălcând astfel limitele teritoriale ale terenului ce-i aparține.
La termenul de judecată din 11 decembrie 2008, reclamantul și-a modificat acțiunea, arătând că nu mai solicită stabilirea liniei de hotar, ci doar obligarea pârâților de a-i preda în deplină proprietate și posesie suprafața de 640 m.p. teren pe care o dețin fără drept și de asemenea, a arătat că își restrânge acțiunea față de pârâții B. V. și B. M., întrucât a ajuns la o înțelegere cu aceștia.
La termenul din 16 decembrie 2010 s-a învederat instanței că pârâtul P. Leonidi a decedat și s-a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia.
În cauză s-a formulat de către pârâții P. A. și P. S. o cerere de chemare în garanție a numiților P. Romita și N. A., motivat de faptul că au încheiat cu chemații în garanție un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la o suprafață de 3000 m.p. teren, ceea ce justifică posesia lor asupra terenului în litigiu.
Ulterior reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a arătat că suprafața de teren pe care o revendică este de 1076,2 m.p. teren, astfel cum rezultă din măsurătorile efectuate de expert.
În vederea soluționării cauzei, la dosar s-au depus numeroase înscrisuri privind situația terenului, titluri de proprietate, contract de vânzare-cumpărare, certificat fiscal și instanța a dispus efectuarea unei expertize cadastrale pentru identificarea terenurilor în litigiu, în raport de actele de proprietate ale părților.
Prin sentința civilă nr. 3179/29.09.2011, prima instanță a admis acțiunea civilă ce are ca obiect revendicare formulată de reclamantul B. L. împotriva pârâților P. A., P. S. și B. A., așa cum a fost modificată și precizată, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții P. A. și P. S., împotriva chemaților în garanție P. ROMITA, N. A., P. M.-A. și P. V., a obligat pârâții să predea reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 1076,2 m.p. teren, identificată în anexa 2 a raportului de expertiză prin punctele de contur 14,24,25,17,14, raport întocmit de expert O. F., a obligat pârâții să plătească reclamantului 4217 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul unei suprafețe de 10 ha teren evidențiată în titlul de proprietate 965/1994, iar pârâții dețin o suprafață de teren ce se învecinează cu terenul reclamantului, în baza unei convenții de vânzare-cumpărare încheiată în 1995 cu numiții P. A. și N. L., convenție ce reprezintă un antecontract de vânzare-cumpărare. Conform raportului de expertiză, reclamanții dețin o suprafață de 93.644,26 m.p., față de 10.000 m.p. evidențiat în titlul de proprietate 965/1994, această diferență explicându-se prin înstrăinarea de către reclamant a unei suprafețe de 4091 m.p., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 680/1997, dar și ca urmare a ocupării unei porțiuni de teren din proprietatea sa, de către pârâți.
La locul în litigiu pârâții dețin, conform măsurătorilor actuale, o suprafață totală de 2825,52 m.p. teren, pe care sunt edificate construcțiile ce le dețin, temeiul deținerii terenului constituindu-l antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1995. Expertul a stabilit că din această suprafață de teren pârâții ocupă din proprietatea reclamantului o suprafață de 1076,21 m.p., suprafață identificată și materializată în Anexa nr. 2, prin punctele de contur 14-24-25-17-14.
Conform disp. art. 480 Cod civil, reclamantul este proprietarul terenului în litigiu, iar pârâții nu dețin vreun titlu asupra terenului respectiv pe care să i-l poată opune în mod valabil, reclamantului, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1995 fiind încheiat cu alte persoane și nu cu reclamantul și neconferindu-le pârâților decât un drept de creanță împotriva acelor persoane pe care le-a chemat în garanție.
În acest context, instanța, în baza disp. art. 480 cod civil a admis acțiunea modificată și precizată, obligând pârâții să predea reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 1076,2 m.p. teren, astfel cum a fost identificată în anexa 2 a raportului de expertiză întocmit de expert O. F..
Referitor la cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că potrivit disp. art. 60 Cod pr.civilă, „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubire”.
În speță, pârâții au formulat o cerere de chemare în garanție împotriva moștenitorilor promitenților vânzători, cu care au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la o suprafață de 3000 m.p. teren.
În mod greșit pârâții, în motivarea cererii au arătat că prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare s-a transmis posesia asupra terenului în litigiu, antecontractul de vânzare-cumpărare, până la eventuala sa validare neconferindu-le pârâților decât un drept de creanță, care nu poate justifica posesia pe care o exercită asupra terenului proprietatea reclamantului.
Din acest motiv, instanța a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție.
În baza disp. art. 274 Cod pr.civilă instanța a obligat pârâții să plătească reclamantului 4217 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. A., P. S. și B. A. criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivare au arătat că la termenul din data de 20.01.2011 au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expertul O. Florinei și a solicitat ca expertul să identifice suprafața de teren ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare - cumpărare, ce se regăsește pe titlul de proprietate nr. 2017 din 12.03.2010, precum și identificarea proprietarilor tabulari ai parcelelor de teren ce au făcut obiectul măsurătorilor. Instanța a respins aceste obiecțiuni arătând că nu se poate face identificarea terenului de pe titlul de proprietate al promitentului vânzător, atâta timp cât acesta nu este parte în proces.
Consideră că, în mod greșit, nu s-a procedat la identificarea terenului, în condițiile în care moștenitorii promitenților vânzători au fost introduși în cauză, având calitatea de chemați în garanție. De asemenea, în cauză se impunea compararea titlurilor de proprietate nr. 965 din 11.11.1994 emis reclamantului și titlul de proprietate nr. 2017 din 12.03.2010 emis autorilor chemaților în garanție.
Pe de altă parte, mai consideră că în mod greșit instanța, la termenul din data de 22 septembrie 2011 a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului civil nr._ ce are ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare în formă autentică cu privire la . teren pentru care a fost încheiat înscrisul sub semnătură privată din data de 25 martie 1995. Între aceste două cauze există legătură, iar hotărârea ce se va pronunța în dosarul de validare a vânzării are o importanță covârșitoarea în soluționarea dosarului de revendicare sub aspectul legitimității posesiei exercitate asupra terenului din litigiu, mai ales că la soluționarea revendicării instanța a reținut că nu poate prezenta un titlu valabil, sub acest aspect, în mod greșit fiind respinsă și cererea de chemare în garanție.
Au apreciat că instanța nu a cercetat fondul cauzei, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru identificarea terenului de pe titlul de proprietate emis promitenților vânzători și compararea celor două titluri de proprietate.
Reclamantul intimat B. L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat, deoarece cu probatoriul administrat a făcut pe deplin dovada proprietății conform titlului de proprietate nr. 965/1997 și respectiv a expertizei topo-cadastrale ordonată în cauză.
A precizat că este proprietarul unei suprafețe de 10 ha teren evidențiat în titlul susmenționat iar în prezent deține doar 93.644,26 m.p., diferența de teren de 1076,2 m.p. fiind ocupată de pârâți fără nici un titlu.
A mai precizat că acel antecontract încheiat în 1995 nu are valoare de titlu de proprietate asupra terenului și nu justifică posesia asupra terenului, iar acțiunea promovată de recurenți în dosarul civil nr._ având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic" a fost respinsa ca nefondată, prin sentința civilă nr. 102/2012 a Judecătoriei Rădăuți.
Recursul este întemeiat.
Examinând sentința atacată în limita motivelor de recurs formulate în raport cu probele administrate și considerentele sentinței, tribunalul constată următoarele:
În speță tema pretențiilor și a probațiunii vizează obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1076, 2 mp teren, acțiune precizată ulterior de către reclamant.
Instanța de fond a reținut, prin sentința civilă atacată, că reclamantul intimat a făcut dovada proprietății în baza titlului de proprietate nr. 680/1997, iar expertiza efectuată în cauză a constatat că recurenții ar stăpânii o suprafață totală de 2825, 2 mp teren pe care sunt edificate construcții, iar din această suprafață de teren 1076,21 mp sunt proprietatea reclamantului intimat.
Prin aceeași sentință instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție cu motivarea că antecontractul de vânzare-cumpărare conferă doar un drept de creanță până la validarea acestuia și care nu poate justifica posesia asupra terenului reclamantului.
Însă, prin decizia civilă nr. 311 pronunțată de Tribunalul Suceava la data de 07.02.2014 s-a admis recursul și, modificând în parte sentința civilă nr. 2760/18.03.2013 a Judecatoriei Radauti, a fost admisă acțiunea și s-a constatat că reclamanta P. A., din acel dosar, împreună cu autorul reclamanților P. Leonidi, au dobândit prin cumpărare de la P. A. și N. L.- autorul pârâților dreptul de proeprietate cu privire la suprafața de 3000 mp teren arabil siatuată în intravilanul localității Mușenița, jud. Suceava, la locul „Vatra . totală de 1, 77 ha, teren înscris în titlul de proprietate nr. 2017/12.03.2010 între vecinii, la nord- Ș. D., la est- B. L., la sud-drum sătesc, la vest- P. R.(poz. B 11).
Din analiza lucrărilor dosarului, tribunalul mai reține că al termenul de judecată din data de 20.01.2014 recurenții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expertul O. F. solicitând identificarea suprafeței de teren ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare ce se regăsește înscris pe titlul de proprietate nr. 2017/12.03.2010, precum și identificarea proprietarilor tabulari ai parcelelor de teren ce au făcut obiectul măsurătorilor. Aceste obiecțiuni la raportul de expertiză au fost respinse de către instanța de fond, motivarea reținută fiind neîntemeiată în condițiile în care moștenitorii promitenților vânzători au fost introduși în cauză în calitate de chemați în garanție.
Prin urmare, față de aceste aspecte tribunalul constată că nu a fost cercetat fondul cauzei, cu atât mai mult cu cât prin motivele de recurs formulate, recurenții au arătat că se impune compararea titlurilor de proprietate nr. 965/11.11.1994 emis reclamantului intimat și titlul de proprietate nr. 2017/12.03.2010 emis în favoarea autorilor chemați în garanție, urmând a se da eficiență celui mai bine justificat.
În consecință, cum instanța de fond nu a stabilit în mod concret situația juridică a terenului în raport cu toate motivele invocate de recurenți, nu a soluționat obiecțiunile formulate, nu a procedat la compararea titlurilor de proprietate opuse de părțile în litigiu și nici nu a suspendat soluționarea prezentei cauze în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în constatarea vânzării pentru terenul în litigiu, tribunalul, în temeiul art. 312 aliniat 5 Cod procedură civilă va admite recursul formulat de pârâții P. A., P. S. și B. A. împotriva sentinței civile nr. 3179/29.09.2011 pronunțată de Judecătoria radauti în dosarul nr._ , intimați fiind reclamantul B. L. și chemații în garanție P. Romița, N. A., P. M. A. și P. V., va casa în întregime sentința civilă nr. 3179 din data de 29 septembrie 2011 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr._ ) și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Rădăuți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâții P. A. domiciliată în ., P. S. și B. A. ambii domiciliați în Siret, ..8, . împotriva sentinței civile nr. 3179/29.09.2011 pronunțată de Judecătoria radauti în dosarul nr._ , intimați fiind reclamantul B. L. domiciliat în Iași, ..53, . și chemații în garanție P. Romița domiciliată în Bacău, ., ., ., N. A. domiciliat în Comănești, ., județul Bacău, P. M. A. și P. V. ambii domiciliați în Bacău, ., ., ..
Casează în întregime sentința civilă nr. 3179 din data de 29 septembrie 2011 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr._ ) și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Rădăuți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 aprilie 2014.
Președinte: Judecător Judecător: Grefier
V. E. L. S. A. C. L. N. A.
Red. SA/Tehn. NA
Jud. fond P. G.
2 ex/16.04.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 65/2014. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 170/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
