Expropriere. Sentința nr. 1606/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1606/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 6299/86/2013
DOSAR NR._ EXPROPRIERE
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1606
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01 OCTOMBRIE 2014
PREȘEDINTE V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
Ministerul public reprezentat de procuror A. L.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „expropriere” formulată de contestatoarea Chașovschi E., în contradictoriu cu intimații S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, . și . - Comisia de verificare a drepturilor de proprietate și acordare a despăgubirilor Șcheia.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi 01.10.2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii civile de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 24.05.2013 și înregistrată sub nr._, contestatoarea Chașovschi E., în contradictoriu cu intimații S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, . și . - Comisia de verificare a drepturilor de proprietate și acordare a despăgubirilor Șcheia a formulat contestație împotriva hotărârii nr.281 din 17.10.2010 dată în dosarul nr.171/2011 de către Comisia de verificare a drepturilor de proprietate și acordare a despăgubirilor Șcheia solicitând admiterea acțiunii și pe cale de consecință să se dispună:
- verificarea temeiniciei cu privire la cuantumul despăgubirilor cu care nu este de acord, acestea fiind calculate la un preț mult inferior față de prețul de piață, a valorii de înlocuire și a prețului solicitat și acordarea de despăgubiri la prețul de piață ;
- exproprierea totală a suprafeței de teren rămasă în urma exproprierii, care nu mai poate fi folosită conform destinației sale și obligarea expropriatorului la plata despăgubirilor raportat la prețul de piață ;
În subsidiar, în măsura în care instanța va stabilii că nu se impune exproprierea totală a solicitat obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației sale, contestatoarea a arătat că prin hotărârea nr.281 din 17.10.2012 s-a dispus exproprierea suprafeței de teren 506 mp identic cu parcela nr._ compus din teren liber de construcții.
Imobilul a fost expropriat conform HG.nr.614/16.06.2011, pentru modificarea și completarea HG.743/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor private situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „ Varianta de ocolire Suceava”( poziția nr.152 din anexa la hotărâre) .
A mai arătat contestatoarea că a formulat cerere de plată a despăgubirilor în termenul legal, înregistrată la primăria comunei Șcheia sub nr.171/02.11.2012, prin care și-a exprimat dezacordul cu privire la cuantumul despăgubirilor în valoare de 626 lei stabilit prin raportul de evaluare întocmit și a solicitat plata unei despăgubiri în sumă de 3500 euro/ar.
Suma de 626 reprezentând despăgubiri pentru suprafața de teren expropriat de 506 mp a fost stabilită avându-se în vedere valoarea minimă de impozitare cuprinsă în grila Notarilor Publici la vânzarea imobilului și nu prețul de piață al imobilului supus exproprierii.
În art.16 din Legea nr.33/1994 se prevede că despăgubirea ce se acordă expropriatorului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea despăgubirilor experții precum și instanța de judecată trebuie să țină cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele produse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luând în considerare dovezile prezentate de aceștia.
Art.44 alin.3 din Constituția României și art.1 din Protocolul I adițional din CEDO prevăd că exproprierea se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, deoarece în caz contrar ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului .
Expropriatorul nu a realizat și nu i-a prezentat un raport de evaluare sau o schiță cadastrală din care să rezulte exact situația terenului rămas neexpropriat, neincluzând și suprafața care deservește șoseaua și anume: refugiul, scurgerea și canalele existente care îi ocupă aproape 584 mp pe care nu îi mai poate folosi.
În drept au fost invocate Legea nr.255/2010, Legea nr.33/1994, Constituția României, CEDO, și dispozițiile art.2 alin.1 lit.”f” Cod procedură civilă.
În dovedirea depus la dosar înscrisuri.
Intimatul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, a formulat întâmpinare față de contestația promovată de reclamanta Chașovschi E. împotriva hotărârii nr. 281 din 17.10.2012, emisă de Comisia . a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor, în motivarea căreia a arătat următoarele:
În fapt, prin hotărârea nr. 281 din 17.10.2012, s-a dispus plata despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru suprafața de teren expropriată conform HG. 743/2010, astfel cum a fost modificată și completată prin HG 614/2011, în anexa acestei din urmă hotărâri reclamanta figurând înscrisă la poziția nr. 71 cu suprafața de 506 mp teren, identică cu parcela nr._ din CF._, pentru care s-a acordat cu titlul de despăgubire suma de 625 lei.
Este neîntemeiată pretenția reclamantei privind exproprierea unei suprafețe mai mari decât cea care formulează obiectul hotărârii contestate, pretenție motivată prin prisma faptului că suprafața care deservește șoseaua de centură ar mai ocupa încă 500 mp din terenul proprietatea sa
Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare, expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere numai sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate, iar conform art. 22 alin. 3 acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Având în vedere faptul că Legea nr. 255/2010 constituie o lege specială în materia exproprierii și reglementează o procedură derogatorie de la procedura de drept comun prevăzută de Legea nr. 33/1994, dispozițiile acestui din urmă act normativ sunt aplicabile în prezenta cauză numai în măsura în care legea specială nu cuprinde prevederi derogatorii. Cum însă dispozițiile art. 22 alin. 1 și 3 din Legea nr. 255/2010 limitează obiectul contestației împotriva hotărârii expropriatorului, precum și competența instanței de judecată doar la verificarea cuantumului despăgubirii, precizând expres că dispozițiile art.21-27 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile numai în ceea ce privește stabilirea despăgubirii rezultă că, în conformitate cu principiul priorității legii speciale, reglementarea din art. 24 alin. 4 al Legii nr. 33/1994 privind posibilitatea instanței de a aprecia asupra caracterului total sau parțial al exproprierii nu își găsește aplicarea.
Spre deosebire de procedura comună reglementată de Legea nr. 33/1994, în care instanța este chemată să se pronunțe atât asupra exproprierii, cât și asupra despăgubirii, în procedura specială prevăzută de Legea nr. 255/2010 decizia privind stabilirea întinderii imobilului expropriat este de competența exclusivă a expropriatorului, instanța de judecată având posibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii de expropriere numai sub aspectul despăgubirii, așa cum rezultă din cuprinsul art. 22 alin. 1 și 3 din acest act normativ.
Separat de aceasta, nici pe fond nu a fost întemeiată pretenția reclamantei privind exproprierea unei suprafețe mai mari dat fiind faptul că numai suprafața de 506mp teren identică cu p.f_ se află pe coridorul de expropriere, iar suprafața rămase neexpropriată poate fi utilizată în continuare ca terenuri agricole conform categoriei de folosință existente la data exproprierii, această suprafață nefiind afectată de lucrările de investiții executate de expropriator.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acesta a fost stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de Legea nr. 255/2010 și de Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1, art. 11 alin. 7 și 8 din lege sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici potrivit art. 77 ind. 1 alin. 5 din codul fiscal.
Totodată, potrivit art. 8 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin. (7) din lege, este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 ind. 1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, prin raportul de evaluare întocmit de evaluator C. C., valoarea terenului expropriat a fost stabilită la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită în anul 2011 de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza .> Nu este întemeiată pretenția reclamantei privind plata unei despăgubiri în sumă de 35 euro/mp dat fiind faptul că, potrivit raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă, terenul în cauză este situat în extravilanul . numit “Dealul Crucii”, are destinația de teren arabil, nu beneficiază decât de rețea de energie electrică,celelalte utilități ( respectiv apă, termoficare, gaze, canalizare, telefonie, televiziune) fiind inexistente, iar distanța față de unitățile comerciale din zonă este de peste 500 m, în timp ce distanța față de cartierele rezidențiale este de aprox. 2 km. Față de elementele de individualizare sus menționate și față de faptul că la data exproprierii piața imobiliară din zonă suferise un declin accentuat, ofertele de cumpărare fiind reduse iar prețurile de vânzare fiind mult mai mici decât cele practicate în anii 2008-2009, apreciază că despăgubirea solicitată de reclamantă este nejustificată.
De asemenea, nu este întemeiată nici susținerea reclamantei în sensul că valoarea terenului rămas în patrimoniul său după expropriere ar suferi o diminuare ca urmare a fărâmițării parcelei inițiale.
Sub acest aspect, precizează că numai suprafața individualizată în hotărârea contestată se află pe coridorul de expropriere, iar suprafețele de 29 m.p. teren respectiv 1415 mp rămase în patrimoniul reclamantei pot fi utilizate în continuare conform categoriei de folosință existente la data exproprierii, aceste suprafețe nefiind afectate sub aspectul potențialului de exploatare de lucrările de investiții executate de expropriator .
Totodată parcelele neexpropriate au acces la drumurile de exploatare limitrofe și la viitoarea șosea de centură, nefiind afectate nici de restricțiile aplicabile zonelor de siguranță și protecție ale investiției, iar valoarea acestora nu s-a diminuat, ci dimpotrivă, a sporit ca urmare a construirii șoselei de centură în imediata lor vecinătate.
Față de apărările sus menționate, consideră intimatul că nu este justificată nici pretenția reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.
Ceilalți intimați deși legal citați nu și-au delegat un reprezentant în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 281/17 octombrie 2012 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor Șcheia s-a dispus plata sumei de 625 lei în favoarea reclamantei cu titlu de despăgubire pentru exproprierea imobilului situat în ., identic cu p. nr._ rezultată din dezmembrarea parcelei nr. 2051 din CF._ a Comunei Cadastrale Șcheia, compus din teren liber de construcții, în suprafață de 506 mp.
Potrivit art. 22 al. 1 din Legea nr. 255/2010 cu modificările și completările ulterioare, expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate, iar conform art. 22 al. 3 din lege acțiunea se soluționează potrivit disp. art. 21- art. 27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Art. 26 al. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 (lege-cadru generală în materie de expropriere) la care legea specială (nr. 255/2010) face trimitere, deci aplicabil speței, stabilește criteriile pentru determinarea cuantumului despăgubirii, stipulând că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane interpuse și că la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța de judecată trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Art. 27 din Legea nr. 33/1994, la care de asemenea se face trimitere în vederea soluționării cauzei, stabilește că pentru fixarea despăgubirii instanța compară rezultatul expertizei cu oferte și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea acordată neputând fi mai mică decât cea oferită de către expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de către expropriat.
În speță, așa cum s-a arătat, expropriatorul a oferit pentru terenul expropriat în suprafață de 506 mp suma de 625 lei, în timp ce prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către comisia de experți compusă din expert Radianov V., C. D. și A. M., așa cum a fost menținut printr-un supliment la raport, s-a propus într-o variantă suma de 6406 eur prin raportare la valoarea de piață după Standardele Internaționale de Evaluare, iar într-o altă variantă suma de 253 eur prin raportare la expertiza actualizată a Camerei Notarilor Publici Suceava (f. 157, 158).
Expropriatorul a solicitat instanței înlăturarea raportului de expertiză și menținerea ofertei de despăgubire inițială, invocând că experții nu s-au raportat la tranzacții concrete cu imobile similare, luând ca element de referință în stabilirea valorii de circulație doar ofertele de vânzare și, în plus, nu au ținut seama de caracteristicile terenului expropriat și de elementele care îl diferențiază de comparabila de referință, omițând aplicarea tuturor corecțiilor necesare sau individualizând greșit unii coeficienți de corecție.
Într-adevăr, pentru determinarea prețului de piață experții nu au avut în vedere tranzacții concrete, raportându-se la oferte de tranzacționare, pentru terenuri similare sau comparabile, însă în răspunsul la obiecțiuni pe acest aspect și-au argumentat „alegerea”, arătând că sursele de informare aflate la dispoziția experților, posibile și credibile – bănci, agenții imobiliare, primărie, intermedia, presa de specialitate, localnici -, nu au oferit informații despre tranzacțiile încheiate, ceea ce confirmă caracterizarea de piață imobiliară inactivă față de perioada anterioară 2008-2010, că puținele tranzacții efective nu sunt credibile, date fiind diferențele nejustificat de mari de prețuri de vânzare, astfel că folosirea ofertelor este singura rațională(filele 196-244).
Au mai arătat experții că, potrivit acelorași Standarde Internaționale, atunci când nu există tranzacții efective suficiente cu terenuri libere comparabile sau când datele obținute din tranzacțiile efectuate nu sunt credibile și/sau nu pot fi verificate prin evaluare, se pot folosi și prețurile cerute prin ofertele de vânzare sau prețurile oferite prin cererile de cumpărare de terenuri comparabile.
Nu se poate reține că experții ar fi „ignorat” tranzacțiile concrete, cum susține expropriatorul, ci nu le-au identificat ca și surse credibile de informare, astfel că instanța trebuie să țină cont de concluziile acestora, cu atât mai mult cu cât sunt unanime, au o bază legală (S.I.E. 2011), iar expropriatorul, deși le-a pus sub semnul îndoielii, nu a oferit cel puțin un exemplu de tranzacție concretă similară ori comparabilă.
Cât privește comparația efectivă cu terenul din ofertă, expropriatorul s-a arătat nemulțumit de coeficienții de corecție aplicați/omiși, față de deosebirile existente între terenul expropriat și comparabila aleasă, însă prin suplimentul la expertiză s-a arătat argumentat că au fost aplicate corect corecțiile.
Instanța își însușește așadar raportul de expertiză prin care s-a stabilit o valoare de piață de 6406 eur, valoare rezonabilă dacă avem în vedere caracteristicile concrete ale terenurilor faptul că se află la o distanță mică de Primăria mun. Suceava (4 Km), într-o zonă pretabilă pentru destinații diverse, inclusiv rezidențiale.
În ceea ce privește data evaluării, în mod corect a fost avută în vedere data întocmirii raportului de expertiză față de prevederile exprese în acest sens ale art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994.
Expropriatorul a solicitat a fi menținută despăgubirea inițială, cerere cu care instanța nu poate fi de acord.
Astfel, suma propusă cu titlu de despăgubiri a fost stabilită prin raportul de evaluate teren întocmit de către p.f.a. C. C., în procedura prealabilă exproprierii efective conform art. 11 al. 7, 8 din Legea nr. 255/2010 și art. 8 din Normele de aplicare a legii, evaluatorul raportându-se la expertizele întocmite și actualizate ale Camerei Notarilor Publici.
Aceste expertize notariale sunt însă doar orientative.
Instanța va respinge ca nefondată cererea reclamantei vizând exproprierea unei suprafețe suplimentare, având în vedere că art. 22 al. 1 și 3 din Legea nr. 255/2010, ce constituie cadrul legal al prezentului demers judiciar, limitează obiectul contestației împotriva hotărârii expropriatorului, precum și competența instanței de judecată doar la verificarea cuantumului despăgubirilor, precizând expres că disp. art. 21-27 din Lega nr. 33/1994 sunt aplicabile numai în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Prin urmare, în acest cadru procesual fixat prin legea specială, nr. 255/2010, instanța nu are posibilitatea de a aprecia asupra caracterului total sau parțial al exproprierii, art. 24 al. 4 din Legea nr. 33/1994 care reglementează o astfel de posibilitate fiind exclus expres, astfel că în aplicarea principiului priorității legii speciale, solicitarea reclamantei apare ca nefondată.
Cât privește cererea de despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat din imposibilitatea de folosire a terenului rămas neexpropriat în limita a 29 mp, va fi admisă.
În acest sens reclamanta a pretins valoarea de piață a acestui teren rămas în urma exproprierii.
Într-adevăr, această situație a terenului, de teren imposibil de exploatat, este confirmată de către comisia de experți, menționându-se în raport că analiza caracteristicilor terenului rămas neexpropriat arată că exploatarea corespunzătoare nu mai este posibilă din cauza suprafeței rămase extrem de mici, cu o scădere totală de valoare a terenul rămas în urma exproprierii(fila 155).
Fără îndoială că reclamanta a suferit în acest context un prejudiciu în accepțiunea art. 26 din Legea nr. 33/1994, ce se impune a fi reparat.
Practic, putem vorbi de o „indisponibilizare” a unei porțiuni tot din terenul reclamantei, astfel că se impune a i se acorda valoarea de piață, stabilită de comisia de experți la suma de 367 eur.
Pentru considerentele de fapt și de drept învederate, instanța va admite în parte contestația, va desființa în parte hotărârea nr. 281/17 octombrie 2012 emisă de terț pârâtă, va obliga prim-pârâtul la plata către reclamantă a sumei totale de 6773 eur în echivalent lei la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile și va respinge ca inadmisibil capătul de cerere vizând exproprierea unei suprafețe de teren suplimentare.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă prim-pârâtul va achita către reclamantă suma totală de 2900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți (2400-filele 95, 97, 181, 183), imputarea contravalorii expertizei în integralitate prim-pârâtului impunându-se prin faptul că a servit în întregime la darea soluției, respectiv onorariu avocațial în cuantum de 500 lei, de asemenea imputat în integralitate prim-pârâtului având în vedere cuantumul mic în raport de munca efectiv depusă de avocat (propunerea probatoriului, prezența la termenele de judecată, formularea de concluzii pe fondul cauzei).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de contestatoarea Chașovschi E., domiciliată în . Șcheia, județul Suceava în contradictoriu cu intimații S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași,cu sediul în ..19,județul Iași, . și . - Comisia de verificare a drepturilor de proprietate și acordare a despăgubirilor Șcheia, în parte.
Respinge ca inadmisibil capătul de cerere vizând exproprierea unei suprafețe de teren suplimentare.
Desființează în parte hotărârea nr. 281/17 octombrie 2012 emisă de terț-pârâtă.
Obligă prim-pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6773 eur în echivalent lei la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile.
Obligă prim-pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Suceava.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 octombrie 2014.
Președinte, Grefier,
V. O. D. S. A.-M.
Red.VOD
Tehnored.SAM /6ex/31.10.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 77/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1529/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
