Fond funciar. Decizia nr. 1454/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1454/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 8816/314/2012
DOSAR NR._ FOND FUNCIAR
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1454
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14 OCTOMBRIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE D. D.
JUDECĂTOR C. M.
JUDECĂTOR M. T.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul H. M. împotriva sentinței civile nr. 1774/22.04.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind: pârâții L. N., C. L. DE FOND FUNCIAR MOARA - prin reprez.legal, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR SUCEAVA - prin reprez.legal și reclamantul I. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: reclamantul recurent, acesta fiind asistat de av. C. C. și pârâtul intimat L. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că, intimata C. locală de fond funciar Moara a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare, din care un exemplar este înmânat reclamantului recurent, prin apărător, întâmpinare, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Apărătorul reclamantului recurent arată că a emis o adresă către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava prin care a solicitat relații cu privire la terenul în cauză, sens în care depune la dosar copia adresei și solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea primirii și depunerii la dosar a răspunsului.
Instanța, respingând cererea de amânare a cauzei formulată de către apărătorul recurentului, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamantului recurent, av. C. C., considerând sentința civilă atacată ca fiind nelegală și netemeinică, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat L. N. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
După deliberare,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 31.10.2012, sub nr._ /2013, reclamanții H. M. și I. V. au chemat în judecată pe pârâții L. N., C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Moara și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1572 din 20.06.2000 emis pe numele pârâtului L. N. sub aspectul reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1.300 mp teren intravilan situat la locul numit „F.”, . vecini la N – I. V., E – H. E., S – S. Ș., V – șosea Liteni-Humor.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 20.06.2000 a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1572 pe numele pârâtului L. N. care cuprindea și suprafața de teren de 1.300 mp, deși anterior, la data de 13.02.1995 fusese emis titlul de proprietate nr. 720 pe numele defunctei lor mame, H. D., tot la locul numit „F.”, însă pentru o suprafață de 6.500 mp.
Reclamanții au mai precizat că terenul în suprafață de 6.500 mp se suprapune cu cel de 1.300 mp, ambele fiind situate la locul „F.”, teren care este înscris în registrul agricol de defuncta lor mamă, H. D..
În drept au fost invocate prevederile art. III al. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, coroborat cu Legea nr. 18/1991.
În dovedire reclamanții au depus la dosarul de fond înscrisuri (filele 5, 6, 36, 37 ) și au solicitat, iar instanța a încuviințat, administrarea probei cu expertiză topografică, fiind întocmit în cauză un raport de către expert B. G. (filele 64-78) și un supliment (filele 120-122 și a probei testimoniale fiind audiat în cauză martorii C. G. (fila 93) și Marmeliuc V. (fila 101).
La termenul de judecată din data de 02.04.2013, reclamantul I. V. a declarat că renunță la judecarea cauzei (fila 35 ds.fd.).
Pârâtul L. N. nu a formulat întâmpinare, dar prin precizările depuse la dosar la data de 05.02.2014 (fila 105) a arătat că titlul de proprietate nr. 720/1995 emis pe numele lui H. D. pentru suprafața de 0,65 ha teren a fost întocmit la solicitarea reclamantului I. V., fiul lui H. D. și I. C., fără a nominaliza și pe moștenitorii L. A., S. E. și H. M., doar pe baza declarației acestuia care, cu rea credință, a indicat amplasamentul terenului în mod eronat, rezultând o suprapunere de 1.300 mp peste terenul său înscris în titlul de proprietate nr. 1572/2000.
De asemenea, pârâtul a precizat că terenul a aparținut numitului I. C., iar H. D., fosta sa soție, nu are calitatea de moștenitor după acesta, deoarece Legea nr. 319/1944 prin care i s-a recunoscut soțului supraviețuitor dreptul la moștenire, nu era în vigoare la data de 15.09.1941, data la care a decedat I. C..
În dovedire pârâtul a depus la dosar înscrisuri (filele 91, 106-109).
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare (filele 12, 13) prin care a arătat că potrivit dispozițiilor art. 5 lit. „c” și „i” din Regulamentul de aplicare a Legilor fondului funciar aprobat prin H.G.R. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, competența stabilirii mărimii și amplasamentului suprafeței de teren precum și punerea în posesie a persoanelor îndreptățite, completarea fișelor de punere în posesie aparține în exclusivitate comisiilor locale de fond funciar.
În drept, pârâta a invocat art. 5, art. 36 din H.G.R. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, modificată și completată cu H.G.R. nr. 1120/2005.
Pârâta C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Moara a formulat întâmpinare (filele 20, 21 ds.fd.) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamanți ca nefondată.
În motivare pârâta a arătat că pârâtul L. N. și soția sa, L. A., apar înscriși în registrul agricol din anii 1959-1963 cu suprafața de 1 ha teren agricol, teren înscris pe numele pârâtului și în anexa 2B, iar în titlul de proprietate nr. 1572/2000, acesta are înscrisă doar suprafața de 0,83 ha teren arabil, având o lipsă de 0,17 ha teren.
De asemenea, pârâta a mai precizat că autoarea reclamanților, H. D., apare înscrisă în registrul agricol din anii 1959-1965 cu suprafața de 1 ha teren până în anul 1960, iar din anul 1961 apare înscrisă cu suprafața de 0,65 ha teren înscris și în anexa 2A și în titlul de proprietate nr. 720/1995.
În dovedire pârâta a depus la dosar înscrisuri (filele 22-28 ds.fd.).
Prin sentința civilă nr. 1774/22.04.2014, Judecătoria Suceava a luat act de renunțarea reclamantului I. V. la judecata cauzei; a respins acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar” formulată de reclamantul H. M., în contradictoriu cu pârâții L. N., C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Moara și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ședința din data de 02.04.2013, reclamantul I. V. a declarat că renunță la judecarea cauzei (fila 35 dosar fond), astfel încât, față de manifestarea de voință a reclamantului I. V. și dispozițiile art. 246 C.p.c., instanța va lua act de renunțarea acestui reclamant la judecata prezentei cauze.
Prin Titlul de proprietate nr. 1572 din 20.06.2000 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava (fila 5 ds.fd.) i-a fost reconstituit pârâtului L. N. dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 8300 mp, situat în satul F., ., din care suprafața de 1300 mp teren intravilan categoria curți construcții.
Prin Titlul de proprietate nr. 720 din 13.02.1995 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava i-a fost reconstituit autoarei reclamantului, H. D., dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 6500 mp, situat în extravilanul satului Moara, ..
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de domnul expert B. G. D. (filele 64-70 ds.fd.), au fost identificate terenurile părților, menționate anterior, arătându-se că terenul indicat ca aparținând autoarei H. D. are suprafața totală înscrisă în T.P. nr. 720/1995, dar nu are configurația din registrele agricole, respectiv 0,59 ha teren agricol și 0,06 ha curți clădiri, construcțiile vechi, ce au fost deținute de H. D. și menționate în registru aflându-se pe suprafața de teren de 1300 mp ( în fapt 1313 mp teren), înscrisă în T.P. 1572/2000, deținută de pârâtul L. N..
Suprafața totală a terenurilor părților de la locul în litigiu, astfel cum este menționată în T.P. nr. 720/1995 și T.P. nr. 1572/2000 este de 7800 mp (6500 mp + 1300 mp), suprafața măsurată de expert fiind de 7813 mp (indicată în Anexa nr.3 în hașură verde). Așadar, suprafața totală măsurată corespunde cu suprafața din actele de proprietate ale părților, dar, în mod eronat, bazându-se exclusiv pe mențiunile din registrul agricol, fără a le corobora cu alte elemente, expertul a considerat că există o suprapunere scriptică și faptică în configurația celor două parcele.
Mențiunile din registrul agricol și cererile de înscriere în cooperativă fac dovada suprafeței de teren aduse în cooperativa agricolă de producție, dar nu au forță probantă superioară actelor de proprietate. Or, astfel cum rezultă din extrasul din Tabloul de impunere a proprietăților agricole, emis de Serviciul Județean Suceava al Arhivelor Naționale(fila 107), proprietar al unui teren în suprafață totală de 1,23 ha în cătunul B. (actualmente . C. al lui V., primul soț al autoarei reclamantului, H. D., decedat în anul 1941 (potrivit înscrisurilor de la filele 108-109 dosar). În Registrul Agricol, pentru perioada 1959-1961, numita H. D. figura cu o suprafață de 1 ha, iar din anul 1961 cu 0,65 ha, diferența de 0,35 ha înregistrându-se la numitul I. V., fiul acesteia, precum și cu o casă construită în anul 1930. D. fiind că numita H. D. s-a căsătorit cu I. C. în 1935, neexistând nici un fel de dovadă că terenul și casa ar fi fost dobândite de H. D., anterior căsătoriei cu I. C. sau ulterior morții acestuia (în 1941) raportat la înscrisurile de la dosar, reiese că imobilele menționate au aparținut lui I. C.. Cum în mod corect a remarcat pârâtul, la decesul numitului I. C., în 1941, nu era în vigoare Legea nr. 319/1944, care consacră dreptul de moștenire al soției supraviețuitoare, astfel încât, moștenitori ai defunctului sunt descendenții acestuia, printre care și fiica L. A. (născută în 1937, în timpul căsătoriei lui I. C. cu H. D.), soția pârâtului. Astfel, H. D. nu avea un drept de proprietate asupra terenului menționat în registrul agricol, fiind o simplă detentoare a acestuia, fiind explicabilă, în acest context, trecerea, în anul 1961 a unei suprafețe de 0,35 ha pe numele lui I. V. (fiu al defunctului I. C.), după cum reiese din notarea din registrul agricol (fila 106 verso).
În acest context, susținerile expertului că, în urma comparării înregistrărilor făcute pentru H. D. și cele pentru L. A. (soția pârâtului) în registrul agricol (filele 26, respectiv fila 23 ds.fd.), se poate constata similitudinea lor, întrucât, cu mici diferențe în ce privește destinația terenului cele două roluri se suprapun, nu duc la concluzia la care a ajuns acesta, respectiv că pârâtul nu ar fi fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1300 mp cu destinația curți-construcții, ci, dimpotrivă, L. A., fiica lui I. C., avea dreptul să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru respectivul teren, neavând relevanță că titlul de proprietate a fost emis pe numele soțului său, pârâtul L. N.. De asemenea, faptul că în registrul agricol pârâtul și soția acestuia erau menționați cu suprafața de 0,05 ha curți construcții, nu cu 0,13 ha, reprezintă o falsă problemă, întrucât, este cunoscut faptul că, în timp, se poate schimba categoria de folosință a unui teren prin destinația dată acestuia.
Chiar dacă am lua în considerare susținerile reclamantului în sensul că terenul în litigiu nu ar fi aparținut lui I. C., având în vedere că numitei H. D. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 0,65 ha teren cu care figura în registrul agricol, suprafața măsurată corespunzând celei de pe titlul de proprietate, nu se justifică anularea titlului de proprietate al pârâtului, în condițiile în care nu s-a solicitat modificarea titlului de proprietate al autoarei reclamantului – T.P. nr. 720/1995, astfel încât amplasamentul terenului să corespundă în totalitate cu vechiul amplasament pe care s-ar fi aflat terenul lui H. D.. Chiar expertul a arătat în raportul de expertiză depus la dosar că nu a putut stabili cu certitudine acest amplasament, făcând doar supoziții raportat la mențiunile din Registrul Agricol privind terenul curți construcții și clădirile din gospodăria lui H. D., identificarea acestui amplasament neputându-se realiza cu sprijinul martorilor, astfel cum se poate constata după audierea celor 2 martori propuși de reclamant.
După cum rezultă din înscrisul de la fila 23 dosar fond, pârâtul L. N., împreună cu soția sa L. A., figurau în Registrul agricol pentru anii 1959-1961 cu suprafața de 1 ha teren în localitatea F. și, prin T.P. nr. 1572 din 20.06.2000, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,83 ha în satul F., .> Având în vedere aceste aspecte, raportat la probatoriul administrat și considerentele expuse anterior, dat fiind că, în cauză nu s-a dovedit că pârâtul L. N. nu ar fi fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1300 mp teren curți construcții înscris în T.P. nr. 1572/2000, nefiind, astfel, incidente în cauză, dispozițiile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate al pârâtului.
Împotriva sentinței mai sus-menționate, a declarat recurs reclamantul H. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat următoarele:
Din extrasul din tabloul de impunere a proprietăților agricole emis de Serviciul Județean Suceava al Arhivelor Naționale, rezultă că I. C. (primul soț al autoarei sale H. D.) era proprietar al suprafeței de 1.23 ha teren situat în cătunul B., actualmente . în litigiu se află în localitatea F.; că terenul în litigiu a aparținut mamei sale și surorii S. V., mama sa fiind cea care a edificat și o construcție identificată de expert ca aflându-se pe terenul deținut de pârât în prezent, astfel că nu se poate reține că acesta era îndreptățit la reconstituire.
A mai arătat recurentul că expertul a subliniat suprapunerea scriptică și faptică de terenuri, însă, potrivit registrelor agricole din anii 1060-1961, terenul este proprietatea mamei sale, pârâtul nedemonstrând că ar avea evidențiată suprafața de 0,13 ha în registrul agricol, situația reală fiind aceea că terenul are un alt amplasament.
Legal citată, pârâta intimată C. locală de fond funciar Moara a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
Deși legal citați, pârâții intimați L. N., C. Județeană de fond funciar Suceava și reclamantul intimat I. V., nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția față de recursul formulat de reclamantul H. M..
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată recursul nefondat.
Astfel, conform evidențelor agricole (f.26) H. D. figura în anul 1959 cu 1 ha teren, din care la F. cu următoarele suprafețe: 0,53 ha arabil, 0,13 ha pășune, 0,03 ha livadă și 0,06 ha curți construcții, iar în anul 1962, doar cu suprafața de 0,65 cu mențiunea că 0,35 ha au trecut la I. V., fără a fi indicate în concret parcelele, iar titlul de proprietate nr. 720/1995 a fost emis pentru autoarea reclamantului pentru suprafața de 0,65 ha în extravilan.
Pe de altă parte, L. A., fiica lui H. D. și soția pârâtului, a figurat în evidențele agricole anterioare cooperativizării cu suprafața de 1 ha teren, din care la F. cu următoarele suprafețe: 0,20 ha arabil, 0,03 ha pășune, 0,33 ha arabil, 0,15 ha pășune și 0,05 curți, neputând fi reținute susținerile că nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în localitatea F..
Așa fiind, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. III al. 1 lit. a din Legea nr.169/1997.
De menționat totodată că, având în vedere legătura de rudenie dintre părți și susținerile diferite privind proveniența terenului, părțile au la îndemână calea unei acțiuni separate în cadrul căreia să se verifice această proveniență, regimul juridic al fiecărei suprafețe de teren, precum și transferurile de proprietate care au operat anterior cooperativizării.
În consecință, constatând legală hotărârea primei instanțe, tribunalul, în baza art. 312 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H. M., domiciliat în . Șcheia, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1774/22.04.2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind: pârâții L. N., domiciliat în ., județul Suceava, C. L. DE FOND FUNCIAR MOARA - prin reprez. legal, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR SUCEAVA - prin reprez. legal, cu sediul în Suceava, ., nr. 36, județul Suceava și reclamantul I. V. - ., județul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2014.
Președinte, D. D. | Judecător, C. M. | Judecător, M. T. |
Grefier, C. D. I. |
RED. M.C.
JUD. C.A.
TEHNORED. I.C.D.
2 EX. – 19.12.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 903/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 65/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
