Contestaţie la executare. Decizia nr. 698/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 1437/206/2013
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 698
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 5 SEPTEMBRIE 2014
PREȘEDINTE V. O. D.
JUDECĂTOR A. I. M.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către contestatoarea . Cîmpulung Moldovenesc, împotriva sentinței civile nr. 1017 din data de 18 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimată fiind M. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat V. P., pentru contestatoarea apelantă și avocat P. V., pentru intimată lipsă fiind aceasta.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către contestatoarea apelantă adresa nr. 389 din data de 10 decembrie 2012.
Apărătorul contestatoarei apelante depune la dosar o . înscrisuri, respectiv somația din data de 11 iulie 2014, încheierea nr. 4 din data de 11 iulie 2014 emise de B. C. MG Sarmis, raport extrajudiciar centralizator, duplicatele fiind înmânate intimatei, prin apărător.
Avocat P. V., pentru intimată, arată că este de acord cu înscrisurile depuse la dosar de către contestatoarea apelantă, prin apărător.
Instanța, față de împrejurarea că proba solicitată nu pricinuiește amânarea cauzei, văzând și acordul părții adverse, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către apărătorul contestatoarei apelante.
Apărătorul contestatoarei apelante precizează că la termenul anterior a solicitat ca partea adversă să depună la dosar înscrisurile, documentele prin care își justifică afirmațiile făcute prin întâmpinare, respectiv faptul că intimatei i s-a interzis de către conducere ..
Apărătorul intimatei precizează că nu mai are alte înscrisuri de depus la dosar, iar discuțiile au fost purtate „între 4 ochi”.
Apărătorul contestatoarei apelante precizează că aceasta și-a îndeplinit obligațiile, însă intimata nu și le-a îndeplinit pe ale sale, respectiv nu a depus la dosar înscrisurile, documentele prin care își justifică afirmațiile făcute prin întâmpinare.
Instanța îi aduce la cunoștință apărătorului contestatoarei apelante că va aprecia asupra tuturor susținerilor formulate în cauză.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de probe de formulat.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Apărătorul contestatoarei apelante învederează faptul că instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul activ, respectiv nu a pus în discuție proba cu interogatoriul intimatei, nu a dat curs administrării probei cu înscrisuri, cu efectuarea în cauză a unei expertize contabile, aceasta în mod greșit a respins cererea de amânare a cauzei, cerere ce a fost temeinic motivată, apărătorul contestatoarei apelante suferind un accident rutier, împrejurare ce a făcut imposibilă prezența acestuia în instanță. De asemenea, instanța de fond nu a amânat pronunțarea cauzei pentru a se depune la dosar concluzii scrise, conform prevederilor art. 222 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă.
Arată că raportul de expertiză extrajudiciară nu a fost întocmit corect, expertul a făcut grave erori de adunare, scădere și de aplicare a procentelor, în cauză se justifica și se impunea efectuarea unei expertize contabile, cu atât mai mult cu cât raportul de expertiză extrajudiciară a fost contestat.
Precizează că instanța de fond a pronunțat o hotărâre părtinitoare, nu a respectat principiul contradictorialității și în mod greșit nu a admis probele solicitate de către contestatoarea apelantă, motiv pentru care solicită în principal admiterea apelului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării tuturor probelor, iar în subsidiar modificarea sentinței civile atacate în sensul obligării contestatoarei apelante la plata drepturilor ce i se cuvin intimatei pentru perioada cuprinsă între data emiterii deciziei de concediere și până la data de 6 noiembrie 2012, cu cheltuieli de judecată.
Solicită amânarea pronunțări pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului, cu precizarea că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, aceasta a pus în discuție probele solicitate și le-a respins motivat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
1.Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc la data de 11 iunie 2013 sub nr._ contestatoarea, S.C. S. A. S.A. a formulat contestație la executare împotriva executării silite și a tuturor actelor de executare întocmite de B.E.J. C. Sarmis în dosarul de executare nr.739/E/2013 format la cererea creditoarei M. L., împotriva titlurilor executorii menționate și anexate la actele de executare, precum și suspendarea executării.
În motivare a arătat că în dosarul nr._ soluționat de Tribunalul Suceava intimata și-a manifestat nemulțumirea față de decizia angajatorului de concediere emisă în data de 11.06.2012, ca urmare a unor neînțelegeri cu conducerea societății cu privire la programul de lucru.
Tribunalul Suceava prin sentința nr. 2352, definitivă și executorie, a anulat decizia 236/10.07.2012 și a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior cu consecințele ce decurg. Cu toate acestea, contestatoarea creditoare M. L. nu s-a prezentat la sediul societății în vederea reluării activității, dând dovadă de o pasivitate totală.
Contestatoarea S.C.S. A. SA a solicitat a se avea în vedere cele prezentate, a se lua act de pasivitatea de care a dat dovadă creditoarea M. L., de disponibilitatea societății de a-i achita acesteia drepturile cuvenite de la data de 11.07.2012 și pana la 06.11.2012 considerând că de la această dată nu li se mai incumbă nici o obligație legală.
A mai arătat reprezentanta societății contestatoare că și suma solicitată nu a fost calculată de către un expert contabil, nu s-a precizat perioada de calcul și nici ce reprezintă.
A mai arătat că declanșarea operațiunilor pentru executarea silită a dus la blocarea conturilor firme, în prezent societatea fiind în imposibilitate de a achita diferite plăți. Pentru acest motiv a solicitat suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
În drept cererea a fost a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. Cod proc. civilă.
La termenul din data de 19.09.2013, intimata a depus la dosar o cerere (fila 41), prin care a invocat excepția litispendenței. Totodată, a solicitat conexarea dosarului de față cu dosarul nr._, menționând că și cererea de suspendare provizorie a fost înregistrată pe rolul instanței de două ori formându-se două dosare diferite, apreciind că în acest mod contestatoarea a dorit tergiversarea cauzei.
La aceeași dată, intimata a depus la dosar întâmpinare (fila 45), prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În motivare a arătat că, concedierea sa s-a produs pe fondul unei răzbunări personale a administratorului societății, că situația creată a dus implicit la demisia soțului său și a unui cumnat, că în aceste condiții nu mai putea continua activitatea în cadrul societății fiind privată de drepturile bănești ce i se cuveneau, iar cheltuielile generate de demersurile judecătorești le-a suportat din bani împrumutați și ca atare a solicitat prin executor judecătoresc plata despăgubirilor cuvenite conform titlurilor executorii.
2. La aceeași dată a fost înregistrat pe rolul judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc și dosarul nr._, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, iar la termenul din data de 10 octombrie 2013, completul investit cu soluționarea acestuia a dispus trimiterea dosarului la prezentul complet .
Față de cele mai sus menționate, având în vedere și disp. art. 138, alin.3 C.proc. civ., care prevăd că excepția litispendenței se invocă înaintea instanței ulterior sesizate, instanța a lăsat nesoluționată excepția litispendenței, invocată de intimată prin întâmpinare, în dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1017 din data de 18 octombrie 2013, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, a respins contestația la executare, formulată de contestatoarea S.C. S. A. S.A Câmpulung Moldovenesc, în contradictoriu cu intimata M. L., ca neîntemeiată și a obligat contestatoarea la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimată. Executorie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele.
Prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2352, pronunțată de Tribunalul Suceava la data de 05 noiembrie 2012 în dosarul nr._ (filele10-11), s-a admis contestația formulată de intimata din prezenta cauză împotriva deciziei de concediere nr. 236/10.07.2012, emisă de contestatoarea din prezenta cauză, dispunându-se reintegrarea intimatei M. L. în funcția deținută anterior emiterii deciziei de concediere. Totodată, s-a dispus obligarea contestatoarei din prezenta cauză la plata către intimată a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii(11.07.2012) și până la data reintegrării efective.
Sentința civilă sus menționată a fost menținută prin decizia nr. 366/5 martie 2013, a Curții de Apel Suceava (filele 12-13).
Pentru executarea obligațiilor dispuse prin sentința civilă sus menționată, intimata din prezenta cauză a formulat cerere de executare silită (fila 54), înregistrată la B. C. Sarmis sub nr. 739/E/2013.
În baza cererii formulate de intimată, B. C. Sarmis a dispus deschiderea dosarului de executare sus menționat și a solicita instanței încuviințarea executării silite, cererea fiind admisă prin încheierea dată de Judecătoria B. în dosarul nr. 4347/314/213, la data de 21 (fila 66).
După admiterea cererii de încuviințare a executării silite, la data de 28.05.2013 executorul judecătoresc a emis somația prev. de art. 667 C. proc. civ., (fila 67) și a emis încheierea prev. de disp. art. 669, alin.4 C. proc. civ.).
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis adrese de înființare a popririi (filele 69-82 dosar).
Prin cererea formulată, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare, precum și a titlurilor executoriii, iar în considerentele de fapt ale cererii aceasta a arătat, în esență, că intimata este cea care nu s-a conformat sentinței ce constituie titlu executoriu, respectiv nu s-a prezentat în vederea începerii activității. Totodată și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu modul de calcul al sumei datorate cu titlu de despăgubiri.
Față de neconcordanța dintre petitul cererii de chemare în judecată și considerentele de fapt expuse, în cauză a fost necesar a se stabili natura juridică a contestației.
În acest sens, potrivit disp. art.711 C. proc. civ., obiectul contestației la executare poate fi reprezentat de: executare silită însăși, încheierile date de executorul judecătoresc sau oricare alt act de executare, privit individual. Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
În speță, solicitarea contestatoarei în sensul anulării tuturor actelor de executare motivat de refuzul intimatei de a se prezenta la serviciu și stabilirea debitului în lipsa unui raport de expertiză care să stabilească perioada pentru care a fost calculată suma, a constituit solicitări specifice unei contestații la executarea silită însăși
Referitor la refuzul intimatei de a se prezenta la serviciu, instanța a reținut că acest motiv nu poate conduce la admiterea contestației întrucât, potrivit sentinței civile nr. 2352/5.11.2012, contestatoarei îi reveneau două obligații, și anume: obligația de a o reintegra pe contestatoare pe funcția deținută anterior; obligația de a-i plăti intimatei o despăgubire, aceasta din urmă nefiind condiționată de prezentarea intimatei la locul de muncă.
În ceea ce privește modul de stabilire al despăgubirilor, instanța a reținut, din raportul de expertiză extrajudiciară aflat la filele 62-64 din dosar, că valoarea totală a drepturilor salariale aferente perioadei 11.07._13, actualizată cu rata inflației, este de 7.060,93 lei, sumă care coincide cu cea menționată în actele de executare.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția dată asupra contestației, precum și faptul că măsura suspendării nu poate dura decât până la soluționarea contestației, instanța a respins și cererea de suspendare a executării silite
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea prin care a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat, iar numai pe baza probelor administrate în cauza să se dispună în principal casarea sentinței pronunțata si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea tuturor probelor solicitate si continuarea judecării cauzei, iar în subsidiar modificarea sentinței in sensul admiterii contestației și obligarea contestatoarei la plata drepturilor ce i se cuvin intimatei pentru perioada cuprinsa între data emiterii deciziei de concediere si până la data de 06.11.2012, data pronunțării de către Tribunalul Suceava a sentinței nr. 2352, sentința definitiva si executorie, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat următoarele:
1. Instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul sau activ in sensul că:
a) în temeiul art. 222 C. proc. civ. instanța de fond a respins cererea de amânare a apărătorului contestatoarei cu toate ca această cerere a fost temeinic motivate prin înscrisurile medicale anexate cererii (a suferit un accident de circulație cu intervenție chirurgicala ceea ce făcea imposibilă deplasarea la instanța) fiind astfel . presus de voința oricărei părți, pentru ca apoi să rămână cu dosarul in pronunțare fără sa amâne pronunțarea conform prevederilor art. 222 alin. 2 in vederea depunerii de concluzii scrise;
b) în temeiul celor susținute prin contestația formulata și a probelor solicitate, instanța de fond nici măcar nu a dat curs administrării probelor solicitate de societate - proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiza contabilă care să stabilească concret care sunt sumele datorate de societate de la data concedierii și până la data pronunțării sentinței de reintegrare - 06.11.2012, ci s-a mărginit a limita probatoriul numai la înscrisurile depuse la dosar fără a mai admite si celelalte categorii de probe care în opinia sa erau de o importanță majoră în pronunțarea unei sentințe corecte.
2. Prin sentința pronunțata in aceste condiții a considerat că instanța de fond a pronunțat o sentința părtinitoare prin faptul ca nu a respectat principiul contradictorialității, întrucât nu a administrat probele solicitate si care după cum a afirmat mai sus erau de o importanță majoră în soluționarea contestației, mai ales interogatoriul care trebuia administrat intimatei.
3. Prin rapiditatea cu care a fost soluționat dosarul în cauza, chiar daca se invoca celeritatea, a considerat ca nu a beneficiat de o judecată dreaptă și un proces echitabil, având in vedere ca nu au fost administrate probele solicitate, acestea nici măcar nu au fost puse in discuție si respinse, fapt care nu a fost menționat în sentința apelata.
Mai mult, chiar nici măcar nu a fost omologat așa-zisul raport de expertiza extrajudiciara (ciorna primită și depusă de ea la dosarul cauzei), instanța fiind de acord cu acea ciornă întocmită nu știe de cine și a cărei valabilitate este probata.
4. Instanța de fond a interpretat eronat cererea de amânare a judecării cauzei din imposibilitate de prezentare a apărătorului.
In speța de față, a învederat instanței faptul ca societatea are angajat un apărător a cărei împuternicire exista la dosarul cauzei, fiind depusa odată cu cererea de chemare in judecata/contestația la executare, ceea ce a rezultat că societatea are apărător, a fost încheiat un contract de asistenta juridică și în baza acelui contract a fost depusă la dosarul cauzei o împuternicire avocațială, dar în opinia instanței de fond imposibilitatea de prezentare a apărătorului a fost sinonim cu lipsa de apărare care presupune lipsa unui angajament/ contract de asistență juridică și lipsa efectivă a împuternicirii avocațiale din dosar, ceea ce este cu totul alta situație.
Lipsa de apărare înseamnă ca nu este angajat apărător în cauză, iar imposibilitatea de prezentare din motive temeinice așa cum prevede art. 222 C. proc. civ. înseamnă că este angajat un apărător dar nu se poate prezenta invocând si probând acele motive temeinice.
5. Instanța de fond a interpretat eronat solicitările sale în sensul ca nu a dorit să se sustragă de la obligațiile stabilite de instanța și reținute în sarcina sa, ci nu a fost de acord cu solicitările intimatei stabilite printr-un calcul care a susținut societatea a fost eronat până la proba contrarie, dar și asupra întinderii obligațiilor reținute având in vedere pasivitatea de care a dat dovada intimata.
In această situație, la data de 06.11.2012, după pronunțarea sentinței nr. 2352, sentință definitivă și executorie, în primul rând intimata daca nu dorea reintegrarea trebuia sa aducă imediat la cunoștința societății această dorința și atunci se demara procedurile de acordare a drepturilor salariale, sentința fiind definitivă și executorie și nu să stea pasivă (pasivitate care trebuie imputata intimatei și nu societății) până la data de 30.04.2013.
În acest caz dreptul de opțiune nu a fost al său, ci al intimatei care nu a făcut altceva decât să dea dovadă de o pasivitate totală care nu trebuie să îi fie ei imputată.
O alta susținere care a fost contrara normelor unui proces just și o judecată echitabilă a fost faptul că instanța de fond s-a mărginit numai a compara și a constata că sumele din ciorna prezentată ce s-a pretins a fi considerat raport de expertiză contabilă cu sumele consemnate in dosarul de executare care corespund din toate punctele de vedere acestea fiind copiate ca școlarii din clasele primare.
In drept, a invocat prevederile art. 466 - 482 si 711 si urm. Cod de procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Sentința civila nr. 2352 din 05.11.2012 a Tribunalului Suceava, contestatoarea a fost obligată la reintegrarea sa pe funcția deținută anterior și la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si până la reintegrarea efectiva.
Sentința la care a făcut referire a fost redactată și comunicată la sfârșitul lunii noiembrie 2012, iar contestatoarea a formulat recurs împotriva acestei hotărâri.
Cum recursul urma sa fie soluționat irevocabil de către Curtea de Apel Suceava, instanța care putea sa modifice soluția instanței de fond, nu a solicitat punerea in executare a sentinței pronunțate de Tribunalul Suceava pentru a nu fi pusă ulterior in situația de a restitui despăgubirile primite.
După ce Curtea de Apel Suceava a respins recursul contestatoarei, prin Decizia nr. 266 din 05.03.2013, a așteptat redactarea acestei decizii deoarece contestatoarea fusese obligată de instanța de recurs și la plata unor cheltuieli de judecata.
Imediat ce a fost redactată decizia Curții de Apel și a intrat în posesia acesteia, a recurs la executarea silita a contestatoarei, în ceea ce privește despăgubirile datorate de aceasta, înțelegând sa înceteze raporturile de muncă imediat după reintegrare și achitarea drepturilor stabilite prin cele două hotărâri judecătorești, fie prin acordul părților (conform art. 55 lit. b din Codul muncii), fie prin demisie.
A procedat în acest fel, la care legea o îndreptățește de altfel, întrucât concedierea s-a produs pe fondul unei răzbunări personale a administratorului . (după cum a rezultat din conținutul celor două hotărâri) și nu mai exista nici o cale de comunicare cu conducerea unității care i-a interzis accesul în incintă.
Intre altele, a arătat că imediat după concedierea ei, soțul său, care lucra în aceeași unitate, a fost forțat să demisioneze, la fel ca și un cumnat al său care a părăsit unitatea ulterior ca urmare a presiunilor făcute de administratorul ..
In aceste condiții, era limpede pentru ea ca nu mai putea continua activitatea în această societate și ca atare s-a hotărât să solicite prin intermediul executorului judecătoresc plata despăgubirilor cuvenite conform titlurilor executorii, fiind de la sine înțeles că pentru plata acestor drepturi, ca și a contribuțiilor sociale aferente, contestatoarea urma să procedeze la reintegrarea formala, urmând apoi să înceteze raporturile de muncă.
A menționat că de la data concedierii abuzive și până în momentul de față a fost privată de drepturile bănești ce i se cuveneau, iar cheltuielile generate de demersurile judecătorești (onorariu avocat, onorariu expert, deplasări repetate la Suceava, etc.) le-a efectuat din bani împrumutați, pe care urmează să-i restituie la data încasării despăgubirilor.
Afirmațiile administratorului Vranau T. conform cărora ar lucra la o societate sunt neadevărate.
A învederat instanței că pasivitatea care i se impută de către contestatoare a aparținut de fapt acesteia, care a determinat tergiversarea judecării cauzei atât pe fond, cât și în recurs.
Atât la judecata în fond, cât și la judecarea recursului, avocatul contestatoarei a solicitat amânări repetate (3 la fond și 2 în recurs) invocând tot felul de motive care au dus la prelungirea nejustificată a soluționării cauzei, necesitând 6 termene de judecată la fond și 5 termene în recurs, acordate cu îngăduință de către ambele instanțe pentru motive imputabile contestatoarei.
Pe de alta parte, contestatoarea avea posibilitatea, după ce a luat cunoștință de soluțiile date de cele două instanțe, să se conformeze voluntar obligațiilor ce-i reveneau și să-i achite sumele datorate fără să mai fie pusă in situația de a face cheltuieli suplimentare legate de executarea silită.
In ce privește raportul de expertiza extrajudiciară din dosarul de executare, a solicitat a se constata că acesta a fost corect întocmit, de către un expert contabil autorizat, și în consecință nu se mai impunea o nouă expertiză pentru calcularea drepturilor salariale, la fel cum nu se impunea administrarea altor probei (interogatoriul intimatei, etc.).
In ce privește criticile aduse sentinței civile atacate, a apreciat că acestea au fost complet nefondate întrucât:
În mod corect instanța de fond a respins cererea de amânare formulată de apărătorul contestatoarei, întrucât acesta mai formulase anterior o astfel de cerere care i-a fost admisa (în dosarul nr._, care a fost conexat la prezentul dosar), iar pe de altă parte acesta avea posibilitatea să-și asigure substituirea la termenul la care a fost soluționată cauza.
2. Instanța de fond a considerat în mod corect că înscrisurile depuse la dosar de părți, precum și dosarul de executare înaintat de Biroul Executorului Judecătoresc au reprezentat suficiente probe pentru a fi soluționata contestația, așa încât solicitările contestatoarei de a fi administrate alte probe (interogatoriu, expertiză) erau neîntemeiate și au fost înlăturate ca atare.
3.Cât privește nerespectarea principiului contradictorialității, a apreciat că afirmațiile contestatoarei au fost nesusținute, întrucât fiecare parte a avut posibilitatea să-si exprime (scris și oral) propriile puncte de vedere asupra contestației.
4. Referitor la așa-zisa rapiditate cu care a fost soluționata contestația, a solicitat a se reține că potrivit normelor procedurale aceasta se soluționează cu celeritate. Cu toate acestea, a învederat instanței că, contestatoarea a înregistrat (cu rea voință) de doua ori aceeași contestație, ceea ce a condus la înregistrarea a două dosare – nr._ și nr._, care au fost conexate la solicitarea sa, fiind acordate câte 3 termene de judecat în fiecare din cele două dosare, ceea ce a condus, inevitabil, la tergiversarea soluționării contestației, fapt care a dezavantajat-o.
5. Deși contestatoarea a criticat raportul de expertiză contabilă în baza căruia executorul judecătoresc a calculat drepturile bănești cuvenite, nu a prezentat un calcul propriu din care să rezulte o diferență, și nu a făcut acest lucru întrucât știa foarte bine că raportul de expertiza a fost corect întocmit, având la baza salariul înscris în carnetul de muncă al intimatei.
Contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat următoarele.
In ceea ce privește susținerea potrivit căreia nu a solicitat reîncadrarea imediat după ce sentința Tribunalului Suceava a fost pronunțata la 05.11.2012, executorie fiind prin lege, a preferat să stea pasivă și nu s-a conformat acesteia, situație care nu-i poate fi imputata societății - culpa aparținând intimatei.
In situația în care recursul societății e ar fi fost admis atunci situația se putea rezolva ulterior conform prevederilor noii Decizii pronunțata de instanța superioara (punerea în executare a sentinței privind reîncadrarea și plata drepturilor salariale nu depindea de soluționarea ulterioara a recursului - nu exista nicio condiționare).
Un alt motiv care a dovedit pasivitatea intimatei, chiar recunoscută de aceasta, a fost acela că după ce și decizia instanței de recurs a fost pronunțata a așteptat redactarea acesteia în loc să solicite un certificat de grefă cu soluția pronunțată pentru a fi pusă în executare sentința primei instanțe (nu era necesară redactarea deciziei pentru a fi pusă în executare sentința, situația putea fi rezolvată numai prin eliberarea unui certificat de grefă cu soluția pronunțată daca nu se putea rezolva pe cale amiabilă).
Un alt motiv care a dovedit pasivitatea a fost acela că a așteptat redactarea deciziei și cel mai surprinzător aspect fiind . - elementul surpriza care a dovedit pe deplin pasivitatea de care a dat dovadă și care a fost chiar recunoscut de intimată.
Un alt motiv a fost acela că până în prezent nu a solicitat nici reîncadrarea și nici încetarea raporturilor de munca așa cum a susținut în întâmpinare, chiar dacă imediat după pronunțarea sentinței primei instanțe - executorie - societatea s-a conformat și a redactat decizia de reîncadrare așa cum a fost obligată prin hotărâre.
Un alt motiv pentru care a învederat că cele consemnate și susținute în întâmpinare nu au fost reale a fost acela că a înțeles să înceteze raporturile de munca imediat după reîncadrare fie prin acordul părților, fie prin demisie, ceea ce nu a fost o realitate întrucât până în prezent nu a solicitat nici reîncadrarea, nici achitarea drepturilor salariale, nici încetarea raporturilor de muncă.
Un alt motiv pentru care a învederat instanței atât pasivitatea intimatei, cât și susținerile neadevărate a fost acela potrivit căruia a procedat la punerea in executare întrucât i s-a interzis accesul în societate și nu mai exista niciun mod de comunicare cu conducerea societății, fapt nereal întrucât până în prezent nu a depus nicio cerere în sensul reîncadrării ori achitării drepturilor salariale nici personal, prin intermediul altor persoane ori prin postă.
Un alt motiv a fost acela că societatea chiar s-a conformat voluntar hotărârii primei instanțe prin faptul ca a redactat imediat decizia de reîncadrare așa cum a dispus prima instanța la data de 06.11.2012, dar intimata nu a binevoit să dea curs acelei hotărâri și a stat în pasivitate nejustificată atâta timp (să facă dovada că imediat după pronunțarea hotărârii executorii a primei instanțe a solicitat in scris reîncadrarea și achitarea drepturilor salariale, iar societatea a refuzat să dea curs cererilor intimatei).
Un alt motiv a fost acela conform căruia orice diferend se încearcă a fi soluționat pe cale amiabilă, iar în cazul în care soluționarea pe cale amiabilă nu este posibilă, acesta se supune soluționării de organele statului - executare silită, ceea ce intimata nu a dat curs - după cum a arătat nu a solicitat soluționarea pe cale amiabilă și a preferat să apeleze la cheltuieli suplimentare punerea în executare silita ceea ce nu –i poate fi imputată ei care s-a conformat voluntar așteptând depunerea cererii intimatei de reîncadrare și achitarea drepturilor salariale.
In cuprinsul întâmpinării s-a susținut faptul că societatea a dat dovadă de rea credință prin faptul că a depus mai multe cereri cu același obiect, fără a analiza situația creată prin solicitarea intimatei către executorul judecătoresc care a întocmit două dosare de executare cu sume diferite și numere de dosar diferite și care nu puteau fi conexate așa cum a cerut intimata, iar instanța a aprobat conexarea acestora.
In ceea ce privește faptul ca apărătorul societății a solicitat termene pentru imposibilitate de prezentare, aceste cereri au fost motivate și justificate prin înscrisurile anexate - prezența la instanțe superioare și in cauze penale, iar conform principiului "penalul ține în loc civilul" cauzele civile trebuiesc amânate în concurs cu cele penale mai cu seama că sunt pe rolul unor instanțe superioare, iar litigiul de față nu a fost îndreptat împotriva apărătorului contestatoarei, ci între societatea pe care o reprezintă acesta și intimată.
In ceea ce privesc criticile aduse sentinței și le susține în continuare întrucât din probatoriul propus să fie administrat instanța prin îndeplinirea rolului său activ în aflarea adevărului trebuia sa pronunțe o soluție care să reflecte realitatea.
Din toate cele prezentate, a considerat că instanța de fond a pronunțat o sentința nelegală și netemeinică.
In privința celor susținute, a solicitat admiterea probei cu înscrisuri prin care ține să facă dovada că intimata nu a solicitat reîncadrarea și nici achitarea drepturilor salariale așa cum a fost obligată prin sentința pronunțată de prima instanță, iar intimata să depună înscrisuri în susținerea celor menționate în întâmpinarea formulată, interogatoriul luat intimatei și expertiza contabilă care să calculeze drepturile salariale pe care să le achite de la data încetării raporturilor de muncă și până la data de 06.11.2012, data pronunțării sentinței executorii.
Prin încheierea de ședință din data de 12 martie 2014, având în vedere natura pur civilă a obiectului litigiului – în cauză fiind în discuție legalitatea actelor de executare silită într-o procedură ce are la bază ca titlu executoriu o hotărâre judecătorească pronunțată de Tribunal în temeiul dispozițiilor art. 80 din Codul muncii având ca obiect despăgubiri reprezentând drepturile bănești ale intimatei, în calitatea acesteia de fost angajat, subsecvent anulării unei decizii de concediere emisă în calitate de angajator de contestatoarea apelantă . – în temeiul dispozițiilor art. 131 alin.1 raportat la art. 136 NCPC, tribunalul a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei de față unui complet specializat în soluționarea litigiilor de drept civil.
Examinând apelul, conform art. 479 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de probe pentru expertiză contabilă și interogatoriu, luând în calcul doar proba cu înscrisuri, la ultimul termen de judecată (f. 116, judecătorie), reținând greșit că nu s-au formulat alte cereri.
În ambele acțiuni (care ulterior au fost conexate), s-a solicitat proba cu expertiza contabilă și interogatoriu de către contestatoare.
Nepronunțându-se asupra acestora, s-a afectat dreptul la apărare al apelantei, respectiv dreptul la un proces echitabil.
Practic, nu s-a soluționat fondul cauzei, întrucât se impunea a se verifica, pe fond, cuantumul sumelor datorate, de la data concedierii până la reintegrare, pentru care era util și necesar efectuarea unei expertize contabile judiciare, de către un expert autorizat, se impunea a se verifica dacă și când a avut loc reintegrarea intimatei, impunându-se inclusiv luarea interogatoriului acesteia, pentru a lămuri împrejurările de fapt legate de reintegrarea invocată de contestatoare.
Neverificându-se fondul cauzei, văzând că apelanta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 480 al. 3 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va anula sentința, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe.
Se impune, în rejudecare, administrarea probei cu expertiză contabilă și interogatoriu, necesitatea administrării acestora fiind obligatorie pentru judecătorii fondului, conform art. 480 al. 3 teza finală din noul Cod de procedură civilă.
În schimb, cererea de amânare a fost corect respinsă, existând posibilitatea de a se asigura substituirea (în cererea de amânare nu se evidențiază imposibilitatea substituirii). De altfel, amânarea este facultativă, conform art. 222 al. 1 din noul Cod de procedură civilă. Nu era obligatorie amânarea pronunțării. Conform art. 222 al. 2 din noul Cod de procedură civilă „când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise”. Nu s-a cerut însă amânarea pronunțării de către parte.
Asupra cheltuielilor de judecată se va pronunța prima instanță, în rejudecare, în funcție de soluția dată fondului cauzei.
Nu se cercetează fondul cauzei de către instanța de apel, pentru a se asigura dublul grad de jurisdicție.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul declarat de către contestatoarea . Cîmpulung Moldovenesc - Cîmpulung Moldovenesc, .. 60, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1017 din data de 18 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimată fiind M. L., domiciliată în Cîmpulung Moldovenesc, .. 2, jud. Suceava.
Anulează sentința civilă nr. 1017/18.10.2013 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond V. L.
Tehnored. S.A.M.
4 ex./11.09.2014
| ← Expropriere. Sentința nr. 247/2014. Tribunalul SUCEAVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 341/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
