Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1122/2014. Tribunalul SUCEAVA

Decizia nr. 1122/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 2218/285/2012

Dosar nr._ -revendicare imobiliară-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR.1122

Ședința publică din data de 3 iunie 2014

Președinte: S. A.

Judecător: C. L.

Judecător: V. E. L.

Grefier: R. M.

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâta C. S., împotriva sentinței civile nr. 2869 din data de 29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți ( dosar nr._ ), și reclamanta R. D. V., împotriva încheierii din ședința camerei de consiliu din 16 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți ( dosar nr._ ), pârâtă-intimată fiind C. Lucreția a lui I..

La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, au răspuns pârâta-recurentă C. S. asistată de avocat Dumitrașchievici D. și reclamanta-recurentă R. D. V. asistată de avocat C. M., lipsă fiind pârâtul-intimat și apărătorul acestuia.

Avocat C. M. a solicitat lăsarea cauzei la a doua strugare, pentru lipsa d-nei avocat Ostaficiuc A., pentru reclamanta recurentă.

Instanța, având în vedere cererea formulată de d-na avocat C. M., lasă cauza la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.

La a doua strigare a cauzei în ordinea listei de ședință, la sfârșitul ședinței de judecată, au răspuns pârâta-recurentă C. S. asistată de avocat Dumitrașchievici D., reclamanta-recurentă R. D. V. asistată de avocat C. M. și avocat Ostaficiuc A., și avocat A. M. pentru pârâta-intimată, lipsă fiind aceasta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat C. M. depune la dosar împuternicire avocațială pentru reclamanta-recurentă R. D. V..

Pârâta-recurentă C. S. a depus la dosar un memoriu.

Avocat Dumitrașchievici D., pentru pârâta recurentă, a depus la dosar sentința civilă nr.445 din 26.01.2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți cu mențiunea rămânerii irevocabile a acesteia.

Întrebați fiind și având pe rând cuvântul, apărătorii părților au arătat că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.

Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.

Avocat Dumitrașchievici D., pentru pârâta recurentă C. S., în baza disp.art.304 pct.9 și 10 Cod procedură civilă, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată. A arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că părțile s-au judecat în mai multe dosare, respectiv dosar nr.3961/1999 în care s-a pronunțat sentința civilă nr.4180/1999, dosar nr.3958/1999 în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1330/2000 și dosar nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr.445/2011. A mai arătat că prin sentința recurată i s-a închis calea de acces de la drumul public, considerând necesar totodată efectuarea în cauză a unei cercetări locale.

Avocat A. M. pentru pârâta-intimată C. Lucreția a I., a arătat că la termenul de judecată din data de 15 octombrie 2013, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Rădăuți, reclamanta a arătat că își restrânge acțiunea, respectiv să fie obligată C. S. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 490 mp, și a renunțat la celelalte capete de cerere privind pârâta C. Lucreția, și, față de aceasta, nu mai are calitate în cauză.

Avocat Ostaficiuc A. pentru reclamanta-recurentă, a arătat în primul rând că disp.art.304 pct.10 Cod procedură civilă a fost abrogat. Cu privire la recursul declarat de pârâta C. S. a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. A arătat că în cauză nu este dată excepția autorității de lucru judecat, că între părți nu a avut loc o acțiune în revendicare, singura problemă care se pune în prezenta cauză este cu privire la ridicarea gardului, dacă este sau nu legală, din punctul lor de vedere gardul fiind construit abuziv pe terenul lor.

Avocat C. M., pentru reclamanta-recurentă, cu privire la recursul declarat de pârâta C. S. a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. A reiterat faptul că în cauză nu este dată excepția autorității de lucru judecat, că reclamanta și-a restrâns acțiunea față de C. Lucreția, înțelegând să se judece numai cu pârâta C. S., numai pentru ridicarea gardului, și a se avea în vedere concluziile din raportul de expertiză. Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii ședinței camerei de consiliu din 16 ianuarie 2014, a solicitat admiterea acestuia și respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale cu privire la cheltuielile de judecată, arătând că pârâta avea posibilitatea să formuleze recurs privind acestea.

Avocat Dumitrașchievici D., cu privire la recursul declarat de reclamanta intimată, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de față, constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 10.04.2013 sub nr._, reclamanta R. D. V. le-a chemat în judecată pe pârâtele C. Lucreția și C. S., solicitând instanței:

- obligarea pârâtei C. Lucreția să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 200 m.p. teren situat în intravilanul ., la locul numit „Remezău”, înscris în titlul de proprietate nr. 1124/22.08.1997, dobândit în baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 2285/1999, în valoare de 200 lei;

- obligarea pârâtei C. Lucreția să-și ridice gardul de pe terenul revendicat, gard din beton edificat abuziv la limita suprafeței ocupate, în valoare de 200 lei;

- obligarea pârâtei C. S. să-și ridice gardul din plasă de sârmă pe stâlpi de țeavă încastrați în beton și poarta din fier forjat, în valoare de 300 lei, amplasat la limita dintre terenul în suprafață de 386 m.p. ,proprietatea reclamantei, și ocupată de pârâtă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a chemat în judecată pârâtele,care prin înțelegere, după ce pârâta C. S. a fost obligată să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 386 m.p. teren grădină, parte din acest teren a fost ocupat de pârâta C. Lucreția, ambele edificându-și garduri așa cum a arătat mai sus.

A mai arătat reclamanta că punerea sa în posesie pentru terenul în suprafață de 396 m.p. pentru care a fost obligată pârâta C. S. din decizia civilă nr. 1911/2002 a Tribunalului Suceava și sentința civilă nr. 76 din 11.10.2010 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1475/1.11.2011 a Tribunalului Suceava, ar fi pur formală întrucât gardurile amplasate de cele două pârâte o împiedică să folosească terenul.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 563, 565, 586, 587 al.2 C.civ.

Pârâta C. Lucreția a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că în anul 2003 a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1727 la BNP A. Sehlanec, suprafața de 20 ari teren situat în intravilanul comunei Vicovu de Jos, și după intabularea în cartea funciară a început edificarea unei locuințe care a fost finalizată în perioada 2008-2009, la data încheierii contractului terenul era îngrădit și intabulat pe numele vânzătoarei, înainte de anul 2003, de când îl deține sub aceeași formă, hotarele nefiind modificate în timp, ea consolidând temelia gardului pe o porțiune din fața casei deoarece inundațiile din anul2008 i-au afectat proprietatea.

Pârâta C. S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, invocând sentințele civile nr. 4180/25.11.1999 pronunțată în dosarul nr. 3961/1999 și nr. 445/16.01.2011 pronunțată în dosarul nr. 6583/2010 ale Judecătoriei Rădăuți, sentință care a fost pusă în executare în dosarul de executare nr. 93/2012, prin care s-a solicitat același lucru.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii întrucât la data punerii în executare a sentinței mai sus arătate nu s-a constatat existența vreunui gard, gardul despărțitor nu se regăsește pe cei doi ari teren revendicați, ci pe o altă amplasare, iar reclamanta trebuie să dovedească cu extras CF care este limita proprietăților și în măsura în care face dovada cu identificare cadastrală, că acesta este amplasat pe terenul proprietatea sa, să solicite ridicarea gardului, mai ales că așa cum rezultă din sentința civilă nr. 4180/25.11.1999 este înscris în CF cu p.v. 435/2, p.f. 57/4 din CF 3100 Vicovu de Jos.

Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă prin încheierea din data de 14.12.2012 cu motivarea arătată ( f 41).

În vederea soluționării cauzei, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse de părți la dosar și expertiza ce a fost efectuată de către expert tehnic judiciar C. D..

Prin sentința civilă nr. 2869 din 29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei R. D. V. privind pe pârâta C. Lucreția, s-a admis acțiunea civilă având ca obiect revendicare și ridicare construcții, formulată de reclamanta R. D., față de pârâta C. S., pârâta C. S. a fost obligată să ridice gardul din sârmă zincată pe stâlpi de fier încastrați în beton, gard amplasat pe terenul în suprafață de 386 m.p. identificat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, pârâta C. S. a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1119 lei cheltuieli de judecată, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei C. Lucreția suma de 300lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

La termenul de judecată din data de 15 octombrie 2013, reclamanta prin avocat a arătat că își restrânge acțiunea, respectiv să fie obligată pârâta C. S. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 490 m.p. teren și renunță la celelalte capete de cerere privind pe pârâta C. Lucreția. Referitor la suprafața de 490 m.p., aceasta este o altă suprafață decât suprafața de teren arătată inițial, respectiv 386 m.p, deținută samavolnic de către pârâta C. S., așa cum s-a arătat și în raportul de expertiză.

Reținând că de fapt reclamanta și-a modificat acțiunea, instanța a respins această cerere de modificare cu motivarea arătată în încheierea din data de 15 octombrie 2013.

Având în vedere că reclamanta a renunțat la judecată cu privire la pârâta C. Lucreția, instanța conf. art. 246 C.p.c. a luat act de renunțarea la judecată.

Cu privire la pârâta C. S., instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 445/26.01.2011 a Judecătoriei Rădăuți( f.9-11), irevocabilă prin decizia civilă nr.1475/1.11.2011 a Tribunalului Suceava, s-a admis în parte acțiunea având ca obiect revendicare formulată de reclamanta R. D. V. în contradictoriu cu pârâta C. S., pârâta fiind obligată să predea reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de 186 m.p. situat în intravilanul ..

Anterior reclamanta a promovat față de pârâtă o acțiune în revendicare privind suprafața de 200 mp ocupată din 2900 m.p. în locul Remezău, cerere admisă prin decizia nr. 1911/09.10.2002, dispoziția care a rămas irevocabilă nefiind atacată întrucât prin decizia nr.937/08.04.2003 a fost menținută soluția privind capătul de cerere privind revendicarea, sentința fiind casată parțial cu privire la capătul de cerere privind radierea intabulării, după cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. 1475/2011 a Tribunalului Suceava (f.9).

În cuprinsul raportului de expertiză ce a fost efectuat în cauză s-a identificat suprafața de 386 m.p. anterior arătată precum și gardul ce a fost construit de către pârâta C. S..

Referitor la acest gard s-a arătat că pârâta l-a edificat între terenul său și al reclamantei, gardul fiind din plasă de sârmă zincată pe stâlpi de fier încastrat în beton, fără fundație de beton.

S-a mai arătat de către expert că gardul este edificat pe terenul în suprafață de 386 m.p. anterior arătată, teren care este proprietatea reclamantei potrivit hotărârilor judecătorești menționate anterior.

Față de cele reținute, instanța a obligat pe pârâta C. S. să ridice acest gard care se află amplasat pe terenul proprietatea reclamantei.

În baza art. 274 C.p.c. a obligat pârâta C. S. să plătească reclamantei suma de 1119 lei cheltuieli de judecată.

Această sumă se compune din suma de 19 lei aferentă capătului de cerere având ca obiect ridicare gard, onorariu avocat însumă de 700 lei și 400 lei reprezentând o parte din onorariul expertului ce a efectuat expertiza în cauză, parte proporțională cu lucrarea efectuată, doar în ce privește această pârâtă, întrucât față de cealaltă pârâtă reclamanta a renunțat la judecată.

Potrivit art. 246 al.3 C.p.c., dacă renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului va obliga pe reclamant la cheltuieli.

În cauză, reclamanta a renunțat la judecată după comunicarea cererii iar pârâta C. Lucreția a solicitat cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depusă la dosar, însumă de 300 lei.

Față de cele reținute, instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtei C. Lucreția suma de 300lei cheltuieli de judecată.

Prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 16 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, s-a admis cererea având ca obiect îndreptare eroare materială formulată de petenta C. Lucreția a lui I., în sensul că s-au îndreptat erorile materiale din cuprinsul sentinței civile nr. 2869/29.10.2013 a Judecătoriei Rădăuți în sensul că se va menționa că pârâta C. Lucreția are domiciliul în . în loc de orașul Vicovu de Sus și că „ Obligă reclamanta să plătească pârâtei C. Lucreția suma de 800 lei cheltuieli de judecată ( în loc de 300 de lei ).

Împotriva sentinței civile nr. 2869 din 29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți a declarat recurs pârâta C. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că prin acțiunea introdusă, reclamanta R. D. V., a solicitat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 200 mp teren din intravilanul comunei Vicov de Jos - Remezău, cea ce a format și obiectul dosarului nr.3961/1999 al Judecătoriei Rădăuți, sentința civilă nr.4180 din 25 noiembrie 1999, prin care a fost respinsă acțiunea în totalitate, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă.

A invocat excepția autorității de lucru judecat, fiind identitate de părți, cauză și obiect, excepție respinsă de instanța de fond prin încheierea din 14 decembrie 2012- nejustificat.

Sentința civilă nr.4180/1999 a Judecătoriei Rădăuți a fost și obiectul dosarului execuțional nr.93/2012 a executorului M. C., în care sens a depus chitanța prin care a achitat cheltuielile de judecată din acest dosar.

Ca prim motiv de recurs, a arătat că greșit instanța de fond a respins excepția de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este recunoscută de însăși reclamantă, prin petitul acțiunii la pct.3, obligarea pârâtei C. S. să-și indice la limitele dintre terenul în suprafață de 386 mp, ocupată de aceasta și care a fost obligată să o lase în proprietate, conform deciziei civile nr.1911/2002 și a sentinței civile nr.76/2010 a Judecătoriei Rădăuți.

Deci, și cu privire la acești 386 mp este autoritate de lucru judecat, lucru care rezultă atât din hotărârile de mai sus, cât și din motivarea acțiunii.

Reclamanta a mai promovat o acțiune în anularea titlului său de proprietate, pentru 2 ari, acțiune respinsă prin sentința civilă nr.1330/2000 din dosar nr.3958/1999, rămasă definitivă și irevocabilă.

În speța de față, de vreme ce nu s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile lor, nu se putea admite acțiunea în ridicarea gardului, mai ales că reclamanta nu a depus nici un extras de CF, cu identificare cadastrală, pentru ca în funcție de aceste planuri de situație a părților (care indică proprietatea fiecăruia), să se poată efectua expertiza dispusă în cauză. De vreme ce, ca singură probă pentru reclamantă, are doar titlul de proprietate și sentințele depuse de aceasta, consideră acțiunea ca nefondată și nedovedită.

Prin admiterea ridicării gardului, întrebarea sa este, unde trebuie mutat, deoarece acest gard delimitează ulița, calea ei de acces la drumul public către locuința sa, punctată pe planul de situație, din expertiză, de terenul reclamantei.

Prin Încheierea din 6 noiembrie 2012, apărătorul reclamantei ( fila 37), a precizat că în ce o privește pe C. Lucreția, să-i lase în deplină proprietate și posesie, suprafața de 200 mp, iar C. S. să-și ridice gardul, ori instanța a obligat-o pe C. S. să predea suprafața de 200 mp.

Prin Încheierea din 14 decembrie 2012, instanța de fond motivează respingerea excepției de autoritate de lucru judecat (fila 42 ds.), că în cauza de față este vorba de ridicare construcție, ori prin dispozitiv, admite acțiunea în revendicare.

Prin Încheierea din 29 ianuarie 2013(fila 46 ds), instanța fixează ca obiective - identificarea cadastrală a terenului reclamantei, ceea ce trebuia să o facă reclamanta la data depunerii acțiuni, nicidecum instanța de judecată, prin aceasta făcând un serviciu gratuit și nejustificat, mai ales cu privire la suprafața de 386 mp, pe care C. S. trebuia să o predea, conform sentinței civile nr. 76/2010 a Judecătoriei Rădăuți și a deciziei civile nr.1911/2002 a Tribunalului Suceava, înțelegând a face probe instanța pentru reclamantă, precum și cu obiectul de identificare tabulară, suprafețe ce i-au revenit reclamantei în urma partajului voluntar 2285/1999, conform titlului de proprietate nr.1124/1997(pct.66 din expertiză),

Cu aceste obiective nu a fost de acord și instanța a stabilit, care este suverană, cu privire la acestea.

A făcut obiecțiuni, care au fost respinse nejustificat și nemotivat prin hotărâre, trecând la judecarea fondului.

Conform întabulării, ea este înscrisă în CF, cu următoarele suprafețe:

p.v.614- 300 mp curți construcții p.v.435/2- 2600 mp arabil

p.v.57/4- 500 mp - total 3400 mp, lucru necunoscut de expert, pentru că nu a studiat CF în cea ce o privește, ci numai în cea ce o privește pe reclamantă, care nu este întabulată în CF nici în prezent.

C. S. deține 3034 mp, respectiv: p.v.614- 288 mp - cu 22 mp mai puțin, în loc de 300 mp p.v.435- 2595 mp - cu 5 mp mai puțin, în loc de 2600 mp, adăugând și p.f.436/7 - 86 mp a lui P. C., p.f.2659/1- 29 mp - aparținând altui proprietar tabular, 640- 36 mp, ce nu apare în schiță, ultimele 3 suprafețe de teren, care sunt pe partea opusă a terenului în litigiu.

. proprietatea ei nu apare identificată în raportul de expertiză.

Prin Încheierea din 15 octombrie 2013 (fila 105 ds.), se resping obiecțiunile la raportul de expertiză și reclamanta își restrânge acțiunea, când în realitate își majorează pretențiile de la 200 mp la 490 mp, considerând o cerere nouă, petitul acțiunii fiind modificat, lucru nepermis de lege, după lungi termene de judecată, modificarea putând fi primită la primul termen de înfățișare. În plus de aceasta, trebuia percepută și o diferență de taxă de timbru la valoarea majorată.

Deși se cererea ca obiectiv - unde este amplasat gardul­, experta C. D. nu-și asumă răspunderea, ci la fila 71 dosar spune "Din analiza planului din expertiza lui Răchitneanu, efectuată în dosar nr.5339/2003 a Trib.Suceava, rezultă că "gardul în discuție este edificat pe terenul în suprafață de 386 mp, care în prezent este de 490 mp, dar nu se precizează din care parcelă face parte, pe care o dețin, din cele cu care sunt întabulată".

Din sentința civilă nr. 4180/1999 a Judecătorie Rădăuți, rezultă că "din planul de situație depus la dosar, nu rezultă că parcelele înscrise pe numele pârâtei, ar constitui proprietatea reclamantei”, și nici faptul că ea ar ocupa terenul reclamantei, respingând acțiunea.

Instanța de fond a ignorat și concluziile scrise depuse de ea, precum și planșele fotografice atașate dosarului de fond, care prezintă situația reală din teren.

Ca o probă pertinentă a solicitat o cercetare locală, și chiar de deschiderea dezbaterilor pentru acest lucru.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru că nu s-a cercetat fondul cauzei, respectiv, că prin hotărârea atacată i s-a închis calea de acces de la drumul public spre locuință, având în vedere că în spatele gospodăriei este un pârâu și unde s-au făcut lucrări de Primăria Vicov de Jos, amplasând gabioane pentru evitarea inundațiilor.

Împotriva încheierii ședinței camerei de consiliu din 16 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți a declarat recurs reclamanta R. D. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că în dispozitivul sentinței recurate se specifică foarte clar că numita R. D. este obligată să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei pârâtei C. Lucreția; că, dacă pârâta era nemulțumită de cuantumul cheltuielilor de judecată referitor la onorariul avocatului, avea posibilitatea să declare recurs împotriva sentinței.

A mai arătat că, din încheierea atacată rezultă un lucru straniu și anume faptul că s-a omis să se acorde reclamantei suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat oficiu conform unor chitanțe de la filele 27 și 27/1 din dosar, apoi în dispozitiv instanța se contrazice în sensul că obligă reclamanta (R. D.) să plătească pârâtei C. Lucreția suma de 800 Ron, în loc de 300 Ron; că, pârâta a avut avocat ales iar afirmația că s-a omis să se acorde reclamantei suma de 500 Ron reprezentând onorariu avocat din oficiu este aberantă și neconformă cu realitatea; că, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată nu intră în sfera de aplicare a prevederilor art. 281 Cod procedură civilă, referitoare la instituția îndreptării erorii materiale și că, obligarea părții la plata unor cheltuieli de judecată în alt cuantum decât cel prevăzut în dispozitivul hotărârii nu poate fi efectuată prin procedura remedierii reglementată de art.281 Cod procedură civilă; că, pârâta avea posibilitatea declarării recursului dacă era nemulțumită de cuantumul cheltuielilor de judecată care sunt aceleași în dispozitiv ca și în minută, respectiv 300 Ron.

Față de cele arătate, a solicitat admiterea recursului și pe fond respingerea cererii de rectificare a erorii materiale cu privire la cheltuielile de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar (fil.35-36), reclamanta recurentă R. D. V. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta C. S., ca nefondat.

În motivare a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei să-și ridice gardul din plasă de sârmă și stâlpii din țeavă de pe suprafața de 386 mp. A solicitat proba cu expertiză cadastrală, astfel că din raportul de expertiză întocmit de d-na inginer C. D. rezultă fără putință de tăgadă faptul că gardul din plasă de sârmă zincată pe stâlpi de fier încastrați în beton, fără fundație de beton este edificat pe terenul în suprafață de 386 mp ­care este în prezent de 490 mp, pârâta extinzându-și posesia înspre terenul ei.

De altfel, în concluziile expertizei la punctul 7.10) se precizează că numita C. S. ocupă 490 mp teren din suprafața aflată în proprietatea numitei R. D. V., colorată cu punctele roșii în anexele 1, 2, 3 din raport.

- La punctul 7.4) din expertiză rezultă faptul că gardul din plasa de sârmă zincată edificat de pârâtă este amplasat pe terenul în suprafață de 386 mp revendicați conform sentinței civile nr. 76 din 11.01.2010 a Judecătoriei Rădăuți.

- Nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat întrucât în prezenta cauza a solicitat ca instanța s-o oblige pe pârâta C. S. să-și ridice gardul amplasat pe terenul de 386 mp, prin altă sentință pe care a enunțat-o mai sus, aceasta fiind obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 386 mp.

Analizând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și a lucrărilor dosarului și a considerentelor hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:

I. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta C. S., tribunalul constată că prin decizia nr. 1911 din data de 9 octombrie 2002 a Tribunalului Suceava( dosar nr. 2342/2000) s-a admis apelul declarat de reclamanta M. R. V. împotriva sentinței civile nr. 4180 din data de 25 februarie 1999 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr. 2342/2000) și s-a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamantă și s-a dispus obligarea pârâtei C. S. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 200 mp teren, identică cu .-C-D și colorată cu verde în planul de situație întocmit de ing. T. I. anexat la raportul de expertiză de la f. 83-dosar.

Prin decizia nr. 937 din data de 8 aprilie 2003 a Curții de Apel Suceava( dosar nr. 771/2003), s-a admis recursul declarat de reclamanta M. D. V. și s-a casat parțial decizia nr. 1911 din data de 9 octombrie 2002 a Tribunalului Suceava( dosar nr. 2342/2000) și s-a trimis cauza Tribunalului Suceava pentru rejudecarea apelului reclamantei referitor la capătul de cerere privind radierea intabulării.

În rejudecare, prin Decizia nr. 303 din data de 30 martie 2004 a Tribunalului Suceava( dosar nr. 5339/2003), s-a admis apelul reclamantei, s-a schimbat sentința civilă nr. 4180 din data de 25 februarie 1999 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr. 2342/2000), s-a admis în parte capătul de cerere privind radierea intabulară în sensul că s-a dispus radierea intabulării intimatei cu privire la suprafața de 386 mp teren, identică cu . în planul de situație, parte din p.f. 435 și parte din p.f. 2659/1, proprietatea apelantei iar decizia instanței de apel a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Prin sentința civilă nr. 445 din data de 26 ianuarie 2011 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr._ ), s-a admis în parte acțiunea în revendicare imobiliară promovată de R. D. V. în contradictoriu cu pârâta C. S. și s-a dispus obligarea pârâtei să predea reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 186 mp teren situat în intravilanul comunei Vicovu de Jos conform planului de amplasament anexă la suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză iar pentru diferența de 200 mp făcând parte din suprafața totală de 2900 mp la locul ,, Remezău”, există autoritate de lucru judecat, respectiv Decizia nr. 1911 din data de 9 octombrie 2002 a Tribunalului Suceava( dosar nr._/285/2010), definitivă și irevocabilă cu privire la acest capăt de cerere.

Sentința civilă nr. 445 din data de 26 ianuarie 2011 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr._ ), a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1475 din data de 1 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava( dosar nr._ ) prin care s-a respins recursul ca nefondat(f.9-ds. fond).

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta R. D. V. a solicitat obligarea pârâtei C. S. să-și ridice gardul din plasă de sârmă pe stâlpi de țeavă încastrați în beton și poarta din fier forjat, în valoare de 300 lei, amplasat la limita dintre terenul în suprafață de 386 m.p, proprietatea reclamantei, și ocupată de pârâtă.

Între dosarul nr. 2342/2000 al Tribunalului Suceava și prezentul dosar nu există identitate de obiect, având în vedere că dosarul nr. 2342/2000 a avut ca obiect acțiunea în revendicare imobiliară promovată de reclamantă împotriva pârâtei-recurente C. S. iar prezenta cauză are ca obiect cererea reclamantei de obligare a pârâtei să își ridice gardul din plasă de sârmă pe stâlpi de țeavă încastrați în beton și poarta din fier forjat, în valoare de 300 lei, amplasat la limita dintre terenul în suprafață de 386 m.p, proprietatea reclamantei și ocupată de pârâtă.

De asemenea, între dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți și prezenta cauză nu există identitate de obiect, dosarul_ al Judecătoriei Rădăuți având ca obiect tot o cerere de revendicare imobiliară a reclamantei împotriva pârâtei-recurente iar prezenta cauză are ca obiect cererea reclamantei de obligare a pârâtei-recurente C. S. să își ridice gardul din plasă de sârmă pe stâlpi de țeavă încastrați în beton și poarta din fier forjat, în valoare de 300 lei, amplasat la limita dintre terenul în suprafață de 386 m.p. proprietatea reclamantei și ocupată de pârâtă.

Prin urmare, în cauză nu este dată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta-recurentă în primă instanță și reiterată prin motivele de recurs, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil, criticile de nelegalitate formulate cu privire la acest aspect fiind neîntemeiate.

În schimb, prin decizia nr. 1911 din data de 9 octombrie 2002 a Tribunalului Suceava( dosar nr. 2342/2000), s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat între părți că pârâta-recurentă C. S. ocupă suprafața de 200 mp teren, identică cu .-C-D și colorată cu verde în planul de situație întocmit de ing. T. I. anexat la raportul de expertiză de la f. 83-dosar iar prin sentința civilă nr. 445 din data de 26 ianuarie 2011 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr._ ), s-a admis în parte acțiunea în revendicare imobiliară promovată de R. D. V. și s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că pârâta-recurentă C. S. ocupă suprafața de 186 mp teren situat în intravilanul comunei Vicovu de Jos conform planului de amplasament anexă la suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză, din conținutul ambelor hotărâri rezultând că pârâta-recurentă ocupă din terenul proprietatea reclamantei-recurente, suprafața de 386 mp.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul C. D. de la f. 65-ds. fond rezultă că suprafața de 386 mp teren pe care pârâta C. S. a fost obligată să o predea reclamantei conform sentinței civile nr. 76 din data de 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Rădăuți și a deciziei civile nr. 1911 din data de 9 octombrie 2002 a Tribunalului Suceava este aceeași cu suprafața de 490 mp colorată cu puncte roșii în anexele 1,2 și 3 la raport iar pe această suprafață de teren, pârâta-recurentă C. S. a edificat, în anul 2011( conform propriei sale declarații), un gard din plasă de sârmă zincată pe stâlpi din fier încastrați în beton, fără fundație de beton.

În urma analizării planului din expertiza Răchitneanu efectuată în dosarul nr. 5339/2003 al Tribunalului Suceava cu situația actuală, expertul C. D. a ajuns la concluzia că gardul în discuție este edificat pe suprafața de 386 mp teren anterior arătată, care în prezent este de 490 mp, pârâta-recurentă extinzându-și posesia înspre terenul reclamantei cu distanțele arătate la punctul anterior, respectiv 6,37 m la drumul comunal( în loc de 4,06 m), 3,63 m în dreptul gardului vestic dintre pârâtele C. și C.( în loc de 2,50 m)(f.65-ds. fond).

După cum rezultă din dispozițiile art. 494 al.1 Cod civil, dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

Prin hotărârile judecătorești menționate mai sus s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că pârâta-recurentă ocupă suprafața de 386 mp teren proprietatea reclamantei pentru care s-a dispus radierea dreptului de proprietate a pârâtei-recurente din cartea funciară iar din raportul de expertiză întocmit în cauză în primă instanță rezultă că pârâta-recurentă C. S., ulterior rămânerii definitive și irevocabile a acestor hotărâri judecătorești pe care era obligată să le execute de bună voie, a edificat în anul 2011, exact pe această suprafață de teren( despre care știa că este proprietatea reclamantei-recurente) un gard din plasă de sârmă zincată pe stâlpi din fier încastrați în beton, fără fundație de beton.

După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară în interpretarea art. 494 al. 1 Cod civil, este de rea-credință acel constructor care ridică o construcție, plantație sau orice altă lucrare pe terenul proprietatea altei persoane, cunoscând că nu este proprietatea sa. Se află în această situație cel care folosește terenul fără nici un titlu sau cel care are un titlu ale cărui vicii îi sunt cunoscute, precum și cel care cunoaște caracterul litigios al titlului său.

Având în vedere că pârâta-recurentă a edificat acest gard exact pe suprafața de 386 mp teren proprietatea reclamantei-recurente pe care a fost obligată să o predea acesteia prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ulterior rămânerii definitive și irevocabile a acestor hotărâri judecătorești, în anul 2011( conform propriilor sale afirmații), are calitatea de constructor de rea-credință, astfel încât reclamanta-recurentă, în calitate de proprietar al terenului are dreptul să ceară constructorului de rea-credință să demoleze aceste construcții, deci să ridice construcția sau plantația pe cheltuiala exclusivă a acestuia, după cum rezultă din dispozițiile art. 494 al. 2 cod civil iar reclamanta-recurentă și-a exercitat acest drept de opțiune.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 494 al. 2 Cod civil, în mod corect a admis Judecătoria Rădăuți cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva pârâtei-recurente și a dispus obligarea pârâtei-recurente C. S. să ridice acest gard care se află amplasat pe terenul proprietatea reclamantei.

Contrar susținerilor pârâtei-recurente, nu era necesară stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților pentru admiterea acțiunii în ridicarea gardului deoarece din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul C. D. rezultă în mod clar că pârâta-recurentă C. S. a edificat acest gard pe suprafața de 386 mp teren proprietatea reclamantei-intimate pe care fusese deja obligată să o predea acesteia prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ca efect al admiterii acțiunilor în revendicare imobiliară, menționate mai sus și nu pe linia de hotar, după cum susține pârâta-recurentă, astfel încât acest motiv de recurs urmează să fie respins ca neîntemeiat.

Contrar susținerilor din cererea de recurs, prima instanță nu a obligat-o pe pârâta-recurentă să predea suprafața de 200 mp reclamantei-intimate și nici nu avea cum să facă acest lucru, deoarece nu a fost învestită cu un astfel de capăt de cerere, critica de nelegalitate formulată fiind, în mod evidentă, neîntemeiată.

Prin cererea de chemare în judecată inițială, reclamanta-recurentă a solicitat obligarea pârâtei C. Lucreția să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 200 m.p. teren situat în intravilanul comunei Vicovu de Jos, la locul numit „Remezău”, înscris în titlul de proprietate nr. 1124/22.08.1997, dobândit în baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 2285/1999, în valoare de 200 lei; obligarea pârâtei C. Lucreția să-și ridice gardul de pe terenul revendicat, gard din beton edificat abuziv la limita suprafeței ocupate, în valoare de 200 lei și obligarea pârâtei C. S. să-și ridice gardul din plasă de sârmă pe stâlpi de țeavă încastrați în beton și poarta din fier forjat, în valoare de 300 lei, amplasat la limita dintre terenul în suprafață de 386 mp, proprietatea reclamantei și ocupată de pârâtă.

În data de 22 octombrie 2013, reclamanta-recurentă a renunțat la judecată față de pârâta-intimată C. Lucreția, astfel încât prima instanță a rămas învestită doar cu capătul de cerere privind obligarea pârâtei C. S. să-și ridice gardul din plasă de sârmă pe stâlpi de țeavă încastrați în beton și poarta din fier forjat, în valoare de 300 lei, amplasat la limita dintre terenul în suprafață de 386 m.p, proprietatea reclamantei și ocupată de pârâtă iar prin hotărârea atacată, prima instanță a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei față de pârâta-intimată C. Lucreția și s-a pronunțat asupra capătului de cerere îndreptat împotriva pârâtei-recurente C. S. în sensul admiterii acesteia iar faptul că în dispozitivul hotărârii atacate s-a scris că s-a admis acțiunea în revendicare imobiliară și ridicare construcții formulată de reclamanta R. D. față de pârâta C. S., constituie o simplă eroare materială din partea instanței de fond care poate fi îndreptată în mod exclusiv pe calea procedurii prevăzute de art. 281 Cod pr. civilă și nu pe calea recursului, date fiind dispozițiile art. art. 2812a Cod pr. civilă.

Oricum, această eroare materială nu influențează calitatea dispozitivului hotărârii atacate care este suficient de clar, complet și susceptibil de executare silită potrivit dispozițiilor sale intrinseci în ceea ce privește obligația impusă pârâtei-recurente de ridicare a gardului de pe suprafața de 386 mp identificată în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, astfel încât criticile de nelegalitate formulate cu privire la acest aspect, sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește criticile referitoare la modalitatea de desfășurare a expertizei, tribunalul reține că pârâta-recurentă, deși a fost asistată de avocat, nu a depus obiective pentru expertiza dispusă în cauză, contrar susținerilor din cererea de recurs, după cum rezultă din încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2013(f.46-ds. fond), astfel că motivele de recurs invocate cu privire la acest aspect, sunt neîntemeiate.

Pârâta-recurentă a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în data de 3 octombrie 2013, obiecțiuni care au fost respinse de către instanța de fond în mod motivat prin încheierea de ședință din data de 15 octombrie 2013, cu argumentul că expertul a răspuns tuturor obiectivelor fixate de instanță iar pârâta-recurentă nu a depus obiective pentru expertiză, astfel încât critica de nelegalitate formulată cu privire la acest aspect este neîntemeiată.

Contrar susținerilor pârâtei-recurente, nu este intabulată cu suprafața de teren de 386 mp teren, având în vedere că s-a dispus radierea dreptului său de proprietate din cartea funciară asupra acestei suprafețe de teren.

Astfel, prin Decizia nr. 303 din data de 30 martie 2004 a Tribunalului Suceava( dosar nr. 5339/2003), s-a admis apelul reclamantei, s-a schimbat sentința civilă nr. 4180 din data de 25 februarie 1999 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr. 2342/2000), s-a admis în parte capătul de cerere privind radierea intabulară în sensul că s-a dispus radierea intabulării intimatei cu privire la suprafața de 386 mp teren, identică cu . în planul de situație, parte din p.f. 435 și parte din p.f. 2659/1, proprietatea apelantei iar decizia instanței de apel a rămas irevocabilă prin nerecurare și se bucură de autoritate de lucru judecat între părți cu privire la acest aspect, nefiind necesară o nouă identificare cadastrală a terenului reclamantei și a suprafeței de 386 mp și nici a parcelei 435/2, astfel încât motivul de recurs invocat cu privire la acest aspect apare ca fiind neîntemeiat.

În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că în data de 15 octombrie 2013, reclamanta-intimată și-a majorat pretențiile de la 200 mp la 400 mp, petitul acțiunii fiind modificat, tribunalul reține că acest motiv de recurs este practic, lipsit de interes, în condițiile în care, contrar susținerilor din cererea de recurs, această modificare a acțiunii nu a fost primită de instanța de fond, fiind respinsă ca tardiv formulată prin încheierea de ședință din data de 15 octombrie 2013(f.105-ds. fond).

Motivul de recurs referitor la faptul că a solicitat o cercetare la fața locului și redeschiderea dezbaterilor pentru acest lucru, este neîntemeiat având în vedere că cererile de probe și solicitările noi făcute după închiderea dezbaterilor în fond asupra cauzei nu puteau fi primite și analizate de instanța de fond.

A mai invocat pârâta-recurentă faptul că prin această hotărâre i s-a închis calea de acces de la drumul public spre locuință, având în vedere că în spatele gospodăriei este un pârâu și unde s-au făcut lucrări de Primăria comunei Vicov de Jos, amplasând gabioane pentru evitarea inundațiilor.

Aceste susțineri sunt neîntemeiate întrucât din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în primă instanță rezultă că gardul din plasă de sârmă zincată a fost edificat pe terenul proprietatea reclamantei-recurente iar nu pe terenul proprietatea pârâtei-recurente iar în condițiile în care terenul proprietatea pârâtei-recurente are caracter de loc înfundat, aceasta are posibilitatea să promoveze o acțiunea pentru instituirea unei servituți de trecere, neputând să își creeze singură, de la sine putere, o cale de acces pe terenul proprietatea altei persoane.

Cum criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate s-au dovedit a fi neîntemeiate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul pârâtei C. S. ca nefondat.

II. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta- R. D. V., tribunalul reține că prin încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 16 ianuarie 2014 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr._ ), s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 2869 din 29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți cu privire la domiciliul pârâtei C. Lucreția și s-a dispus obligarea reclamantei să plătească pârâtei C. Lucreția, suma de 800 lei cheltuieli de judecată( în loc de 300 lei).

Dispozițiile art. 281 al. 1 Cod pr. civilă permit îndreptarea erorilor sau omisiunilor cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri din oficiu sau la cerere.

După cum rezultă din chitanțele de la f. 27, 271 și f. 1081-ds. fond, cheltuielile de judecată efectuate de pârâta-intimată C. Lucreția în primă instanță constând din contravaloarea onorariului avocatului, s-au ridicat la suma de 800 lei.

Având în vedere că reclamanta-recurentă a renunțat la judecată față de pârâta-intimată C. Lucreția, în mod corect a dispus prima instanță obligarea reclamantei-recurente la plata cheltuielilor de judecată către această pârâtă-intimată, date fiind dispozițiile art. 246 al. 3 Cod pr. civilă coroborate cu cele ale dispozițiilor art. 274 Cod. pr. civilă însă, la calculul cheltuielilor de judecată, instanța de fond a omis să ia în calcul și chitanțele de plată a onorariului de avocat depuse de pârâta-intimată la f. 27, 271 -ds. fond, fiind vorba de o simplă eroare de calcul.

Această omisiune putea fi îndreptată pe calea cererii de îndreptare a erorii materiale prevăzută de art. 281 al. 1 Cod pr. civilă și nu pe calea completării hotărârii prevăzută de art. 2812 Cod pr. civilă, contrar susținerilor din cererea de recurs a reclamantei, având în vedere că prin hotărâre, instanța de fond se pronunțase deja asupra acestui capăt de cerere accesoriu însă, la calculul cheltuielilor de judecată, s-a efectuat o eroare de calcul, astfel încât, în temeiul art. 312 al. 1 coroborat cu dispozițiile art. 2813 al. 1 Cod pr. civilă, recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 16 ianuarie 2014 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr._ ) va fi respins ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta C. S., domiciliată în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2869 din 29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți ( dosar nr._ ) și reclamanta R. D. V., domiciliată în municipiul Suceava, ..3, ., jud. Suceava, împotriva încheierii din ședința camerei de consiliu din 16 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți ( dosar nr._ ), pârâtă-intimată fiind C. Lucreția a lui I., domiciliată în ., ..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din data de 3 iunie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

S. A. C. L. V. E. L. R. M.

Pt.jud.plecat în C.O.

semnează Președintele instanței

Red.V.E.L.

Jud.V. C.

Tehnored.R.M.

2 ex.23.06.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1122/2014. Tribunalul SUCEAVA