Expropriere. Sentința nr. 1807/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1807/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 10534/86/2013
Dosar nr._ - expropriere -
RO M ÂN I A
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
SENTINȚA NR. 1807
Ședința publică din 28 OCTOMBRIE 2014
Președinte: M. C.
Grefier: P. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror J. P. L.
Pe rol judecarea acțiunii civile având ca obiect expropriere formulată de reclamantul D. G. domiciliat în . în contradictoriu cu pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția regională de Drumuri și Poduri Iași cu sediul în mun. Iași, .. 19, jud. Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat C. D.-A. care substituie pe avocat Z. B. pentru reclamant și avocat R. S. care substituie pe avocat N. L. pentru pârât, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul reclamantului depune la dosar precizări, în sensul că își micșorează cuantumul pretențiilor și arată că renunță la judecata celui de-al doilea capăt de cerere.
Apărătoarea pârâtului depune la dosar obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Instanța acordă cuvântul cu privire la obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză.
Apărătoarea pârâtului solicită admiterea obiecțiunilor așa cum au fost formulate și refacerea raportului de expertiză, arătând că în raportul de expertiză, grila de comparație, s-a raportat la terenuri de pe raza localității Cumpărătura.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea obiecțiunilor ca neîntemeiate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea obiecțiunilor la raportul de expertiză, așa cum au fost formulate.
Instanța, având în vedere că raportul de expertiză a fost efectuat de către o comisie formată din trei experți, din care unul dintre ei a fost propus de pârât, aceasta având posibilitatea să-și exprime punctul de vedere cu privire la concluziile lucrării, respinge obiecțiunile ca neîntemeiate.
Întrebați fiind, apărătorii părților precizează că nu mai au de formulat cereri de probe ori alte cereri, iar instanța constatând cercetarea judecătorească încheiată și acțiunea în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamanților solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și precizată și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor solicitate.
Totodată, solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătoarea pârâtului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că despăgubirile au fost corect calculate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 24 octombrie 2013 și înregistrată sub nr._, de reclamantul D. G. în contradictoriu cu pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția regională de Drumuri și Poduri Iași a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 153 din 11.11.2011 data în Dosarul nr. 79 al Comisiei de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor a Comunei Ipotești și a solicitat: să se verifice temeinicia ei cu privire la cuantumul despăgubirilor cu care nu este de acord, acestea fiind calculate la un preț mult inferior față de prețul de piață, a valorii de înlocuire și a prețului solicitat, să se dispună anularea parțială a Hotărârii sub aspectul despăgubirilor acordate și să se dispună obligarea expropriatorului S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri lași la plata acestora raportat la prețul de piață a imobilului expropriat de 40 euro pe mp, în sumă de_ euro; obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat din imposibilitatea utilizării conform cu destinația agricolă a parcelelor râmase în urma exproprierii, a celor afectate de zona de protecție a șoselei de centură și a prejudiciului rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației a arătat că, în fapt, prin Hotărârea nr.153 din 11.11.2011 s-a dispus exproprierea suprafeței de 273 mp., identică cu . Comunei Cadastrale Ipotești, rezultată din dezmembrarea parcelei nr.3418 din C.F.3571.
Imobilul a fost expropriat conform Hotărârii de Guvern nr.614/16.06.2011, (poziția nr.482 din anexa la hotărâre) privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul „Variantei de ocolire a municipiului Suceava, Km 0+000-Km 13+173,,.
Arată reclamantul că și-a exprimat dezacordul cu privire la suma de 337 lei stabilită drept despăgubire și a solicitat plata unei despăgubiri în sumă de 40 euro pe mp de teren expropriat.
Din documentația cadastral juridica rezulta că în prezent este titularul dreptului de proprietate și îndreptățit a primi despăgubirea ce va fi stabilită de instanță, conform următoarelor înscrisuri:act de identitate, act de donație nr. 2589/26.09.2008, certificat de moștenitor nr. 41 /10.09.1999, extras de CF.
Despăgubirea acordată de expropriator a fost stabilită avându-se în vedere valoarea minimă de impozitare cuprinsă în Grila Camerei Notarilor Publici la vânzarea de imobile și nu prețul de piață al imobilului supus exproprierii.
Potrivit art. 18 din Norma metodologică de aplicare a Legii 255/2010, „ în situația în care persoana îndreptățită nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, comisia face referire despre această situație în procesul verbal, arătând că persoana îndreptățită este în drept să se adreseze instanței de judecată în condițiile prevederilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică..,,.
Art.16 din Legea nr.33/1994 prevede că despăgubirea ce se acordă expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea despăgubirii, experții, precum și instanța de judecată trebuie să țină cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și din daunele produse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Art. 44 alin. 3 din Constituția României și art. 1 din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, deoarece în caz contrar, ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.
Î.C.C.J. prin Decizia nr.9760/2.12.2009 a stabilit că „ sintagma prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, prevăzută de art.26 alin.1 si alin.2 din Legea nr.33/1994 definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste si în care cumpărătorul si vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate,,.
Susține reclamantul că, expropriatorul nu a realizat și nu i-a prezentat un raport de evaluare sau o schiță topo-cadastrală din care să rezulte exact situația terenului rămas neexpropriat, dar la o simplă vedere, terenul alăturat șoselei de centură este afectat din cauza extinderii zonei de protecție, iar utilizarea acestor parcele pentru destinația lor agricolă nu mai este posibilă în condițiile respectării OG nr. 43/1997, care stipulează că realizarea de culturi agricole sau forestiere pe zonele de siguranță este interzisă, motiv pentru care solicit plata daunelor aferente acestor parcele afectate, echivalentă cu prețul lor de circulație.
Conform rapoartelor de expertiză care s-au întocmit pentru terenurile vecine, prețul de piață este situat între minim 20 si maxim 40 euro pe mp.
În concluzia celor susținute solicită admiterea prezentei contestații cu cheltuieli de judecată.
În drept a invocat Legea nr. 255/2010. Legea nr. 33/1994, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 453 Cod procedură civilă.
În dovedire a depus la dosar următoarele înscrisuri: hotărârea nr. 153 din 11.11.2011 a Comisiei de Verificare dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor Ipotești; procesul verbal nr. 153 din 11.11.2011 a aceleiași Comisii; Copii act de identitate, act de donație nr. 2589/26.09.2008, certificat de moștenitor nr. 41/10.09.1999, extras de cartea funciară.
În procedura premergătoare primului termen de judecată, pârâtul a formulat întâmpinare, în care a arătat următoarele:
În fapt, prin hotărârea nr. 153 din 11.11.2011 s-a dispus plata despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru suprafața de teren expropriată conform HG 743/2010, astfel cum a fost modificată și completată prin HG 614/2011, în anexa acestei din urmă hotărâri reclamantul figurând înscris la poziția nr. 482 cu suprafața de 273 mp teren, identică cu . care s-a acordat cu titlul de despăgubire suma de 273 lei.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acesta a fost stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de Legea nr. 255/2010 și de Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1, art. 11 alin. 7 și 8 din lege sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici potrivit art. 77 ind. 1 alin. 5 din codul fiscal.
Totodată, potrivit art. 8 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin. (7) din lege, este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 ind. 1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, prin raportul de evaluare întocmit de evaluator C. C., valoarea terenului expropriat a fost stabilită la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită în anul 2011 de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza .> Apreciază pârâtul că nu este întemeiată pretenția reclamantului privind plata unei despăgubiri în sumă de 40 euro/mp dat fiind faptul că, potrivit raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă, terenurile în cauză sunt situate în extravilanul . numit "Tătărași IV", au destinația de teren arabil, nu beneficiază de nici un fel de utilități, rețelele de energie electrică, apă, termoficare, gaze, canalizare, telefonie, televiziune fiind inexistente, iar distanta fată de unitățile comerciale din zonă este de peste 1000 m, în timp ce distanța față de cartierele rezidențiale este de cca. 2 km.
Față de elementele de individualizare sus menționate și față de faptul că la data exproprierii piața imobiliară din zonă suferise un declin accentuat, ofertele de cumpărare fiind reduse iar prețurile de vânzare fiind mult mai mici decât cele practicate în anii 2008-2009, apreciază că despăgubirea solicitată de reclamant este nejustificată.
De asemenea, consideră pârâtul că nu este întemeiată nici pretenția reclamantului privind plata unei despăgubiri ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în patrimoniul său după expropriere.
Sub acest aspect, precizează că numai suprafața individualizată în hotărârea contestată se află pe coridorul de expropriere, iar suprafața de 2182 m.p. teren rămasă în patrimoniul reclamantului nu este afectată de lucrările de investiții executate de expropriator sau de zona de protecție a investiției.
Totodată, fără temei pretinde reclamantul că la calculul despăgubirii ar trebui avut în vedere și beneficiul nerealizat ce ar putea rezulta din cultivarea sau arendarea terenurilor în discuție aceasta întrucât dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, referindu-se la "prejudiciul cauzat proprietarului", nu au în vedere în nici un caz fructele civile, naturale sau industriale ale terenului care ar putea fi percepute în viitor, ci eventualele pagube cauzate proprietarului prin afectarea altor suprafețe învecinate ca urmare a lucrărilor de expropriere. De altfel, nici nu s-ar putea concepe calculul despăgubirilor în raport de beneficiul nerealizat din exploatarea terenului deoarece, la fel ca în cazul oricărei tranzacții translative de proprietate, posibilitățile concrete de exploatare reprezintă un criteriu de determinare a prețului de circulație și nu un element separat care se adaugă acestui preț, iar cuantificarea unui eventual beneficiu nerealizat nici nu este posibilă, un astfel de beneficiu având caracter aleatoriu atât sub aspectul duratei, cât și sub aspectul posibilităților efective de materializare, care depind de factori imprevizibili și imposibil de cuantificat (climă, mod de exploatare, potențial concret de arendare, etc.).
Față de apărările sus menționate, consideră că nu este justificată nici pretenția reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 28 octombrie 2014, reclamantul – prin apărător a precizat că își micșorează cuantumul pretențiilor la valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză și a arătat că renunță la judecata celui de-al doilea capăt de cerere.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit actului de donație nr. 2589/26.09.2008 autentificat de BNP M. B., certificatului de moștenitor nr. 41 /10.09.1999 autentificat de BNP P. A. și extrasului de cartea funciară, reclamantul este proprietarul mai multor suprafețe de teren situate pe raza comunei Ipotești.
Din aceste suprafețe, prin Hotărârea nr.153 din 11.11.2011 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor, . s-a dispus exproprierea suprafeței de 273 mp., identică cu . Comunei Cadastrale Ipotești, rezultată din dezmembrarea parcelei nr. 3418 din cartea funciară 3571 și acordarea de despăgubiri în cuantum de 273 lei.
Imobilele au fost expropriate conform HG nr. 614/2011 pentru modificarea și completarea HG nr. 743/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Varianta de ocolire Suceava” (poziția 296 din anexa la această hotărâre).
La stabilirea despăgubirilor, expropriatorul a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, potrivit cărora sumele acordate cu titlu de despăgubiri sunt estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite sau actualizate de camerele notarilor publici.
Criteriul sus-menționat nu poate fi însă primit, observându-se că el vizează faza administrativă necontencioasă a stabilirii despăgubirilor și este prevăzut în vederea stabilirii estimative a sumelor care urmează a fi aprobate prin hotărâre de guvern pentru îndeplinirea obiectivului „Varianta de ocolire Suceava”.
De asemenea, expertizele notariale nu reflectă valoarea de piață a imobilelor expropriate, valoare care se impune a fi avută în vedere la stabilirea despăgubirilor prin prisma dispozițiilor legale în materie.
Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare, expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, iar potrivit art. 22 alin. 3 din lege, acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 (legea-cadru generală în materie de expropriere) la care Legea specială nr. 255/2010 face trimitere, deci aplicabil în cauză, stabilește criteriile pentru determinarea cuantumului despăgubirii, stipulând că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane interpuse și că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța de judecată, trebuie să țină seama de prețul la care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile aduse de aceștia.
Prin Decizia nr. 9760/02.XII.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București s-a stabilit că „sintagma prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială prevăzută de art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unei constrângeri exagerate”.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, pentru terenul expropriat s-a stabilit o valoare de piață de 8,12 euro/mp, rezultând un total de 2.217 euro, concluziile expertizei fiind însușite de toți cei trei experți care au format comisia de evaluare stabilită în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.
La termenul de judecată din data de 28 octombrie 2014, reclamantul – prin apărător a precizat că își micșorează cuantumul pretențiilor la valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză și a arătat că renunță la judecata celui de-al doilea capăt de cerere.
În consecință, tribunalul va admite acțiunea precizată, în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamantului D. G. suma de 2.217 euro, la cursul oficial de la data plății, reprezentând despăgubiri pentru suprafața de 273 mp teren expropriat, identic cu . din dezmembrarea parcelei 3418 din CF 3571 Ipotești și va lua act de renunțarea reclamantului la judecata cererii privind acordarea de despăgubiri pentru terenul rămas neexpropriat.
Conform art. 453 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul D. G. domiciliat în . în contradictoriu cu pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția regională de Drumuri și Poduri Iași cu sediul în mun. Iași, .. 19, jud. Iași.
Desființează în parte Hotărârea nr. 153 din 11.11.2011 emisă de Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor Ipotești.
Obligă pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția regională de Drumuri și Poduri Iași să plătească reclamantului D. G. suma de 2217 euro, la cursul oficial de la data plății, reprezentând despăgubiri pentru suprafața de 273 mp teren expropriat, identic cu . din dezmembrarea parcelei 3418 din CF 3571 Ipotești.
Ia act de renunțarea reclamantului la judecata cererii privind acordarea de despăgubiri pentru terenul rămas neexpropriat.
Obligă pârâtul S. R. – reprezentat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția regională de Drumuri și Poduri Iași să plătească reclamantului D. G. suma de 2600 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Tribunalul Suceava.
Pronunțată în ședință publică azi 28 octombrie 2014.
Președinte, Grefier,
M. C. P. I.
Red. M.C.
Tehnored. I.P./5 ex./03.11.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 810/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 120/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
