Expropriere. Sentința nr. 517/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 517/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 4468/86/2013
Dosar nr._ expropriere
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 517/2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Grefier L. A.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror T. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava
Pe rol, judecarea acțiunii având ca obiect „expropriere”, privind pe reclamanta C. E. M.- domiciliată în Iași, ..21, ..A, . prin mandatar Seckia Mehmet și cu reședința în România,mun Iași, ., jud Iași în contradictoriu cu pârâții S. R. REPREZENTAT DE MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-București, ..38 și C. DE V. A DREPTULUI DE PROPRIETATE ȘI ACORDARE A DESPĂGUBIRILOR- ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. S. S. pentru reclamantă și av. subst R. S. pentru prim pârât, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, în temeiul art.244 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, nemaifiind alte cereri, instanța constată cercetarea procesului încheiată și, văzând acordul părților, față de dispozițiile alin.3 al aceluiași articol, conform art.392 Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Av. S. S. solicită admiterea acțiunii formulate și acordarea despăgubirilor la cuantumul stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză, prețul de piață al terenurilor expropriate fiind de 8988 euro respectiv 3850 euro. Nu poate fi reținută trimiterea la expertizele notariale. Mai mult, conform dispozițiilor constituționale din codul civil și legea 33/94 prevăd plata unei juste și prealabile despăgubiri. Totodată aceasta solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuielile efectuate cu expertiza și onorariu avocațial.
Av. R. S. solicită respingerea acțiunii și compensarea cheltuielilor.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea acțiunii.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceav ala dta de 8.04.2013 sub nr._, reclamanta C. E. Mihaelaa solicitat în contradictoriu cu pârâții S. R. REPREZENTAT DE MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA și C. DE V. A DREPTULUI DE PROPRIETATE ȘI ACORDARE A DESPĂGUBIRILOR- .>
- anularea în parte a Hotărârii nr. 204/13.02.2012 emisă de C. de verificare a dreptului de proprietate și acordare- a despăgubirilor ., cât privește cuantumul despăgubirilor acordate - 399 lei;
- anularea în parte a Hotărârii nr. 217/29.02.2012 emisă de C. de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor ., cât privește cuantumul despăgubirilor acordate - 729 lei;
- obligarea pârâtul S. R. să plătească în favoarea subsemnatei o justă despăgubire, corespunzătoare valorii reale a terenurilor expropriate, de 275 mp, respectiv 642 mp, în cuantum de 40 euro/mp;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că s-au expropriat de la reclamantă două suprafețe de teren, de 275 mp, respectiv de 642 mp.
Terenul de 275 mp identic cu parcela_ nou formată prin divizarea parcelei nr._ din CF_ Șcheia face parte din suprafața de 2.500 mp teren extravilan corn. Șcheia, cu categoria de folosință teren arabil, imobilul fiind dobândit prin cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1376/14.05.2009 de BNP O. B. Suceava.
Terenul de 642 mp identic cu parcela_ nou formată prin divizarea parcelei nr._ din CF_ Șcheia l-a dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 4981/01.11.2006 de către BNP D. B. Iași.
Cele două amplasamente au format obiect al procedurilor de expropriere ocazionate de lucrarea de utilitate publică „Varianta de ocolire Suceava".
La data de 06.09.2011 a fost convocată de către C.N.A.D.R. S.A., expropriator al imobilelor situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Varianta de ocolire Suceava", ocazie cu care s-au întocmit Procesul-verbal nr. 185/06.09.2011 și Procesul-verbal nr. 186/06.09.2011.
Cu această ocazie i s-a adus la cunoștință că expropriatorul acordă cu titlu de justă despăgubire suma de 339 lei pentru suprafața de 275 mp, respectiv suma de 792 lei pentru suprafața de 642 mp, sume cu care a căror întindere nu a fost de acord. A solicitat să i se achite o despăgubire la nivelul de 40 euro/mp.
Ulterior, C. de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor ., prin Hotărârea nr. 204/13.02.2012, a dispus plata sumei de 339 lei cu titlu de despăgubire pentru exproprierea imobilului de 275 mp teren, iar prin Hotărârea nr. 217/29.02.2012 a dispus plata sumei de 792 lei cu titlu de despăgubire pentru exproprierea imobilului de 642 mp teren.
Nici cu această ocazie, în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor expropriate, nu a acceptat cuantumul sumei acordate, solicitând să primească prețul de piață, estimat la suma de 40 euro/mp.
Sumele acordate cu titlu de justă despăgubire, de 339 lei, respectiv de 792 lei, sunt derizorii în raport de valoarea reală a terenului expropriat.
C. nu a avut în vedere valoarea de circulație a imobilelor expropriate, drept pentru care a înțeles să promoveze prezenta acțiune.
Oferirea unei despăgubiri sub valoarea reală a bunului expropriat încalcă flagrant protecția oferită de art. 1 din Protocolul 1 al CEDO, conform căruia „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege".
Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (3) și (6) din Constituția României „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire"; „despăgubirile precizate la alin. (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție".
În concordanță cu prevederile constituționale, art. 562 alin. (3) noul cod civil dispune că „exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu justă și prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar și expropriator. In caz de divergență asupra cuantumului despăgubirilor, acesta se stabilește pe cale judecătorească".
Legea nr. 33/1994 arată în art. 1 că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească".
Totodată, art. 26 din Legea 33/1994 prevede expres că pentru calculul despăgubirii se vor lua în considerare prețul de piață al imobilului și daunele provocate proprietarului, cuprinzând atât prejudiciul efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cesans).
Mai mult, ÎCCJ, secția civ. și de propr. int, în Decizia nr. 4386/13.09.2010, a arătat că „legiuitorul a consacrat principiul despăgubirii integrale a proprietarului expropriat, în sensul că, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul suferit de proprietar sau de alte persoane îndreptățite. Art. 26 alin. 2 din același act normativ arată că pentru calculul despăgubirii se vor lua în considerare prețul de piață al imobilului și daunele provocate proprietarului, cuprinzând prejudiciul efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cesans).
Prevederile legale sus-menționate sunt de ordine publică, având caracter imperativ, reprezentând o garanție pentru proprietarul expropriat că nu este supus unei măsuri abuzive din partea autorităților statului și reprezentând, totodată, și elementul care conferă legitimitate preluării imobilului din proprietate privată și în funcție de care se apreciază proporționalitatea măsurii de expropriere, fiind în deplină concordanță atât cu dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului, care în virtutea prevederilor art. 20 alin. 1 din Constituție, face parte integrantă din dreptul intern, cât și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului."
Și în practica judiciară de la nivelul instanțelor din țară, în acord cu jurisprudența ÎCCJ, s-a reținut că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Cu alte cuvinte, ea trebuie să fie, în același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta.
In acest context, s-a arătat, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, că experții, precum și instanța, trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. In acest sens, CA. Ploiești, secția civilă, Decizia nr. 25/02.02.2009.
Sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială" definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interes propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate (în același sens, Decizia nr. 9760/02.12.2009, Secția civilă și de proprietate intelectuală, înalta Curte de Casație și Justiție).
Și Curtea Europeană a statuat că imposibilitatea de a obține o despăgubire adecvată în cadrul privării de proprietate constituie o rupere a echilibrului între necesitatea protecției dreptului de proprietate și exigențele de ordin general, iar în absența unei indemnizări adecvate art. 1 din Protocolul 1 n-ar asigura decât o protecție iluzorie și ineficace a dreptului de proprietate, în totală contradicție cu dispozițiile convenției (Hotărârea din 21.02.1986, JAMES .).
Nu în ultimul rând, pentru alte parcele expropriate din zonă, situate în imediata vecinătate, expropriatorul a îndestulat pe cei lipsiți de proprietate cu despăgubiri superioare ca valoare, comparativ cu suma pe care i-a oferit-o pentru terenul reclamantei.
Dispozițiile Legii 255/2010 sunt mai exigente în ceea ce privește modul de stabilire a despăgubirilor.
Astfel, art. 11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010, funcție de care se calculează acum despăgubirile, trimite la art. 771 din Legea nr. 571/2003 potrivit căruia Camerele Notarilor Publici vor actualiza cel puțin o dată pe an expertizele privind valoarea de circulație a bunurilor imobile, care vor fi comunicate la direcțiile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.
Legat de acest criteriu, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 404/A din 08.06.2010 a statuat că valoarea de piață a unui imobil este dată de însuși jocul cererii și al ofertei, iar nu de limitele de preț stabilite prin Ghidul notarilor publici Ia nivel județean; de asemenea, nu interesează natura de teren intravilan sau extravilan a imobilului în discuție. Singurul criteriu pentru stabilirea despăgubirilor, prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994, este „valoarea reală a imobilului", ținându-se seama de „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză".
Cum exproprierea de imobile se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească, cum pentru calculul despăgubirii se vor lua în considerare prețul de piață al imobilului și daunele provocate proprietarului, cuprinzând atât prejudiciul efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cesans), cum suma acordată cu titlu de despăgubire nu este justă, ci derizorie în comparație cu valoarea reală a imobilului supus exproprierii, a solicitat admiterea contestației, așa cum a fost formulată.
În drept: art. 1 Protocolul nr. 1 adițional la CEDO; art 16 și art. 44 Constituția României; art. 1, art. 21, art. 26 Legea nr. 33/1994; art. 26 din Pactul Internațional privind drepturile civile și politice; art. 22 alin. (1) și alin. (3) Legea 255/2010; art. 453 C.pr.civ.
Legal citat, prim pârâtul a formulat întâmpinare ( filele 57-59) prin care a arătat că pretenția reclamantei nu este justificată.
În apărare a arătat că prin hotărârile nr. 204 din 13 februarie 2012 și 217 din 29 februarie 2012 s-a dispus plata despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru suprafețele de teren expropriate conform HG 743/2010, astfel cum a fost modificată și completată prin HG 614/2011, în anexa acestei din urmă hotărâri reclamanta figurând înscrisă la pozițiile nr. 263, 264 cu următoarele suprafețe de teren:
- 275 mp teren, identic cu parcela nr._ din CF_, pentru care s-a acordat cu titlul de despăgubire suma de 339 lei;
- 642 mp teren identic cu parcela nr._ din CF 35 399, pentru care s-a acordat cu titlul de despăgubire suma de 792 lei.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acesta a fost stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de Legea nr. 255/2010 și de Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1, art. 11 alin. 7 și 8 din lege sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici potrivit art. 77 ind. 1 alin. 5 din codul fiscal.
Totodată,potrivit art. 8 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin. (7) din lege, este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 ind. 1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile legale sus menționate,prin raportul de evaluare întocmit de evaluator C. C., valoarea terenurilor expropriate a fost stabilită la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită în anul 2011 de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza corn. Șcheia.
Nu este întemeiată pretenția reclamantei privind plata unei despăgubiri în sumă de 40 euro/mp dat fiind faptul că, potrivit rapoartelor de evaluare întocmite în procedura administrativă, terenurile în cauză sunt situate în extravilanul corn. Șcheia la locul numit "Dealu Vechi", au destinația de terenuri arabil, nu beneficiază de nici un fel de utilități, rețelele de energie electrică,apă, termoficare, gaze, canalizare, telefonie, televiziune, fiind inexistente, iar distanța față de mijloacele de transport în comun și de unitățile comerciale din zonă este de peste 500 m. Față de elementele de individualizare sus menționate și față de faptul că la data exproprierii piața imobiliară din zonă suferise un declin accentuat, ofertele de cumpărare fiind reduse iar prețurile de vânzare fiind mult mai mici decât cele practicate în anii 2008-2009, apreciem că despăgubirea solicitată de reclamantă este nejustificată.
De asemenea, nu este întemeiată nici susținerea reclamantei privind diminuarea valorii terenurilor rămase în patrimoniul său după expropriere.
Sub acest aspect, numai suprafețele individualizate în hotărârile contestate se află pe coridorul de expropriere, iar suprafețele rămase în patrimoniul reclamantei pot fi utilizate în continuare ca terenuri arabile conform categoriei de folosință existente la data exproprierii, aceste suprafețe nefiind afectate de lucrările de investiții executate de expropriator. Totodată, parcelele neexpropriate au acces la drumurile de exploatare limitrofe și la viitoarea șosea de centură, nefiind afectate nici de restricțiile aplicabile zonelor de siguranță și protecție ale investiției, iar valoarea acestora nu s-a diminuat, ci dimpotrivă, a sporit ca urmare a construirii șoselei de centură în imediata lor vecinătate.
Deși legal citată secund-pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărările.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiza topo-cadastrală evaluativă, raportul de expertiză fiind depus la dosar filele152-178 .
P. pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, fiind efectuat un supliment la raport depus la filele 204-207 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin hotărârile nr.204/13.02.2012 și nr.271/29.02.2012 emise de C. de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor Șcheia s-a dispus plata în favoarea reclamantei cu titlu de despăgubire a sumei de 339 lei pentru exproprierea imobilului situat în ., identic cu p. nr._, din CF35791, compus din teren liber de construcții, în suprafață de 275mp și a sumei de 792 lei pentru exproprierea imobilului situat în ., identic cu p. nr._, din CF35953, compus din teren liber de construcții, în suprafață de 642mp .
Potrivit art. 22 al. 1 din Legea nr. 255/2010 cu modificările și completările ulterioare, expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate, iar conform art. 22 al. 3 din lege acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21- art. 27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Art. 26 al. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 (lege-cadru generală în materie de expropriere) la care legea specială (nr. 255/2010) face trimitere, deci aplicabil speței, stabilește criteriile pentru determinarea cuantumului despăgubirii, stipulând că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane interpuse și că la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța de judecată trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Art. 27 din Legea nr. 33/1994, la care de asemenea se face trimitere în vederea soluționării cauzei, stabilește că pentru fixarea despăgubirii instanța compară rezultatul expertizei cu oferte și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea acordată neputând fi mai mică decât cea oferită de către expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de către expropriat.
În speță, așa cum s-a arătat, expropriatorul a oferit pentru terenurile expropriate suma de 339 lei și respectiv 792 lei, în timp ce prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către comisia de experți compusă din experții S. C., L. O. G. și A. M., s-a propus într-o variantă suma de 459eur (0,5 eur/mp) prin raportare la expertiza actualizată a Camerei Notarilor Publici Suceava, iar într-o altă variantă suma de_ eur (12,20eur/mp) prin raportare la valoarea de piață după Standardele Internaționale de Evaluare (f.158).
Expropriatorul a solicitat instanței înlăturarea raportului de expertiză și menținerea ofertei de despăgubire inițială, invocând că experții nu s-au raportat la tranzacții concrete cu imobile similare, luând ca element de referință în stabilirea valorii de circulație doar ofertele de vânzare și, în plus, nu au ținut seama de caracteristicile terenului expropriat și de elementele care îl diferențiază de comparabila de referință, omițând aplicarea tuturor corecțiilor necesare sau individualizând greșit unii coeficienți de corecție (f.185, 213).
Într-adevăr, pentru determinarea prețului de piață experții nu au avut în vedere tranzacții concrete, raportându-se la oferte de tranzacționare, pentru terenuri similare sau comparabile, însă în răspunsul la obiecțiuni pe acest aspect și-au argumentat „alegerea”, arătând că sursele de informare aflate la dispoziția experților, posibile și credibile – bănci, agenții imobiliare, primărie, intermedia, presa de specialitate, localnici -, nu au oferit informații despre tranzacțiile încheiate, ceea ce confirmă caracterizarea de piață imobiliară inactivă față de perioada anterioară 2008-2010, că nu au fost identificate tranzacții efective, astfel că folosirea ofertelor este singura rațională și se bazează pe încrederea care trebuie atribuită datelor faptice și a ipotezelor utilizate (Standardele Internaționale de Evaluare 2011, IVS – Cadru general).
Au mai arătat experții că, potrivit acelorași Standarde Internaționale, atunci când nu există tranzacții efective suficiente cu terenuri libere comparabile sau când datele obținute din tranzacțiile efectuate nu sunt credibile și/sau nu pot fi verificate prin evaluare, se pot folosi și prețurile cerute prin ofertele de vânzare sau prețurile oferite prin cererile de cumpărare de terenuri comparabile.
Au mai arătat experții că informațiile despre preț din oferte de pe o piață inactivă pot fi totuși o dovadă a valorii de piață deoarece, chiar pe piețele în declin, există vânzători care nu acționează sub constrângerea de a vinde; în acest context, a nu ține cont de dovada prețurilor realizate de vânzători ar însemna ignorarea realității pieței.
Nu se poate reține că experții ar fi „ignorat” tranzacțiile concrete, cum susține expropriatorul, ci nu le-au identificat ca și surse credibile de informare, astfel că instanța trebuie să țină cont de concluziile acestora, cu atât mai mult cu cât sunt unanime, au o bază legală (S.I.E. 2011), iar expropriatorul, deși le-a pus sub semnul îndoielii, nu a oferit cel puțin un exemplu de tranzacție concretă similară ori comparabilă.
Cât privește comparația efectivă cu terenul din ofertă, expropriatorul s-a arătat nemulțumit de coeficienții de corecție aplicați/omiși, față de deosebirile existente între terenul expropriat și comparabila aleasă (f.185).
Or, prin suplimentul la expertiză s-a răspuns obiecțiunilor privind corecțiile dintre subiectul de evaluat și comparabila 1 de referință reținându-se că pentru criteriul privind utilizarea permisă s-a aplicat o corecție negativă de -10%, având în vedere terenul subiect se află în extravilan iar comparabila în intravilan; pentru criteriul privind utilități – o corecție negativă de -10%deoarece subiectul de evaluat are utilitățile la o distanță de 415 m iar comparabila are utilitățile în zonă; pentru criteriul privind mărimea nu s-a aplicat nici o corecție deoarece s-a apreciat că ambele suprafețe ( 642 mp+275 mp și 5000 mp) sunt optime pentru a ridica o construcție.
Instanța își însușește așadar raportul de expertiză prin care s-a stabilit o valoare de piață de 12,20eur/mp, valoare rezonabilă dacă avem în vedere caracteristicile concrete ale terenului, faptul că se află într-o zonă pretabilă pentru destinații diverse, inclusiv rezidențiale.
În ceea ce privește data evaluării, în mod corect a fost avută în vedere data întocmirii raportului de expertiză față de prevederile exprese în acest sens ale art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994.
Expropriatorul a solicitat a fi menținută despăgubirea inițială, cerere cu care instanța nu poate fi de acord.
Astfel, sumele propuse cu titlu de despăgubiri, 339 lei și 792lei au fost stabilite prin raportul de evaluate teren întocmit de către p.f.a. C. C., în procedura prealabilă exproprierii efective conform art. 11 al. 7, 8 din Legea nr. 255/2010 și art. 8 din Normele de aplicare a legii, evaluatorul raportându-se la expertizele întocmite și actualizate ale Camerei Notarilor Publici.
Aceste expertize notariale sunt însă doar orientative.
Mai mult, autorul raportului a arătat că suma stabilită nu constituie valoarea de piață a terenului (f.80, 105), or în cauză interesează valoarea de piață.
Așa cum rezultă din expertiză, suprafețele de teren rămase în urma exproprierii în patrimoniul reclamantei mai pot fi folosite conform destinației, în condițiile în care pentru cele rămase fără cale de acces, la finalizarea lucrărilor investitorul va asigura accesul la terenurile rămase neexpropriate, putând fi utilizate ca teren agricol deoarece distanța între baza talazului și limita est a terenului expropriat este suficientă pentru amenajarea unei căi de acces, fără să diminueze suprafața reală utilizabilă rămasă și parcelele pot fi utilizate în continuare ca teren agricol.
În concluzie, expropriatorul datorează expropriatului cu titlu de despăgubiri civile suma de_ euro( 7832Euro+3355 Euro) în echivalent lei la data plății efective.
Pentru considerentele de fapt și de drept învederate, instanța va admite contestația astfel cum a fost precizată la data de25.03.2014, va desființa hotărârea nr. 204/13.02.2012 și 217/29.02.2012 emise de secund-pârâtă și, în consecință va obliga prim-pârâtul la plata către reclamant a sumei de_ euro în echivalent lei la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă expropriatorul datorează expropriatului cheltuieli de judecată în sumă de 3400 lei compusă din (respectiv 2400 lei ) onorariul aferent expertizei achitat în contul experților S. C. (1400 lei, f.134, 194 ) și L. O. G. (1000 lei, f.133, 209), precum și din onorariul perceput de avocat S. S. (1000 lei, fila 212).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de reclamanta C. E. M.- domiciliată în Iași, ..21, ..A, . prin mandatar Seckia Mehmet și cu reședința în România,mun Iași, ., jud Iași în contradictoriu cu pârâții S. R. REPREZENTAT DE MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-București, ..38 și C. DE V. A DREPTULUI DE PROPRIETATE ȘI ACORDARE A DESPĂGUBIRILOR- ..
Desființează hotărârea nr.204/13.02.2012 și nr.217/29.02.2012 emise de secund-pârâtă și, în consecință obligă prim-pârâtul la plata către reclamantă a sumei de_ euro în echivalent lei la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile.
Obligă prim pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Tribunalul Suceava.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. A. L. A.
Red L.A
Tehnored. L.A
6 ex./ 23.04.2014
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 308/2014. Tribunalul SUCEAVA | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 168/2014.... → |
|---|
