Pretenţii. Decizia nr. 359/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 359/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 1867/334/2013
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 359/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător M. I.
Grefier L. M. R.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul G. C. V. împotriva sentinței civile nr.1110 din 6.11.2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, intimat fiind TOLUȘ A..
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din data de 8 aprilie 2014, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 15 aprilie 2014.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 21.08.2013 și înregistrată sub nr._ reclamantul G. C. V. a chemat în judecată pârâtul Toluș A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să achite contravaloarea taxei de mediu pentru autoturismul Volkswagen Golf Variant 1,9 cu nr. de identificare WVWZZZ1JZ2W167592 pe care acesta i l-a vândut prin Contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 26.09.2011, obligație prevăzută în declarația autentificată sub nr. 1920 din 11.10.2011 de BNP N. V. din Vatra Dornei, anexă la contractul de vânzare cumpărare.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 26.09.2011 între părți s-a încheiat Contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit pentru autoturismul Volkswagen Golf Variant 1,9 cu nr. de identificare WVWZZZ1JZ2W167592 iar prin declarația autentificată sub nr. 1920 din 11.10.2011 de BNP N. V. din Vatra Dornei.
Se mai arată apoi că în prezent, conform OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, obligația de plată a taxei de mediu intervine o singură dată, respectiv cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar din România. Astfel arată reclamantul faptul că pentru autoturismul în speță fiind înmatriculat în anul 2007 nu s-a achitat taxa de primă înmatriculare așa încât în cazul în care acesta va dori să vândă autoturismul va fi necesară achitarea taxei de mediu. Acest aspect a fost cunoscut și avut în vedere de părți la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare și așa se justifică și declarația autentică dată de pârât prin care acesta se obligă să achite această taxă.
În dovedirea acțiunii s-a depus la dosar: declarația autentificată sub nr. 1920 din 11.10.2011 de BNP N. V. din Vatra Dornei, Contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit pentru autoturismul Volkswagen Golf Variant 1,9 cu nr. de identificare WVWZZZ1JZ2W167592, Proces verbal de conciliere încheiat la data de 11.03.2013.
Acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1350 Cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantului prin care a invocat excepția indmisibilității acțiunii motivat de faptul că acțiunea a fost promovată după data de 01.08.2013, dată de la care procedura medierii este obligatorie sancțiunea fiind aceea a inadmisibilității acțiunii.
Pârâtul arată că a invocat excepția inadmisibilității și în raport de obiectul cauzei precum și temeiul de drept indicat prin acțiune ceea ce pe fondul cauzei îl îndreptățește să solicite respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1110 din 6.11.2013 Judecătoria Vatra Dornei a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârât; a respins acțiunea civilă având ca obiect” pretenții” formulată de către G. C. V. în contradictoriu cu pârâtul Toluș A., ca inadmisibilă și a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
la data de 26.09.2011 între părți s-a încheiat Contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit pentru autoturismul Volkswagen Golf Variant 1,9 cu nr. de identificare WVWZZZ1JZ2W167592.
Prin prezenta acțiune reclamantul solicită instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligat pârâtul să achite contravaloarea taxei de mediu pentru autoturismul Volkswagen Golf Variant 1,9 cu nr. de identificare WVWZZZ1JZ2W167592 pe care acesta i l-a vândut prin Contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 26.09.2011, obligație prevăzută în declarația autentificată sub nr. 1920 din 11.10.2011 de BNP N. V. din Vatra Dornei, anexă la contractul de vânzare cumpărare.
În conformitate cu prevederile art. 237 alin.2 lit. a Cod procedură civilă, conform cărora instanța va rezolva excepțiile ce se invocă ori pe care le poate invoca din oficiu rap la art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă care prevăd că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii conform Legii nr. 192/2006 astfel cum a fost modificată și completată.
În consecință, instanța va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârât prin întâmpinare.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 601, art. 2 alin 11 și alin. 12 din Legea nr. 192/2006 “În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii: a) în domeniul protecției consumatorilor, când consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor; b) în materia dreptului familiei: continuarea căsătoriei: partajul de bunuri comune; exercițiul drepturilor părintești; stabilirea domiciliului copiilor; contribuția părinților la întreținerea copiilor; orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii; c) în domeniul litigiilor privind posesia, grănițuirea, strămutarea de hotare, precum și în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate; d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură; e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă; f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la registrul comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013 – 1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025 – 1.032, cu modificările și completările ulterioare, pentru celelalte cazuri, informarea cu privire la mediere rămâne facultativă, potrivit art.227 alin. 2 Cod de procedură civilă. Această procedură trebuie demarată de către reclamant înainte de depunerea cererii de chemare în judecată sau până la termenul dat de instanță în acest scop, or, în speță reclamantul nu a făcut această dovadă.
Instanța nu poate constata îndeplinită procedura informării cu privire la avantajele medierii de către reclamant care a depus la dosar, la al doilea termen de judecată „Invitație la mediere”, nr. 2 din 30.10.2013 eliberată de Birou de mediator F. M. și „Proces verbal” nr. 12/30.10.2013 (aceeași dată cu invitația la mediere), încheiat la biroul aceluiași mediator, câtă vreme nu a fost făcută dovada confirmării de primire de către pârât a invitației la mediere, nefiind respectate astfel dispozițiile arr. 1^1 din Legea nr. 192/2006 care prevăd că: ”Dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părți refuză în scris participarea la ședința de informare, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de informare, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței.”
De asemenea, nu pot fi reținute nici apărările reclamantului care susține că excepția nu este dată întrucât prezenta acțiune are ca obiect o „obligație de a face” iar față de acest obiect al acțiunii ședința de informare nu este obligatorie câtă vreme acesta solicită clar instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligat pârâtul să achite contravaloarea taxei de mediu pentru autoturismul Volkswagen Golf Variant 1,9 încadrându-se astfel în materiile pentru care legea prevede că procedura informării cu privire la mediere este obligatorie, respectiv la art. 60 ond. 1 alin. 1 lit. f - litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei.
Instanța constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art 1 ind. 2 din Legea nr. 192/2006 care prevăd că „Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60^1 alin. (1) lit. a) - f).” constată că acțiunea este inadmisibilă și urmează să admită excepția inadmisibilității acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea apelului arată că potrivit dispozițiilor legale, a făcut dovada faptului că pârâtul a fost invitat la mediere cu invitația din data de 18.10.2013 trimisă prin serviciile poștale în acea zi, primită cu confirmare de primire la data de 21.10.2013 iar faptul că nu s-a prezentat la data la care a fost convocat la mediere, respectiv 30.10.2013, s-a întocmit procesul verbal nr.12 din 30.10.2013.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat motivat de faptul că instanța de fond corect a reținut faptul că reclamantul a depus la al doilea termen de judecată invitația de mediere dar nu a făcut dovada confirmării de primire de către pârât, nefiind îndeplinite astfel dispozițiile art.11 din Legea nr.192/2006.
Analizând apelul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea pe acest temei, reținând că nu s-a făcut dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii, cerință impusă în speță de prevederile art.601, art.2 alin.1 și al 12 din Legea nr.192/2006 și a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art.12 din același act normativ care dispune că „Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop pentru litigiile în materiile prevăzute de art.601 alin.(1) li.ta) – f).
În apel însă, reclamantul apelant a făcut dovada faptului că pârâtul a fost invitat la mediere cu invitația din data de 18.10.2013 trimisă prin serviciile poștale în acea zi, primită cu confirmare de primire la data de 21.10.2013 și întrucât pârâtul nu s-a prezentat la mediere la data la care a fost convocat, respectiv 30.10.2013, s-a întocmit procesul verbal nr.12 din 30.10.2013 de către Birou de mediere F. M. din municipiul Vatra Dornei, investit de reclamant cu realizarea acestei proceduri (f.6, 7, 8 și 9 dosar apel).
Potrivit art.11 din Legea nr.192/2006 „Dovada participării la ședința de informare privind avantajul medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una din părți refuză în scris participarea la ședința de informare, nu răspunde invitației prevăzută de art.43 alin.1 ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de informare, se întocmește un proces verbal, care se depune la dosarul instanței”.
Constatând că reclamantul apelant a făcut dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate și văzând că prin cererea de apel formulată a solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, tribunalul, în baza art.480 alin.,3 teza a II-a cod procedură civilă, va admite apelul, va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul G. C. V. cu domiciliul ales la Cabinet avocat M. A. R., cu sediul în mun. Vatra Dornei, ..15, Județul Suceava împotriva sentinței civile nr.1110 din 6.11.2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, intimat fiind TOLUȘ A. domiciliat în mun. Vatra Dornei, ..47,., Județul Suceava.
Anulează sentința civilă nr.1110/6.11.2013 a Judecătoriei Vatra Dornei și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, M. I. | |
Grefier, L. M. R. |
Red.I.G.
Jud.fond H. D. L.
Tehnored.R.L., 4 ex., 8.05.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 293/2014. Tribunalul SUCEAVA | Drept de retenţie. Decizia nr. 854/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
