Fond funciar. Decizia nr. 1061/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1061/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 2715/314/2011
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1061
Ședința publică din data de 20 mai 2014
Completul compus din:
Președinte: V. E. L.
Judecător: S. A.
Judecător: C. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și Direcția S. Suceava împotriva sentinței civile nr. 6037/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta H. E. și pârâta C. comunală de Fond Funciar Hânțești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata H. E., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatei .
Se legitimează intimata H. E. cu CI . nr._.
Întrebată fiind, intimata arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimata H. E. solicită respingerea ambelor recursuri.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 18.03.2011 sub nr._, reclamanta H. E., în contradictoriu cu pârâtele C. județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. comunală Hânțești și Direcția S. Suceava, a solicitat instanței ca în urma probelor ce se vor administra să se dispună anularea hotărârii nr. 37/18.02.2011 emisă de C. Județeană Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate privată în favoarea sa asupra terenului în suprafață de 0,07 ha teren cu vegetație forestieră, situat în tarlaua „P.”.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că deține acest teren din martie 1992, pe vechiul amplasament, fiind moștenire de la părinții săi, iar de când a fost preluat și până în prezent nu a fost revendicat de alte persoane.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în copie ( filele 3-23).
Legal citată, pârâta C. județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cereri formulată de către reclamantă, precizând că hotărârea nr. 37/2011 este legală și temeinică.
În motivare, prim – pârâta a invocat faptul că petenta nu a formulat contestație împotriva măsurilor dispuse de comisia locală de fond funciar, procedură obligatorie în stabilirea dreptului de proprietate conform Legii 18/1991. De asemenea, a arătat că, în speță, nu se face dovada dreptului de proprietate cu înscrisuri pentru terenul solicitat și nici nu se face identificarea în amenajamentul silvic, pe vechiul amplasament, așa cum prevăd legile fondului funciar, în vederea întocmirii procesului verbal de bună vecinătate.
În dovedire, prim – pârâta a atașat la dosar documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 37/2011 (f.8-23).
La termenul de judecată din data de 14.02.2013, la solicitarea reclamantei (f. 80), instanța a dispus introducerea și citarea în cauză, în calitate de pârâtă, a Direcției Silvice Suceava.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar precum, proba testimonială cu martorii Ș. E. (f.73) și H. M. (f.77) și proba cu expertiză topometrică, raportul întocmit de expert N. G. fiind depus la dosar, filele 221-230.
Prin sentința civilă nr. 6037/12.12.2013, prima instanță a admis, în parte, cererea având ca obiect fond funciar formulată de reclamanta H. E. în contradictoriu cu pârâtele C. județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. comunală Hânțești și Direcția S. Suceava, a desființat, în parte, Hotărârea nr. 37/18.02.2011 emisă de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava în ceea ce privește dispoziția de invalidare a poziției nr. 14 din anexa nr. 37 – 5 pentru suprafața de 0,07 ha teren după autoarea M. E., a reconstituit în favoarea reclamantei dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,07 ha teren arabil situat pe raza satului Hânțești, ., a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1421 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Prin Hotărârea nr. 37 din 18.02.2011 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava (f. 3,8 dosar) a fost invalidată poz. nr. 14 din anexa nr. 37-5, referitoare la numita M. E., pentru o suprafață de 0,07 ha teren cu vegetație forestieră (f.13-14).
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava a justificat respingerea cererii de reconstituire pe faptul că, pentru terenul solicitat, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate cu înscrisuri și nici identificarea în amenajamentul silvic, pe vechiul amplasament.
Susținerea pârâtei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, din întâmpinarea formulată de aceasta, în sensul că plângerea introdusă de reclamantă nu ar mai putea fi analizată pe fond deoarece nu a fost respectat termenul de 10 zile pentru contestarea propunerii comisiei locale nu poate fi reținută, atâta timp cât la dosarul cauzei nu există un înscris din care să rezulte data certă la care a fost afișată propunerea și prin urmare data de la care a început să curgă termenul arătat. În consecință, aceasta este îndreptățită să conteste hotărârea prin care a fost respinsă cererea de reconstituire.
În speță, instanța reține că, prin cererea înregistrată sub nr. 186 din 14.11.2005, autoarea reclamantei – M. E. (f.35,59) – a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,07 ha. teren împădurit situat în tarlaua „P.” Hînțești, terenul fiind ocupat de Ocolul Silvic Adâncata (f.16).
Din înscrisurile depuse la dosar (f.22-23), rezultă că în Registrul Agricol al anilor 1956-1958, părinții reclamantei – Hânganu I. și Hânganu (M.) E. figurau cu suprafața de 0,32 ha teren arabil în tarlaua „P.”, martorii audiați în cauză, Ș. E. și H. M. (f.73,77) relatând faptul că această suprafață de teren provine de la bunicul matern, M. I.. Totodată, potrivit adeverinței de proprietate nr. 1594 din 12.10.1991 (f.32), pe numele autorilor reclamantei – Hânganu E. și I., s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 2,34 ha (conform mențiunilor registrului agricol) din care 0,32 ha teren în tarlaua „P.” iar potrivit declarației numitei M. E., la data de 14.11.2005 aceasta deținea, efectiv, suprafața de 1,63 ha teren agricol, din care 0,25 ha teren în tarlaua „P.”, cererea de reconstituire fiind formulată pentru suprafața de 0,07 ha teren (f. 16,17 ds.).
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză (f.225-230), măsurătorile efectuate, raportate pe planul cadastral utilizat de C. locală de fond funciar la punerea în posesie, au relevat amplasamentul și geometria terenului în litigiu – anexa 2, din datele culese la Primăria comunei Hânțești reieșind că, la locul litigiului se află terenul în suprafață de 1 ha, din totalul de 3ha 50 m.p. pe care autorii reclamantei l-au deținut pe raza comunei Hânțești, potrivit extrasului din „Tabloul cu locuitorii din . stăpânirea loturilor parcelate cadastral, conform procesului – verbal din 2 august 1931” eliberat de Arhivele Naționale, Direcția Județeană B. (f. 30).
Expertul tehnic judiciar N. G. a concluzionat în sensul că, până la data efectuării măsurătorilor, reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctei M. E., are în posesie suprafața de 18 ari teren. De asemenea, verificările efectuate la Primăria comunei Hânțești, au arătat că tot terenul, în suprafață de 10.000 m.p., se află într-un singur trup la locul litigiului, diferența pe care o solicită reclamanta, de 700 m.p., fiind amplasată în prelungirea terenului pe care îl are în posesie în prezent (anexele 1 și 2).
Martora H. M. a relatat, de asemenea, faptul că autoarea reclamantei, M. E., a primit de la tatăl său, M. I., suprafața de 32 ari teren, situată în tarlaua „P.” și alcătuită din două suprafețe de 25 ari și respectiv 7 ari teren (f. 77).
Instanța a constatat că, astfel cum reiese din adresa nr. 935 din 17.10.2011 a Comisiei comunale de fond funciar Hănțești (f.38), suprafața de 0,07 ha teren cu vegetație forestieră pentru care s-a formulat cerere de reconstituire se află în proprietatea Ocolului Silvic Adâncata - Direcția S. Suceava.
Aceleași aspecte sunt relevate și de adresa înaintată de Direcția S. Suceava – Ocolul Silvic Adîncata din care rezultă că suprafața de 700 m.p. teren cu vegetație forestieră, solicitată de petentă, figurează în amenajament silvic și se află în U.P. VI Adîncata, u.a. 57D% (f. 70) precum și de concluziile raportului de expertiză, potrivit căruia . litigiu are în prezent categoria de folosință „păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră” fiind în posesia Direcției Silvice Suceava și în administrarea Ocolului Silvic Adâncata.
Față de cele reținute și față de prevederile art. 8 alin. 2 și art. 11 din Lg. nr. 18/1991 modif., instanța a apreciat că autoarea reclamantei, care a formulat cererea, era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0, 70 ha. teren, situat pe raza loc. Hănțești, ..
În acest context, instanța a reținut că în aplicarea dispozițiilor Legii 18/1991 trebuie să se ia în considerare caracterul esențial reparator al legilor fondului funciar care au fost edictate tocmai cu scopul de a se retroceda foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora terenurile ce le-au fost preluate în mod abuziv de către stat. Procedura de reconstituire trebuie să urmărească refacerea dreptului de proprietate în plenitudinea sa, prin acordarea de teren pe vechiul amplasament, acolo unde posibil, sau prin acordarea de teren în echivalent ori despăgubiri.
Potrivit art. 5 din Legea 18/1991, anexa I din Legea 213/1998 și art. 3 din Legea 213/1998, aparțin domeniului public terenurile cu destinație forestieră, iar terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile și imprescriptibile. De altfel, reclamanta (și autoarea acesteia) nu au contestat caracterul public al terenului pe care îl revendică.
Constatând, așadar, caracterul de bun din domeniu public, instanța a reținut că nu este posibilă reconstituirea pe vechiul amplasament, astfel încât devin incidente disp. art. 45 din Legea nr.18/1991 și ale art. 10 din H.G. nr. 890/2005 care prevăd restituirea pe un alt amplasament.
În consecință, în temeiul disp. art. 53-58 din Lg. nr. 18/1991 modif. rap. la art. 10 din HG nr. 890/2005, instanța a admis, în parte, plângerea și, pe cale de consecință, a desființat, în parte, Hotărârea nr. 37/18.02.2011 emisă de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava în ceea ce privește dispoziția de invalidare a poziției nr. 14 din anexa nr. 37 – 5 pentru suprafața de 0,07 ha teren după autoarea M. E. și să reconstituie în favoarea reclamantei dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,07 ha teren arabil situat pe raza satului Hânțești, ..
În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1421 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și Direcția S. Suceava.
În motivare, pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a arătat că potrivit prevederilor art.52 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisiile județene au în limita competenței lor și prin derogare de la codul de procedură civilă calitate procesuală pasivă și când este cazul activă.
Potrivit prevederilor art.51 și art.52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Din economia dispozițiilor art.12 alin. l și 2 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
A precizat că legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu. Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate de codul de procedură civilă, ar fi suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma -prin derogare", această sintagmă conduce la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate.
A precizat că potrivit prevederilor art. 6 din HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană de fond funciar verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinente, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestora. Atribuțiile comisiilor locale și ale comisiei județene stabilite prin Regulamentul aprobat prin HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt clare și precise.
A precizat că are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor, precum și a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr. 169/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar, în speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată, întrucât C. județeană Suceava de fond funciar prin emiterea titlului de proprietate și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de lege organică în parametrii legali. Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Precizează că nu i se poate reține nici o culpă în acest caz, atâta timp cât a analizat documentația întocmită și înaintată de comisia locală.
În virtutea rolului activ conferit de dispozițiile art. 129 pct.5 Cod procedura civilă instanța a suplimentat probatoriu printr-o expertiză de specialitate.
În raport cu dispoziții legale mai sus menționate, se apreciază că în momentul în care adoptă o hotărâre comisia județeană acționează întocmai ca o instanță de judecată, astfel încât, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, ar duce la concluzia că, și instanțele de judecată pot fi obligate să suporte atare cheltuieli de judecată în cazul în care hotărârile judecătorești pronunțate ar fi desființate ori casate prin soluționarea căilor ordinare (extraordinare) de atac.
Recurenta Direcția S. Suceava, în motivare, a precizat că nu au existat niciodată raporturi de nici o natura, care sa instituie drepturi si obligații corelative prepozabile a fi deduse judecații. Ori, potrivit art. 274, alin. 1 Cpr. Civila, doar partea care cade in pretenții poate fi obligata la cerere sa plătească cheltuieli de judecata.
A precizat că nu a avut nicicum si nicicând pretenția de a se respinge numitei H. E. cererea de reconstituire a dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,07 ha teren arabil, care teren, indiferent unde ar avea amplasamentul pe raza comunei Hănțesti, nu are nimic comun cu atribuțiile de administrare fond forestier de stat exercitate de către recurenta.
In egala măsura, prin dispozitivul sentinței criticate nu s-a instituit vreo obligație in sarcina sa care sa motiveze o eventuala cădere în pretenții si totodată nu a solicitat sa fie introduși în cauză pentru a le fi opozabilă hotărârea judecătorescă prin care sunt obligați a suporta cheltuieli de judecata.
A precizat că este problema comisiei locale și comisiei județene modul în care s-au situat în derularea procesului privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren agricol și nu poate fi obligată la cheltuieli de judecată doar pe simplul motiv că există ca entitate economica, având capital integral de stat, solvabilă și bună de executat silit.
Intimata H. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A precizat că întrucât pârâta C. comunală de Fond Funciar Hânțești și pârâta Direcția S. Suceava nu a trimis actele solicitate de instanță, în cauză s-a dispus expert pentru verificarea terenului.
Analizând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și a lucrărilor dosarului și a considerentelor hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:
I. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, tribunalul reține că dispozițiile art. 52 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată au instituit posibilitatea obligării comisiilor de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată prevăzând în mod expres că dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă sunt aplicabile și în cadrul judecării plângerilor împotriva hotărârii comisiilor județene.
Prin urmare, motivele de recurs referitoare la faptul că acest organ de aplicare a legii care nu are personalitate juridică, are o poziție procesuală sui-generis, "derogatorie" de la dispozițiile Codului de procedură civilă și nu are calitatea de parte, întrucât concepția legii potrivit căreia comisiile ce le instituie acționează "din oficiu" exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 din Codul procedură civilă, nu poate fi primit, având în vedere că legiuitorul a ales soluția contrară potrivit căreia în prezent există posibilitatea de obligare a comisiilor locale sau județene de fond funciar, care au avut calitatea de parte în plângerile de fond funciar și pentru care s-a stabilit culpa procesuală, de a plăti cheltuielile de judecată către partea adversă care a câștigat procesul.
Dată fiind soluția legislativă contrară opiniilor pârâtei-recurente, apărările Comisiei județene Suceava nu au relevanță în cauză și cum are calitatea de parte căzută în pretenții ca efect al admiterii plângerii reclamantei și este în culpă procesuală ca efect al respingerii cererii de reconstituire în procedura prealabilă și a desființării parțiale a Hotărârii nr. 37 din data de 18 februarie 2011, în mod corect a făcut prima instanță aplicarea dispozițiilor art. 52 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată coroborate cu cele ale art. 274 Cod pr. civilă și a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată efectuată de reclamanta-intimată.
Faptul că pârâta-recurentă nu are personalitate juridică și nici buget propriu nu are relevanță în cauză, atâta timp cât legiuitorul le-a recunoscut comisiilor județene și locale, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, în cazul litigiilor de fond funciar, după cum rezultă din dispozițiile art. 52 al. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată și a consacrat în mod expres, posibilitatea obligării lor la plata cheltuielilor de judecată.
S-a mai invocat de pârâta-recurentă împrejurarea că nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată, întrucât C. județeană Suceava de fond funciar prin emiterea titlului de proprietate și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de lege organică în parametrii legali.
Tribunalul constată că pârâta-recurentă este emitentă a actului administrativ-jurisdicțional a cărui legalitate și temeinicie a fost verificată de prima instanță, care a constatat nelegalitatea acestuia și l-a desființat, astfel încât motivul de recurs referitor la faptul că prin emiterea titlului de proprietate și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de lege organică în parametrii legali nu are nici o relevanță, atâta timp cât obiectul judecății este o plângere împotriva unei hotărâri emisă de pârâta-recurentă, hotărâre care a fost desființată. Or, atâta timp cât actul administrativ jurisdicțional atacat a fost desființat de către prima instanță ca fiind nelegal emis, în mod logic prima instanță a reținut culpa procesuală a organului administrativ jurisdicțional emitent și a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, temeiul juridic al antrenării răspunderii pârâtei-recurente fiind dispozițiile art. 52 al. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată, astfel că acest motiv de recurs este neîntemeiat.
De asemenea, faptul că pârâta-recurentă nu are cont propriu și nici independență financiară astfel încât o asemenea obligație este imposibil de executat, nu are relevanță în cauză, dată fiind posibilitatea de obligare a comisiilor locale sau județene la plata cheltuielilor de judecată consacrată de legiuitor care a avut în vedere, desigur, toate aceste aspecte la adoptarea soluției sale iar modalitatea în care reclamanta va executa această obligație constituie o chestiune de executare silită care excede prezentului cadru procesual astfel încât, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 18/1991 republicată și cele ale art. 1 și 5 al.1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, tribunalul va respinge acest recurs ca nefondat.
II. În ceea ce privește recursul Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva-Direcția S. Suceava, tribunalul reține că aceasta nu este emitent al actului jurisdicțional administrativ atacat și nu are atribuții în procedura prealabilă de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere care se finalizează prin emiterea hotărârii comisiei județene, după cum rezultă din prevederile cap. VIII din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin H.G. nr. 890/2005.
Prin urmare, nu se poate reține o culpă a pârâtei-recurente în validarea propunerii de invalidare a Comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Hânțești, jud. Suceava pentru suprafața de 700 mp teren forestier de către C. județeană Suceava iar simplul fapt că vechiul amplasament al terenului se află în posesia Direcției Silvice Suceava, fiind administrat de Ocolul Silvic Adâncata, nu atrage culpa procesuală a pârâtei-recurente în prezenta cauză.
Din documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate nu rezultă că pârâta-recurentă ar fi împiedicat în vreun fel validarea dreptului de proprietate al reclamatei iar în cursul judecării plângerii, nu a solicitat respingerea acesteia, ci a arătat doar că se impune efectuarea unei expertize în cauză pentru identificarea vechiului amplasament al terenului( după cum rezultă din adresa nr._ din data de 21 mai 2012 de la f. 76-ds. fond) iar în urma administrării aceste probe a rezultat că suprafața de teren aflată în posesia pârâtei-recurente este în proprietatea publică a statului, astfel încât instanța nu a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei-intimate pe vechiul amplasamen,t ci pe un alt amplasament, astfel că nu se poate reține vreo culpă procesuală în sarcina pârâtei-recurente în declanșarea prezentului litigiu, aceasta fiind de bună credință, atât în procedura de invalidare cât și în cursul judecării plângerii.
Prin urmare, în mod greșit a dispus prima instanță obligarea pârâtei-recurente Direcția S. Suceava la plata cheltuielilor de judecată, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă, în cauză fiind incident cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, astfel încât recursul declarat de pârâtă este întemeiat.
Prin urmare, în temeiul art. 312 al. 1, 2 și 3 Cod pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 18/1991 republicată și cele ale art. 1 și 5 al.1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, tribunalul va admite recursul pârâtei Direcția S. Suceava și va modifica în parte sentința civilă nr. 6037/12.12.2013 a Judecătoriei Suceava în sensul că va înlătura obligația de plată a pârâtei recurente Direcția S. Suceava către reclamanta intimată a sumei de 1421 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și va menține celelalte dispoziții ale sentinței, în măsura în care nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul pârâtei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, . nr. 36, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 6037 din data de 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimate fiind reclamanta H. E., domiciliată în . și pârâta C. comunală de Fond Funciar Hânțești, jud. Suceava, cu sediul în ., ca nefondat.
Admite recursul pârâtei Direcția S. Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 6, jud. Suceava.
Modifică în parte sentința civilă nr. 6037/12.12.2013 a Judecătoriei Suceava în sensul că:
Înlătură obligația de plată a pârâtei recurente Direcția S. Suceava către reclamanta intimată a sumei de 1421 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2014.
Președinte: Judecător Judecător: Grefier:
V. E. L. S. A. C. L. N. A.
Red. VEL/Tehn. NA
Jud. fond B. L. M.
2 ex/
| ← Expropriere. Sentința nr. 367/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 594/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
