Revendicare imobiliară. Decizia nr. 975/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 975/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 183/227/2012
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.975
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30 APRILIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul D. C., domiciliat în localitatea Bunești, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 2353 din data de 18 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți G. Z., domiciliat în localitatea Bunești, ., județul Suceava, G. I. și G. C., ambii domiciliați în . Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul pârât G. Z. asistat de avocat C. V. care asigură reprezentare juridică și celorlalți intimați pârâți și recurentul reclamant.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul recurent solicită lăsarea cauzei la a doua strigare motivat de faptul că apărătorul său ales, avocat N. L. pledează într-o altă sală de judecată din cadrul instanței de judecată.
După reluarea cauzei la cel de-al doilea apel nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul pârât G. Z. asistat de avocat C. V. care asigură reprezentare juridică și celorlalți intimați pârâți și recurentul reclamant asistat de avocat N. L..
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de intimații pârâți la recursul promovat în cauză ( filele 19-24).
Avocat N. L. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării asistenței juridice recurentului reclamant ( fila 25), precum și chitanța . nr. 1417 din data de 21.03.2014 în cuantum de 211,00 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei, aferente recursului promovat în cauză ( fila 26).
De asemenea, avocat C. V. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării asistenței/reprezentării juridice în instanță a intimaților pârâți (fila 27).
Instanța ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferentă recursului promovat în cauză, constată recursul legal timbrat și dispune anularea acestora, după care procedează la a înmâna un exemplar de pe întâmpinare apărătorului ales al recurentului reclamant pentru a i se da posibilitatea de a lua act de conținutul acesteia.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea cauzei pe fond.
Avocat N. L. pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, apreciind că în cauză sunt date disp. art. 312 alin.12 Cod Procedură Civilă, referitoare la excepția necercetării fondului, motivată prin prisma primelor patru critici astfel cum au fost consemnate în cererea de recurs.
A doua chestiune vizează nesoluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. Z., excepție ce se impunea a fost soluționată prin încheierea interlocutorie sau prin hotărârea pronunțată.
De asemenea, este de reținut faptul că s-au formulat pretenții atât cu privire la grănițuire cât și cu privire la revendicare
Astfel, raportat la disp. art.560 Cod Procedură Civilă, G. I. avea calitate procesuală pasivă pentru grănițuire, astfel încât în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților G. I. și G. C., în condițiile în care suprafața de_ m.p. teren sunt deținuți de toți cei trei intimați G. și sunt stăpâniți efectiv de către aceștia.
Deși instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei cereri de grănițuire, în motivare nu se face referire în nici un fel la acesta, apreciind astfel că, din acest punct de vedere sentința civilă nu este motivată.
Nici în ceea ce privește solicitarea vizând revendicarea nu este motivată, deoarece sentința civilă conține fragmente estrase din raportul de expertiză și nu motivarea corespunzătoare instanței de judecată.
În ceea ce privește fondul cauzei, nici acesta nu a fost cercetat, drept pentru care se impune casarea cu trimitere, expertul fiind cel care a încurcat lucrurile prin însuși raportul de expertiză întocmit.
Referitor la anexele 1-7 la raportul de expertiză acestea nu relevă situația proprietăților pârâților iar anexele 10-11 redau terenurile reclamantului și pârâților, existând astfel în mod cert o suprapunere de terenuri.
Din punctul său de vedere se impunea ca instanța de fond să analizeze și să procedeze la compararea celor două titluri de proprietate în condițiile în către titlul de proprietate al pârâților nu poate preceda titlul de proprietate al reclamantului.
Referitor la suprafața de 1175 m.p. aceasta este reală, astfel încât cele conținute în anexele 10-11 ale raportului de expertiză trebuie avute în vedere la soluționarea cauzei.
În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. I. și G. C.. Cu cheltuieli de judecată din ambele faze procesuale.
Avocat C. V. pentru pârâții intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Solicitând instanței a lua act e cele consemnate pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, precizează că s-a făcut dovada faptului că reclamantul deține teren în plus atât din concluziile raportului de expertiză cât și din suplimentul la raportul de expertiză reieșind faptul că reclamantul deține și ocupă teren din terenul pârâților, în condițiile în care linia de hotar între cele două proprietăți este tocmai pârâul.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că nu se poate stabili care este linia de hotar între cele două proprietăți în condițiile în care acestea nu sunt nici măcar vecine.
În replică, avocat N. L. precizează că nu sunt reale aceste susțineri pentru că părțile în litigiu au un vecin comun și anume pe numitul F. Ș. în condițiile în care expertul a identificat terenurile ca fiind vecine, amplasamentul în litigiu ar fi făcut obiectul unei convenții de schimb încheiate cu Școala generală Bunești, convenție încheiată ulterior punerii în posesie dar nematerializată printr-un înscris autentic translativ de proprietate și că datorită acestui schimb amplasamentul actual al suprafeței intabulate în favoarea pârâților, nu corespunde cu amplasamentul ce a format obiectul reconstituirii și punerii în posesie pentru autorul inițial F. Ș..
S-a mai invocat faptul că părțile, au ca vecinătate pârâul, aspect real însă pârâul nu poate constitui linie de hotar între cele două proprietăți.
În ceea ce privește plusul de 506 m.p. la care s-a făcut referire prin întâmpinare solicită a se reține că este cel de la pârâu și drumul european.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 19.01.2012 sub nr._, reclamantul D. C. a chemat în judecată pârâții G. Z., pentru revendicare imobiliară, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul constând în terenul arabil în suprafață de 1.192 mp. situat în intravilanul satului Bunești, ., la locul "Acasă" având ca vecinătăți, D. C., G. Z., conform planului de amplasament.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de 0,74 ha teren arabil conform titlului de proprietate nr. 408 din 31.01.1995 situat la locul "Acasă" poziția B 1A având ca vecinătăți: N- D. C., E- coasta, S- M. A., V- parau în care este inclus si terenul în suprafață de 1.192 m.p. pe care-l revendică de la posesorul neproprietar.
Reclamantul susține că a cumpărat această suprafață de teren de la numita D. F. prin contract de vânzare cumpărare autentificat la notariatul de Stat Județean Suceava sub nr. 3291/04.03.1993, având ca vecini în acea perioadă pe: M. Valeruț, pârâul și F. Ș.. Ulterior în baza contractului de vânzare - cumpărare i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 408/31.01.1995, terenul intrând în comunitatea de bunuri a soților.
Numitul G. Z. a dobândit prin cumpărare terenul de la F. Ș. (vechiul proprietar), învecinându-se astfel pe latura de sud cu proprietatea reclamantului. Linia de hotar dintre cele două parcele a fost marcată de doua bare din țeavă prinse în beton.
A susținut reclamantul că nu au existat neînțelegeri, conflicte de hotar sau alte litigii între părți până în luna decembrie 2010 când G. Z., împreuna cu doi fii ai săi, respectiv G. C. si G. I. au adus un inginer de la cadastru pentru ca să le măsoare terenul și să întocmească plan cadastral în vederea intabulării. Fără să aibă consimțământul său, au pătruns pe proprietatea acestuia și i-au ocupat 1192 m.p. pretinzând că este proprietatea lor fără să țină cont de hotarul care despărțea cele două parcele de teren conform actelor de proprietate si au ridicat un gard.
În atare situație, reclamantul s-a adresat cu o plângere Politiei locale din . comunale de aplicare a Legilor fondului funciar Bunești care procedase în trecut la punerea în posesie a numitei D. F. cu suprafața de 0,74 ha teren intravilan pentru care i se reconstituise dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor nr. 1874/1991 si pe care el-reclamantul l-a dobândit ulterior prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 3291/1993. Aceste autorități s-au deplasat la fata locului în vederea clarificării situației juridice a celor două parcele de teren învecinate si în baza actelor de proprietate prezentate de către ambele părți, pe care le-au analizat și confruntat, au constatat ca numitul G. Z. se intabulase si pe o suprafață de teren de 1192 m.p. proprietatea reclamantului.
Reclamantul a chemat un inginer de la cadastru (același care a măsurat și terenul numitului G. Z.) ca să-i măsoare terenul pentru a se întabula, însă în loc de 7400 m.p., i-a găsit 6400 m.p.
Întrucât Comisia locala de fond funciar nu are atribuții în soluționarea acestor probleme, reclamantul a formulat plângere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin. l C. pen. În temeiul actelor de cercetare penală efectuate in cauză, P. de pe lângă Judecătoria Fălticeni a dispus prin Rezoluția nr. 290/P/2011 din data de 21.11.2011 neînceperea urmăririi penale pentru fapta prevăzută de art. 220 alin. 1 față de G. Z., G. C., G. I. arătând faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. d C. proc. pen. - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective.
Întrucât nici până azi nu s-a rezolvat conflictul ivit, fiind lipsit în continuare de posesia suprafeței de 1192 m.p. proprietatea sa pe care o deține cu acte de proprietate si pe care a stăpânit-o dintotdeauna fără probleme, reclamantul a promovat acțiunea de față.
Susține că dreptul de proprietate al fiecărei persoane este protejat prin lege și invocă în acest sens, disp. art. 563 alin. (3) C.civ. si art. 44 din Constituția României.
Reclamantul solicit admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept a invocat disp. art.563 C. civ., art. 555 C.civ., art. 44 din Constituție, art. 1 din Primul Protocol la Convenția europeană a drepturilor omului.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
A depus la dosar: copie după T.P. nr. 408/31.01.1995 eliberat pe numele D. C.; copie după Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3291/4.03.1993; copie după Proces - verbal de punere in posesie a numitei D. F.; copie după Plan de amplasament a terenului in litigiu; copie după Rezoluția nr. 290/P/2011 din data de 21.11 .2011; copie după actele de stare civilă (f.7-12).
Legal citat, pârâtul G. Z. a formulat și depus la dosar întâmpinare (f.22-24 dosar), solicitând respingerea cererii formulată de reclamantul D. C. ca fiind vădit nefondată si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței care va fi depusă la dosarul cauzei.
Pe excepție, înțelege să invoce două excepții, respectiv:
a) Excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, având în vedere ca reclamantul, prin aceasta, solicită revendicarea unei suprafețe de teren, ce trebuie evaluat și în consecință se impune timbrarea acțiunii la valoarea acestui teren.
Având în vedere că reclamantul nu și-a timbrat acțiunea formulată, consideră că această excepție invocată de către pârât este dată, motiv pentru care solicită admiterea ei si în consecință respingerea cererii ca netimbrată.
b) Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. Z., acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că, G. Z. nu este proprietarul a niciunei suprafețe de teren care s-ar învecina cu terenul reclamantului si nu posedă/deține sau ocupă terenuri care ar fi proprietatea reclamantului, așa cum susține acesta în cererea introductivă de chemare în judecată.
Pârâtul G. Z. susține că a dobândit dreptul sau de proprietate pentru suprafața de 18.533 metri pătrați teren, în baza contractului de vânzare cumpărare nr.1984 din 17 iunie 2002, autentificat la Biroul Notarului Public, M. A. din Municipiul Fălticeni.
În baza acestui înscris, a cumpărat de la Societatea Comerciala J. S Fashion SRL, suprafața de 18.533 metri pătrați teren arabil situat în satul Bunești, județul Suceava, devenind astfel proprietarul de drept al acestui teren. După o perioada de circa 8 ani, timp în care pârâtul a deținut si lucrat acest teren, fiind înscris cu această suprafață de teren, atât în registrele agricole cât si în cele fiscale ale Primăriei Bunesti, plătind și impozitul aferent, de comun acord cu soția sa a hotărât să înstrăineze acest teren lui G. I. și G. C..
Astfel, in baza contractului de vanzare cumparare nr.3566 din 30 decembrie 2010, autentificat la Biroul Notari Publici Asociati M. A. si S. A. din Municipiul Falticeni, contract prin care, pe lângă alte terenuri, a vândut lui G. I. suprafata de 9.266 mp. teren, proprietatea sa, dobandită prin cumpărare de la Societatea Comerciala mentionată mai sus, iar în baza contractului de vanzare cumpărare nr. 3567 din 30 decembrie 2010, înscris autentificat la aceiasi notari mentionati mai sus, a vândut lui G. C. suprafata de 9.267 mp., din terenul cumpărat de la acea societate comercială. Deci terenul proprietatea sa în suprafață de 18.533 mp., a fost vândut lui G. I. si Gumma C., conform Înscrisurilor menȚionate mai sus, cate o jumătate pentru fiecare cumpărător, astfel încât G. Z. nu mai este proprietarul acestei suprafețe de 18.533 mp. teren, asa cum rezultă si din contractele de vanzare cumparare nr. 3567 si 3566 din 30 decembrie 2010, proprietari si posesori ai terenului vandut fiind cei doi cumpărători. In aceste conditii, este evident că el nu are calitate procesuală pasivă in cauză, asa încat consideră ca excepția este dată, motiv pentru care solicită admiterea ei si respingerea acțiunii formulate de catre reclamantul D. C..
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucat paratul G. Z. nu a ocupat si nu detine nici o suprafata de teren din pretinsa proprietate a reclamantului. Pe de alta parte, potrivit titlului de proprietate nr.408/1995 depus de reclamant, G. Z. nu apare nicăieri, pe nici una din laturi ca fiind vecin cu proprietatea reclamantului.
Precizează că actiunea reclamantului este una nefondată, nu are nici un suport atât în fapt cat si în drept, astfel încat se impune respingerea ei ca fiind una vădit nefondată.
In concluzie, având în vedere cele expuse, solicită admiterea exceptiilor invocate, iar daca timbrarea a fost făcută de reclamant, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului G. Z. si respingerea actiunii pentru motivele arătate mai sus, iar pe fond, respingerea actiunii ca nefondată. Totodată, solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat, conform chitantei care va fi depusă la dosarul cauzei.
In dovedire, pârâtul a depus la dosar înscrisuri: contractul de vânzare cumpărare nr. 1984 din 17.06.2002 cu planul de situatie aferent, contractele de vânzare cumpărare nr. 3566 si 3567 din 30.12.2010 cu planul de amplasament si delimitare a imobilului (f.25-34).
Ulterior, la data de 16.09.2012 reclamantul a formulat si depus la dosar precizări si completări la acțiune (f.38-39 dosar) prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților G. I. si G. C. domiciliați in . pentru ca aceștia sa fie obligați, împreună cu pârâtul inițial, sa-i lase în deplină proprietate si posesie suprafața de 1192 m.p. teren intravilan situată la locul numit „Acasă", astfel cum a fost individualizată în petitul acțiunii.
Susține că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, paratul G. Z. a înstrăinat fiilor săi terenul pe care îl deținea pe amplasamentul în litigiu.
Solicită ca această cerere să fie calificată ca fiind una de chemare în judecată a altor persoane întemeiată pe disp. art. 57 cod proc. civilă si motivat de faptul că, potrivit susținerilor din întâmpinare, cei chemați în judecată pot pretinde ca si el dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în baza contractelor de vânzare cumpărare depuse la dosar.
Solicită stabilirea liniei de hotar între terenul proprietatea sa înscris în titlul de proprietate 408/1995 si suprafețele învecinate aflate în proprietatea numiților G. I. si G. C. conform contractelor vânzare cumpărare nr. 3566 si 3567/ 2010.
In ceea ce priveste excepția netimbrării acțiunii, invocată de paratul G. Z. solicită respingerea acesteia motivat de faptul că și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru aferentă acțiunii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. Z., consideră că aceasta nu este dată întrucât pârâtul sus-menționat deține împreună cu fiii săi suprafața de teren ce formează obiectul litigiului.
Cum calitatea procesuala pasivă în cadrul acțiunii în revendicare aparține nu doar persoanelor care invocă un drept de proprietate asupra terenului revendicat, ci si persoanelor care dețin, cu titlu sau fără titlu acel teren si cum potrivit celor arătate anterior pârâtul G. Z. are calitatea de posesor neproprietatar, reclamantul consideră că este justificată în cauză legitimarea procesuală pasivă a acestuia.
Totodată însă, având în vedere faptul ca pentru a se stabili dacă paratul G. Z. exercită sau nu posesia asupra terenului revendicat este necesară administrarea de probe, în temeiul art. 137 cod proc. civilă solicită unirea excepției lipsei calității procesuale pasive cu fondul cauzei.
Instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților G. I. si G. C. (f.40) care au fost citați pentru termenul de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 14 iunie 2012 instanța a unit cu fondul cauzei cele două excepții invocate de pârâți - prin apărător.
Comisia comunală Bunești a comunicat la dosar documentația care a stat la baza întocmirii titlului de proprietate nr. 408/1995 si a titlului de proprietate nr. 942/1999 (f.62-70).
S-a depus la dosar, în copie, documentația ce a stat la baza întocmirii contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1984/17.06.2002, nr. 3566 si 3567/30.12.2010 (f.79-97) de către BNP M. si S. A. Fălticeni precum si răspunsul comunicat de BNP M. H. (f.98).
Prin adresa existentă la fila 126 dosar, Judecătoria Suceava a comunicat documentația care a stat la baza eliberării contractului de vânzare-cumpărăre autentificat sub nr. 3291/1993 de fostul Notariat de Stat (f.126-133).
In cauză a fost întocmit raportul de expertiză specialitatea topografie si suplimentele la acesta de către expert S. I. (f.101-117; 142-147 ; 182-193; 220-230;235-261 dosar).
Prin sentința civilă nr. 2353 din data de 18 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ , s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților G. I. si G. C.; s-a respins acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară și stabilire linie hotar privind reclamantul D. C. – cu domiciliul în satul Bunesti, ., . în contradictoriu cu pârâții G. Z. – cu domiciliul în satul Bunesti, ., ., G. I. și G. C. – ambii cu domiciliul în satul Bunesti, ., ca nefondată, astfel cum a fost precizată si completată; s-a respins, ca nefondată, cererea pârâtului G. Z. pentru acordare cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul, potrivit procesului verbal nr. 3291/04.03.1993 si titlului de proprietate nr. 408/1995, justifică dreptul de proprietate pentru suprafata de 7.400 mp. teren arabil si 500 mp. teren curti-construcții, situată în intravilanul satului Bunești, ., suprafețe care au fost identificate de către expert prin anexa 1 la raportul de expertiză ing. S. I. (fila 106).
La rezolvarea acestui prim obiectiv al lucrării inițiale, expertul a concluzionat că reclamantul stăpânește în plus 506 mp. față de suprafata de 7.900 cu cât figurează înscris în titlul de proprietate si procesul verbal mai sus menționate (f.102).
Identificând suprafața de_ mp. teren arabil intravilan . cu . 178/N a . dobândită de către pârâtul G. Z. potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1984/2002, expertul a arătat că această suprafață face parte din suprafața de 2,45 ha, cu care a fost pus în posesie F. Ș., la data de 02.09.1993 (f.26-29).
Documentația cadastrală s-a făcut cu respectarea amplasamentului si vecinătăților înscrise pentru suprafața de 18.800 mp. din procesul verbal de punere în posesie nr._/1993 si din titlul de proprietate 942/1999, dar fără respectarea amplasamentului suprafeței de 24.300 mp. într-un singur trup, în formă dreptunghiulară, conform schiței de punere în posesie (f.103).
La data de 08.10.2010, . individualizată, a fost divizată în parcela_ în suprafață de 9266 mp. si parcela nr._ în suprafață de 9267 mp. si au făcut obiectul înstrăinării prin contracte autentice de vânzare-cumpărare (f.30-34 si 103).
Concluzionând expertul arată că potrivit planului cadastral scara 1:2000 intravilan ., limita dintre terenurile proprietatea părților în litigiu, se află în prelungirea limitei curti- construcții dintre reclamant si vecinul C. G. în linie dreaptă, fără a avea puncte de frângere vizibile.
Stabilind linia de hotar, limita propusă de către expert implică o retragere de 1,90 metri în terenul reclamantului, față de limita actuală dintre reclamant si C. C. datorită devierii de la linia dreaptă, precum si o retragere de 1,5 metri datorată faptului că, suprafața curti-construcții ocupată este de 800 mp., cu 300 mp. în plus față de acte.
Aceasta in condițiile în care, limita sud-vest a parcelei de teren arabil înscrisă în titlul de proprietate 408/1995 pentru reclamantul D. C., este pârâul si nu gardul ce împrejmuiește curtea (fila 104).
Conform acestei situații din teren expertul arată că se impune ca reclamantul să recupereze suprafata de 680,72 mp. teren de la pârât, că suprafata totală lipsă pentru pârât este de 428 mp., teren ce s-a pierdut prin schimbul cu Scoala Generală Bunesti si prin intabularea din 2010, intabulare ce nu respectă intabularea din 2000 (fila 105-111).
La raportul de expertiză, părtile au formulat obiecțiuni (fila 153-reclamantul si fila 134-139 – pârâții).
Urmare a acestor obiecțiuni, expertul formulează suplimentele la raport, arătând în esență că fișa proces-verbal de punere în posesie pentru pârât, nu poate fi folosită, că suprafata efectiv lipsă la pârât este de 184 mp., dacă de respectă linia de hotar propusă în expert iar suprafata ocupată de pârât din terenul reclamantului este de 680,72 mp (f.142-167).
Acest supliment a fost contestat de către reclamant si s-a efectuat un nou supliment (f.174-175, 182-193), prin care expertul a înțeles să completeze suplimentul din 04.03.2013, secțiunea 2, alin. 6, cu precizări tehnice și atașarea legislației în vigoare, respectiv Anexa 1 din O.G. 7/2010 pentru modificarea si completarea OG 43/1997 privind regimul drumurilor.
Precizează expertul că, dacă punerea in posesie s-ar fi efectuat după anul 2010, atunci in mod obligatoriu s-ar respecta distanta de 22 m. față de axul drumului, adică 44 m. între proprietari - art. 16 OG 7/2010 – pentru zona de protecție a drumului si respectiv distanța de 26 m. de la ax adică 52 m. între garduri intravilan – art. 19 OG 7/2010.
In speță, nu poate fi vorba de o punere în posesie iar reglementarea pentru zona de protecție de 22 m. față de ax, a apărut în anul 2010, se referă ca în viitor să nu se mai efectueze astfel de operatiuni la o distantă mai mică de 22 m. (f.184, 192-193).
Prin obiecțiunile transmise prin fax de către reclamant prin apărător ales pentru termenul din 03.06.2013 s-a formulat un nou supliment la raport (f.266, 220-228).
In concluziile acestui supliment întocmit la 08.10.2013, ing. expert S. I. arată că prin adresa 3499/2013 ce a fost comunicată se precizează că suprafețele de 0,74 ha respectiv 0,05 ha înscrise în titlul de proprietate nr. 408/1995 sunt una in continuarea celeilalte iar reclamantul nu a fost pus în posesie și nu figurează în evidentele comunei Bunesti cu nici o suprafață de teren, având ca vecinătăți pârâul si DN 2.
Mai arată expertul că, reclamantul are lipsă de 46 mp. si 552 mp. pe un alt amplasament iar pârâtul are o lipsă efectivă de 690 mp. si o lipsă de 957 mp. după autor F. S. (f.223).
Pentru termenul din 13.11.2013 ing. expert S. I. solicită acordarea unui termen pentru a finaliza încă un supliment la raport si face câteva mențiuni pe scurt cu privire la cele constatate (f.229-230).
Prin suplimentul la raportul de expertiză depus la data de 21.11.2013 pentru termenul din 12.12.2013, expertul ing. S. I. răspunde la toate obiecțiunile părților, reiterând concluziile din adresa nr. 3499/19.09.2013 a Primăriei comunei Bunesti, căreia i-a solicitat lămuriri cu privire la amplasamentul parcelei de 500 mp. teren curti-construcții înscris in titlul de proprietate nr. 408/1995- autor D. C..
Concluzionează expertul, funcție de măsurătorile si identificările prezentate în anexele 1-7 la acest supliment că, se impune ca reclamantul D. C. să cedeze mai multe suprafete de teren pentru ca să stăpânească suprafata de 7.900 mp., conform anexei 7 (f. 235-259).
Astfel, reclamantul trebuie să cedeze:
- 43,24 mp. teren în favoarea lui C. C., deoarece lungimea frontului terenului măsurat este mai mare cu 1,48 m. față de lățimea frontului de 40 m. din schița de punere în posesie
- 77,72 mp. pârâtului G. Z.
- 68,14 mp. în favoarea lui Smântâncă L..
In același timp se impune ca reclamantul să recupereze de la vecinii proprității sale, următoarele suprafețe de teren:
- 126,24 m. de la vecinul D. C. (Anexa 3,7);
- 35,36 mp. de la vecinul Smântâncă L.;
- 73,96 mp. de la pârâtul G. Z..
Date fiind toate cele de mai sus constatate de un expert tehnic autorizat, instanța retine că, reclamantul ocupă din terenul proprietatea pârâtului G. Z., o suprafață de 77,72 mp. în timp ce pârâtul G. Z. ocupă 73,96 mp. din terenul reclamantului.
Aceste suprafețe de 73,96 mp. si respectiv 77,72 mp, sunt identificate în opoziție cu pârâtul G. Z., vânzătorul din contractele de vanzare-cumpărare încheiate cu pârâții G. I. si G. C., fără să se precizeze dacă aceste suprafețe fac parte din parcela cadastrală_ sau_ din CF_ a Loc Cad Bunesti (f.30-34 si 251).
Așa fiind, urmează ca în temeiul art. 563, 555 cod civil si art. 44 din Cosntituția României, art. 1 din Primul Protocol la Conventia Europeană a Drepturilor Omului, instanța va admite exceptia lipsei calității procesual pasive a pârâților G. I. si G. C. si va respinge ca nefondată actiunea .
In temeiul art. 274 Cod pr. civilă, va respinge ca nefondată cererea pârâtului G. Z. pentru acordare cheltuieli de judecată, câtă vreme, înscrisurile – chitanțele privind plata onorariului de avocat, nu au fost depuse înainte de închiderea dezbaterilor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul D. C., criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinică întrucât prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, a aplicat greșit legea și a interpretat eronat probatoriul administrat, în cauză fiind astfel incidente motivele de casare/modificare prev. de art. 304 pct.7, 9, art. 304 ind. 1 cod procedură civilă anterior. Astfel:
Dispozitivul sentinței recurate cuprinde soluții contradictorii sub aspectul pretențiilor formulate în contradictoriu cu pârâții G. I., G. C..
În acest sens, potrivit considerentelor și primului alineat al dispozitivului sentinței recurate, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. I., G. C. cu motivarea că în privința suprafețelor individualizate prin raportul de expertiză și suplimentele ulterioare nu s-ar fi stabilit dacă acestea fac sau nu parte din terenurile dobândite de pârâții sus menționați prin cumpărare, respectiv din corpurile de proprietate nr._ și_ din CF_ ori, potrivit celui de-j al doilea alineat al dispozitivului acțiunea formulată atât în contradictoriu cu pârâtul G. Z., cât și în contradictoriu cu pârâții G. I., G. C. a fost respinsă ca nefondată.
În raport de cele arătate, este evident faptul că din perspectiva pretențiilor formulate în contradictoriu cu pârâții G. I., G. C. prima instanță a pronunțat două soluții contradictorii reflectate în dispozitivul sentinței recurate în sensul în care, potrivit acestui dispozitiv, pe de o parte, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți iar, pe de altă parte, acțiunea formulată de mine în contradictoriu cu ei a fost respinsă ca nefondată, iar nu ca fiind greșit îndreptată.
Nu a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. Z..
Potrivit întâmpinării formulate la termenul din 19 aprilie 2012, pârâtul inițial G. Z. a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive pe considerentul că el nu mai are calitatea de proprietar sau posesor al terenului de pe amplasamentul în litigiu ca urmare a înstrăinării terenului respectiv în favoarea pârâților G. I., G. C., iar prin încheierea de ședință din 14 iunie 2012 excepția sus menționată a fost unită cu fondul cauzei în temeiul art. 137 alin. 2 cod procedură civilă cu motivarea că pentru soluționarea excepției se impune administrarea de probe.
Cu ocazia dezbaterilor în fond ce au avut loc la termenul din 12 decembrie 2013 excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. Z. nu a mai fost pusă în discuție, fiind invocată aceeași excepție în privința pârâților G. I., G. C., iar prin sentința recurată a fost soluționată doar această din urmaș (excepție, prima instanță omițând să se pronunțe și asupra celei referitoare la lipsa legitimării procesual pasive a pârâtului inițial, care fusese unită cu fondul cauzei.
În mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților G. I., G. C..
Astfel, pârâții sus menționați au fost chemați în judecată prin cererea completatoare și precizatoare formulată la termenul din 16 septembrie 2012 cerere prin care a solicitat obligarea pârâților împreună cu pârâtul inițial, G. Z., să îi predea în deplină proprietate și posesie suprafața de 1192 mp teren situată în intravilanul . numit "Acasă" și să se stabilească aliniamentul liniei de hotar dintre terenul proprietatea sa înscris în titlul de proprietate nr. 408/1995 și suprafețele învecinate dobândite de pârâții G. I., G. C. potrivit contractelor de vânzare cumpărare, autentificate, sub nr. 3566/2010, 3567/2010.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3566/2010 pârâtul G. I. a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 9266 mp teren situată pe raza . . - 1A din CF_, învecinată cu terenul proprietatea sa, iar prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3567/2010 pârâtul G. C. a dobândit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 9267 m.p. teren situată pe raza corn. Bunești, identică cu parcela cadastrală_-1A din CF_.
Cele două suprafețe de teren dobândite de pârâții G. I., G. C. potrivit contractelor sus menționate au fost individualizate, sub aspectul amplasamentului, prin planul de situație nr. 12.357/2010 și prin planul de situație anexa 5 la raportul inițial de expertiză întocmit de expert S. I., înscrisuri care relevă faptul că terenul proprietatea mea se învecinează cu parcela cadastrală_-1A, proprietatea pârâtului G. I., așa cum s-a menționat de altfel explicit și în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nr. 3566/2010.
Prin urmare, cum în mod cert pârâtul G. I. este proprietarul suprafeței de 9266 mp teren ce se învecinează cu imobilul proprietatea mea și cum potrivit 560 cod civil proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, este evident justificată legitimarea procesuală pasivă a acestui pârât din perspectiva pretenției în grănițuire dedusă judecății prin cererea completatoare.
Pe de altă parte, în ceea ce îl privește pe pârâtul G. C., legitimarea procesuală pasivă a acestuia este justificată din perspectiva pretenției în revendicare, motivat de faptul că acesta are calitatea de posesor al terenului revendicat, deținând în comun împreună cu ceilalți pârâți întreaga suprafață de 18.533 mp teren care a aparținut inițial pârâtului G. Z.. în acest sens, din procesul verbal de cercetare locală întocmit la data de 12 octombrie 2011 în dosarul nr.290/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni rezultă că toți cei trei pârâți au edificat un gard de plasă din sârmă cu stâlpi din lemn și beton pe terenul evidențiat în titlul de proprietate nr. 4,08/1995, emis în favoarea sa, ocupând astfel din luna decembrie 2010 suprafața de 1100 mp teren revendicată. în prezența în caută. Totodată, din cuprinsul raportului de expertiză și al suplimentelor ulterioare nu rezultă că pe amplasamentul în litigiu fiecare dintre pârâți ar deține o suprafață distinctă și nici că ar exista vreo delimitare faptică între suprafețele ce au format obiectul contractelor de vânzare cumpărare ;nr. 3566/2010,3567/2010, expertul neidentificând în mod distinct amplasamentele aflate în posesia pârâților tocmai datorită aptului că aceștia dețin împreună întreaga suprafață de 18.533 dobândită inițial de pârâtul G. Z. la locul litigiului, așa cum ș-a stabilit prin procesul verbal de cercetare locală la, la care s-a referit anterior. Prin urmare, cum susținerea sa că toți cei trei pârâți dețin împreună în fapt amplasamentul revendicat este confirmată de cercetările efectuate în dosarul penal nr. 290/P/2011 și cum probatoriul administrat în cauza de față nu atestă o situație contrară, rezultă că este justificată legitimarea procesuală pasivă a pârâtului G. C. sub aspectul pretenției în revendicare.
În plus, este contrară probatoriului administrat și străină cauzei motivarea instanței de fond potrivit căreia excepția lipsei calității procesuale: pasive a pârâților G. loan, G. C. s-ar justifica a fi reținuții prin prisma faptului că lucrările expertului nu confirmă identitatea dintre terenurile care ar urma să fie cedate reciproc pentru reîntregirea suprafețelor înscrise în actele de proprietate și corpurile de proprietate dobândite de cei doi pârâți prin contractele de vânzare cumpărare sus menționate. Astfel, pentru soluționarea excepției în discuție instanța trebuia să se raporteze la situația posesiei exercitate în fapt asupra amplasamentului revendicat și la identificarea titularilor dreptului de proprietate asupra suprafețelor ce s-au solicitat a fi grănițuite, iar nu la problema identității dintre terenurile care ar trebui cedate reciproc și cele intabulate în favoarea pârâților cumpărători. Totodată, din coroborarea planului de situație anexa 5 la raportul inițial de expertiză (la care expertul face trimitere și prin ultimul supliment) cu celelalte planuri de situație prin care s-a identificat terenul revendicat și linia de hotar contestată, este evident faptul că atât ., cât și . referă pretenția de grănițuire se identifică cu parcela cadastrală nr._-1A, proprietatea pârâtului G. I., astfel încât în mod vădit netemeinic s-a reținut că parcelele sus menționate nu ar fi fost identificate cadastral în raport cu drepturile tabulare ale pârâților.
Prin prisma tuturor considerentelor expuse anterior apreciez că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. I., G. Coșțel nu este dată în cauză și că în mod greșit a fost reținută această .excepție
Prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, iar sentința recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept în considerarea cărora a fost respinsă acțiunea sa.
Sub un prim aspect, a solicitat a se reține că în conformitate cu disp. art. 261 pct. 5 cod procedură civilă anterior orice hotărâre trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești își are izvorul în dreptul părților la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care presupune posibilitatea părții de a prezenta observațiile și argumentele sale în cadrul procedurilor judiciare, precum și dreptul ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv, motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituind o garanție în fața eventualului arbitrariu și totodată un punct de reper pentru exercitarea controlului judiciar.
În speță, sentința recurată nu corespunde exigențelor s^ș menționate întrucât în motivarea ei instanța de fond nu a făcut altceva decât să expună succesiv constatările cuprinse în raportul inițial de expertiză și în suplimentele acestui raport, fără a se arăta care este situația de fapt reținută de instanță în ceea ce privește amplasamentul și configurația terenurilor în litigiu, dacă există sau nu suprapuneri între aceste terenuri, care este aliniamentul real al liniei de hotar, dacă acesta corespunde cu semnele, exterioare de hotar existente în prezent și fără a fi indicate nici motivele prin prisma cărora au fost înlăturate apărările formulate de mine prin acțiune, respectiv prin obiecțiunile la raportul de expertiză și la suplimentele ulterioare ale raportului.
Față de aspectele disputate în cauză, de constatările și explicațiile expertului referitoare la identificarea terenurilor în litigiu și de concluziile expertului din raportul inițial și din ultimul supliment privind existența unei suprapuneri între terenurile părților și neconcordanța dintre aliniamentul real al hotarului și semnele actuale de hotar, prima instanță era obligată să stabilească motivat care sunt reperele ce trebuie avute în vedere la identificarea terenurilor de la locul litigiului, să lămurească problema contestată a limitelor în care s-a efectuat punerea în posesie, să stabilească motivat dacă există sau nu suprapunere între terenurile înscrise în actele de proprietate, să procedeze, în eventualitatea unei suprapuneri, la analiza comparativă a titlurilor, să verifice concordanța dintre aliniamentul actual al hotarului și limitele ce rezultă din actele de proprietate.
Câtă vreme chestiunile sus menționate nu au fost în nici un fel examinate și lămurite, iar prima instanță s-a limitat să expună doar conținutul raportului de expertiză și al suplimentelor ulterioare, fără a arăta propria concluzie cu privire la situația de fapt și de drept a terenurilor în litigiu și fără a, răspunde apărărilor sale, apreciez că hotărârea recurată nu răspunde exigențelor impuse de art. 261 pct. 5 cod procedură civilă anterior și că fondul pricinii nu a fost practic cercetat.
Sub un al doilea aspect, în motivarea sentinței recurate nu s-a făcut nici o referire Ia pretenția în grănițuire dedusă judecății prin cererea completatoare și la problemele specifice unei astfel de operațiuni ( și anume limita de hotar ce rezultă din actele de proprietate, limita de hotar real existentă în teren, respectiv concordanța sau neconcordanța dintre cele două limite), aceasta în condițiile în care chiar concluziile ultimului supliment, așa cum au fost ele greșit interpretate de instanța de fond, fac referire la necesitatea predării reciproce a unor suprafețe de teren identificate prin planurile de situație anexă la raport în vecinătatea limitei de hotar, relevând astfel neconcordanța dintre hotarul actual materializat prin gardul edificat de pârâți și limitele reale de proprietate.
în contextul celor arătate, consider că este dată în cauză excepția necercetării fondului și că se impune în principal, în temeiul art. 312 alin. 5 rap. la art. 304 pct. 7, 9 cod procedură civilă anterior, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pe fond, soluția de respingere a acțiunii în revendicare și grănițuire este nefondată, fiind contrară probatoriului administrat în cauză.
Astfel, prima instanță a reținut că el ar ocupa din terenul pârâtului G. Z. o suprafață de 77,72 mp teren și că acest pârât ar ocupa din terenul proprietatea mea o suprafață de 73,96 mp teren, aceste statuări întemeindu-se pe: planurile de situație anexele 1-7 la ultimul supliment al raportului de expertiză întocmit de expert S. I..
Concluzia sus menționată este însă eronată întrucât ea rezultă dintr-o interpretare trunchiată a ultimului supliment al raportului de expertiză, fără a fi avute în vedere toate explicațiile expertului și toate planurile de situație care redau situația terenurilor proprietatea părților.
Astfel, în suplimentul depus la f. 223 ,;și urm. dosar fond expertul a procedat mai întâi la identificarea suprafeței de 7900 mp teren proprietatea mea în raport de întinderea suprafeței reconstituite, de schița de punere în; posesie întocmită cu privire la suprafața de 7400 mp teren și de adresa nr. 3499/2013 a Primăriei corn. Bunești, care atestă faptul că suprafața de 500 mp teren curți construcții înscrisă în titlul de proprietate nr. 408/1995 nu este amplasată între drumul european și pârâu (așa cum fusese identificată în lucrările anterioare ale expertului), ci între vecinii pârâu, coastă, D. C., M. A. și că suprafața de 7400 mp teren arabil înscrisă în același titlu se află situată în continuarea parcelei de 500 mp.
Pe baza criteriilor sus menționate și conform raționamentului și explicațiilor din capitolul „concluzii” al ultimului supliment la raport expertul a procedat mai întâi la stabilirea configurației și limitelor suprafeței totale de 7900 mp teren cu privire la care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, sens în care a întocmit planurile de situație anexele 1-7 care, pe de o parte, redau amplasamentul terenului proprietatea sa determinat prin raportare la limitele indicate de acesta ( anexa 1) la schița de punere în posesie (anexele 2,3), la amplasamentul suprafeței de 500 mp în funcție de adresa nr. 3499/2013 (anexa 4) și în funcție de categoria de folosință (anexa 5), iar pe de altă parte redau suprapunerile dintre limitele, determinate de expert, evidențiate în contur roșu și cele indicate de mine, evidențiate în contur negru (anexele 6,7).
În continuare însă, în anexele 8-11 ale aceluiași supliment expertul a evidențiat limitele de proprietate ale ambelor terenuri în discuție astfel cum au fost ele indicate de părți (anexa 8), suprapunerea dintre terenuri în raport de limitele indicate de părți (anexa 9) și respectiv suprapunerea în raport de schița de punere în posesie întocmită în favoarea mea cu privire la suprafața de 7400 mp teren ( anexele 10,11).
Instanța de fond a ignorat identificările din planurile de situație anexele 8-11 și explicațiile din capitolul "concluzii" referitoare la aceste identificări și s-a raportat în soluționarea cauzei doar la planurile de situație anexele 1-7, făcând abstracție de faptul că aceste din urmă anexe nu redau decât limitele terenului proprietatea mea, astfel cum au fost ele reconstituite de expert în raport de susținerile mele, de schița de punere în posesie, de mențiunile din titlu referitoare la categoriile de folosință și de adresa nr. 3499/2013.
Având în vedere raționamentul expus de expert în concluziile ultimului supliment, este evident faptul că în planurile de situație anexele 4,7 sunt redate neconcordanțele dintre limitele indicate de acesta în teren ( conturate cu linie neagră) și cele stabilite prin procesul verbal de punere în posesie și schița anexă la acesta (conturate cu linie roșie), că sulfata de 73,96 mp (identificată în aceste anexe în culoare roz) întregește terenul cu care el a fost pus în posesie în timp ce suprafața de 77,72 m.p.( identificată în culoare portocalie) excede limitelor punerii mele în posesie, fără însă ca respectivele planuri de situație să releve modalitatea faptică de exercitare a posesiei și suprapunerea dintre parcelele în litigiu. Orice altă interpretare a ultimului supliment al raportului de expertiză ar conduce la concluzia că susținerile expertului din cuprinsul ultimului supliment și reprezentările grafice din anexele 1-11 sunt contradictorii, ori într-o astfel de situație s-ar fi impus ca instanța să sesiseze aceste contradicții, să le lămurească și să indice în considerentele hotărârii motivele pentru care a optat să se raporteze la anexele 1-7, iar nu la anexele 8-11 la acest supliment.
În realitate însă, problema suprapunerii dintre terenul proprietatea mea și cel al pârâților a fost abordată și redată grafic de expert în planurile de situație anexele 10,11, însoțite de explicațiile corespunzătoare de la pag. 13 a ultimului supliment, anexe potrivit cărora suprafața de 7400 mp teren cu care eu am fost pus în posesie este delimitată în contur negru, suprafața de 18.533 mp teren înscrisă în actele de proprietate ale pârâților este delimitată în contur roșu, iar între aceste suprafețe există suprapunere în limita parcelei de 1171,75 mp teren evidențiată în culoare galbenă în planul de situație anexa 11. Situația de fapt astfel stabilită se coroborează cu cea din planul de situație anexa 5 la expertiza inițială, care redă o suprapunere scriptică de 1175,52 m.p și care evidențiată faptul că pârâții dețin întreaga suprafață de 18.533 mp teren delimitată în contur roșu, inclusiv . mp dintre hotarul propus de expert și limita cadastrală a terenului intabulat de pârâți în anul 2010, parcelă în privința căreia expertul a concluzionat prin raportul inițial că se impune a-i fi predată de către pârâți.
Prin urmare, interpretarea corectă a concluziilor ultimului supliment al raportului de expertiză (care diferă de concluziile raportului inițial numai sub aspectul stabilirii amplasamentului suprafeței de 500 mp teren curți construcții din titlul de proprietate nr. 408/1995) relevă faptul că între terenul proprietatea mea, în suprafață de 7900 mp și terenul ce aparține în prezent pârâților G. I., G. Coștel, în suprafață totală de 18.533 mp, determinat potrivit limitelor intabulate în anul 2010, există suprapunere în limita suprafeței de 1171,75 mp teren evidențiată în culoare galbenă în planul de situație anexa 11, împrejurare în raport de carp soluționarea pretenției în revendicare impunea analiza comparativă a titlurilor invocate de părți.
Din perspectiva acestei analize comparative, rog să rețineți că suprafața de 1171,75 mp teren face parte clin . teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 408/1995, astfel cum a fost ea cu ocazia punerii în posesie(conform anexelor 10,11 la ultimul supliment), pentru că această suprafață lui i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament al autoarei mele, care a fost declarat în registrele agricole din perioada 1959-1962 și că, potrivit schiței de punere în posesie și extrasului din planul cadastral al corn. Bunești (anexat la raportul inițial de expertiză) latura de est a terenului reconstituit în favoarea mea, care desparte acest teren de fosta proprietate a numitului F. Ș., dobândit ulterior de pârâți este reprezentată de o linie dreaptă care pornește de la drumul european și se întinde până la limita de nord a parcelei proprietatea mea.
În ceea ce-i privește pe pârâți, este real faptul că aceștia dețin suprafața de 18,533 mp teren în limitele determinate conform planului de amplasament nr. 12.357/2010, însă expertul a stabilit că aceste limite nu corespund nici cu punerea inițială în posesie a antecesorului F. Ș., dar nici cu înscrierile efectuate în cartea funciară în favoarea vânzătoarei care a transmis pârâtului G. Z. terenul în discuție. în acest sens, în raportul inițial de expertiză s-a precizat că potrivit schiței întocmite cu ocazia punerii în posesie a fostului proprietar, F. Ș. suprafața de 2,45 ha teren reconstituită în favoarea acestuia avea configurația unui dreptunghi cu laturile de 273 ml, respectiv 89 ml, laturi care închi4 un contur grafic de numai 2,43 ha teren față de 2,45 ha cât figurează în titlul de proprietate nr. 942/1999, că documentația cadastrală întocmită în anul 2000 cu ocazia înscrierii dreptului de proprietate al antecesorului pârâților în CF178/N nu respectă actele primare de reconstituire, terenul intabulat fiind identificat sub forma unui trapez, iar nu sub forma unui dreptunghi (răspunsul la obiectivul nr. 3 din raportul inițial) și că în anul 2010, cu ocazia încheierii contractelor de vânzare cumpărare dintre pârâții G. Z., G. loan, G. C. s-a întocmit o nouă documentație cadastrală, care nu respectă limitele anterior intabulate, materializate prin borne (răspunsul la obiectivul nr. 2 și anexele 2,5 din raportul inițial). De asemenea, prin ultimul supliment al raportului de expertiză s-a explicat că dimensiunile suprafeței de 18.533 mp teren intabulate în anul 2000 în favoarea antecesorului pârâților diferă de cele stabilite la punerea în posesie în sensul că lungimea parcelei s-a micșorat de la 273 ml la 160 ml, iar lățimea s-a mărit de la 89 ml la 115,83 ml și că documentația cadastrală întocmită în anul 2010 cu ocazia intabulării pârâților G. I., G. C. este la rândul ei diferită de cea întocmită, anterior în privința, suprafeței de 18.533 mp teren sub aspectul dimensiunilor și configurației, așa cum s-a redat grafic în fig. 3,4 de la pag. 10 a ultimului supliment. în fine, conform mențiunilor din raportul inițial, expertul a mai stabilit că parte din terenul care a aparținut numitului: F. Ș. pe amplasamentul în litigiu ar fi făcut obiectul unei convenții de schimb încheiate cu Școala generală Bunești, convenție încheiată ulterior punerii în posesie dar nematerializată printr-un înscris autentic translativ de proprietate și că datorită acestui schimb amplasamentul actual al suprafeței intabulate, în favoarea pârâților nu corespunde cu amplasamentul ce a format obiectul reconstituirii și punerii în posesie pentru autorul inițial F. Ș..
Mai mult decât atât, concluzia potrivit căreia pârâții ocupă o suprafață de 1171,75 mp din terenul proprietatea mea este confirmată și de procesul verbal de cercetare locală întocmit în dosarul nr. 290/P/2011 în prezența viceprimarului corn. Bunești, care atestă faptul că pe terenul evidențiat în titlul său de proprietate este amplasat un gard edificat de pârâți în anul 2010 și că prin amplasarea acestui gard pârâții au ocupat o suprafață de 1100 mp din terenul reconstituit în favoarea sa.
Așa fiind, în contextul în care titlul invocat de mine cu privire la terenul revendicat a fost întocmit cu respectarea criteriilor de reconstituire prevăzute de Legea nr. 18/1991, el fiind emis pentru vechiul amplasament al autoarei mele, astfel cum a fost el identificat cu ocazia punerii în posesie, în timp ce titlurile pe care le invocă pârâții (respectiv contractele de vânzare cumpărare nr. 3566/2010,3567/2010) nu concordă cu actele primare de reconstituire emise în favoarea fostului proprietar, în urma analizei comparative se impunea a se acorda preferință titlului meu, cu consecința admiterii acțiunii în revendicare și obligării pârâților la predarea suprafeței de 1171,75 mp teren identificată în culoare galbenă în planul de situație anexa 11 la ultimul supliment al raportului de expertiză.
În ceea ce privește aliniamentul hotarului dintre terenul său și suprafața învecinată de 9266 mp teren aparținând pârâtului G. I., în considerarea faptului că eu fac dovada dreptului de proprietate legal reconstituit cu privire la suprafața de 1171,75 mp teren individualizată anterior, a faptului că limita de est a acestei suprafețe, astfel cum este ea indicată în anexa 11 la ultimul supliment, se află în prelungirea limitei de est a restului terenului proprietatea mea, formând împreună cu aceasta o linie dreaptă, așa cum s-a stabilit cu ocazia punerii în posesie și cum rezultă și din planul cadastral anexat raportului inițial de expertiză, dar și faptul că pârâtul G. I. nu justifică dobândirea valabilă a terenului revendicat în condițiile în care acest teren a fost înscris în cartea funciară în favoarea pârâtului fără respectarea amplasamentului reconstituit în favoarea proprietarului inițial, în conformitate cu. disp. art. 560 cqd civil consider că se impune (stabilirea limitei de hotar pe latura de est a suprafeței de 1171,75 mp teren identificată în planul de situație anexa 11 la ultimul supliment de expertiză.
În acest context a menționat că propunerea de grănițuire formulată de expert și redată în planul de situație anexa 6 la raportul inițial nu corespunde cu limitele în care a fost efectuată punerea mea în posesie cu suprafața de 7400 mp teren arabil deoarece conform schiței întocmite cu acea ocazie latura de est a suprafeței respective este materializată printr-o linie dreaptă de la un capăt la celălalt al parcelei, iar nu printr-o linie frântă, deviată cu 1,50 ml înspre interiorul proprietății mele, așa cum s-a propus de către expert prin planul de situație sus menționat.
Față de considerentele ce preced, în ipoteza în care nu se va reține excepția necercetării fondului, în temeiul art. 312 alin. 2 rap. la art. 304 pct. 9, art 304 ind. 1 cod procedură civilă anterior a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, admiterii acțiunii completate, obligării pârâților la predarea suprafeței de 1171,75 mp teren identificată în culoare galbenă în planul de situație anexa 11 la ultimul supliment al raportului de expertiză și stabilirii liniei de hotar dintre terenul meu și terenul limitrof al pârâtului G. I. pe latura de est a suprafeței de 1171,75 mp teren individualizată anterior.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă anterior a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată din ambele faze procesuale.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare la recursul formulat de către D. C. împotriva Sentinței Civile nr. 2353 din 18 decembrie 2013, pronunțata de către Judecătoria Fălticeni in dosarul nr._ si rugam respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea soluției instanței de fond ca fiind una temeinica si legala.
Totodată, au solicitat obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecata, de la instanța de fond, conform chitanțelor depuse, aflate la filele 262, 263 dosar fond, reprezentând onorariu de avocat, si cheltuielile de judecata din recurs, conform chitanței care va fi depusa la dosarul cauzei.
Astfel, prin acțiunea reclamantului aflata la fila 8 dosar fond, acesta susține ca este proprietarul suprafeței de 0,74 ha teren arabil aflat in intravilanul comunei Bunesti, conform Titlului sau de Proprietate nr. 408 din 31.01.1995, teren dobândit prin cumpărare de la numita
D. F. in baza contractului de vânzare cumpărare nr. 3291 din 04.03.1993, autentificat de către Notariatul de stat Județean Suceava.
Eset de observat faptul că, reclamantul ca dovada a dreptului sau de proprietate invoca contractul de vânzare cumpărare 3291/1993 in baza căruia s-a eliberat Titlul de Proprietate nr.408/1995.
Astfel încât, instanța de recurs sa aibă in vedere faptul ca de vreme ce reclamantul face dovada dreptului sau de proprietate pentru suprafața de 74 de ari teren arabil, iar in urma măsurătorilor efectuate in teren de către expertul topo, se constata fara putința de tăgada faptul ca reclamantul deține in plus o suprafața de 506 mp teren, fara acte justificative, se pune firesc întrebarea cum si in ce mod parații i-ar fi ocupat suprafața de 1192 mp teren din proprietatea reclamantului.
Pe de alta parte, rugam instanța de recurs sa observe si sa aibă in vedere faptul ca in Titlul de Proprietate nr. 408/1995, parații nu apar pe nici o latura ca fiind vecini cu terenul reclamantului de 74 de ari cumpărați in anul 1993 de la D. F.. Se poate observa cu ușurința acest fapt, având in vedere ca pe titlul de proprietate nr. 408/1995, ca vecini apar următorii: la nord D. C., la est coasta, la sud M. A iar la vest parau, astfel încât nu se poate susține ca parații i-ar fi ocupat suprafața de 1192 mp din terenul reclamantului având in vedere si faptul ca reclamantul a fost găsit cu un plus de teren de 506 mp, peste cei 79 ari.
Au mai arătat instanței de recurs ca in baza contractului de vânzare cumpărare nr. 3291 din 1993 reclamantul a cumpărat de la numita D. F. suprafața de 74 ari teren in care se includea si casa bătrâneasca cu anexele, deci teren arabil doar 70 de ari.
De vreme ce prin expertiza efectuata in cauza si suplimentele la raportul de expertiza s-a constatat ca reclamantul deține si stăpânește teren in plus, 506 mp fata de suprafața de 79 de ari, este evident ca acțiunea reclamantului a fost respinsa in mod legal de către instanța de fond, împrejurare in care nu se poate susține ca instanță de fond nu a cercetat fondul cauzei, motiv pentru care rugam respingerea recursului ca nefondat.
In ceea ce privește susținerile din recurs precum ca in mod greșit instanța de fond a admis excepție lipsei calității procesuale pasive a lui G. I. si G. C., aceste susțineri nu pot fi primite de noi si rugam respingerea lor ca nefondate, instanța de fond pronunțând o soluție temeinica si legala.
În Titlul de Proprietate nr. 408/1995 de care se prevalează reclamantul ca este proprietarul celor 74 ari teren cumpărați in 1993, G. I., G. C. si chiar G. Z. nu apar ca fiind vecini cu proprietatea reclamantului, pe titlu sunt nominalizați cu totul alte vecinătăți, cei nominalizați mai sus.
Este lesne de observat ca în acest caz, reclamantul nu probează in nici un fel existenta dreptului sau de proprietate a amplasamentului terenului lângă proprietatea niciunuia dintre pârâți.
Față de procesul verbal de punere in posesie a vânzătoarei Damián F., de la care a fost achiziționată aceasta suprafața de 74 ari teren, fila 9 dosar fond si contractul de vânzare cumpărare nr. 3291/1993, fila 8 dosar fond, unde parații nu apar ca vecini cu aceasta suprafața de 74 ari teren achiziționați de către reclamant.
Or, in aceste condiții este evident ca instanța de fond in mod legal a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de noi, asa cum am arătat si in concluziile noastre scrise depuse la dosarul cauzei aflate la filele 264-266 dosar fond.
Mai mult, reclamantul nu poate cere stabilirea unei linii de hotar a doua proprietăți care nu se învecinează, asa cum reiese din actele depuse chiar de reclamant la dosarul cauzei (Titlu de Proprietate nr. 408/1995, contractul de vânzare cumpărare nr. 3291/1993, procesul verbal de punere in posesie din 15.03.1992 a vânzătoarei D. F..
Expertul care a efectuat aceasta expertiza topo in cauza, nu se poate subroga comisiilor locale de fond funciar, care ar trebui împreuna cu reclamantul sa parcurgă procedura de modificare/rectificare a Titlului de Proprietate nr. 408/1995 deținut de către recurentul reclamant, conform legii speciale in materie, respectiv legea 169/1997 modificata si completata.
In aceste condiții, intimații au considerat ca instanța de fond in mod legal si temeinic a admis excepțiile invocate de noi, pronunțând o soluție temeinica si legala.
Nefondate sunt si susținerile exprimate la punctul 4 din recurs, precum ca instanța de fond nu ar fi cercetat fondul cauzei cat si faptul ca sentința pronunțata n-ar cuprinde motivele de fapt si de drept in considerarea cărora i-a fost respinsa cererea reclamantului, motiv pentru care solicitam respingerea lor.
Instanța de fond a cercetat fondul cauzei si a indicat temeiurile de drept pentru care a respins acțiunea reclamantului,(art.563, 555 Cod Civil, art.44 din Constituția României, Convenția Europeana a Drepturilor Omului), astfel încât se impune menținerea soluției pronunțata la fond ca fiind una temeinica si legala, având in vedere si faptul ca reclamantul deține teren in plus fata de actele sale de proprietate si a faptului ca ne ocupa in mod abuziv suprafețe de teren proprietatea intimaților așa cum s-a constatat si prin expertiza si suplimentele de expertiza efectuate in cauza.
Ei am dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 18.533 mp teren in baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1984 din 17 iunie2002, autentificat la Biroul Notarului Public M. A. din Fălticeni, prin care am cumpărat aceasta suprafața de teren de la . SRL, teren care a fost intabulat la Cartea Funciara, fiind inscrisi in registrele agricole si fiscale ale Primăriei Bunesti plătind si impozitul aferent la autoritatea locala.
In acest sens, au solicitat a se avea in vedere ca au făcut pe deplin dovada dreptului nostru de proprietate pentru acest teren cumpărat, fiind cumpărători de buna credința, iar conform actelor de proprietate al reclamantului recurent (Titlul de Proprietate nr. 408/1995) și că pârâții G. nu apar nicăieri pe nici una din laturi ca fiind vecini cu proprietatea reclamantului.
Intabularea noastră s-a făcut corect in Cartea Funciara, reclamantul urmând sa-si rectifice titlul sau de proprietate in sensul stabilirii amplasamentului terenului de 74 ari cumpărați in 1993 si sa indice vecinătățile corespunzătoare.
Irelevante sunt si susținerile din punctul 5 din recurs in care se fac tot felul de afirmații care exced prezentei cauze si nu au nici o relevanta, susținându-se cu vehementa doar ca respingerea acțiunii de revendicare si grănițuire ar fi nefondată.
Ori, de vreme ce s-a constatat fără putința de tăgada, ca reclamantul deține in plus teren fără a deține acte justificative, ca reclamantul ne ocupa noua pârâților o suprafața de teren, este evident ca soluția instanței de fond este una justa, temeinica si legala, motiv pentru care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Pe de alta parte, privind capătul doi din cererea reclamantului, in ceea ce privește stabilirea liniei de hotar, consideră ca in mod legal aceasta cerere a fost respinsa de către instanța de fond, de vreme ce in Titlul de Proprietate nr. 408/1995, depus de reclamant, ca dovada al dreptului sau de proprietate, pe nici una din laturi nu apar ca vecini G. Z., G. I. sau G. C..
Nu se poate face si stabili o line de hotar intre doua proprietăți care nu se învecinează in nici un fel, asa cum reiese din actele depuse de către reclamant la dosarul cauzei.
De vreme ce reclamantul nu probează existenta dreptului sau de proprietate a amplasamentului terenului lângă proprietatea niciunuia dintre parați, nu poate solicita o acțiune in revendicare, întrucât nu suntem vecini cu el in Titlul sau de Proprietate nr. 408/1995.
Pe cale de consecința, reclamantul nu poate cere stabilirea liniei de hotar, intrucat, esențial este ca instanța sa delimiteze linia de hotar dintre doua fonduri vecine.
Se impune ca reclamantul sa-si rectifice/modifice Titlul sau de Proprietate nr. 408/1995, in privința suprafeței de teren pe care a cumpărat-o si a vecinilor terenului sau, pentru a se putea stabili linia de hotar, astfel încât reclamantul sa facă dovada ca terenul sau este amplasat lângă terenul paraților.
Chiar dacă s-a efectuat aceasta expertiza topo în cauza, expertul nu se poate subroga comisiilor locale de fond funciar, care ar trebui împreună cu reclamantul sa parcurgă procedura de a TP 408/1995, deținut de reclamant, conform unui alt temei de drept prevăzut de legea speciala, respectiv art.3 capiii din legea 169/1997 modificată si completată.
În speța, au considerat că și instanța de judecata ar trebui sa se raporteze la Titlul de Proprietate nr. 408/1995, cu vecinătățile care sunt trecute in acest titlu, si care nu sunt corecte, ceea ce ar duce la o soluție care ar viza o . din punct de vedere scriptic nu se afla lângă proprietatea lor.
Având în vedere cele mai sus arătate, este evident ca soluția instanței de fond de respingere a acțiunii reclamantului ca nefondată este una temeinică și legală, motiv pentru care a solicitat menținerea ei.
Pe de alta parte, a solicitat a se avea în vedere faptul ca la baza emiterii Titlului de Proprietate al reclamantului a stat acel Contract de Vânzare Cumpărare nr. 3291 din 4 martie 1993, prin care acesta cumpăra doar o suprafața de 7.400 mp teren si nu 7.900 mp, astfel încât este facil de observat ca reclamantul deține peste 500 mp teren in plus care nu este justificat in nici un fel, cum reiese si din expertiza efectuata în cauză.
Or, de vreme ce acesta deține peste 500 mp teren în plus, cum a reținut și expertul din aceasta cauză, se pune firesc întrebarea, cum se poate ca noi pârâții să-i ocupe suprafața de 1192 mp, așa cum solicita in acțiune, de vreme ce el este cel care deține in plus teren, fata de cel inscris in titlul sau de proprietate ?!.
Expertul precizează faptul că reclamantul nu are teren lipsa față de acte, fila 5 din raportul de expertiză, totodată mai precizează ca . mp începe de la pârâu si nu de la gardul construcției. Prin suplimentul la expertiza efectuat de către același expert se concluzionează fără putința de tăgada ca reclamantul D. C. trebuie sa cedeze mai multe suprafețe de teren pentru ca sa stăpâneasca suprafața de 7.900 mp, printre care si pârâților, deoarece acesta deține mai mult teren, respectiv 8.406 mp fata de cel 7.400 cumpărat prin c-v-c 3291/04.03.1993
Intimați au arătat că au fost cumpărători de buna credință și dețin doar terenul pe care l-a cumpărat in amplasamentul deținut anterior de vânzător și înscris in Cartea Funciara, așa încât au solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat.
În concluzie, au solicitat instanței de recurs sa aibă in vedere cele expuse mai sus sa dea eficienta susținerilor acestora motiv pentru care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea soluției instanței de fond ca fiind una temeinică și legală.
Totodată sau solicitat obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând onorariu de avocat, atât la fond cat si in recurs conform chitanțelor depune la dosarul cauzei.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și prin raportare la art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă fără echivoc din dispozitivul sentinței civile recurate, deși s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. I. și G. C., instanța de fond a respins acțiunea având ca obiect revendicare imobiliară și stabilire linie hotar, formulată de reclamantul D. C., așa cum a fost precizată și completată, în contradictoriu cu G. Z., G. I. și G. C., ca nefondată.
Prin urmare, sunt reale susținerile recurentului, conform cărora dispozitivul sentinței cuprinde soluții contradictorii sub aspectul pretențiilor, deoarece, deși față de pârâții G. C. și G. I., instanța de fond a reținut că aceștia nu au calitate procesuală pasivă.
Ori, este de notorietate că, pentru a fi dată calitatea procesuală pasivă trebuie să existe identitate între persoana chemată în judecată ca și pârât, și debitorul obligației de îndeplinit; în speța de față, acesta se identifică cu persoana care ar fi ocupat în mod abuziv, terenul în litigiu,și totodată, cel care ar fi titularul proprietății învecinate cu cea a reclamantului, în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar.
De altfel, din motivarea hotărârii, rezultă că se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți, fără a se arăta argumentația reținută pentru adoptarea acestei soluții.
Cu toate acestea, soluționând cauza pe excepția lipsei calității procesuale pasive reținută față de doar doi pârâți, instanța de fond soluționează litigiul tocmai pe fondul cauzei, în privința tuturor pârâților.
Nu în ultimul rând, deși pârâtul G. Z. a invocat și el excepția lipsei calității sale procesuale pasive, astfel cum rezultă din memoriul depus la fila 22 dosar fond, iar instanța de fond, deși a unit această excepție cu fondul, conform încheierii de ședință din 14 iunie 2012, nu s-a mai pronunțat asupra acestei excepții.
În plus, în cauză nu se poate efectua un real control judiciar cu privire la aspectele criticate de către recurent, întrucât hotărârea primei instanțe nu cuprinde argumentele în baza cărora s-a ajuns la soluția pronunțată, ci pur și simplu, constituie o simplă descriere a consemnărilor din rapoartele de expertiză și suplimentele efectuate în cauză, fără ca instanța de fond să procedeze la o interpretare a probelor administrare în cauză prin corelarea lor, fără ca judecătorul fondului să argumenteze motivul pentru care nu a stabilit linia de hotar.
Așa fiind, în speță nu s-a efectuat o cercetare a fondului cauzei, în timp ce dispozitivul sentinței conține soluții contrare sub aspectul pretențiilor emise de părți, practic lipsind cu desăvârșire, motivarea hotărârii.
Toate aceste împrejurări se circumscriu prevederilor art. 261 alin. 5 Cod procedură civilă, în conformitate cu care hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Prin urmare, în speță este dat cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, în conformitate cu care casarea hotărârii intervine numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Prin raportare la art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei Fălticeni.
Cu prilejul rejudecării, instanța se va pronunța mai întâi, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, dacă aceasta va fi susținută în continuare, se va administra proba cu un nou raport la expertiză, prin care să se stabilească cu exactitate, situația juridică a terenului în litigiu, respectiv se va proceda la măsurarea și identificarea terenurilor din proprietatea părților; se va stabili dacă există suprapunere între acestea; în caz afirmativ, se va individualiza această suprapunere, prin întocmirea unor planuri de situație; de asemenea, în funcție de probele administrate, se va proceda la stabilirea liniei de hotar, însă întocmirea lucrării va avea la bază și documentația care a stat la baza încheierii contractelor de vânzare – cumpărare depuse de părți, la emiterea titlurilor de proprietate.
De asemenea, instanța de fond va administra și orice alte probe pe care le consideră utile, pertinente și concludente în soluționarea temeinică și legală a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamantul D. C., domiciliat în localitatea Bunești, ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 2353 din data de 18 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți G. Z., domiciliat în localitatea Bunești, ., județul Suceava, G. I. și G. C., ambii domiciliați în . Suceava.
Casează sentința civilă nr. 2353 din data de 18 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 APRILIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. G. F. C. M.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.F.F.
Jud. fond. S. G.
Tehnored. Ș.L.G./ Ex.2./06.06.2014.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 23/2014. Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Sentința nr. 27/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
