Rezoluţiune contract. Decizia nr. 680/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 680/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 1437/314/2013
Ds. nr._ rezoluțiune contract
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 680
Ședința publică din data de 17 martie 2014
Completul compus din:
Președinte: S. A.
Judecător: C. L.
Judecător: V. E. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul S. V. împotriva sentinței civile nr. 2717 din 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Radauti în dosar nr._, intimată fiind pârâta C. Ș. a D..
Dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea apărătoarei recurentului să depună la dosar Decizia nr. 204/21.02.2006 și sentința 3304/2005 rămasă irevocabilă, a amânat pronunțarea pentru data de 11 martie 2014, iar din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 martie 2014.
Se constată depusă la dosar de către recurent sentința civilă nr. 3393/24.11.2006 a Judecătoriei Radauti și Decizia 652 din 02.03.2007 a Tribunalului Suceava.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 11 februarie 2013, înregistrată sub nr._ din aceeași dată, reclamantul S. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Ș. a D., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 2.08.1993 între reclamant și pârâtă, prin care a cumpărat suprafața de 0,30 ha teren curți-construcții și arabil situată în intravilanul orașului Milișăuți, între vecinii: C. G. și P. I., ce face parte din suprafața totală de 0,52 ha teren intravilan cuprinsă în titlul de proprietate nr.1890/2000 emis pe numele defunctului C. D. ( tatăl pârâtei), iar pârâta a primit prețul convenit în sumă de 220.000 lei Rol, motivat de faptul că, prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.2444/17.10.2005, suprafața de 0,30 ha ce face obiectul antecontractului a intrat în lotul altui coindivizar decât pârâta, astfel că nu s-a împlinit condiția rezolutorie conform art.1019, 1020 Cod civil; repunerea părților în situația anterioară încheierii actului și obligarea pârâtei la restituirea prețului primit pentru imobil, la valoarea actuală a imobilului, cu dobânda legală calculată până la data plății efective și cu daune interese în sumă de 20.000 lei; obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul ce i l-a produs reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 2.08.1993, părțile au încheiat în fața primarului comunei Milișăuți și a doi martori un antecontract de vânzare-cumpărare prin care pârâta îi vindea suprafața de 0,30 ha teren curți-construcții și arabil, situat în vatra satului Milișăuți, iar el a achitat prețul terenului în sumă de 220.000 lei.
Vânzarea s-a făcut în baza adeverinței de proprietate nr.661/10.11.1991 emisă pe numele tatălui pârâtei și a procesului verbal de punere în posesie emis de Comisia de fond funciar Milișăuți.
S-a arătat că obligația pârâtei era de a-l chema să încheie actele de vânzare-cumpărare autentificate în fața notarului după ce va intra în posesia titlului de proprietate emis conform Legii nr.18/1991, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o din anul 2000, când a fost emis titlul de proprietate nr.1890/2000.
Reclamantul a aflat în anul 2005 că s-a emis titlul de proprietate motiv pentru care a încercat să ia legătura cu pârâta pentru perfectarea actelor de vânzare-cumpărare însă aceasta a refuzat acest lucru.
Față de această situație, reclamantul a promovat la data de 12.08.2005 o acțiune în obligarea pârâtei de a încheia contractul de vânzare cumpărare, acțiune ce a fost respinsă de Judecătoria Rădăuți prin sentința civilă nr.3304 din 21.11.2005 motivat de faptul că bunul vândut a căzut în lotul altui coindivizar.
Reclamantul a promovat acțiune în constatarea nulității absolute a actului de partaj voluntar nr.2444/2005, acțiune ce a fost respinsă de Judecătoria Rădăuți prin sentința civilă nr.132 din 13.01.2006, motivat de faptul că această situație de fapt „nu constituie o cauză de nulitate absolută care să poată fi invocată de către reclamant care este terț față de actul de partaj încheiat între pârâți”.
S-a mai arătat că în paralel, la data de 12.04.2006 C. G. l-a chemat în judecată pentru revendicarea suprafeței de 2371 m.p. teren arabil, ce face parte din suprafața de 0,30 ha teren ce a făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare, acțiune admisă, în parte prin sentința civilă nr.3393 din 24.11.2006 a Judecătoriei Rădăuți.
La data de 14.07.2008, prin executorul judecătoresc a avut loc predarea terenului revendicat.
Prin sentința civilă nr. 2124/27.03.2013 a Judecătoriei Suceava s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava invocate de pârâtă și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți .
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune arătând că reclamantul a investit instanța cu o acțiune în desființarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 2.08.1993 pentru imposibilitatea întocmirii lui în formă autentică și cu două cereri de plată a unor sume de bani, ca urmare a desființării aceluiași contract - restituire preț actualizat și daune morale.
Cererea de rezoluțiune a antecontractului, întemeiată pe dispozițiile art. 1020 - 1021 cod civil 1864, vizează protejarea unui drept patrimonial, astfel încât, față de conținutul Deciziei nr. 32/2008 a ÎCCJ, dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat de instanță, conferă caracter patrimonial și litigiului.
Având caracter patrimonial este supus prescripției extinctive conform Decretului nr. 167/1958.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Conform art. 3 (1) din același decret termenul de prescripție este de trei ani iar conform art. 7 alin. (1), prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În speță, dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data de 21.02.2006 când, prin decizia civilă nr. 204/2006 a Tribunalului Suceava, cererea lui pentru constatarea vânzării-cumpărării terenului a fost respinsă irevocabil și s-a împlinit la data de 21.02.2009, astfel că cererea pentru rezoluțiunea antecontractului introdusă în 01.2013 este prescrisă.
Chiar dacă s-ar invoca ca naștere a dreptului la acțiune data de 14.07.2008 când reclamantul a predat terenul lui C. G., conform sentinței civile nr. 3393/24.11.2006 a Judecătoriei Suceava, termenul de trei ani s-a împlinit la 14.07.2011, față de care acțiunea formulată în 01.2013 este prescrisă.
Conform art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Pe fondul cauzei, după pronunțarea deciziei civile nr. 204/21.02.2006 a Tribunalului Suceava, a consemnat la CEC, la data de 11.07.2006, la dispoziția reclamantului, suma de 2.045,04 lei reprezentând preț încasat, reactualizat conform expertizei contabile B. E..
Declarația de consemnare nr._/1 a fost depusă la biroul executorului judecătoresc M. C. iar reclamantul a fost înștiințat despre acest lucru prin notificarea nr. 66/11.07.2006, primită de soția lui S. L..
Ca atare, nu datorează nimic reclamantului, cererea fiind depusă ca urmare a obligării lui la daune prin sentința civilă nr. 4490/23.12.2010 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă.
Referitor la excepția invocată, reclamantul a solicitat respingerea sa, termenul de prescripție fiind întrerupt ca urmare a pronunțării soluției în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți .
În vederea soluționării cauzei, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse de părți la dosar precum și dosarul_ .
Prin sentința civilă nr. 2717 din 15.10.2013, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea având ca obiect rezoluțiune contract formulată de reclamantul S. V., pârâtă fiind C. Ș. - a D., ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare din data de 02.08.1993.
Acest contract s-a încheiat între reclamant și pârâtă aceasta din urmă promițând să vândă terenul în suprafață de 0,30 ha curți – construcții situat în intravilanul orașului Milișăuți, jud. Suceava .
Referitor la prescripția invocată, instanța a admis-o având în vedere următoarele:
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect rezoluțiunea antecontractului:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Conform art. 3 (1) din același decret termenul de prescripție este de trei ani iar conform art. 7 alin. (1), prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
D. cauză a rezoluțiunii reclamantul a invocat faptul că terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare – cumpărare nu era proprietatea exclusivă a promitentului vânzător ( pârâta din cauză ) iar ca urmare a sistării stării de indiviziune ca urmare a încheierii actului de partaj voluntar, terenul a intrat în lotul altui coindivizar decât pârâta .
Tocmai pentru acest motiv, prin sentința civilă nr. 3304/21.11.2005 a Judecătoriei Rădăuți ( fila 11 ) s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. V. pentru validarea antecontractului de vânzare – cumpărare a cărui rezoluțiune s-a cerut .
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 3393/24.11.2006 a Judecătoriei Rădăuți a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect revendicare formulată de reclamantul C. G. ( ce a dobândit imobilul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare – cumpărare prin actul de partaj anterior arătat ), pârâții S. V. și L. fiind obligați să predea reclamantului imobilul în cauză .
Așadar, chiar dacă s-ar reține ca dată a începerii prescripției data pronunțării acestei hotărâri ( 24.11.2006 ), deși în opinia instanței acest termen a început să curgă de la data când reclamantul a avut cunoștință de faptul că urmare a partajului, bunul cu privire la care a contractat a căzut în lotul altui coindivizar și aceasta este data de 21.11.2005 când s-a pronunțat sentința civilă nr. 3304/21.11.2005 a Judecătoriei Rădăuți, prin care s-a respins acțiunea de validare a antecontractului, termenul de 3 ani prev. de art. 3 alin.1 din Decretul 167/1958 este împlinit, acțiunea fiind astfel prescrisă.
În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect repunerea în situația anterioară încheierii actului cu obligarea pârâtei la restituirea prețului primit pentru imobil cu plata de daune interese și daune morale și acestea sunt prescrise.
În cazul acestora este aplicabil tot termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 3 alin.1 din Decretul 167/1958 care, așa cum anterior s-a arătat a început să curgă de la data când reclamantul a luat cunoștință de efectuarea partajului voluntar, și anume data pronunțării sentinței civile nr. 3304/21.11.2005 a Judecătoriei Rădăuți .
Referitor la faptul că prin pronunțarea soluției în dosarul nr._ a Judecătoriei Rădăuți s-ar fi întrerupt termenul de prescripție, instanța a reținut că în acest dosar s-a pronunțat sentința civilă nr. 3112/27.09.2011 a Judecătoriei Rădăuți prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâții Cormeniuc G., C. Ș., ș.a. pentru anularea titlului de proprietate 1890/2000 .
Pronunțarea acestei sentințe și implicit existența litigiului ce a avut loc între părți, nu a întrerupt termenul de prescripție întrucât în această cauză nu s-au solicitat pretențiile din acțiunea de față ci a avut un alt obiect, și anume anularea titlului de proprietate în baza căruia pârâții ( inclusiv promitenta vânzătoare ) se aflau în indiviziune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că, în mod greșit, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând că dreptul la promovarea acestei acțiuni nu ar fi fost executat în termenul de 3 ani și că acest drept la acțiune ar fi fost născut la data de 24.11.2006 sau chiar la data de 21.11.2005 (când s-a pronunțat sentința civilă nr. 3304/21.11.2005 a Judecătoriei Rădăuți, prin care s-a respins acțiunea de validare a antecontractului de vânzare-cumpărare) .
A solicitat să se rețină faptul că, în situația în care se încheie un un antecontract de v/c. posesia cumpărătorului echivalează cu o recunoaștere din partea promitentului-vânzător a dreptului promitentului-cumpărător de a cere încheierea contractului de v/c. recunoaștere care are ca efect întreruperea prescripției, conform art 16 lit.a din Decretul nr. 167/1958 (C.A.C., secția civilă, decizia nr.65/2.06.2004, în Jurisprudența națională 2004-2005,p.83) .
A precizat că a avut posesia întregii suprafețe de 0,30 ha teren curți, clădiri și grădină, încă din anul 1978, continuând din 1990 și până la data de 14.07.2008, dată la care a fost silit să elibereze doar suprafața de 2.371 m.p. teren arabil (din totalul de 0,30 ha teren ce face obiectul antecontractului de v/c).
A mai precizat că eliberarea suprafeței de 2.371 m.p. teren a fost cerută silit, ca prim aspect, părțile contractuale nemanifestând benevol restituirea prestațiilor reciproce, iar, ca aspect secund, că această obligație de a elibera terenul nu a venit din partea promitentei-vânzătoare, ci din partea unui terț față de antecontractul de v/ c, respectiv din partea unui fost coindivizar, numitul C. Ghe.G., el fiind cel care a formulat acțiunea în revendicare, ce a fost admisă prin sen.civ.nr. 3393/24.11.2006 a Judecătoriei Rădăuți.
A precizat că în cadrul dosarului nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4490 din 23.12.2010 a Judecătoriei Rădăuți numitul C. G. a solicitat daune pentru lipsa folosinței terenului pe ultimii 3 ani (până în 2008), iar dânsul a solicitat chemarea în garanție a pârâtei C. Ș. și obligarea acesteia la plata daunelor cerute de C. G., precum și la obligarea acesteia la plata sumei de 75.000 lei cu titlu de dezdăunări (reprezentând c/v terenului grădină identic cu cel revendicat), și de daune-interese pentru neexecutarea obligației de a ne chema la întocmirea actului autentic de v/ c.
A arătat că această cerere trebuia apreciată ca fiind un alt fapt ce a întrerupt termenul de prescripție pentru promovarea prezentei acțiuni.
A precizat că, având în vedere conținutul acestui litigiu, data la care s-a născut dreptul de a formula prezenta acțiune este cea de 23.12.2010, astfel că promovarea prezentei acțiuni la data de 11.02.2013 a fost făcută în interiorul termenului de prescripție .Numai în situația în care părțile și-au restituit benevol prestațiile reciproce încetează cauza de întrerupere a prescripției, termenul de prescripție începând să curgă de la această dată.
A arătat că pârâta, deși i-a consemnat suma de 2.045,04 lei, prin B.A.E.J. Lex Imperyon M. Rădăuți, ce reprezintă actualizarea prețului plătit de 220.000 lei, în august 1993, calcul efectuat de către exp.contabil B. E., doar până în luna mai 2006, aceasta nu i-a solicitat restituirea posesiei suprafeței de 0,30 ha teren de la data încheierii actului de partaj voluntar nr. 2444/17.10.2005 și până în prezent.
A arătat că și în prezent deține suprafața de 806 mp. teren, ce fac parte din totalul de 0,52 ha teren cuprinși în T.P.nr. 1890/2000, teren ce nu a fost revendicat nici de pârâta C. Ș., nici de C. G. .
Din acest motiv a promovat acțiunea în anularea T.P.nr. 1890/2000, în sensul excluderii din totalul de 0,52 ha teren a suprafeței de 820 m.p. teren aferent construcțiilor și curții din jurul acestora, cu care am fost pus în posesie de către Comisia Locală de fond funciar Milișăuți, acțiune ce a format obiectul ds.nr._ și ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3112/27.09.2011 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1243/12.06.2012 a Tribunalului Suceava .
Partea interesată poate să își exercite dreptul material la acțiune, solicitând fie executarea silită, fie rezolutiunea antecontractului înăuntrul termenului legal de prescripție .
A arătat că a făcut dovada că a încercat toate modalitățile prin care pârâta să fie obligată la executarea obligației de a încheia act autentic de v/c, însă acest lucru nu a fost posibil nici chiar prin intermediul ds.nr. 229/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, întrucât pârâta a fost sancționată doar cu amendă pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, însă față de infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzute de art. 215 alin.l și 3 din C.penal s-a dispus neînceperea urmării penale, pe considerentul că a intervenit prescripția răspunderii penale ( sen.pen.nr. 340/9.05.2007 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă prin dec.pen.nr. 99 din 14.03.2008 a Tribunalului Suceava) .
A precizat că dreptul de a cerere rezoluțiunea antecontractului de v/c și, implicit, repunerea părților în situația anterioară încheierii acestei convenții a rămas singura sa opțiune, în prezent, nefiind prescris încă dreptul la această opțiune .
In aceste condiții, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fondul acesteia, urmând să fie înlăturată excepția prescripției dreptului la acțiune, analizate condițiile de admisibilitate ale acțiunii în rezoluțiune .
Intimata C. Ș. a D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că, prin recursul declarat, reclamantul critică excepția reținută de instanță, susținând că termenul de prescripție a fost întrerupt prin cererea formulată în dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4490/23.12.2010 a Judecătoriei Rădăuți, iar posesia terenului a determinat și ea întreruperea cursului prescripției, criticile nefiind fondate.
A precizat că între ei s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare a suprafeței de 3.000 mp teren, la data de 2.08.1993. Cererea reclamantului de perfectare a acestei convenții de înstrăinare a fost respinsă, irevocabil, prin sentința civilă nr. 3304/21.11.2005 a Judecătoriei
Rădăuți, reținându-se îndeplinirea condiției rezolutorii, prin atribuirea bunului indiviz în lotul altui indivizar decât vânzătorul. Prezenta acțiune în rezoluțiune a fost introdusă tocmai ca urmare a îndeplinirii condiției rezolutorii, fiind întemeiată pe art. 1019, 1920 Cod civil 1865.Acțiunea în rezoluțiune este patrimonială, fiind supusă prescripției extinctive conform Decret nr. 167/1958, termenul de trei ani calculându-se de la data nașterii dreptului la acțiune. Fiind vorba despre o convenție de vânzare supusă condiției rezolutorii, este evident că dreptul la acțiune pentru restituirea prețului și a daunelor se naște din momentul îndeplinirii acesteia, respectiv data de 21.11.2005 când s-a pronunțat sentința civilă nr. 3304/2005 a Judecătoriei Rădăuți prin care a fost respinsă cererea reclamantului de perfectare a vânzării, irevocabilă prin decizia civilă nr. 204/21 02.2008 a Tribunalului Suceava.
A precizat că este real că posesia cumpărătorului echivalează cu o recunoaștere a dreptului de a cere încheierea contractului ce are ca efect întreruperea prescripției conform art. 16 litera a) din Decret nr. 167/1958 numai că, în speță nu a operat o asemenea întrerupere de vreme ce condiția rezolutorie sub care s-a încheiat actul privat s-a îndeplinit iar acțiunea reclamantului a fost respinsă (alin, (2) ai art. 16 din Decret nr. 167/1958).
Consideră că în mod legal instanța a respins acțiunea reclamantului pentru rezoluțiune convenție ca prescrisă, litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 4490/23.12.2010 a Judecătoriei Rădăuți neavând nici un efect întrerupător ai prescripției.
Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Astfel cum a rezultat din toate actele și piesele dosarului, la data de 02.08.1993, între reclamant și pârâtă s-a încheiat un antecontract de vânzare/cumpărare prin care pârâta i-a transmis proprietatea unei suprafețe de 0,30 ha teren curți-construcții și arabil situat în vatra satului Milișăuți pentru care reclamantul recurent a achitat prețul de 220.000 lei, cu obligarea pârâtei de a perfecta actele la notariat după obținerea titlului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991.
Întrucât pe parcursul tuturor acestor ani, pârâta intimată a refuzat să perfecteze vânzarea/cumpărarea la notariat, reclamantul a promovat prezenta acțiune de rezoluțiune a antecontractului de vânzare/cumpărare susmenționat și restituire preț.
Necontestat ca prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate asupra bunului nu s-a transferat din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului.
Părțile și-au asumat numai obligația de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare în forma impusă de lege.
Prin urmare, acțiunea în rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare are caracterul unei acțiuni personale, prescriptibile în termenul general de prescripție de 3 ani, reglementat de Decretul nr. 167/1958.
Adevărat că, din anul 1993 intre reclamant si pârâtă s-au purtat numeroase litigii privitoare la acest teren înstrăinat, însa in speța sunt incidente prevederile Decretului nr. 167/1958. Văzând prevederile articolului 7 aliniat 1 din decret, potrivit cu care”prescripția începe să curgă de la data cînd se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită” se conchide că punctul de la care începe sa curgă termenul de 3 ani este aceasta ultimă dată, când cumpărătorul, respectiv reclamantul, a cunoscut că finalizarea contractului nu mai poate avea loc determinant de pretinsa neexecutare a obligației principale a vânzătorului.
Probatoriul administrat la instanța de fond, ca si recunoașterile recurentului au relevat că termenul de prescripție a început sa curgă cel mai târziu din data de 14.08.2008 când recurentul a pierdut posesia terenului, respectiv când executorul judecătoresc 1-a predat conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3393/2006 a Judecătoriei Radauti - opozabila recurentului - creditorului C. G. . Termenul prescripției s-a epuizat la 14.08.2011 si, cu toate acestea, acțiunea în justiție de rezoluțiune a convenției si repunere in situația anterioară s-a promovat la 11.02.2013. Se impune sublinierea că reclamantul nu a probat existenta vreunei cauze de suspendare ori de întrerupere a cursului prescripției.
Este adevărat că în temeiul art. 7 alin. (2) Decret nr. 167/1958 în privința obligațiilor fără termen de executare, deci care urmează a se executa la cererea creditorului, termenul de prescripție începe să opereze de la nașterea raportului obligațional, dar în speță nu se pune în discuție obligația de „a face" decurgând din antecontract ci obligația de restituire a prețului, care este distinctă de obligația inițială și care a luat naștere din momentul deposedării reclamantului de teren, adică momentul în care s-a dat eficiența titlului executoriu reprezentat de sentința nr.3393/2006, care a pus în discuție restituirea prestațiilor executate.
În contextul tuturor celor arătate, cum excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost în mod corect reținută de instanța de prim grad, găsind că motivațiile recurentului sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul S. V. domiciliat în loc. Milișăuți, nr. 628, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 2717 din 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Radauti în dosar nr._, intimată fiind C. Ș. - a D. – com. Dărmănești, .. 73, jud. Suceava, ca nefondat.
Dispune obligarea reclamantului recurent S. V. să achite pârâtei intimate C. Ș. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința din 17 martie 2014.
Președinte Judecător Judecator, Grefier
S. A. C. L. V. E. L. N. A.
Red. CL/Tehn. NA
Jud. fond C. V.
2 ex/02.04.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 80/2014.... | Expropriere. Sentința nr. 367/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
