Fond funciar. Decizia nr. 23/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 9378/86/2013
Dosar nr._ fond funciar-contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 23/2014
Ședința publică de la 07 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător V. O. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea contestației în anulare declarată de contestatorii V. E.-moștenitoarea contestatorului V. D., contestator A. M.-moștenitoarea contestatorului V. D-tru, V. V. D.-moștenitoarea contestatorului V. D-tru cu toții domiciliați în Șcheia, . Suceava împotriva deciziei civile nr.2610/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații P. C.- . I., ., jud Suceava și - LA C. AV. ,, G. E.""-Suceava, ..48, ., C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR-Suceava, jud Suceava, C. L. PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 SUCEAVA-Suceava, jud Suceava și V. V.-. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul contestatoarei V. E. av. subst V. B. și contestatorii A. M. și V. V. D. asistați de același apărător, av. V. B., reprezentanta intimatei P. C., av. G. E. și intimatul V. V. asistat de av. Ostaficiuc A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care moștenitori contestatorului V. D. și anume A. M. și V. V. D. arată că sunt de acord cu contestația în anulare formulată.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea deciziei contestate pentru motivele expuse prin cererea de contestație în anulare, fără cheltuieli de judecată.
Av. G. E. solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată fără cheltuieli de jduecată, arătând că nu sunt date condițiile prevăzute de art.318 Cod procedură civilă. Decizia Tribunalului Suceava a fost corect pronunțată, intervenientul neformulând o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Intervenientul nu putea invoca un drept propriu în dosarul în cauză.
Av. Ostaficiuc A. arată că menține concluziile de respingere a contestației în anulare așa cum au fost expuse la termenul anterior, nefiind dat niciun motiv de contestație în anulare și obligarea la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței anexate la dosar.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de contestație în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._ la data de 16.09.2013 contestatorul V. D. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.2610/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații P. C.-, C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. L. PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 SUCEAVA și V. V..
În motivare s-a arătat că soluția este nelegală deoarece cererea contestatorului V. D. nu a fost analizată în niciun mod deși a arătat că este moștenitorul legal după V. Glicheria cea care, alături de autorul reclamantei figurează în CF nr.2832a . o cotă de 15/300 părți.
În cea ce-l privește pe contestator a fost respinsă cererea de intervenție cu motivarea că nu ar fi făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate decât după V. Glicheria și nu și după R. C., această respingere fiind în mod cu totul greșită.
Tribunalul a apreciat că în cadrul procedurii speciale prevăzute de Lega 18/1991 instanța nu poate fi sesizată direct ci numai cu o plângere împotriva hotărârii comisiei județene și că el ar fi cerut prin cererea de intervenție a i se reconstitui direct dreptul de proprietate. S-a mai reținut și că din conținutul cererii nr.705/2 martie 1991 ar fi cerut reconstituirea dreptului de proprietate numai după V. Glicheria nu și după R. C.. În consecință și recursul său a fost respins.
Soluția este rezultatul unei greșeli evidente deoarece în momentul în care a făcut cererea de reconstituire drept de proprietate după V. Glicheria este evident că s-a avut în vedere toate terenurile la care avea dreptul V. Glicheria, atât cele ale ei cât și cele pe care le moștenea, în ce privește situația celor 22 de ari teren cu atât mai mult cu cât exista o stare de indiviziune, dovedită cu acte de carte funciară.
Prin încheierea de ședință din data de 10.01.2014 s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor contestatorului V. D. decedat la data de 26.12.2013 și anume: V. E.-soție supraviețuitoare, A. M.-fiică și V. V. D.-fiică.
Legal citată, intimata P. C. prin reprezentat în instanță a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Legal citat, intimatul V. V., prin apărător în fața instanței a pus concluzii de respingere a contestației în anulare ca nefondată.
Deși legal citați ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărările.
Examinând contestația în anulare în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și de considerentele deciziei contestate tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Textul de lege are în vedere acele erori materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecății, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Or, este de observat că în realitate contestatorul se arată nemulțumit de modul în care instanța a interpretat probele administrate și dispozițiile legale incidente, nefiind de acord cu respingerea cererii sale de intervenție, soluție argumentată pe faptul că nu a urmat procedura specială prevăzută de legea 18/1991 și că nici nu a formulat cerere de reconstituire după defunctul R. C.. Așadar, ceea ce invocă contestatorul este o pretinsă greșeală de judecată.
Contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare, a unei hotărâri irevocabile, iar nu de cenzură judiciară, nu poate fi exercitată pentru ale motive decât cele expres și limitativ prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor motive pe care instanța de recurs le-a analizat și asupra cărora s-a pronunțat prin decizia contestată.
A admite contrariul și a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea în recurs cu privire la modul în care a apreciat probele ori a interpretat dispozițiile legale, înseamnă a deschide calea recursului la recurs, lucru ce nu este posibil.
De altfel, și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului autorității lucrului judecat, conform căruia nici o parte nu este îndreptățită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive și irevocabile, obligatorii, și, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare și o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o nouă analiză a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat,iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O excepție de la această regulă se admite numai atunci când este justificată de circumstanțe riguroase și de substanța ( cauza Ryabikh c.Rusiei). Cu toate acestea, principiul securității juridice nu este unul absolut. Curtea însăși a recomandat uneori redeschiderea unor procese, ca fiind cea mai potrivită măsură reparatorie, atunci când procedurile derulate în fața instanțelor naționale nu au respectat cerințele articolului 6 din Convenție (cauza L. c. României). În orice caz, puterea de a iniția și de a admite o cale extraordinară de atac trebuie exercitată de către autorități în așa fel încât să asigure, în cel mai înalt grad posibil, un echilibru just între interesele implicate în cauză.
Astfel, pronunțându-se în cauza M. vs. România, cererea nr._/03, la 29 iulie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă, în absența unui „defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu. Faptul că instanța care soluționează contestația și instanța a cărei hotărâre este contestată au două puncte de vedere diferite este un caz tipic în care nu se justifică desființarea unei hotărâri definitive și irevocabile.
Ca și în alte cauze anterioare, Curtea a apreciat, în considerarea prezumției de validitate ( res iudicata pro veritate habetur) de care se bucură aceste hotărâri, și a securității raporturilor juridice, că în absența unor circumstanțe excepționale-situații numite de Curte „defecte fundamentale” ale hotărârii (neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich c. Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko c. Rusiei) - acest lucru nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul unei cereri de contestație în anulare exercitată de un particular care fusese parte la procedură.
În consecință, în baza art.320 vechiul Cod de procedură civilă tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 din vechiul cod de procedură civilă, contestatorii vor fi obligați la plata către intimatul V. V., a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial achitat conform chitanței nr.2/10.01.2014 (fila 21).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorii V. E.-moștenitoarea contestatorului V. D., contestator A. M.-moștenitoarea contestatorului V. D-tru, V. V. D.-moștenitoarea contestatorului V. D-tru cu toții domiciliați în Șcheia, . Suceava împotriva deciziei civile nr.2610/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații P. C.- . I., ., jud Suceava și - LA C. AV. ,, G. E.""-Suceava, ..48, ., ., C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR-Suceava, jud Suceava, C. L. PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 SUCEAVA-Suceava, jud Suceava și V. V.-com Șcheia, . Suceava.
Obligă contestatorii la plata către intimatul V. V. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. L. A. L. A.
Red V.O.D
Tehnored.L.A.
2 ex./ 24.02.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 594/2014. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 975/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
