Fond funciar. Decizia nr. 157/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 3490/86/2014
Dosar nr._ - revizuire -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂNR. 157
Ședința publică din data de 25 SEPTEMBRIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: L. A.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de recurenta H. R. D. M., cu domiciliul ales la cabinet de avocat G. E., cu sediul în mun. Suceava, ..48, . B, . în împotriva deciziei civile nr.728 din data de 20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția Civilă în dosarul nr._/314/2012 în contradictoriu cu intimații A. V., în calitate de primar al comunei Șcheia, județul Suceava, C. C. DE FOND FUNCIAR ȘCHEIA și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă revizuienta asistată de avocat G. E. și avocat N. L. pentru prim intimat, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebată fiind de instanța de control judiciar avocat G. E. precizează că cererea de strămutare a judecării cauzei formulată de revizuientă a fost respinsă.
Totodată avocat G. E. consideră că procedura de citare cu intimatele C. C. DE FOND FUNCIAR ȘCHEIA și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost viciată apreciind din punctul său de vedere că nu au fost în mod legal citate pentru termenul de astăzi.
Instanța procedând la verificarea susținerilor apărătoarei revizuientei constată că procedura de citare cu intimatele este legal îndeplinită în condițiile în care acestea au potrivit disp. art.153 alin.1 Cod Procedură Civilă termen în cunoștință, astfel cum în mod corect s-a consemnat în încheierea de ședință de la fila 28 dosar dar și dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare cu acestea de la filele 11 și 12 dosar.
Avocat G. E. solicită apoi încuviințarea probei cu înscrisuri, teza probatorie reprezentând-o dovedirea celor consemnate în cererea de revizuire promovată, făcând o scurtă referire la ce înscrisuri dorește să depună la dosar, după care procedează la a înmâna un duplicat după acestea și d-nei avocat N. L..
Arată faptul că părțile din prezenta cauză s-au mai judecat în conformitate cu disp. art.322 pct.7 Cod Procedură Civilă, și că instanțele au mai pronunțat anterior soluții înainte de promovarea prezentei acțiuni, apreciind că în cauză există autoritate de lucru judecat.
Astfel, face referire la sentința civilă nr.1144 din 04.03.2009 rămasă definitivă și irevovabilă, apoi o altă sentință civilă nr. 6073 din 28.12.2011 având ca obiect grănițuire în care reclamanta . a chemat-o în judecată pe clienta sa pentru stabilirea liniei de hotar, în conținutul acesteia făcându-se referire la sentința civilă anterior menționată prin care aceeași societate a chemat în garanție Primăria comunei Șcheia prin primar A. V..
Astfel printr-o înțelegere verbală primăria prin primar punea la dispoziția .. suprafețe de teren în litigiu pentru a o folosi în schimbul contravalorilor lucrărilor efectuare de societate pentru a schimba destinația terenului.
De reținut este faptul că terenul în discuție este de fapt terenul revizuientei.
Astfel, față de toate aceste hotărâri anterior pronunțate consideră că în cauză este dat interesul primarului comunei Șcheia pentru a-și apăra interesele în ceea ce privește ..
Ori, în cauza de față C. Locală de Fond Funciar Șcheia este reprezentată de primarul comunei Șcheia în calitate de președinte, deci același A. V..
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de avocat G. E..
Avocat N. L. pentru prim intimat învederează instanței de control judiciar faptul că, din punctul său de vedere proba nu este admisibilă, apreciind că înscrisurile depuse la termenul de astăzi nu sunt relevante pentru dosar, însă nu se opune deși nu și le însușește și nici nu reprezintă probe în susținerea cererii de revizuire promovate.
Instanța, în considerarea disp. art.305 Cod Procedură Civilă, admite proba cu înscrisuri cu precizarea că va aprecia asupra utilității, pertinenței și concludenței probei solicitate coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.
Avocat N. L. în conformitate cu disp. art.322 alin.1 Cod Procedură Civilă, ridică excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată în cauză, în condițiile în care revizuirea este îndreptată împotriva deciziei civile nr.728/20.03.2014 a Tribunalului Suceava, astfel încât conform practicii judiciare decizia a cărei revizuire se cere nu este o hotărâre care evocă fondul cauzei, apreciind astfel că nu sunt întrunite disp. art.322 alin.1 pentru admisibilitatea unei astfel de cereri în revizuire.
Avocat G. E. pentru revizuientă solicită respingerea excepției apreciind că din punctul său de vedere potrivit dip. art.322 pct.1-7 Cod Procedură Civilă, cererea de revizuire de față este admisibilă.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de ridicat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea cauzei pe fond.
Avocat G. E. pentru revizuientă solicită admiterea cererii de revizuire, solicitând a se constata că în cauză sunt date motivele de casare apreciind că instanța de recurs trebuia să analizeze recursul în conformitate cu principiul disponibilității.
Astfel, precizează că potrivit dispozițiilor Legii nr.18/1991 alin. 1 lit.a-i arată modalitatea în care pot fi atacate titlurile de proprietate când acestea au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Consideră că în mod greșit instanța de recurs a considerat că primarul comunei Șcheia poate promova o acțiune în nume propriu pentru anularea titlului de proprietate al revizuientei.
Deosebit de acesta a făcut dovada că în alt dosar a fost soluționată o cerere similară formulată de clienta sa în care C. comunală Șcheia prin primar și primarul comunei Șcheia ca și reclamanți, astfel încât, din punctul său de vedere este vorba despre o identitate de părți în acțiunea promovată în anul 2007 și acțiunea promovată de clienta sa în anul 2009.
Titlul de proprietate emis pe numele reclamantei dovedește dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, apreciind astfel că revizuienta avea dreptul să solicite eliberarea celor două titluri de proprietate așa cum reiese și din ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, depusă în copie la termenul de astăzi la dosar.
Este real faptul că reclamantele nu au avut cunoștință de testamentul încheiat în anul 1986 de autorul pârâtei, astfel încât în mod nelegal s-a reținut că revizuienta nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
În consecință, solicită admiterea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.
Avocat N. L. pentru intimatul A. V. în calitate de primar al comunei Șcheia solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, apreciind că nu întrunește condițiile prev. de disp. art. art.322 alin.1 pentru admisibilitatea unei astfel de cereri în revizuire.
Precizează că litigiul de fond parcurs mai multe cicluri procesuale și de asemenea Tribunalul Suceava a pronunțat și o decizie de casare, iar împotriva acestei decizii pârâta nu a mai formulat nici o altă cale de atac.
Din punctul său de vedere nu sunt date motivele de revizuire a deciziei civile pronunțate de Tribunalul Suceava la 20.03.2014, în plus prin hotărârea având ca obiect grănițuire-revendicare depusă în copie la termenul de astăzi nu se face dovada reconstituirii dreptului de proprietate, precizând că aceste aspecte deduse judecății nu au fot analizate.
În consecință, solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea cererii de revizuire ca nefondată motivat de faptul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile prev. de art. 322 pct.1-7 Cod Procedură Civilă invocate. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din 07.10.2009, reclamantul A. V. - primarul . cu pârâții H. R. D. M., C. comunală Șcheia de aplicare a legii fondului funciar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr. 2954/2003 și 3021/ 2004 emise în favoarea prim pârâtei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin titlurile de proprietate nr. 2954/2003 și 3021/2004 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru două suprafețe de teren de 1500 mp, respectiv 1.349 m.p. situate în extravilanul satului Sf. I., . pârâtei H. R. D. M., în calitate de moștenitoare a defunctei A. O..
A precizat reclamantul că titlurile menționate sunt lovite de nulitate absolută în condițiile art. III al. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 întrucât prim pârâta nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire.
Potrivit cererii înregistrate sub nr. 1124 din 12 martie 2000, prim pârâta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile în litigiu, invocând vocația sa succesorală după A. O., în calitate de nepoată de soră.
Deosebit de faptul că pârâta H. R. D. M. nu a prezentat acte de stare civilă cu care să facă dovada calității sale de moștenitor după autoarea A. O., reclamantul a învederat faptul că prin testamentul autentificat sub nr. 4119 din 30 iulie 1985 de fostul notariat de Stat Județean Suceava, autoarea A. O. a testat întreaga sa avere în favoarea numitei N. D., pe care a instituit-o legatară universală. În baza testamentului autentificat sub nr. 4119 din 30 iulie 1985 a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 141 din 28.09.2001, care atestă calitatea de unică moștenitoare după defuncta A. O. a legatarei N. D..
Reclamantul a arătat că, prin urmare, chiar dacă ar fi făcut dovada rudeniei sale cu fosta proprietară a terenului în litigiu, pârâta H. R. D. M. tot nu era îndreptățită la reconstituire, întrucât gradul de rudenie invocat nu îi conferă acesteia calitatea de moștenitoare rezervatară, iar prin efectul testamentului nr. 4119/1985 întreaga masă succesorală rămasă după defuncta A. O. revine legatarei universale, succesibilii nerezervatari ai acestei defuncte fiind exheredați implicit.
Mai mult decât atât, la data la care pârâta H. R. D. M. a formulat cererea de reconstituire, precum și pe întreaga durată a termenului de depunere a unor astfel de cereri, astfel cum a fost stabilită prin art. 33 din Legea nr. 1/2000, fosta proprietară a terenului, A. O., era în viață, astfel încât vocația succesorală invocată de pârâta H. R. D. M. nici nu era născută.
Față de cele arătate, reclamantul a solicitat să se constatate că pârâta H. R. D. M. nu are vocație succesorală la moștenirea defunctei A. O. și că, prin urmare, nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparținut acestei defuncte, motiv pentru care, în conformitate cu disp. art. III alin.1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997, titlurile de proprietate nr. 2954/2003 și 3021/2004 sunt lovite de nulitate absolută.
În drept, a invocat prevederile art. III alin.1 lit. a, art. III al. 2 din Legea 169/1997, art. 8 al. 2 din Legea nr. 18/1991, art. 888 Cod civil.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri (f. 5-15).
Legal citată, pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare prin care a arătat că documentația care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate se află la C. comunală Șcheia.
Pârâta C. comunală Șcheia, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Legal citată, pârâta H. R. D. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat și, în subsidiar, excepția lipsei interesului reclamantului în promovarea prezentei acțiuni.
În subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat să se admită în parte acțiunea formulată în sensul modificării celor două titluri de proprietate, prin indicarea corectă a autorilor după care aceasta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele din titlurile de proprietate atacate, respectiv acestea revenindu-i după defuncta ei mamă, S. D. E. și mătușa ei, A. E., cu cheltuieli de judecată .
În motivarea susținerilor sale a arătat, în esență, că nici mătușa acesteia, A. O. și nici moștenitoarea acesteia, N. D., nu erau și nu sunt îndreptățite a solicita reconstituirea vreunui drept de proprietate pentru nici o suprafață de teren în satul Sf. I., . singura persoană îndreptățită la această reconstituire.
Potrivit sentinței civile nr. 110 din 17.01.1956 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Suceava în ds. nr. 235/1955 s-a hotărât că acestei mătuși a sa îi revine suprafața de 867 m.p. teren în jurul casei de locuit și numai atât.
De asemenea, prin aceeași hotărâre s-a stabilit că celelalte mătuși, E. B., îi revine în proprietate suprafața de 1426 mp în dealul Crucii, suprafață de teren care rezultă că a fost în cele din urmă recunoscută de A. O. prin procesul verbal din 25.10.1956 și predata acesteia.
Aceeași este situația și în privința mamei sale, S. D. E., căreia, de asemenea, îi revenea în proprietate suprafața de 1426 mp ca și mătușii ei A. O. prin același înscris la care a făcut referire.
Prin urmare, ea era și este îndreptățită a primi cele două suprafețe de teren după mama ei și respectiv după B. E., iar nu după A. O., astfel cum greșit a solicitat mandatarul ei, care însă nu a cunoscut toate gradele de rudenie și implicațiile unei asemenea solicitări.
Faptul că s-a greșit la momentul formulării cererii la Legea nr. 1/2000 în ceea ce privește indicarea autorului după care ea era îndreptățită a solicita reconstituirea dreptului de proprietate, în condițiile în care actele de care s-a prevalat la această reconstituire sunt în definitiv aceleași care i s-a și reconstituit dreptul de proprietate în cauză, nu poate reprezenta un motiv suficient pentru a se anula titlurile de proprietate primite.
A mai arătat pârâta că, în dosarul anterior a mai depus și două declarații autentificate ale unor persoane care au cunoscut în mod nemijlocit împrejurările în care A. O. a încercat să preia cele două terenuri de câte 1426 mp, respectiv este vorba de numita S. V. și R. V., care au relatat modul în care antecesorul ei tată a făcut schimburi de terenuri cu N. A. și D. D., persoane care sunt cuprinse n sentința civilă menționată, cărora le-a revenit câte 1426 mp, astfel încât,în final,a avut în proprietate suprafața de 59,02 m.p., adică toată suprafața ce a făcut obiectul partajului soluționat în dosarul din 1955 pe care l-a menționat anterior.
Chiar dacă a formulat o cerere de reconstituire în temeiul Legii nr. 1/2000 indicând un autor greșit a dovedit că era îndreptățită a primi cele două terenuri chiar dacă după alți autori, însă cererea ei există este înregistrată și simpla eroare de indicare a autorilor, nu poate constitui motiv de constatare a nulității absolute a celor două titluri de proprietate, cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, în definitiv actele care au stat la baza emiterii lor au fost aproximativ aceleași cu cele care îi justifică dreptul de a primi terenurile și în lumina situației rezultate din prezenta cauză, iar pe de altă parte, de toate înscrisurile despre care a făcut vorbire, reclamantul a luat cunoștință în mod direct și nemijlocit cu ocazia precedentei judecăți.
De asemenea, a invocat pârâta faptul că reclamantul nu se poate erija în avocatul legatarei cu titlu particular, N. D., care nu a înțeles nici după apariția Legii nr. 1/2000 și nici după apariția Legii nr. 247/2005, să facă vreun demers de natură a revendica vreun drept asupra acestor terenuri.
Totodată, a subliniat că nu a sesizat din cuprinsul acțiunii ca reclamantul să aibă vreo explicație pentru această pasivitate care, nu spune decât un singur lucru, această persoană nu a vrut și, în opinia ei, nici nu a putut, să extindă efectele unui testament prin care i-a fost testat un bun bine individualizat asupra altor bunuri care nu intrau în conținutul legatului.
Cu atât mai mult faptul că mătușa ei, A. O., care a decedat la 25.06.2001, nu a înțeles nici ea să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceste terenuri confirmă pe deplin faptul că în realitate a recunoscut că aceste terenuri nu-i reveneau de drept, a cunoscut indubitabil faptul că terenurile în discuție, după 1957, au fost transferate mamei ei, respectiv mătușii A. E., astfel încât, evident, nu ar fi justificat îndreptățirea cerută de lege pentru a mai depune cerere de reconstituire.
În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri (f. 61-71).
La solicitarea instanței, pârâta C. comunală Șcheia a înaintat la dosar Hotărârile Comisiei Județene nr. 1106 din 17.07.2003 și nr. 2292/11.11.2004 și documentația care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr. 2954/2003 și nr. 3021/29.11.2004 (f. 37-41).
De asemenea, C. Județeană Suceava a înaintat documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 2.292 din 11.11.2004 (f. 28-35).
La termenul de judecată din data de 22.04.2010 instanța a considerat că punctul 2 din întâmpinare, prin care s-a solicitat modificarea celor două titluri de proprietate prin indicarea corectă a autorilor după care pârâta se consideră îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele din titlurile de proprietate atacate, are caracter reconvențional și a calificat-o ca fiind cerere reconvențională.
Prin sentința civilă nr. 2393 din data de 11 mai 2010, Judecătoria Suceava a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat, a admis excepția lipsei de interes, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. V. – Primar al comunei Șcheia, în contradictoriu cu pârâtele H. R. D. M., Comisia comunală de fond funciar Șcheia și C. județeană Suceava, ca lipsită de interes, a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta H. R. D. M. și a obligat pe reclamant să achite pârâtei H. R. D. M. suma de 300 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței nr. 2393 din data de 11 mai 2010 a declarat recurs reclamantul A. V. – în calitate de primar al .> Prin decizia civilă nr. 255 pronunțată la data de 14 februarie 2011 în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava - Secția Civilă, s-a admis recursul declarat de către reclamantul A. V. împotriva sentinței civile nr. 2393 din data de 11 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, a fost casată sentința civilă nr. 2393/11 mai 2010 a Judecătoriei Suceava și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de control a reținut că, potrivit art. III al. 2 din Legea nr.169/1997 „Nulitatea titlului de proprietate poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și alte persoane care justifică un interes legitim…”.
Acest text de lege conferă în mod expres primarului legitimarea procesuală activă în promovarea acțiunii pentru anulare titlu de proprietate, fără a condiționa această legitimare de existența unui interes concret pentru fiecare cauză în parte întrucât interesul reclamantului se subsumează unui interes general, acela de respectare a dispozițiilor legale în materia fondului funciar.
S-a reținut, de asemenea, că în același sens converg și dispozițiile art.5 lit.1 din H.G nr.890/2005 potrivit cărora primarul înaintează sub semnătură, acțiunile în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997.
Prin decizia civilă nr. 81 din 15.09.2011, Tribunalul Suceava a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea H. M. D. R. împotriva deciziei civile nr. 255/2011, a desființat decizia și a trimis cauza la repartizare aleatorie pentru rejudecarea recursului.
Prin decizia nr. 2131 din 08.11.2012, pronunțată de Tribunalul Suceava în rejudecarea recursului, instanța de control a admis recursul formulat de reclamantul A. V. împotriva sentinței civile nr. 2393 din data de 11 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, a fost casată sentința civilă nr. 2393/11 mai 2010 a Judecătoriei Suceava și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pe rolul Judecătoriei Suceava cauza a fost reînregistrată la data de 11 decembrie 2012 sub nr._/314/2012.
Prin sentința civilă nr. 3050 din data de 30 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._/314/2012, s-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată, s-a admis acțiunea principală având ca obiect fond funciar formulată de reclamantul A. V., primarul comunei Șcheia, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții H. R. D. M., domiciliată în Suceava, ., .. B, ., C. comunală Șcheia pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Suceava.
S-a constatat nulitatea absolută a Titlurilor de proprietate nr. 2954/2003 și respectiv nr. 3021/2004 emise de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava pe numele pârâtei H. R. - D. - M..
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă H. R. – D. - M., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, analizând, cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare și reiterată de pârâta H. R. D. M., instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din 20.04.2007, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanta C. comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Șcheia, în contradictoriu cu pârâții H. R. D. M. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a solicitat instanței anularea titlului de proprietate nr. 3021/2004 și a titlului de proprietate nr. 2954/2003.
Prin sentința civilă nr. 5156/07.12.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 661/25.03.2008, instanța a admis excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de C. C. Șcheia ca fiind lipsită de interes.
În cadrul prezentei acțiuni, reclamantul A. V., în contradictoriu cu pârâții H. R. D. M., C. comunală Șcheia de aplicare a legii fondului funciar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr. 2954/2003 și nr. 3021/ 2004 emise în favoarea prim - pârâtei.
Conform art.1201 C.civ. există autoritate de lucru judecat „atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate”.
Rezultă, așadar, că pentru a stabili existența autorității de lucru judecat este necesar a se verifica tripla identitate impusă de art. 1201 C.civ., cu privire la părți, obiect și cauză. Puterea lucrului judecat presupune și faptul că litigiul anterior a fost soluționat pe fond.
Instanța reține însă că, în cauză, nu este îndeplinită cerința identității de părți iar prin sentința civilă nr. 5156/07.12.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 661/25.03.2008, nu s-a soluționat fondul cauzei.
Constatând, prin urmare, că nu este îndeplinită tripla identitate cerută de art. 1201 C.civ., instanța apreciază că excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare și reiterată la ultimul termen de judecată este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit Titlurilor de proprietate nr. 3021/29.11.2004 și nr. 2954/05.09.2003, în favoarea prim - pârâtei H. R. D. M., în calitate de moștenitoare după A. O., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru două suprafețe de teren de 1349 m.p. (T.P. nr. 3021/2004) și respectiv de 1500 m.p. (T.P. nr. 2954/2003), situate în extravilanul satului Sf. I., . (f. 5,6 ds._ ).
Astfel cum rezultă din documentația înaintată la dosar, la baza emiterii celor două titluri de proprietate a stat cererea de reconstituire formulată la data de 26.01.2000 de pârâta H. R. D. - M., în calitate de moștenitoare a defunctei A. O. (nepoată de soră), cerere înregistrată sub nr. 1124 din 12.03.2000 și soluționată prin Hotărârile Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nr. 2.292/11.11.2004 și nr. 1.106/17.07.2003 (f. 31, 28-30, 41 ds._ ).
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 141/28.09.2001, autoarea A. O., după care s-a solicitat și s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate, a decedat la 25.06.2001, aceasta fiind, așadar, în viață, pe toată durata termenului de depunere a cererilor de reconstituire prev. de art. 33 din Legea nr. 1/2000 (f. 12 ds._ ).
De asemenea, instanța reține că, potrivit aceluiași înscris precum și testamentului întocmit la data de 30.07.1985 (f.13 ds._ ), singura moștenitoare a defunctei A. O. este numita N. D., în calitate de legatară universală.
Potrivit art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 „Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. (2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite”.
Rezultă, așadar, că în speță, prim – pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin cele două titluri de proprietate - nr. 2954/2003 și nr. 3021/2004 - deși nu o moștenește pe autoarea legitimă, A. O..
Astfel, din probatoriului administrat reiese, în primul rând, faptul că persoana îndreptățită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, era defuncta A. O..
De asemenea, C. comunală nu putea acorda beneficiul reconstituirii decât legatarei universale a acesteia, a cărei calitate de moștenitoare a fost dovedită în condițiile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 prin certificatul de moștenitor nr. 141/28.09.2001, prim - pârâta nefăcând dovada vocației succesorale concrete.
În cauză, pârâta H. R. D. – M. a invocat faptul că este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitoare după S. D., S. E. (părinții săi) și A. E. (o altă mătușă a sa), context în care a solicitat și modificarea titlurilor de proprietate în sensul indicării corecte a autorilor săi (solicitare ce face obiectul cererii reconvenționale).
Instanța de fond a constatat însă că aceleași aspecte au fost invocate de pârâta - reclamantă și pe calea cererii reconvenționale formulate în cadrul dosarului nr._ (ds. atașat spre consultare), cerere soluționată în mod irevocabil prin decizia nr. 661/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava (f. 61-65 ds._ ). Astfel, se constată că pretențiile pârâtei au fost respinse prin sentința civilă nr. 5156/2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în ds. nr._ cu motivarea că terenul în discuție a aparținut defunctei A. O., iar soluția de respingere a cererii reconvenționale a fost confirmată prin decizia nr. 661/2008 a Tribunalului Suceava care a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că cererea de reconstituire formulată de H. R. D. – M. și înregistrată sub nr. 1124 din 12.03.2000, vizează suprafața de teren care îi revine în calitate de moștenitoare după A. O. iar Hotărârile Comisiei Județene, care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nu au fost contestate deși reconstituirea s-a făcut pentru aceasta în calitate de moștenitoare a defunctei Ateodooresei O..
Eroarea invocată de prim – pârâtă în sensul că mandatarul său nu ar fi cunoscut, la momentul formulării cererii de reconstituire care sunt autorii după care pârâta este îndreptățită la reconstituire, nu poate fi reținută de instanță în condițiile în care întreaga procedură de reconstituire a vizat terenurile ce au aparținut defunctei A. O. iar actele de validare emise în considerarea calității de fostă proprietară a acestei autoare nu au fost contestate de pârâta H. R. D. – M..
În drept, instanța reține incidența disp. art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 potrivit cărora „ Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri”.
În consecință, în baza art. 58 din Legea nr. 18/1991, instanța de fond a admis acțiunea principală și a constatat nulitatea absolută a Titlurilor de proprietate nr. 2954/2003 și respectiv nr. 3021/2004 emise de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava pe numele pârâtei H. R. - D. - M..
De asemenea, față de considerentele reținute anterior, instanța de fond a apreciat că pretențiile formulate de prim – pârâta H. R. D. M. pe calea cererii reconvenționale sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 11, 58 din Legea nr. 18/1991, a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada sumelor angajate de reclamantă cu acest titlu, motiv pentru care a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta H. R. D. M., solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru a se cerceta în mod real si complet fondul cauzei, a se dispune în sensul admiterii recursului promovat, modificarea în tot a sentinței civile atacate, cu consecința respingerii acțiunii introductive de instanța ca nefondată, menținând titlurile de proprietate atacate ca fiind legal emise și cu obligarea reclamantului - intimat la plata cheltuielilor de judecata pendinte de prezenta cauza.
În motivarea recursului recurenta a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este una eronată, aceasta reținând în mod greșit atât succesiunea evoluției evenimentelor cât și implicațiile juridice ale acestei evoluții.
Astfel în primul rând trebuie observat ca instanța de fond a rezolvat greșit problematica excepției autorității de lucru judecat, în condițiile în care soluția pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, astfel cum aceasta a fost modificată prin Decizia civilă nr. 661 din 25.03.2008, deși a vizat problematica dosarului prin prisma reținerii excepției lipsei de interes a persoanei care a promovat cererea de chemare în judecată, autoritatea de lucru judecat subzistă în privința cauzei de față, atâta timp cât între persoana care a promovat acțiunea anterioară și cea care a promovat prezenta acțiune exista o identitate indestructibila, motiv pentru care apare ca nesustenabilă ideea potrivit căreia in noul demers judiciar, aceeași persoana care a promovat prima acțiune sa poată promova noul demers pe aceleași coordonate, fără ca acestei „dedublări” să nu-i poată fi opusa excepția autorității de lucru judecat.
Este fals în aprecierea noastră să se susțină că în primul dosar A. V. a acționat in numele si pe seama Comisiei Locale de Fond Funciar, clamându-și calitatea de președinte al acestei comisii (calitate pe care nu o putea avea decât primarul comunei), iar in prezenta cauza, aceeași persoana, de data aceasta clamându-și doar calitatea de primar in prezenta cauza și, în virtutea acestei subite si afirmativ substanțiale modificări, are de-a face cu un demers judiciar care nu ar fi paralizat de excepția invocata, câtă vreme ca și conținut dar si ca forma, cele doua demersuri judiciare au o evidenta aceeași finalitate.
În al doilea rând apreciază că soluționarea pricinii suferă prin prisma modului in care instanța de fond analizează problematica îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv al modului de derulare efectiva a lucrurilor.
Acțiunea civilă dedusă judecații dvs. a fost intitulată ca fiind una în constatarea nulității absolute a T.P. nr. 2954/2003 și respectiv 3021/2004 emise in temeiul Legii nr. 1/2000, temeiul juridic invocat circumscriindu-se dispozițiilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, sub motivația neîndreptățirii sale la reconstituirea dreptului de proprietate după defuncta sa mătușă A. O..
Întreaga argumentație a cererii introductive de instanța se centrează pe faptul ca subsemnata parata, deși sunt nepoata de soră a defunctei, nu ar fi fost îndreptațită la a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru cele două terenuri de 1.349 si respectiv de 1.500 mp., în condițiile în care aceasta mătușa a sa ar fi avut in calitate de moștenitoare o alta nepoata a sa ( și verișoara sa ) N. D., căreia i-ar fi testat in anul 1985 întreaga sa avere mobilă si imobilă.
Se mai susține faptul ca la momentul depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, la 12.03.2000 mătușa sa se afla în viata, iar ea în cadrul solicitării sale ar fi invocat faptul ca aceasta ar fi fost decedată, sens în care ea practic ar fi solicitat indirect deschiderea unei succesiuni viitoare.
Toate aceste argumente, daca sunt luate stricto sensu ar fi suficiente (poate) să conducă la concluzia că ea nu ar fi putut nici să solicite acele terenuri si in consecința nici sa are îndreptățirea de a le primei.
Potrivit aprecierii mele insa acțiunea dedusa judecații, deși este intitulată ca fiind o acțiune in nulitatea absoluta, ar trebuit calificata, astfel cum am solicitat in cadrul apărărilor formulate, ca fiind o acțiune în anulabilitatea celor două titluri de proprietate, respectiv faptul ca acestea ar fi lovite eventual de o nulitate relativă nicidecum de una absoluta. Asupra acestei calificări a acțiunii instanța de fond nu s-a pronunțat in nici un fel, din practicaua hotărârii nedesprinzându-se nici o idee care sa se refere la aceasta problema.
În opinia sa argumentele invocate se subsumează unei asemenea concluzii, deși afirmativ se clamează o crasa încălcare a dispozițiilor legale ale Legii nr. 1/2000, încălcare care finalmente aparține în primul rând... însăși autorității locale, chiar daca la data emiterii titlurilor in discuție reclamantul nu era decât... viceprimar.
O invocare a propriei culpe ( pentru ca in cele din urma discutam despre o eventuala neverificare in amănunțime a actelor de care subsemnata m-am prevalat la momentul solicitării) nu poate fi acceptata nici măcar sub masca unei pretinse DESCOPERIRI A POSTERIORII a nulități absolute pe care reclamantul - intimat de astăzi, fiind de fapt portdrapelul unor interese obscure, omițând ca moștenitoarea N. D., nici măcar nu a solicitat să i se reconstituie eventualul drept in favoarea sa, astfel încât demersul judiciar sa aibă măcar ... aparența unui scop licit si moral.
Astfel nu se poate extrapola probelor din dosarul cauzei faptul ca ceea ce formează critica principala a reclamantului - intimat vis-a-vis de modul în care ei i s-a reconstituit dreptul de proprietate, îl reprezintă pretinsa sa neîndreptățire la aceasta reconstituire, in condițiile in care defuncta A. O. avea si o are ca moștenitoare testamentara pe numita N. D..
Indicarea autorului dup care o anumita reconstituire ar urma să se realizeze nu reprezintă în sine un motiv de nulitate absolută, decât în situația în care din ansamblul probelor ce se administrează nu rezulta cumva faptul ca persoana solicitanta nu este deloc îndreptățită si nici nu mai are aptitudinea juridica data de lege pentru a mai solicita aceasta reconstituire, textul de lege invocat in susținerea acțiunii precizând in mod explicit ca sancțiunea nulității absolute se aplica pentru titlurile emise persoanelor care "... nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri ori constituiri... ".
Insa in analiza problematicii mai trebuie reținut si un alt aspect, cel privitor la raportarea legalității actelor emise la contextul concret al momentului formulării cererii de reconstituire.
Este de observat ca, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, termenul in interiorul căruia persoanele solicitante puteau depune cereri ori acte doveditoare era de 60 de zile de la data intrării in vigoare a legii, respectiv 12.03.2000
La epoca respectiva mătușa sa A. O. evident ca trăia si, afirmativ aceasta era persoana îndreptățită să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile care, corect ori incorect apăreau inclusiv in Registrul agricol al comunei ca fiind proprietatea sa.
Ceea ce este cert si nimeni nu poate contesta, mătușa mea nu a formulat cerere de reconstituire.
la momentul formulării cererii trebuie reținut faptul ca nici persoana pe care am desemnat-o să îi depună cererea de reconstituire, dar nici însăși funcționarii Primăriei Scheia, in frunte cu fostul vice - primar de atunci ( reclamant astăzi ) si campion al dreptății dupa 2007. nu aveau cum sa evite eroarea derivata din modul in care Registrul Agricol al anilor 1958 - 1962 fusese condus in epoca respectiva, acestor funcționari ai comisiei locale apărându-le evidenta îndreptățirea mea derivând din dreptul de proprietate ce a aparținut mătușii sale A. O.. De altfel faptul ca am depus cererea nu a însemnat imediat ca onor C. Locala au si purces a doua zi la soluționarea ei." Nașterea " celor doua titluri de proprietate a necesitat o perioada de " gestație " destul de lungă, perioada in care intre timp, mătușa mea a si decedat, astfel încât nici unui membru al comisiei nu a mai avut vreo obiecție de ridicat cu privire la inadvertența descoperita mult mai târziu.
Însă aspectul oricum nu este relevant, atât timp cat mătușa sa nu a formulat in interiorul termenului prevăzut de lege nici o cerere de reconstituire.
Legatara universala a acesteia de asemenea nu avea cum sa formuleze vreo cerere, atât timp cat... succesiunea nu era deschisa.
Faptul ca la emiterea titlurilor de proprietate atacate toata lumea a fost in eroare, transpare cu claritate (Însă mult mai târziu si, numai după efectuarea unor verificări amănunțite in cursul anului 2007) din Adresa cu nr. 3528 din data de 13.06.2007 emisa de Primărie ( act aflat la fila 67 si 86 din Dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, conexat la prezenta cauza ) din care rezulta fără echivoc faptul ca in Registrul Agricol din anul 1958 defuncta A. O. figura cu ... 0,22 ha ( situație existenta prin urmare pana in ... 2000 când ea a formulat cererea pentru terenurile in discuție).
Aceasta informație importanta mai trebuie corelată cu Adresa nr. 3986 din 09.07.2007 (fila 103 din același dosar ) emisa tot de Primăria corn. Șcheia potrivit căreia in Registrul Agricol pe anii 1959 - 1962, voi. n, pagina 5 al satului Sf. Bie alături de A. O. figurează si cealaltă mătușa a mea, A. E.. Deci abia in anul 2007 S-a observat ca de fapt defuncta mătușa A. O. nu era singura titulara a dreptului de proprietate asupra terenului înainte de cooperativizare.
Prin Adresa nr. 4787 din data de 20.08.2007 tot Primăria corn. Scheia confirma faptul ca la poziția deținuta de defuncta A. O. din Registrul Agricol pentru anii 1956 - 1958 era atașat Procesul verbal din 25.05.1956 prin care se confirma predarea unei suprafețe de 1.426 mp. către S. E. si respectiv 1.426 mp. către A. E.. Se mai menționează totodată și faptul ca aceasta predare a celor doua terenuri s-a realizat in considerația Deciziei nr. 110 din 17.01.1956 pronunțate de o instanța de judecata, toate aceste înscrisuri fiind depuse la dosarul cauzei.
Este adevărat ca acest proces verbal nu poate reprezenta in sine, un act translativ de proprietate, insa el atesta fără echivoc declararea acestui transfer, operat prin efectul hotărârii judecătorești in registrul agricol, motiv pentru care de altfel consecutiv anului 1956 cele doua terenuri de cca. 3.000 mp. nici nu mai apar ca aparținând defunctei A. O., aceste doua înscrisuri la nivelul evidentei ținute de autoritatea locala in epoca respectiva, reprezentând realitatea unui transfer al proprietății, chiar daca acesta nu a îmbrăcat forma unui act translativ de proprietate încheiat la notarul public.
De altfel nu se poate susține cu succes faptul ca toate titlurile de proprietate emise pe baza evidentelor din Registrele Agricole ale vremii dinaintea cooperativizării ar trebui acum anulate ori ignorate, pe motiv ca intre persoanele in cauza nu s-au încheiat acte in forma autentica. Si in cazul nostru concret astfel de transferuri de proprietăți înregistrate la nivelul Registrului Agricol a atestat voința libera a pârtilor de a-si transfera aceste proprietăți, transfer de care autoritatea locala a luat act in baza declarațiilor persoanelor interesate, astfel încât apoi la momentul cooperativizării aceste terenuri s-au preluat de la cei care erau înregistrați in Registrul Agricol ale comunelor, nicidecum de la persoanele care erau ... intabulate in cărțile funciare, așa cum lăsa sa se înțeleagă apărarea reclamantului, subliniata cu ocazia punerii concluziilor pe fond.
In consecința la momentul depunerii cererii de reconstituire era foarte ușor sa se indice greșit autorul/autorii după care aceasta cerere trebuia formulata, din punctul meu de vedere fiind egal daca aceasta solicitare se formula după A. O., după A. E., ori după mama mea S. E., descâlcirea acestei îndreptățiri nefiind posibila la acea data in condițiile in care lucrurile apar cu claritate astăzi.
In aceasta ordine de idei apreciez ca in favoarea subsemnatei operează principiul eror commxjnis facit jus. aceasta eroare fiind la nivelul atât al mandatarului meu cat si inclusiv al funcționarilor Primăriei corn. Schela, funcționari care au verificat cu acea ocazie si au constatat ca rolul era deschis pe numele defunctei A. O., fara sa observe ca după 1959 cealaltă matușa a sa era la rândul ei menționata insa pe rolul primeia, fără sa observe ca de fapt A. O. avea deja suprafața inițial înscrisa de 0,52 ha. diminuata cu 0,30 ha., suprafața transferata la matușa respectiv mama sa, așa cum am arătat mai sus.
Cu siguranța dacă s-ar fi observat toate aceste amănunte ( care acum apar ca fiind deosebit de importante) cu siguranță cererea sa ar fi fost mai corect completată/modificată/precizată, cu indicarea celor trei persoane după care de fapt eram îndreptățită in egala măsura, așa cum va argumenta mai jos.
Pârâta a precizat că a mai depus de asemenea la dosarul conexat la fila 26 (dosar din recurs) Certificatul de moștenitor de calitate nr. 62 din data de 21.06.2001 emis in Dosarul Succesoral după cealaltă mătușă a sa A. E., astfel încât ea justifică fără dubiu o dubla îndreptățire după aceasta mătușă dar si după mama sa, dar in aprecierea mea chiar si după matușa mea A. O..
Pârâta a arătat că ea cunoștea destul de vag faptul ca, terenurile in discuție au aparținut . timp atât mătușii sale A. O., cat si mamei si tatălui meu, ori celeilalte mătuși E..
Însă datorita faptului ca l-am mandatat pe numitul IliesiT. să se ocupe de depunerea cererilor de reconstituire si, a actelor aferente, acesta nu a făcut verificări suficient de atente, astfel încât a depus doar o parte din actele care ar fi trebuit să le analizeze comisiile de fond funciar.
Ca urmare a acțiunii deduse judecații, a venit din Germania, a solicitat de la sediul reclamantei verificarea situației acestor doua terenuri pana la ultimele detalii si, ar descoperit faptul ca terenurile in cauza au aparținut in proprietatea mătușii mele Atodiresi E. (1426 mp. la Dealul Crucii), precum si părinților mei S. D. si S. E. (1426 mp. tot la Dealul Crucii).
In acest sens sunt relevante următoarele documente in posesia cărora am intrat in cui anului 2007, acte pe care le-am depus la dosarul conexat prezentei pricini: Cererea de intrare în întovărășire " semnata la 01.01.1961 de mama si tatăl meu, prin care aceștia au predat suprafața de 0,96 ha de teren " la cruce suprafața din care pana in prezent subsemnatei mi s-a restituit doar 0,66 ha. Suprafața reala pe care de fapt părinții mei au deținut-o potrivit acestui înscris a fost insa de 3,22 ha. Astfel încât orice susținere formulata de reclamantul intimat cu privire la pretinsa nerealitate a acestui Înscris trebuie înlăturata in consecința.
Coroborarea conținutului acestor acte menționate mai sus, cu situația din Registrul Agricol pendinte de fiecare dintre cele dona matuși, va conduce la concluzia A. O. a deținut la locul numit « la cruce " suprafața de 0,52 ha pana in anul 1957.
Dupa acest an, suprafața i s-a diminuat la 0,22 ha, ca urmare a trecerii unei suprafețe de 1426 mp. ( cea. 1.500 mp. cum apar in subsolul extrasului din Registrul Agricol ) pe numele A. E., precum si inca cea. 1.500 mp. in favoarea tatălui meu, respectiv suprafața cu care acesta figurează in Procesul Verbal din 25.05.1956 ( vezi verso ) ca 1-a predat în condițiile arătate mai sus.
Probabil actualizarea registrului agricol s-a făcut doar in anul 1951, insa diminuarea suprafeței mătușii sale A. O. cu suprafețele menționate mai sus, este certă și indubitabila.
Ca urmare a celor de mai sus, apreciez ca eventual s-ar putea discuta despre anularea parțiala/modificarea celor doua titluri de proprietate, pentru indicarea corecta a antecesorilor/ei după care subsemnatei trebui sa mi se reconstituie dreptul de proprietate, in nici un caz neputând fi deposedata de terenul care îi revine in virtutea legilor reparatorii intervenite in ultimii 16 ani si, asupra cărora oricum nu se mai poate reconstitui nimănui acest drept de proprietate.
In privința calității mele de moștenitoare după A. O., fac trimitere la faptul ca mandatarul meu sus-aratat a solicitat si obținut de la instituția condusa actualmente de reclamant - primăria . deschiderea procedurii succesorale cu nr. 2984 din 08.09.2003, înscris in baza căruia la nivelul celor doua comisii implicate in eliberarea titlurilor de proprietate îndreptățirea mea putea fi considerata ca atestata.
Aceasta cu atât mai mult cu cat aceeași instituție Primăria . Adresa nr._ din data de 29.10.2004 ( fila 32 dosar conexat - fond ) precum si in Adresa nr. 11.782 din data de 11.07.2003 ( fila 41 dosar conexat - fond ) faptul ca " ... propunem admiterea acesteia ( contestației mele ) deoarece sus-numita solicita terenul care nu este revendicat de alte persoane " nota bene. aceste adrese sunt semnate chiar de reclamant.
Pârâta a precizat că nu avea de unde să cunoască faptul ca mătușa sa a lăsat in anul ... 1985 un testament in favoarea unei alte verișoare primare, astfel încât subsemnatei i s-a părut până la urma fireasca înscrierea ca antecesoare pe cele doua titluri de proprietate a mătușii mele A. O., iar nu a celeilalte A. E. sau eventual a părinților mei.
Prin urmare a apreciat că se găsește in prezenta unui lanț de erori care, in nici un caz nu-mi pot fi mie imputate, așa cum a arătat mai sus eroare fiind . funcționarilor instituției conduse de reclamant, cat si la nivelul subsemnatei, sens in care atât timp cat datorita acestor erori de interpretare a documentelor păstrate in arhiva Primăriei . emis titlurile de proprietate atacate, iar acestea au intrat in circuitul civil, producând efecte juridice, iar pe de alta parte este mai presus de orice îndoială ca ea justifică o îndreptățire legitimă la reconstituirea dreptului de proprietate indiferent după care autor s-ar impune să discute, apreciez ca a da eficienta solicitărilor reclamantului nu poate reprezenta o soluție logica si pana la urma chiar si legala a problemei deduse judecații.
Care ar putea fi finalitatea practica a soluției de admitere a acțiunii dispusa de prima instanța de judecata?
In primul rând s-ar ajunge la situația in care subsemnata deși sunt îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.426 X 2 mp. după defuncta sa matusa A. E. si respectiv după mama mea S. E., nu as mai putea solicita aceste terenuri pentru simplul considerent ca se va invoca faptul ca ... nu am solicitat in termenul legal reconstituirea după aceste persoane a dreptului de proprietate cuvenit. Subsemnata nu as mai avea cum sa formulez o asemenea solicitare, toate termenele definite de lege fiind depășite.
În al doilea rând se va ajunge la situația absurda in care deși am solicitat o reconstituire a unui drept de proprietate, in urma eventualei anulari de către instanța de judecata a acestor doua titluri de proprietate, cererea mea din 2000 ... să rămână fără nici un rezultat, in sensul ca nici nu mi s-a admis dar nici nu s-a respins pentru a o putea contesta in condițiile legii, astfel încât reconstituirea sa se poată produce după ... autori corecți.
Ori litera si spiritul legilor de retrocedare nu era si, in aprecierea noastră nici nu este sa pună persoanele îndreptățite in situații de aceasta natura, doar pentru ca in procesul de formulare a cererilor ori de soluționare a acestora nu s-au observat anumite erori pana la urma minore.
In al treilea rând care ar fi folosul practic urmărit de reclamant, în afara faptului ca va putea fi catalogat ca un "campion al dreptății" ? Va putea să mai atribuie cuiva aceste terenuri. În opinia sa nu, în condițiile in care chiar adresele emise de reclamant atesta faptul ca aceste terenuri nu au mai fost solicitate de altcineva.
În consecința in realitate nu are in cauza o prezenta coerenta si adecvata a unui interes legitim pe care reclamantul sa-1 justifice in promovarea acestei acțiuni, in afara unei îndreptățiri teoretice date de textul de lege la care a făcut trimitere.
În aceasta ordine de idei apare ca fiind cel puțin bizara contrarietatea intre dispozițiilor celor doua Decizii ale Tribunalului Suceava nr. 661 din data de 25.03.2008 pronunțata in Dosarul nr._ (in care s-a statuat ca reclamanta C. Comunala Șcheia prin reclamantul de astăzi ca reprezentant legal nu justifica interesul legitim in promovarea unei asemenea acțiuni in constatarea nulității absolute a celor doua titluri) si pe de alta parte Decizia civila nr. 2131 din 08.11.2012 pronunțată în Dosarul nr._ * prin care s-a statuat ca totuși primarul comunei, reclamantul de astăzi ar justifica un asemenea interes legitim conferit prin lege.
Aceste dispoziții judecătorești contradictorii trebuiesc insa luate in considerare in mod coerent de instanța de judecata, reținând in aprecierea noastră ca avem totuși in spete identice, in care părțile nu sunt esențialmente diferite, o putere a lucrului judecat de care consideram ca ar trebui sa se tina cont.
Chiar dacă nu se va reține autoritatea de lucru judecat pe care a invocat-o, tot consideră că se impune sa rețineți argumentația dată de prima instanță de judecată sesizată cu problema în sine, pe care a apreciat-o ca fiind în litera și spiritul lege ce constituie sediul materiei.
Nici argumentația invocată de reclamant prin reprezentanta sa cu privire la incidența autorității de lucru judecat care operează in privința acțiunii reconvenționale formulate de ea în cadrul Dosarului nr._ nu poate fi reținută, în condițiile in care deși afirmativ aceasta a fost respinsa ca nefondata, argumentația reținuta a fost aceea a inadmisibilității ei, în condițiile în care problema dedusă de ea judecații viza o eventuala ignorare a procedurilor administrative de natură sa conducă la o eventuala îndreptare a titlurilor atacate.
Oricum ea nu consider ca problemele pe care le-a ridicat mai sus în apărarea poziției sale nu ar putea sa fie ignorate sub motivația ca aceasta acțiune reconvențională a fost respinsa illo tempore. Argumentele mele au o soliditate care deriva din aplicarea coerenta a principiului de drept la care am făcut trimitere, acela la lui eror communis facit jus, care in aprecierea mea are aplicabilitate in speța dedusă judecații, argumente care nu au reprezentat vreun interes pentru prima instanța.
Nu în ultimul rând mai trebuie reținut și următorul aspect legat de calitatea de moștenitoare a numitei N. D. după defuncta A. O.. Aceasta calitate i-a fost stabilita in virtutea Testamentului autentificat sub nr. 4119/19S5 prin Certificatul de moștenitor nr. 141 din 28.09.200 așa cum arata reclamantul in acțiune.
Pe de o parte de existenta acestor acte ea nu a avut cunoștință decât prin anul 2001 când s-a pus în concret prima data problema eventualei anulabilități a titlurilor de proprietate emise ei.
Reclamantul in schimb, in calitate de reprezentant legal al Primăriei corn. Schela, ori antecesorul primar al comunei in schimb ar fi trebuit sa cunoască nemijlocit faptul dezbaterii succesiunii dupa defuncta sa mătușă si, acest aspect sa-l fi reținut la momentul întocmirii celor doua titluri, insa din actele si probele dosarului nu rezulta ca la nivelul comunei scheia succesiunea dezbătută după defuncta sa mătușă a fost adusa la cunoștința autoritate locale anterior emitere titlurilor de proprietate.
Aspectul are relevanta inclusiv din perspectiva erorii comune la care am făcut trimitere mai sus, consolidând aceasta eroare retroactiv.
Cert este insa faptul ca nici mătușa sa si nici moștenitoarea sa nu au formulat vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. M. mea cunoștea nemijlocit faptul ca in realitate nu mai avea proprietatea asupra terenului in discuție din anul 1956, an din care l-a cedat surorilor sale, Atodtresei E. si respectiv S. E., astfel încât nu era îndreptățită a-l solicita, neputând dovedi ca la momentul cooperativizării terenul a fost preluat de la ea, iar pe de alta parte moștenitoarea sa știa foarte bine ca nu are ce teren sa solicite spre reconstituire si, de altfel nici nu mai era in termen a-l solicita la momentul la care a .... devenit moștenitoare după matușa sa (28.09.2001) in condițiile in care la acea data era depășit termenul de depunere a unor asemenea cereri.
Pe de alta parte insa moștenitoarea N. D. nu a solicitat nici in condițiile legii nr. 247/2005 vreun teren, astfel încât in momentul de fata sa existe o persoana care in condiții legale sa fi solicitat aceste terenuri si, in consecința să aibă aptitudinea de a le si dobândi eventual după ipotetica anulare a titlurilor mele de proprietate.
În opinia sa singura persoana care ar fi avut calitatea, aptitudinea, interesul si legitimarea procesuala de a contesta emiterea titlurilor de proprietate pe numele meu era ... mătușa sa A. O.. Demersul nu a fost inițiat niciodată si, in consecința legatara universala a acesteia nu poate accede injustiție, acolo unde autoarea sa nu a inteles sa manifeste vreun interes.
Instanța de fond retine complet greșit concluzia indusa de reclamant, potrivit căreia " ... C. comunala nu putea acorda beneficiul reconstituirii decât legatarei universale a acesteia, a cărei calitate de moștenitoare a fost dovedita in condițiile art. 13 alin. 1 din Legea nr. IS/1991 ... ". Concluzia este nefundamentata atat timp cat instanța omite sa retina argumentele invocate mai sus, cu privire la faptul ca autoarea sa nu a formulat cerere, astfel încât legatara sa universala nu avea ce moșteni din acest punct de vedere, iar pe de alta parte ea însăși nu formulat vreo cerere nici anterior decesului matușii mele, dar nici dup adezbaterea succesiune.
Astfel instanța de fond amalgamează argumentele reclamantului, reținând numai cele care ar justifica admiterea acțiunii, fara a analiza contraargumentele invocate de subsemnata recurenta, ceea ce echivalează in opinia mea cu o necercetare reală a fondului pricinii, concluzie care ar justifica o casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, pentru a se analiza pricina in toata complexitatea argumentelor invocate de toate părțile litigante.
Nici in privința stabilității circuitului civil nu consideram ca oportunitatea acestei acțiuni nu poate conduce la concluzia admisibilității ei, Stabilitate A Circuitului Civil De Asemenea Neanalizata De Instanța De Fond.
Este evident ca aceasta fronda împotriva mea este una inițiata din răzbunare si in aprecierea mea, ca urmare a unei conivente de interese nu tocmai " ortodoxe " intre reclamant, N. D., mandatarul acesteia d-nul Mostoflei I. (care întâmplător este vecin cu cele doua terenuri in discuție).
În cazul in care ar putea fi luate în considerare motivele de anulabilitate invocate de reclamant, insa nu din perspectiva unei nulități absolute ci din aceea a unei nulități relative, apare cu puterea evidentei ca demersul judiciar este unul tardiv promovat, îmbrăcat in "haina" nulității absolute pentru a evita sancțiunea aferenta unei asemenea tardivități.
Cum insa instanța de fond nu a înțeles sa răspundă problemei ridicate de mine, cu privire la calificarea reala a acțiunii ( combătând punctul meu de vedere cu privire la anulabilitatea titlurilor) si acest aspect conduce tot spre concluzia necesitații casării cu trimitere spre rejudecare.
Tot reclamantul, in calitate de primar al comunei Scheia a mai demarat si o plângere penala, sub motivația ca subsemnata as fi săvârșit infracțiunile de înșelăciune prevăzute si pedepsite de art. 215 alin. 1 si 2 din c.pen., infracțiunea de fals in declarații prevăzuta si pedepsita de art. 292 c.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a din c.pen., alături de fostul primar Mamciuc V. care si el s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, fapta prevăzuta si pedepsita de art. 248 c.pen.
Demersul s-a încheiat prin pronunțarea Ordonanței de scoatere de sub urmărire penala din data de 24.03.2010. soluție de asemenea rămasa definitiva, ea nefiind atacata.
În aceeași . demersuri, se încadrează si cele efectuate de societatea pe care o deține mandatarul numitei N. D., S.C. " Automir " S.R.L. in calitate de asociat unic a mai demarat un șir de procese pe diverse teme, având insa un numitor comun: terenul pe care il dețin prin cele doua titluri de proprietate si, care se învecinează cu terenul cumpărat de societatea sus-numita de la ... N. D., teren evidențiat in C.F. nr. 12.740 - Sf. I., nr. Top. 347/1072, iar terenurile pe care le dețin ... ii fac cu ochiul acestuia, motiv pentru care profitând de faptul că pârâta domiciliază în Germania, demarează procese pe banda rulanta, in speranța ca va găsi o breșa prin care să o determine . altul să îi cedeze aceste terenuri, ori sa si le aproprie direct ori indirect.
Văzând ca nu are succes cu demersurile inițiate pana la aceasta ora, pentru a da o aparenta de legalitate si de interes in promovarea unei acțiuni susceptibile sa conducă la eventuala anulare a titlurilor de proprietate emise pe numele meu, a căutat-o si găsit-o pe N. D. ( nu i-a fost prea greu întrucât terenul pe care îl deține de 3.027 mp. se afla in vecinătatea terenului proprietatea mea, teren ce face obiectul prezentului litigiu ) care, având si calitatea de succesoare după defuncta, prezintă aparent interesul " legitim " in a formula o astfel de cerere in instanța, iar alături de ea 1-a găsit si pe reclamant care s-a asociat acestei avalanșe de procese cu care a fost bombardată.
Bineînțeles insa ca in privința acestei persoane aparent interesata, reclamantul - intimat nu a mai verificat si faptul daca aceasta succesoare a formulat sau nu cerere la vreuna din legile fondului funciar, ori Legea nr. 247/2005, in condițiile in care A. O. a decedat la data de 25.06.2001, astfel încât reclamanta din cauza de fata nici nu avea posibilitatea legala de formula o astfel de cerere la Legea nr. 1/2000., aspect pe care l-am menționat si argumentat de altfel si mai sus.
Aceste aspecte pot fi ușor verificate de dvs. de pe site - ul instanțelor de judecata, cu referire la dosarele de mai sus, dar si verificând Dosarul nr._ in care in calitate de reclamanta figurează numita N. D., dosar care la data de 26.03.2013 Tribunalul Suceava a dispus admiterea recursului ei si trimiterea dosarului la Judecătoria Suceava in vederea rejudecării pricinii, cauza având termen de judecata la 13.09.2013 sub Dosar mv_ al Judecătoriei Suceava.
Având în vedere faptul ca totuși intre cele doua cauze exista suficiente elemente care sa justifice o eventuala conexare a lor, strânsa legătura ceruta de dispozițiile art. 164 alin. 1 din c.proc.civ., a solicitat instanței de fond sa dispună repunerea pe rol a cauzei in vederea verificării acestor aspecte si a unei eventuale conexări a celor doua pricinii, fiind evident util, pertinent si concludent in cauza evoluția, probele si mai ales soluția ce s-ar putea pronunța in dosarul menționat mai sus, in interesul unei bune administrării a actului de justiție, chestiune de asemenea neanalizata de instanța de fond si, in consecința rămasa fără răspuns din partea acesteia.
În consecința celor de mai sus, a solicitat a se dispune în consecința. În drept pârâta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 din c.proc.civ.
Intimatul reclamant A. V., în calitate de primar al comunei Șcheia, județul Suceava, și intimații pârâți C. C. ȘCHEIA de aplicare a legii fondului funciar și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA de aplicare a legii fondului funciar, nu au formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză.
Însă, prezentă în instanță la termenul de astăzi, avocat N. L. pentru intimatul reclamant A. V., în calitate de primar al comunei Șcheia, a solicitat a se reține faptul că își menține concluziile formulate pe larg în scris și depuse la dosarul de fond (filele 19-24).
Prin decizia civilă nr. 728 din data de 20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția Civilă în dosarul nr._/314/2012, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâta H. R. D. M. împotriva sentinței civile nr.3050 din data de 30 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. _/314/2012, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. V., în calitate de primar al comunei Șcheia, județul Suceava, și intimații pârâți C. C. ȘCHEIA de aplicare a legii fondului funciar și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA de aplicare a legii fondului funciar.
Pentru a decide astfel, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de către recurentă, ce se încadrează în motivele de recurs prev. de art. 304 pct.9 C.pr.civ., a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul a reținut că recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
Referitor la critica privind soluționarea greșită a excepției, tribunalul reține că instanța de fond a interpretat corect disp. art. 1201 Cod civil, în raport cu situația dată în speța de față.
Într-adevăr, prin sentința civilă nr. 5156/7.12.2007, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, instanța nu a tranșat asupra litigiului, pe fond astfel încât susmenționata sentință nu are puterea de a se impune cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.
Corect a reținut instanța de fond faptul că procedura de reconstituire vizând terenurile ce au aparținut defunctei A. O., cu privire la care s-a administrat proba cu înscrisuri, iar actele de validare emise în considerarea calității de fostă proprietară a acestei autoare nu pot fi contestate de pârâta-recurentă, motiv pentru care aceasta nu poate pretinde înscrierea în titluri a unor autori după care nu s-a formulat cerere și în privința cărora nu s-a verificat, în cadrul procedurii prealabile, vocația la reconstituire.
Potrivit susținerilor din cererea reconvențională, pârâta pretinde că suprafața de teren înscrisă în titlurile nr. 2954/2003 și 3021/2004 ar reprezenta terenul atribuit autorilor S. E. și A. E., prin sentința civilă nr. 110/1956 a Tribunalului Suceava.
Susțineri identice au fost formulate de către pârâta-recurentă și în dosarul nr._ în care, ca și în prezenta cauză, s-a solicitat pe cale reconvențională modificarea titlurilor contestate, în sensul includerii ca autori a defuncților S. D. și S. E. și A. E..
Aceste pretenții însă au fost respinse conform sentinței civile nr. 5156/2007 a Judecătoriei Suceava cu motivarea că terenul în discuție a aparținut defunctei Atodiresi O., iar soluția de respingerea a cererii reconvenționale a fost confirmată prin decizia nr. 661/2008 a Tribunalului Suceava cu motivarea că actele primare de reconstituire (cererea, hotărârea de validare) au vizat terenurile defunctei A. O. și că aceste acte nu au fost contestate de către pârâtă, potrivit Legii fondului funciar.
Este de reținut totodată că spre deosebire de acțiunea principală precedentă care a fost soluționată pe excepție, cererea reconvențională formulată de pârâta-recurentă în dosarul nr._ are același obiect și aceiași cauză în ambele litigii, fiind soluționată pe fond, iar hotărârile instanței de fond și ale instanței de recurs privind temeinicia acestei cereri se bucură de prezumția puterii de lucru judecat.
Corect a reținut instanța de fond că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, autoarea A. Oplimpia, după care s-a solicitat și validat reconstituirea dreptului de proprietate, a decedat la 25 iunie 2001, aceasta fiind în viață pe toată durata termenului de depunere a cererilor de reconstituire prev. de art. 33 din Legea nr. 1/2000. Așa fiind, raportat la disp. art. 8 alin.2 din Legea nr. 18/1991 și art. 33 al.1 din legea nr. 1/2000, persoana îndreptățită să solicite reconstituirea în temeiul acestui din urmă act normativ era A. O., despre care s-a susținut în procedura de reconstituire că a fost proprietara terenului în litigiu, iar pârâta-recurentă a cărei pretinsă vocație succesorală după defunctă nu era născută la data formulării cererii și care nu-și putea valorifica un drept asupra unei succesiuni nedeschise.
Mai mult decât atât, potrivit testamentului nr. 4119/1985 și certificatului de moștenitor nr. 141/2001, singura moștenitoare a defunctei A. O. este legatara universală N. D., pârâta-recurentă care a invocat vocația succesorală în calitate de nepoată de soră fiind exheredată implicit prin efectul legatului universal instituit de defunctă.
În aceste condiții, chiar dacă ar fi fost legal investită cu o cerere de reconstituire pentru terenurile numitei A. O., C. C. Șcheia nu putea acorda beneficiul reconstituirii decât legatarei universale a acesteia a cărei calitate de moștenitoare a fost dovedită, în condițiile art. 13 al.1 din Legea nr. 18/1991, iar nicidecum pârâtei care nu face dovada vocației succesorale concrete.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că instanța de fond, pe baza probatoriului administrat a stabilit o situație de fapt corectă și a aplicat și interpretat just textele de lege incidente în speță astfel încât situația ce se impune asupra recursului este cea de respingere ca nefondat, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ. raportat la art. 3041 și 304 pct.9 C.pr.civ.
Împotriva acestei decizii în temeiul art. 322 pct. 2, pct. 3, pct. 6, pct. 7 C. proc. civ. a formulat cerere de revizuire H. R. D. M..
Revizuienta a apreciat că în cauză sunt date motivele de casare prev. de art. 322 pct. 2,3, 6, 7 C. proc. civilă considerând că instanța de control investita cu soluționarea recursului avea obligația de a analiza si judeca conform principiului disponibilității toate pretențiile deduse judecații respectiv asupra tuturor capetelor de cerere solicitate atât de reclamantul-parat cat si de pârâtul reclamant prin cererea reconvențională depusa.
În speța, prin acțiunea formulata P. . a solicitat instanței sa constate nulitatea Titlurilor de proprietate nr. 2954/2003 si 3021/2004 emise in favoarea paratei H. R. D. M. pe temeiul prev. de art. III al. 1 lit. "a" din Legea 169/97 - invocând ca, parata nu are calitatea de persoana îndreptățită.
Instanța de fond si recurs soluționând cauza, dispune constatarea nulității absolute a Titlurilor cu motivarea legal ape textul art. III alin. 1 lit "a" pct. "c" care dispune constatarea nulității titlurilor de proprietate emise persoanelor care nu au avut niciodată teren in proprietate predate la cooperativa agricola de producție sau la sfat, sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
Ori, în speța, H. R. D. M. - face dovada ca autorii ei au fost proprietarii terenurilor incluse in cele 2 Titluri - atribuite in lotul lor printr-o Sentința definitiva si irevocabila de partaj si ieșire din indiviziune de Tribunalul Suceava., sentința ce constituie titlu de proprietate.
Instanța de fond soluționând cauza, nu a motivat înlaturarea Deciziei nr. 110/17.01.1956 considerând ca, parata...."nu a avut niciodată teren in proprietate predat la cooperativa agricola de producție sau la stat ?" motivare contradictorie cu prevederile art. 8 alin (2) din Legea 18/91 - care stabilește categoriile de persoane ce beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate, incluzând in aceasta categorie si...persoanele care nu au adus teren in cooperativa, si alte persoane anume stabilite.
Art. 15 alin. (1) si (2) din Legea 18/91 "cei care nu au numit in cooperativa sau nu locuiesc in localitatea respectiva, precum si moștenitorii acestora pot primi terenurile aduse sau preluate in orice mod in patrimoniul cooperativei9". Ori, in contextul in care, terenurile nu au fost înscrise de autorii mei in cooperativa Agricola, dar au fost preluate de cooperativa - reconstituirea dreptului de proprietate este legitima, si H. R. D. M. a obținut prin reconstituirea dreptului de proprietate, terenurile proprietatea autorilor săi, si nu se poate invoca ca..."nu a avut niciodată teren, nici ea nici autorii săi".
Având in vedere faptul că legiuitorul a stabilit expres condițiile in care se poate solicita constatarea nulității titlului de proprietate emis, in textul art. III lit "a" din Legea 18/91 - pct "(i)""(P)" – a solicitat a se constata că motivarea succinta a instanțelor excede cadrului procesual dedus judecații in contextul existentei dovezilor care atesta dreptul indubitabil al paratei revizuiente asupra terenurilor in cauza.
Motivul de casare prevăzut de art. 322 pct.3 "Când obiectul pricinii nu se mai afla in ființa": Terenurile din titlurile de proprietate nr. 2954/2003 si nr. 3021/2004 au intrat in circuitul civil.
Potrivit textului art. 2 alin. (2) din Legea 1/2000 - "drepturile dobândite cu respectarea prevederilor legale pentru care s-au emis titlurile de proprietate rămân valabile fără nici o confirmare".
In speța, terenurile au intrat in circuitul civil au fost înscrise in cartea funciara.
Motivul de casare prevăzut de art. 322 pct 5.: Dupa pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnica sau ce nu au putut fi prezentate mai presus de voința pârtilor.
In speță, revizuienta a intrat in posesia cererii înregistrate la data de 26.06.2005 la Primăria Scheia prin care se solicita in temeiul Legii 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 55,5 ari teren situat pe raza corn. Sf. I. - cu mențiunea "Terenul a fost predat de A. O. inca din anul 1956 tatălui său S. D. SI A. E."(?)
În concluzie, chiar dacă reconstituirea dreptului de proprietate si emiterea titlurilor de proprietate s-au făcut greșindu-se prenumele autorului A. O. în loc de A. E. SI S. E., prin formularea cererii in baza Legii 247/2005 - comisia de fond funciar Șcheia trebuia sa procedeze la verificări si Îndreptarea erorii materiale strecurate la prenumele autorului revizuientei.
Cum cererea a fost înregistrata in termen la Primăria Scheia si revizuienta face dovada îndreptățirii sale la reconstituire, făcând dovada proprietății autorilor săi asupra terenurilor printr-o sentința definitiva si irevocabila, acțiunea formulata de P. corn. Scheia se dovedește nefondata.
Motivul de revizuire prev de art. 322 pct. 6 C. proc. civ.: "Dacă statul sau alte persoane juridice de drept public nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie".
În cauza, revizuienta a solicitat a se constata că P. corn. Scheia a formulat acțiunea in constatare nulitate titluri de proprietate emise lui H. R. D. M. - in contradictoriu cu C. COMUNALA SCHEIA de aplicare a Legii 18/91 si C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR.
În cauză, se constata ca, parata C. Locala de Fond Funciar a corn. Scheia, desi legal citata in ambele faze procesuale nu si-a exprimat nici un punct de vedere, nu a formulat nici o apărare, nu s-au depus memorii, deși, fiind o acțiune de fond funciar, comisia locala era obligata sa formuleze apărări si sa depună înscrisuri la dosarul cauzei, respective toate documentele ce se aflau in posesia sa si care vizau dreptul sau drepturile pârtilor implicate in proces.
Motivul de casare prev de art. 322 pct 7 C. proc. civ: Dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau grade diferite, intre aceleași persoane, si având aceeași calitate.
În speța, s-a invocat Sentința civ. 5156 din 07.12.2007 a Judecătoriei Suceava- pronunțata in dos. nr._, astfel cum a fost modificat prin Decizia civ. nr. 661/25.03.2008 - prin care s-a respins acțiunea in constatarea nulității titlurilor de proprietate, formulate prin prisma reținerii lipsei de interes a persoanei care a promovat acțiunea.
Instanța era obligată să analizeze excepția lipsei de interes a Primarului in promovarea acțiunii, in contextul in care: - Legea 18/91 modificata si completata pin legile succesive apărute, reglementează dreptul Primarului, Prefectului, Autorității Naționale a Restituirilor si altor persoane legitime de a invoca nulitatea la instanța;
Dreptul de a solicita nulitatea este prevăzut prin Legea 18/1991 - lege speciala, care statuează ca „ P. este Președintele comisiei constituita la nivelul Primăriei - in conf. cu prev. art. 12 din Legea 18/1991 si în baza atribuțiilor ce ii revin in calitate de primar - stipulate in Legea administrației publice locale 215/2001 republicata in art. 63-65 din lege.
Față de cele arătate mai sus, revizuienta a solicitat admiterea cererii de revizuire formulată, anularea deciziei pronunțate de Tribunal și în rejudecare admiterea recursului formulat, modificarea sentinței pronunțată de Judecătoria Suceava în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul Primar A. V..
Intimatul A. V. reprezentat în instanță prin avocat N. L. nu a formulat întâmpinare însă a pus concluzii pe fondul cauzei astfel cum s-au consemnat în practicaua prezentei decizii.
Legal citați intimații C. C. DE FOND FUNCIAR ȘCHEIA și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimatul A. V., în condițiile disp. art. 137 Cod Procedură Civilă, tribunalul reține că acesta este dată în speță, pentru următoarele argumente:
Potrivit disp. art. 322 alin.1 Cod Procedură Civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
În speță, revizuienta H. R. D. M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 728/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Prin susmenționata decizie s-a respins ca nefondat, recursul formulat de pârâta H. R. D. M. împotriva sentinței civile nr.3050 din data de 30 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. _/314/2012, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. V., în calitate de primar al comunei Șcheia, județul Suceava, și intimații pârâți C. C. ȘCHEIA de aplicare a legii fondului funciar și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA de aplicare a legii fondului funciar.
Rezultă așadar că această decizie nu poate fi supusă revizuirii întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.322 alin.1 Cod Procedură Civilă întrucât instanța de recurs soluționând recursul nu a evocat fondul cauzei reținând doar că sentința pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică.
Față de aceste considerente, excepția invocată de către intimat urmează a fi admisă și pe cal de consecință, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de către intimatul A. V..
Respinge cererea de revizuire formulată de recurenta H. R. D. M., cu domiciliul ales la cabinet de avocat G. E., cu sediul în mun. Suceava, ..48, . B, . în împotriva deciziei civile nr.728 din data de 20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția Civilă în dosarul nr._/314/2012 în contradictoriu cu intimații A. V., în calitate de primar al comunei Șcheia, județul Suceava, C. C. DE FOND FUNCIAR ȘCHEIA și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca fiind inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 SEPTEMBRIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. C. M. L. A.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. recurs. C.M.N. + G.F.F. + F.L.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./20.10.2014.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3204/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 582/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
