Pretenţii. Decizia nr. 582/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 582/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 22/227/2013
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.582
Ședința publică de la 04.03. 2014
Președinte: I. M.
Judecător: I. G.
Judecător: G. D.
Grefier: G. F.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții D. ( U. ) D., cu domiciliul ales la cabinet avocat Z. D. D., cu sediul în Fălticeni, .. 1, jud. Suceava, M. P. și U. O. F., ambii domiciliați în orașul Dolhasca, . și intervenienta în nume propriu J. I. D., domiciliată în oraș Dolhasca, ., împotriva sentinței civile nr.2277/12.12.2013, pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria Fălticeni, intimat fiind reclamantul U. C., domiciliat în orașul Dolhasca, ..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 25.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 04.03.2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea adresată pe rolul Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ /2012, la data de 08.01.2012, reclamantul U. C. a chemat în judecată pe pârâții: M. P., U. F. și U. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral suferit.
În fapt, reclamantul arată că, la data de 17.08.2012, când se afla la sediul Poliției orașului Dolhasca, în vederea soluționării unei plângeri penale privind pârâții în cauză, aceștia au afirmat, de față cu organele de poliție, că ar fi întreținut relații sexuale cu fiica sa vitregă, J. I.-D., în vârstă de 15 ani, fiica soției sale dintr-o căsătorie anterioară.
În acel moment, organele de poliție s-au sesizat din oficiu, întocmindu-se pe numele său, dosar penal, fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 198 Cod penal.
La data de 18.08.2012, minora J. I.-D. s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală Suceava, unde fost examinată de medicul legist, care a stabilit că prezintă atribute morfo-funcționale de virginitate, infirmându-se susținerile pârâților.
Fapta pârâților i-a creat grave prejudicii morale, supunându-l oprobriului public, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1357 Cod civil.
În cauză, a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de către minora J. I.-D., la care au fost atașate în copie următoarele înscrisuri: Raport de constatare medico-legală, caracterizare din partea dirigintei intervenientei, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale (f. 18-20 dosar).
Pârâții M. P. și U. O. F. au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând că nu se fac vinovați de fapta pentru care au fost chemați în judecată (f. 21, 22, 24, 25 dosar).
La termenul de judecată din 29.05.2013, reclamantul, U. C., și intervenienta în interes propriu, J. I.-D., au formulat precizări la cererile lor, în sensul restrângerii pretențiilor solicitate, de la suma de 100.000 lei, la suma de 50.000 lei, fiecare.
La cererea instanței a fost atașat la prezenta cauză, dosarul nr. 1684/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.
Pârâta U. D., prin apărător, a solicitat respingerea acțiunii, nefăcându-se vinovată de faptul că fratele său, reclamantul, a fost cercetat penal.
La dosarul cauzei a fost atașat spre consultare, dosarul penal nr. 1684/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.
Prin sentința civilă nr. 2277/12.12.2013, prima instanță a admis acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamantul U. C., domiciliat în loc. Dolhasca, ., în contradictoriu cu pârâții: M. P., domiciliat în loc. Dolhasca, ., U. O. - F., domiciliat în loc. Dolhasca, ., U. D., domiciliată în loc. Dolhasca, ., precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta J. I.-D., domiciliată în loc. Dolhasca, ., astfel cum au fost precizate, în parte, a obligat pârâții să plătească reclamantului, precum și intervenientei în interes propriu, câte 15.000 lei, daune morale, a obligat pârâții M. P. și U. D., în solidar, să plătească reclamantului și intervenientei în interes propriu suma de 722,2 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și a obligat pârâtul U. O.-F. să plătească reclamantului și intervenientei în interes propriu suma de 121,1 lei cheltuieli de judecată, prin compensare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Astfel, din probele administrate în cauză, susținerile părților, și instanța a reținut la data de 17.08.2012, când se afla la sediul Poliției orașului Dolhasca, în vederea soluționării unei plângeri penale privind pârâții în cauză, aceștia au afirmat, de față cu organele de poliție, că ar fi întreținut relații sexuale cu fiica sa vitregă, J. I.-D., în vârstă de 15 ani, fiica soției sale dintr-o căsătorie anterioară.
La data de 18.08.2012, minora J. I.-D., intervenientă în cauză, s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală Suceava, unde fost examinată de medicul legist, care a stabilit că prezintă atribute morfo-funcționale de virginitate, infirmându-se susținerile pârâților, astfel că fapta pârâților i-a creat grave prejudicii morale, supunându-l oprobriului public.
Răspunderea civilă pentru daune morale, s-a conturat pe tărâm delictual încă din dreptul roman, iar în dreptul actual, din majoritatea țărilor europene, daunele morale sunt preponderent delictuale.
Dispozițiile legale invocate pentru admiterea reparării bănești a daunelor morale, sunt cele din art. 998 Cod Civil, care reglementează răspunderea civilă pentru fapta proprie, în temeiul cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărei greșeală s-a ocazionat a-l repara, întregite cu cele ale art. 999 Cod Civil, conform cărora, „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Dauna morală a fost denumită în doctrina dreptului „ orice atingere adusă unei dintre prerogativele ce constituie atributul personalității umane” sau „ prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale și care se manifestă prin suferință fizică sau morală, pe care o resimte victima”. Articolul 998 din Codul civil, conform căruia orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Potrivit art. 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât î măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirii faptelor penale, protejarea sănătății și moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora. Prin urmare, instanța a constatat că ingerințele pârâților în dreptul reclamantului, precum și al intervenientei în interes propriu, la viața intimă și privată, nu erau prevăzute de lege (încălcând chiar toate dispozițiile legale aplicabile în această materie), prin urmare nu urmărea un scop legitim și constituie prin toate acestea o încălcare flagrantă (faptă ilicită) al drepturilor acestora.
Mai mult decât atât, instanța a avut în vedere că faptele pârâților, au determinat sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală și au impus examinarea medico-legală a intervenientei în interes propriu.
Toate aceste evenimente, au condus la crearea unui curent de opinie nefavorabil în comunitate, chiar dăunător cu privire la demnitatea, onoarea și confortul psiho-moral firesc, garantate într-o societatea democratică, de către instituțiile statului, pentru reclamant și intervenienta în interes propriu.
Aceasta din urmă, este la o vârstă fragedă, încă minoră, urmează cursurile școlare, astfel încât faptele pârâților au creat acesteia și prejudicii sub raportul pregătirii și evoluției sale socio-profesionale.
Față de toate acestea, instanța a constatat că faptele pârâților, consecințe a unor grave neglijențe, și reprezentării eronate a consecințelor afirmațiilor gratuite, au fost săvârșite cu vinovăție și sunt dovedite de probatoriul administrat în cauză.
Prejudiciile morale cauzate prin faptele pârâților, reclamantului și interveniente în interes propriu, pot fi reparate prin plata unor sume de bani, al căror cuantum va fi stabilit în mod egal funcție de criteriile mai sus enumerate.
Așa fiind, în temeiul art. 1357 și art. 6 cod civil a admis acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamantul U. C., precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta J. I.-D., astfel cum au fost precizate, în parte, a obligat pârâții să plătească reclamantului, precum și intervenientei în interes propriu, câte 15.000 lei, daune morale.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantului și intervenientei în interes propriu, suma de 722,2 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, precum și pe pârâtul U. O.-F., l-a obligat să plătească reclamantului și intervenientei în interes propriu, suma de 121,1 lei cheltuieli de judecată, prin compensare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții.
Prin recursul său, pârâta D. D. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii în tot și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul disp. art. 304 pct. 7 și 312 alin. 5 vechiul C. iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate iar în temeiul disp. art. 304 pct. 7 și 9 vechiul C., să fie respinsă acțiunea formulată de reclamantul U. C. și J. I. D..
În motivarea recursului său, pârâta D. D. a arătat următoarele:
Din motivarea hotărârii rezultă că au fost avute în vedere prevederile art. 998 și 999 vechiul Cod civil în condițiile în care fapta s-ar fi petrecut la data de 16.08.2012, când în vigoare erau prevederile art. 1349 Noul Cod civil.
Calificarea acțiunii se va face nu după natura termenilor folosiți de reclamant ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.
Hotărârea judecătorească nu este motivată din punct de vedere al faptelor ce se pretind a fi comise de către ea, afirmația instanței de fond care a reținut că la data de 17.08.2012, ar fi afirmat, alături de ceilalți pârâți că între reclamant și intervenient ar fi avut loc anumite relații, nu este motivată iar pe de altă parte, martorii audiați în cauză, nu au indicat-o pe ea ca fiind persoana care ar fi făcut vreo afirmație la adresa reclamantului sau intervenientului.
Prin recursul său, pârâtul M. P. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii în tot și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul disp. art. 304 pct. 7 și 312 alin. 5 vechiul C. iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate iar în temeiul disp. art. 304 pct. 7 și 9 vechiul C., să fie respinsă acțiunea formulată de reclamantul U. C. și J. I. D..
În motivare a arătat următoarele:
Din motivarea hotărârii rezultă că au fost avute în vedere prevederile art. 998 și 999 vechiul Cod civil în condițiile în care fapta s-ar fi petrecut la data de 16.08.2012, când în vigoare erau prevederile art. 1349 Noul Cod civil.
Calificarea acțiunii se va face nu după natura termenilor folosiți de reclamant ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.
Hotărârea judecătorească nu este motivată din punct de vedere al faptelor ce se pretind a fi comise de către ea, afirmația instanței de fond care a reținut că la data de 17.08.2012, ar fi afirmat, alături de ceilalți pârâți că între reclamant și intervenient ar fi avut loc anumite relații, nu este motivată iar pe de altă parte, martorii audiați în cauză, nu au indicat-o pe ea ca fiind persoana care ar fi făcut vreo afirmație la adresa reclamantului sau intervenientului.
Prin recursul său, pârâtul U. O. F. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat următoarele:
Instanța de fond a încălcat și aplicat greșit prevederile legale invocate drept temei al acțiunii, nu a coroborat probele din dosar .
Apreciază că pe baza unui se limitat de înscrisuri din cadrul dosarului întocmit de organele de poliție nu se pot determina cerințele răspunderii civile delictuale.
La stabilirea cuantumului daunelor morale au fost folosite criterii de apreciere fără a lua în considerare probatoriul administrat, un asemenea caz reprezentând o eroare gravă de fapt.
Reclamantul și intervenienta nu au făcut nici o dovadă cu privire la suferințele morale pe care susține că le-ar fi pricinuit el împreună cu ceilalți pârâți.
În drept, a invocat disp. art. 304, pct. 9 și art. 304 pct. 1 C..
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare dar prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate de dispozițiile art. 304 ind. 1 C.proc.civ., de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, Tribunalul reține următoarele:
Atât în vechea reglementare a Codului civil din 1864, cât și în Noul Cod Civil, temeiul juridic al acordării daunelor morale, îl reprezintă fapta ilicită cauzatoare de prejudicii prin atingerea adusă drepturilor fundamentale ale persoanei, instanța trebuind să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale și anume: existența faptei ilicite, existența prejudiciului, a vinovăției și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultatul concret produs.
Instanța de fond a analizat acțiunea atât din perspectiva dispozițiilor art. 998 C.civ. din 1864, cât și a dispozițiilor art. 1357 N.C.civ. indicate de reclamant ca temei al admiterii acțiunii, astfel că cererea recurenților de casare a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că în speță sunt aplicabile dispozițiile noului cod civil, nu poate fi primită.
Art. 30 din Constituția României include în categoria drepturilor fundamentale protecția demnității, a onoarei, a vieții particulare a persoanei și dreptul persoanei la propria imagine, iar art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ocrotește viața privată și de familie a persoanei.
De asemenea potrivit art. 1357 al. 1 și 2 din C.civ. „ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligată să îl repare, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”, iar potrivit art. 1349 alin. 1 Noul Cod civil „ Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.
Prejudiciul moral reprezintă consecințele negative, rezultate dăunătoare ale lezării valorilor cu conținut neeconomic ce reprezintă tot atâtea atribute ale personalității umane, definind-o.
În speță, este vorba de prejudiciul moral constând în lezarea dreptului la onoare, demnitate și la propria imagine a reclamantului U. C. și a intervenientei în interes propriu J. I. D., prin afirmațiile calomnioase și defăimătoare făcute la adresa lor de către pârâți..
Astfel, din procesul verbal de sesizare din oficiu nr. P/_ din 27.08.2012 întocmit de Post de Poliție Dolhasca, rezultă că la data de 14.08.2012, Poliția a fost sesizată verbal de către numitul M. P. (recurentul în prezenta cauză) asupra faptului că minora J. I. D.., născută la data de 06.10.1996, ar fi întreținut relații sexuale cu tatăl său vitreg U. C..
În urma acestei sesizări, s-a întocmit dosarul penal nr. 1684/P/2012 de către P. de pe lângă Judecătoria Fălticeni, în care s-au efectuat cercetări față de numitul U. C. (recurent intimat din prezenta cauză), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de act sexual cu un minor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 al. 1 C.pen.
Prin Rezoluția nr. 1684/2012 din 24.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, s-a dispus reînceperea urmăririi penale față de U. C. pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută și pedepsită de art. 198 al. 1 C.pen, întrucât fapta nu există (a se vedea dosarul atașat nr. 1684/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni).
Actele întreprinse în dosarul penal mai sus menționat, dovedesc fără putință de tăgadă că pârâtul U. P. a declarat în fața organelor de cercetare penală că reclamantul intimat U. C. a întreținut relații sexuale cu minora J. I. D., fiica concubinei sale.
Aceste afirmații care au făcut obiectul unei anchete penale și care au caracter mincinos, defăimător și calomnios, se circumscriu noțiunii de faptă ilicită, astfel cum este definită prin art. 1357 al. 1 și 2 din N.C.civ. care prevede că: „ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligată să îl repare, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
Afirmațiile făcute, au ajuns la cunoștința comunității în care trăiesc reclamantul și intervenienta în interes propriu, fiind astfel evident că le-a afectat în mod grav dreptul la onoare, dreptul la demnitate și dreptul la propria imagine, drepturi protejate de dispozițiile legale mai sus menționate.
Cu referire la rezonanța negativă în rândul comunității a afirmațiilor făcute de pârâtul U. C., de natură a afecta drepturile fundamentale atât ale reclamantului cât și ale minorei, tribunalul reține depoziția martorului N. V. care a declarat că de aproape un an de zile, în comunitate s-a dus vestea că reclamantul „ar fi întreținut relații intime cu intervenienta care este elevă” și că astfel de faptă ar fi fost percepută ca fiind „foarte urâtă” (fila 77, dosar fond).
Prin urmare, fără temei susține recurentul că, în cauză nu a fost probată existența unui prejudiciu moral pe care reclamantul și minora l-ar fi încercat.
Pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază că, în speță, sunt întrunite elementele faptei ilicite cauzatoare de prejudicii datorită atingerii aduse onoarei, demnității, reputației și dreptului la propria imagine a reclamantului și a intervenientei în interes propriu, prin afirmațiile calomnioase și defăimătoare făcute la adresa lor de către pârâtul U. P., astfel că soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și de obligare a acestui pârât la plata daunelor morale în cuantum de 15.000 lei către reclamant și 15.000 lei către intervenienta în interes propriu, cuantum ce nu a fost contestat, apare ca fiind temeinică și legală și urmează a fi menținută.
Recursul pârâților U. O. F. și D. ( U.) D., este întemeiat.
Astfel, niciuna dintre probele administrate în cauză (actele de cercetare efectuate în dosarul penal nr. 1684/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni și depozițiile martorilor audiați), nu confirmă susținerile reclamantului și ale intervenientei în interes propriu, în sensul că și acești pârâți ar fi făcut afirmațiile defăimătoare și calomnioase la care s-a făcut mai sus referire.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul în baza art. 312 al. 1 C.p.civ. va respinge recursul pârâtului M. P., ca nefondat și admițând recursul pârâților U. O. F. și D. ( U.) D., va modifica în parte sentința atacată în sensul că: Va admite în parte acțiunea și în parte cererea de intervenție în interes propriu, va respinge ca neîntemeiată acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu formulate în contradictoriu cu pârâții U. O. F. și D. ( U. ) D., va înlătura dispoziția de obligare a acestora la plata daunelor morale în cuantum de 15.000 lei fiecare, va înlătura dispoziția de obligare a pârâtei U. D. la plata sumei de 722,2 lei cheltuieli de judecată către reclamant și intervenienta în interes propriu, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Având în vedere că pârâții nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată avansate în recurs (nu s-au depus la dosar chitanțele privind onorariile avocațiale), cererile acestora având ca obiect plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, vor fi respinse ca nefondate în temeiul art. 274 C.pr.civ.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul M. P., domiciliat în orașul Dolhasca, ., împotriva sentinței civile nr.2277/12.12.2013, pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria Fălticeni, ca nefondat.
Admite recursurile formulate de pârâții U. O. F., domiciliat în comuna Dolhasca, . și D. ( U.) D., cu domiciliul ales la cabinet avocat Z. D. D., cu sediul în Fălticeni, .. 1, jud. Suceava.
Modifică în parte sentința civilă nr. 2277 din 12.12.2013 a Judecătoriei Fălticeni, jud. Suceava, în sensul că:
Admite în parte acțiunea și în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta J. I. D..
Respinge ca neîntemeiată acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu formulată în contradictoriu cu pârâții U. O. F. și D. ( U.) D..
Înlătură dispoziția de obligare a pîrîților U. O. F. și D. ( U.) D. la plata sumei de 15.000 lei daune morale către reclamantul U. C. și 15.000 lei cu acelașli titlu către interveneinta în interes porpriu.
Înlătura dispoziția de obligare a pârâtei U. D. la plata sumei de 722,2 lei cheltuieli de judectă către reclamant și intervenienta în interes propriu.
Înlătură dispoziția de obligare a pârâtului U. O. F. la plata sumei de 121,1 lei cheltuieli de judecată prin compensare către reclamant și intervenienta în interes propriu.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge ca neîntemeiate cererile părților având ca obiect plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.03.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. M. I. G. G. D. G. F.
Red. I.G.
Tehnored. G.F.
2 ex./ 23.04.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 157/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 1698/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
