Fond funciar. Decizia nr. 405/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 405/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 9986/314/2011
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVI.Ă
DECIZIA CIVILĂ NR.405
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.02.2014
PREȘEDINTE G. D.
JUDECĂTOR I. M.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER S. A.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta G. M., domiciliată în mun. Suceava, ., ., . și pârâții C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, cu sediul în ., nr.36 și C. locală de fond funciar Moara, împotriva sentinței civile nr.5724 pronunțată la data de 29.11.2013, de Judecătoria Suceava, în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, la cererea apărătorului reclamantei recurente, pentru a da posibilitatea acesteia să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 18.02.2014.
După deliberare
TRIBUNALUL
Asupra recuruslui de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.10.2011 pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._, reclamanta G. M., în contradictoriu cu pârâtele Comisia comunală de fond funciar Moara și C. județeană Suceava, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr.256/23.06.2011 și reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5,70 ha teren extravilan pe raza comunei Moara.
În motivare, reclamanta a arătat că acest teren a fost proprietatea bunicilor materni și a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr.218/1960 și din câte cunoaște terenul a fost inclus în patrimoniul Stațiunii de cercetări, iar în aplicarea legilor fondului funciar a fost predat prin protocol comisiei comunale Moara.
Reclamanta a mai arătat că Hotărârea Comisiei Județene Suceava este greșită din mai multe motive. Mai întâi a solicitat suprafața de 5,70 teren și nu 5700 mp, suprafață rezultată din planurile cadastrale și extrasele de carte funciară din care rezultă că anterior înscrierii dreptului de proprietate pentru Statul Român în baza decretului nr.218/1960, rudele sale materne, respectiv bunicul său Kuna Ioasif erau proprietarii tabulari ai acestei suprafețe.
Pe de altă parte, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii nr.247/2005, depusă la C. municipală Suceava și care a comunicat-o spre soluționare Comisiei comunale Moara. În anul 2005, pe baza identificării cadastrale făcute de specialist, a obținut extrasul de carte funciară din care rezultă cele relatate, iar C. comunală Moara a presupus doar în adresa menționată că terenul ar face parte din domeniul public al Statului Român câtă vreme afirmă că terenul nu este identificat printr-un plan vizat de OCPI.
Reclamanta a susținut că face dovada proprietății până la preluarea terenului cu extrasul de carte funciară și cu actele de stare civilă cu care face dovada că este nepoata de fiică a proprietarului tabular.
Pârâta C. Județeană Suceava, legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță, dar a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței să constate că Hotărârea nr.256/2011 este legală și temeinică și să respingă acțiunea formulată de reclamanta G. M..
Pârâta C. comunală Moara, legal citată, și-a delegat reprezentant în instanță și a depus întâmpinare.
Prin întâmpinarea depusă la data de 01.03.2012 a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, C. comunală Moara a arătat că cererea reclamantei a fost respinsă întrucât aceasta nu a făcut dovada circuitului civil al suprafeței de teren solicitată, înscrierea la CAP, predarea sau preluarea acesteia în orice alt mod la stat.
A mai arătat că terenul solicitat nu a fost găsit evidențiat în rolul agricol al autorului reclamantei sau în rolul acesteia la nivelul anilor 1959-1962, iar simpla afirmație a reclamantei că terenul a fost proprietatea bunicului matern Kuna I., decedat la sfârșitul războiului, că terenul a fost preluat la stat fără acte, iar în anul 1962 a fost preluat de CAP, fără a putea face dovada circuitului civil al terenului, nu poate constitui o probă de reconstituire a dreptului de proprietate. Mai mult, terenul solicitat nu se află la dispoziția Comisiei locale Moara, iar conform celor arătate de reclamantă, terenul ar fi aparținut defunctului Kuna I., până la nivelul anului 1943, ar putea fi în domeniul public al Statului Român.
Nu în ultimul rând pârâta a precizat că în arhiva primăriei Moara nu există un protocol de predare primire pentru terenul în litigiu (între SCA Suceava sau Domeniul Public al Statului și C. comunală Moara), așa cum afirmă reclamanta.
În drept a invocat art.115-118 Cod procedură civilă.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, și proba cu expertiza topografică, raportul de expertiză cu suplimentele aferente fiind depuse la f. 69-82, 89-92,104-106 dosar .
Prin sentința civilă nr.5724 din 29.11.2013,Judecătoria Suceava a admis acțiunea formulată de către reclamanta G. M., în contradictoriu cu C. L. de fond funciar Moara și cu C. Județeană de fond funciar Suceava.
A anulat Hotărârea nr. 256/23.06.2011 a Comisiei Județene de fond funciar Suceava și a dispus reconstituirea în favoarea reclamantei a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,70 ha teren pe raza ..
A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamanta G. M. este moștenitoarea defunctului Kuna I., străbunicul său matern. Aspectul rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv acte de stare civilă care dovedesc relația de rudenie a reclamantei față de defunctul Kuna I. (f.12,17-19).
Prin cererea nr. 2247 din 21.09.2005 reclamanta G. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5700mp. teren arabil, precizând că terenul a fost proprietatea bunicilor materni și a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr.218/1960 (f.10).
Împotriva propunerii de soluționare a cererii sale reclamanta a formulat contestație, susținând că suprafața solicitată este de fapt de 5,7ha. teren care se găsește în . iar cererea sa nu este incompletă.
Prin Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 256/23.06.2011 (f.4), cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5700 mp. teren situat pe raza . a fost respinsă, reținându-se că nu sunt întrunite cerințele Legii nr. 18/1991 iar terenul se află în domeniul public al .> Potrivit art. 53 alin.2 din Legea nr.18/1991 împotriva hotărârii Comisiei Județene (pronunțate asupra contestațiilor persoanelor care au cerut constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului) se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază este situat terenul în termen de 30 de zile de la comunicare.
De asemenea, conform art.11 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori. Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
Instanța, analizând întregul material probator administrat în cauză, a apreciat ca reclamanta G. M. este proprietara suprafeței de teren de 5,7 ha. teren solicitat. Astfel, instanța reține din extrasul de carte funciară nr. 1274 al comunei cadastrale Suceava (fila 16) că pentru parcelele nr. 1336/4, 1336/8, 1336/7, 1354/4 și 1355/4 a fost înscris dreptul de proprietate pentru M. Kuna, I. Kuna, Antex Kuna, K. Kuna, Jedrzeg Kuna, I. Kuna, I. alui Tecla Kuna, Hendryka Myczek născută Kuna, iar ulterior, în temeiul decretului nr. 218/1960 pentru modificarea decretului nr. 167/21.05.1958, al decretului nr. 712/01.08.1966 și al adresei nr._/01.10.1968 proprietar tabular a figurat Statul Român.
Este de necontestat că preluarea de către stat a terenurilor a fost abuzivă, în determinarea acestui aspect putându-se apela, pentru identitate de rațiune la dispozițiile art. 6 din Legea 213/1998 privind regimul juridic al proprietății publice, având în vedere că această dispozițiie legală instituie un principiu de generală aplicare. Art. 6 din Legea 213/1998 stipulează că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. Or, decretele în baza cărora s-a făcut preluarea, nu pot fi considerate « titlu valabil ».
Așadar, dat fiind că autorii reclamantei au fost proprietarii suprafeței de 5,7 ha teren identificat cu p.f. 1336/4, 1337/7, 1337/8, 1354/4 și 1355/4 toate din CF 1274 a . care Statul Român le-a întabulat în anul 1960 conform decretelor 218/1960 și 167/1958, iar terenul în litigiu a fost în mod continuu încadrat în cadastrul general neexistând acte care să contrazică succesiunea proprietarilor: autorii reclamantei până în anul 1960 și Statul Român prin GAC și CAP până în anul 1990, este de necontestat că reclamanta G. M., este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
În ce privește modul de reconstituire, art. 11 din Legea nr. 18/1991 statuează că terenurile preluate abuziv… revin, de drept, proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză judiciară (69-82, 89-92,104-106), în care au fost identificate parcelele 1336/4, 1337/7, 1337/8, 1354/4 și 1355/4 toate din CF 1274 a . au ca proprietar tabular pe Statul Român, suprafața totală a parcelelor amintite fiind de 72.761 mp. Astfel, . CF 1274 a corn. cad. Suceava are o suprafață de 42.348 mp; . CF 1274 a corn. cad. Suceava are o suprafață de 1.403 mp; . CF 1274 a corn. cad. Suceava are o suprafață de 10.026 mp; . CF 1274 a corn. cad. Suceava are o suprafață de 2.281 mp; . CF 1274 a corn. cad. Suceava are o suprafață de 16.703 mp.
S-a arătat în raportul de expertiză că, în prezent, suprafața de 28.113 mp parte din . obiectul Protocolului de predare - preluare încheiat între Stațiunea de Cercetare -Dezvoltare Agricolă Suceava în calitate de predator și Primăria Comunei Moara în calitate de primitor înregistrat cu nr. 1515/08.07.2011 la Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Suceava și cu nr, 4149/08.07.2011 la Primăria Comunei Moara, teren care s-a predat Comisiei comunale de fond funciar Moara, sub rezerva recoltării până la data de 15.08.2011 a culturii de grâu înființate pe aceste sole. de către S.C.D.A. Suceava. (f.69-82, 89-92,104-106)
Totodată, s-a evidențiat în cadrul raportului de expertiză că parte din . CF 1274 a corn. cad. Suceava se suprapune peste parte din T.P. 1057/20.06.1995 emis pentru Hostiuc E., C. V. și G. V. moștenitorii defunctului Gulay S. și T.P. 1565/04.05.2000 emis pentru Sconvronschi M. Ș. moștenitorul defunctei Skowronski A.. . identifică cu parte din ..P. 1057/20.06.1995. . ca proprietar actual pe moștenitorii Hostiuc E., C. V. și G. V.. . suprapune cu 1.186 mp peste . urmare T.P. 1057/20.06.1995 se suprapune cu suprafața de 1.186 mp peste . T.P. 1565/04.05.2000 se suprapune cu suprafața de 1.765 mp peste .>
Cât despre restul parcelelor 1337/7, 1354/4 și 1355/4 din CF 1274 a corn. cad- Suceava expertul a învederat că așa cum reiese din baza de date preluată de la OCPI Suceava acestea au făcut obiectul intabulării de către diverse persoane cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Instanța nu a putut da eficiență apărării pârâtelor în sensul că suprafața de teren solicitată de către reclamantă nu poate face obiectul reconstituirii deoarece este inclusă în domeniul public al statului.
Astfel, parcelele nr. 1336/4 si nr. 1337/7 (în cadrul cărora a fost identificată și suprafața de 5,70 ha teren ce face obiectul litigiului) au făcut parte din domeniul public al statului Român până în anul 2011, când prin Legea nr. 72/2011, au fost predate comisiei comunale Moara, în vederea punerii în posesie a altor proprietari care au avut terenul în perimetrul Stațiunii de Cercetări Agricole Suceava iar la această dată sunt emise titluri în favoarea lor. Conform raportului de expertiză cu suplimentele aferente, în prezent, doar terenul aferent parcelei nr. 1337/8, face parte și la această dată din domeniul public al Statului Român. (f. 69-82, 89-92,104-106)
De precizat că, în aplicarea dispozițiilor Legii 18/1991 trebuie să se ia în considerare caracterul esențial reparator al legilor fondului funciar care au fost edictate tocmai cu scopul de a se retroceda foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora terenurile ce le-au fost preluate în mod abuziv de către stat. Procedura de reconstituire trebuie să urmărească refacerea dreptului de proprietate în plenitudinea sa, prin acordarea de teren pe vechiul amplasament, acolo unde posibil, sau prin acordarea de teren în echivalent ori despăgubiri.
Așadar, instanța a procedat la recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei urmând ca, în virtutea competențelor sale, C. L. de fond funciar Moara să procedeze la stabilirea, cu respectarea procedurii reglementate de legile fondului funciar, a modalității concrete de reconstituire: fie în natură pe vechiul amplasament, acolo unde acesta este liber sau prin identificarea unui amplasament disponibil, fie prin echivalent, prin acordarea de despăgubiri.
Pentru aceste motive, instanța, apreciind că acțiunea reclamantei G. M. este întemeiată, a admis-o, a anulat Hotărârea nr. 256/23.06.2011 a Comisiei Județene de fond funciar Suceava și a dispus reconstituirea în favoarea reclamantei a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,70 ha teren pe raza ..
În virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanta G. M. și pârâtele, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. L. de fond funciar Moara.
În motivarea recursului său reclamanta G. M. a arătat că prin sentința recurată instanța de fond a luat act că ea nu solicită cheltuieli de judecată, în contradicție cu cererea sa de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Dezbaterile în fond au avut loc la 22 noiembrie 2913 și la cererea sa s-a amânat pronunțarea pentru data de 29 noiembrie 201l3 pentru a se formula note de concluzii.
In partea finală a notelor de concluzii la ultima frază - s-au solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat și onorariul expertului. S-a atașat chitanța privind onorariul de avocat - fila124 - la notele de concluzii (fila 122-123). Chitanțele privind plata expertului sunt depuse la dosar filele 51-52 și 66-67.
Așadar ea a solicitat cheltuieli de judecat dar este posibil ca instanța să nu fi observat cererea și înscrisul doveditor apreciind că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Pentru cele învederate solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtelor la cheltuieli de judecată
În recursul său pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a arătat că prin Hotărârea nr. 256/23.06.2011, a respins contestația formulată de G. M., prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5700 m.p. teren agricol, situată pe raza comunei Moara, care a fost expropriată în baza Decretului nr. 218/1960, în calitate de moștenitoare după defunctul Kuna I., pe considerentul că, solicitarea petentei nu se încadrează în prevederile imperative ale art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, dat fiind faptul că din documentele existente la dosar nu reiese că terenul solicitat este situat în intravilanul localității. De asemenea, terenul solicitat, conform adresei nr. 2038/28.04.2011 a Comisiei locale de fond funciar Moara, se află în domeniul public al Statului Român, nefiind în administrarea Consiliului local al comunei Moara.
Prin sentința civilă recurată, instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, dat fiind faptul că, obiectul dedus judecății, a fost analiza legalității hotărârii comisiei județene Suceava de fond funciar nr. 256/2011, încălcându-se astfel prevederile art. 129 alin. (6) din Codul de procedură civilă.
De asemenea, petenta nu face dovada proprietății, în perioada 1958-1962, terenul solicitat fiind proprietatea Statului Român. Conform Planului de situație anexat la documentație, care se referă la suprafața de 5700 m.p. și nicidecum la 5,70 ha. teren agricol, rezultă în mod clar că terenul solicitat este situat în extravilanul municipiului Suceava și anterior anului 1960 a aparținut mai multor persoane și nu numai defunctului Kuna I.. Față de acest aspect, instanța de fond nu a analizat și vocația succesorală concretă după acești autori, deși reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate numai după bunicul matern Kuna I..
Defunctul Kuna I. nu poate fi considerat autor deposedat, atât timp cât acesta a decedat la data de 20.02.1943.
Precizează că, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, fiind în imposibilitate de a proba și dovada preluării abuzive de către regimul comunist sau forma cooperatistă.
De asemenea, nu se face dovada preluării abuzive de către regimul Comunist a suprafeței reconstituite de către instanța de fond, conform disp. legii nr.1/2000, prin proprietar deposedat în sensul prezentei legi, se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.
Conform prevederilor art. 136 alin.(2) din Constituția României republicată, proprietatea publică este garantată si ocrotită prin lege si aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.
De asemenea, petenta nu a prezentat un plan de situație/plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, avizat și recepționat de OCPI Suceava precum și punctul de vedere al Agenției Domeniilor Statului care este administratorul terenului proprietatea Statului Român.
Ori, în cauzele Hiro B. contra Spaniei, Rinz Torija contra Spaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că argumentele decisive trebuie să-și găsească reflecția în hotărâre, judecătorul fiind obligat a examina toate probele și a arăta pentru ce motive nu reține apărările uneia dintre părți. Instanța de fond nu a motivat cu texte de lege de ce a înlăturat motivele de respingere invocate de C. Județeană Suceava de fond funciar.
Față de cele sus-menționate solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a anula Sentința civilă nr. 5724/29.11.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava și, pe fond, respingerea plângerii formulată de reclamanta G. M., ca nefondată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și art. 3041 Cod procedură civilă, pe prevederile Legilor fondului funciar și pe regulamentele de aplicare ale acestora.
În motivarea recursului său pârâta C. L. de fond funciar Moara, a arătat că prin cererea adresată Judecătoriei Suceava reclamanta G. M. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtele C. Comunală de fond funciar Moara și C. Județeană Suceava, să dispună anularea Hotărârii Comisiei Județene Suceava nr. 256/23.06.2011 și reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5,70 ha. teren extravilan pe raza comunei Moara.
Prin Hotărârea nr. 256/23.06.2011, C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a respins contestația formulată de G. M., prin care „solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5700 mp teren agricol, situată pe raza comunei Moara”, care a fost expropriată în baza Decretului nr.218/1960, în calitate de moștenitoare după defunctul Kuna I..
În mod greșit instanța a admis acțiunea, reținând în motivare că „reclamanta G. M. este proprietara suprafeței de teren de 5,7 ha teren solicitat”.
Această motivare dată de instanța de fond vine în contradicție vădită cu probatoriul administrat în cauză, care a fost analizat doar în mică parte și cu superficialitate. Spunem aceasta deoarece am învederat instanței de fond că, reclamanta, prin cererea de reconstituire nr. 412 din 21.09.2005 depusă la Primăria Municipiului Suceava a solicitat „să mi se retrocedeze terenul agricol în suprafață de 5700 mp”.
Au arătat că, în urma verificărilor efectuate în arhiva primăriei cu ocazia finalizării Proiectului privind întabularea gratuită a terenurilor din . găsită o notă de constatare întocmită de expert tehnic dr. ing. D. M., la solicitare reclamantei, rugând instanța să observe că, înainte de anul 1960 terenul care a aparținut autorilor reclamantei este în suprafață de 5700 mp. Acest fapt rezultă din planul de situație întocmit de expert tehnic dr. ing. D. M., cât și din planul de situație întocmit de Oficiul Județean de cadastru Suceava, „ce reprezintă copia extras din planșa cadastrală a comunei cadastrale Suceava (planșa cadastrală nr.13)”, plan de situație despre care face vorbire dna expert M. la pct.3 al notei de constatare.
Pe de altă parte, au învederat instanței că, Protocolul de predare-preluare nr.1515/08.07.2011, anexat la suplimentul de expertiză întocmit la data de 20.05.2013, Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Suceava a predat către C. Moara suprafața de 15,93 ha. teren, cu precizarea că, „rezerva sus constituită va greva și predarea-primirea către persoanele îndreptățite la restituirea terenului”, iar din protocol nu rezultă că, reclamanta (autorii) ar fi avut pe raza comunei Moara suprafața de 5700 mp sau suprafața de 5,70 ha teren.
Mai mult, au arătat instanței că, cu ocazia măsurătorilor din teren reclamanta a indicat expertului o suprafață (parcelă) în mod aleatoriu, fapt care rezultă din poziționarea parcelelor cadastrale solicitate - 1336/4, 1337/7, 1337/8, 1354/4 și 1355/4 - în planul de situație anexa nr.2 la raportul de expertiză.
Este adevărat că preluarea terenurilor de către stat a fost abuzivă, dar de aici și până la reconstituirea unei suprafețe de teren cu 5 ha mai mare decât cea solicitată inițial de reclamantă, dovedită prin înscrisurile menționate (nota de constatare și cele două planuri de situație) este o greșeală care trebuie soluționată de instanță.
Aceasta deoarece reclamanta (autorii) nu apare(r) înscriși în registrul agricol din anii 1950-1962 cu teren în . cererea de reconstituire Primăriei Municipiului Suceava), nu face dovada circuitului civil al terenului din anul 1943, când autorul Kuna I. a decedat, nu face dovada că terenul solicitat a fost predat la CAP sau a fost preluat la Stat.
In aceste condiții soluția de admitere a acțiunii reclamantei dată de instanța de fond vine în contradicție vădită cu probatoriul administrat.
Din Raportul de expertiză efectuat - anexa nr.2 - rezultă în mod clar că parcelele cadastrale solicitate a fi reconstituite se află pe alte amplasamente. Singura parcelă cadastrală din suprafața revendicată de reclamantă (suprafața cu contur albastru în anexa nr.2) este ./4.
Față de motivele invocate, reapreciind probatoriul administrat, admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 5724 din 29 noiembrie 2013, în sensul respingerii acțiunii reclamantei G. M., menținerea Hotărârii nr. 256/23.06.2011 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca fiind temeinică și legală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299, art. 304 ind. 1 coroborat cu art.304 pct. 9 și art.312 Cod de procedură civilă, art. 5 alin. (1) Titlul XIII din Legea nr.247/2005.
Examinând recursurile prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței civile atacate și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de C. județeană Suceava, tribunalul apreciază că motivele invocate sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Față de critica recurentei potrivit căreia instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, dat fiind faptul că obiectul dedus judecății a fost analiza legalității hotărârii Comisiei județene Suceava, nr.256/2011 prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5700 mp și nu 5,70 ha teren agricol, tribunalul apreciază că, deși în cuprinsul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Primăria Municipiului Suceava sub nr.412/21.09.2005 petenta a menționat suprafața de 5700 mp, în josul cererii se arată că se anexează o notă de constatare cu privire la identificarea terenului, iar în respectiva notă de constatare (fila 11 ds) se indică parcelele funciare nr.1336/4, 1337/7,1337/8,1354/4 și1355/4 din C:F nr.1274 a . raportului de expertiză întocmit în cauză măsoară 5,70 ha teren, nu 5700 mp.
Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că în cuprinsul contestației adresate Comisiei Județene Suceava( fila 9 ds.fond) petenta menționează suprafața de 5,70 ha teren arabil, tribunalul apreciază că în cererea inițială mențiunea vizând suprafața terenului ce face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate este rezultatul unei evidente erori materiale a petentei, eroare ce a fost îndreptată atât prin atașarea notei de constatare mai sus menționată, cât și prin contestația formulată ulterior.
Cu privire la critica recurentei referitoare la faptul că defunctul Kuna I. nu poate fi considerat autor deposedat, atât timp cât acesta a decedat la data de 20.02.1943 și că petenta nu face dovada vocației succesorale concrete după acest autor, instanța reține că, în cuprinsul cererii formulate (fila 10 ds.), reclamanta arată că este fiica M. Kuna și nepoata lui I. Kuna și că, în această calitate solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.
Astfel, deși defunctul Kuna I. nu poate fi considerat autor deposedat, întrucât a decedat la data de 20.02.1943, anterior momentului deposedării, această calitate o justifică succesoarea sa în drepturi-M. Kuna-mama reclamantei, față de care aceasta are vocație succesorală concretă.
Deși proprietar tabular este Kuna I., nefiind înscriși în cartea funciară moștenitorii acestuia anterior colectivizării, întrucât comisiile de fond funciar nu au făcut dovada reconstituirii dreptului de proprietate pentru parcelele în litigiu în favoarea altor moștenitori ai autorului Kuna I. și dfat fiind că acest fapt nu rezultă nici din raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța apreciază că reclamanta poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la toate parcelele înscrise pe numele autorului Kuna I., în calitate de moștenitoare a autoarei deposedate M. Kuna.
În consecință, criticile formulate de recurenta C. județeană de Stabilire a dreptului de proprietate Suceava fiind neîntemeiate, recursul acesteia urmează a fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat în cauză de C. L. de fond funciar Moara, tribunalul constată că primul motiv coincide cu cel invocat de C. Județeană Suceava - referitor la suprafața de teren menționată de petentă prin cererea de reconstituire - astfel că va fi respins pentru aceleași considerente .
Față de susținerea acestei recurente în sensul că nota de constatare atașată la cererea de reconstituire formulată de petentă, a fost însoțită în fapt de planul de situație întocmit de ing. D. M. depus la fila 16 dosar - prin care s-a identificat suprafața de 5700 mp - nu este întemeiată, în condițiile în care acest plan de situație nu este datat, neexistând astfel certitudinea că a fost întocmit cu ocazia formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Susținerea recurentei potrivit căreia, cu ocazia măsurătorilor din teren reclamanta a indicat expertului o suprafață în mod aleatoriu, este de asemenea neîntemeiată, întrucât prin raportul de expertiză, întocmit în cauză, se concluzionează că parcela de_ mp indicată de reclamantă se identifică din punct de vedere tabular cadastral cu parcelele 1105, 1336/1, 1336/8, 1336/7, 1336/5, 1336/3 și 1336/4 ai căror proprietari tabulari au fost, anterior preluării terenului de Statul Român prin decretul nr.218/1960, autorii reclamantei.
Faptul că reclamanta nu apare înscrisă în registrul agricol din anii 1950-_ cu teren în . relevanță, în condițiile în care dreptul de proprietate se dovedește în cauză cu extras de carte funciară.
Prin urmare în temeiul art.312 al.1 Cod procedură civilă, și recursul Comisiei Locale de fond funciar Moara urmează a fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul reclamantei, tribunalul reține că acesta vizează doar neacordarea cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că, prin notele de concluzii scrise depuse de reclamantă prin apărător-la 28.11.2013( f.123 ds.) se solicită obligarea intimatelor la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și onorariu expert, tribunalul apreciază că mențiunea din sentința recurată potrivit căreia nu s-au solicitat cheltuieli de judecată este neîntemeiată.
Însă, reclamanta este îndreptățită doar la cheltuielile de judecată pentru care există dovezi la dosar până la închiderea dezbaterilor, respectiv acelea reprezentând onorariu de expert în cuantum de 2500 lei, achitat de reclamantă cu chitanțele anexate la filele 51 și 66 dosar.
În ceea ce privește onorariul de avocat de 500 lei, tribunalul are în vedere faptul că înscrisul doveditor ( chitanța nr.132/10.07.2012) a fost depus la dosarul cauzwei odată cu concluziile scrise, deci ulterior închiderii dezbaterilor, astfel că și în cazul acestuia se aplică sancțiunea specifică înscrisurilor depuse după închiderea dezbaterilor, adică aceea a neluării în seamă.
În consecință, în temeiul art. 312 al.1 3041 Cod procedură civilă, recursul reclamantei urmează a fi admis, iar sentința recurată modificată în parte, în sensul obligării pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată de la fond.
În ceea ce privește cererea recurentei-reclamante de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată din recurs în cuantum, de 400 lei reprezentând onorariu de avocat, tribunalul urmează a respinge această cerere ca nefondată pentru aceleași considerente anterior expuse, având în vedere că înscrisul doveditor a fost depus la dosarul cauzei după închiderea dezbaterilor.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul reclamantei G. M. domiciliată în mun. Suceava, ., ., ., formulat împotriva sentinței civile nr.5724 pronunțată la data de 29.11.2013, de Judecătoria Suceava, în dosar nr._ .
Modifică în parte sentința civilă nr.5724/29.11.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava, în sensul că:
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge recursurile formulate de pârâtele C. județeană Suceava și C. locală de fond funciar Moara, formulate împotriva aceleiași sentința, ca nefondate.
Respinge cererea recurentei reclamante de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată din recurs ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
G. D. I. M. I. G. S. A.
Red.GD.
Tehnored.SA/2ex/24.03.2014
Judecător fond M. L.
| ← Anulare act. Sentința nr. 27/2014. Tribunalul SUCEAVA | Cereri. Decizia nr. 811/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
