Fond funciar. Decizia nr. 324/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 324/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 1175/334/2013
Dosar nr._ -fond funciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 324
Ședința publică din data de 2 aprilie 2014
Președinte: C. L.
Judecător: V. E. L.
Grefier: R. M.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de petenții P. V., P. P. și P. R. D., împotriva sentinței civile nr. 823 din 7 august 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei (dosar nr._ ), intimați fiind C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Broșteni, jud. Suceava.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 2 aprilie 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 18 aprilie 2013, sub nr._ petenții P. V., P. P. și P. R. D., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, C. Locală de fond funciar Broșteni a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nr. 2 din 28.02.2013 solicitând desființarea în parte a acesteia cu privire la Anexa nr. 48, poziția nr.127 și pe cale de consecință constituirea dreptului de proprietate în favoarea petenților în calitate de urmași ai autorului P. C., decedat la data de 4.11.1994 – veteran de război, asupra suprafeței de 5 ha teren cu vegetație forestieră, în baza Legii nr. 212/2008, a Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 187/1945.
Petenții au arătat că prin Hotărârea nr. 2/2013 a fost invalidată propunerea Comisiei Locale de fond funciar Broșteni de validare a cererii depuse de petenți de constituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5 ha, pe motiv că cererea a fost tardiv depusă, în condițiile în care Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor.
Petenții au susținut faptul că atât timp cât legea nu a prevăzut un termen în textul de lege nu este posibil ca autoritatea obligată să aplice dispozițiile acestei legi să impună alte dispoziții decât cele prevăzute expres în textul de lege. Mai arată petenții și faptul că toate legile succesive ale fondului funciar au acordat noi termene de introducere a cererilor însă Legea 212/2008 nu a prevăzut un asemenea termen astfel că se poate considera că termenul este nelimitat și prin finalitatea urmărită, anume recompensarea veteranilor de război pentru contribuția acestora adusă la independența țării noastre.
Referitor la apărarea că în județul Suceava există deja un deficit de 4050 ha teren cu vegetație forestieră petenții arată că aceasta este nefondată deoarece orașul Broșteni are disponibil teren cu vegetație forestieră cu atât mai mult cu cât C. locală de fond funciar Broșteni a fost de acord cu aceste cereri validându-le.
Distinct de aceste aspecte petenții au mai arătat că au făcut dovada participării la război a autorului lor.
În ceea ce privește încadrarea cererii de constituire în temeiul legilor fondului funciar, petenții au arătat că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 1/2000, ale Legii nr. 187/1945 și ale Legii nr. 212/2008.
În dovedirea cererii, petenții au depus la dosar, Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nr. 2 din 28.02.2013, dovada de comunicare a acesteia, acte de stare civilă, Brevet, Legitimație de veteran de război, Anexa nr. 48 a Comisiei locale de fond funciar Broșteni, Certificatul nr. CT 456 din 17.05.2013 eliberată de UM_ Pitești.
C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a depus întâmpinare prin care a arătat că prin Hotărârea nr. 2/2013 a invalidat poziția nr.127 din anexa nr. 48 întrucât nu se face dovada depunerii cererii în termen legal și că, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. 2 din HGR nr. 890/2005 terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate.
C. Locală de fond funciar Broșteni nu a formulat întâmpinare.
C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a înaintat la dosar documentația care a stat la baza eliberării Hotărârii nr. 2/2013.
P. sentința civilă nr.823 din 7 august 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei s-a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
P. Hotărârea nr. 2 din data de 28.02.2013 C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat poziția nr.127 din anexa 48 întrucât nu se face dovada depunerii cererii în termen legal și că, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. 2 din HGR nr. 890/2005 terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate.
Referitor la data formulării cererii de reconstituire de către petenți se observă că aceasta are număr de înregistrare nr.138 din 26.11.2010 (f 12).
C. Locală de fond funciar Broșteni a analizat cererea prin prisma dispozițiilor Legii nr. 212/2008, propunând admiterea iar C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a respins solicitarea ca fiind tardivă.
Referitor la motivul tardivității formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, prevede că au calitatea de titulari ai dreptului și pot să solicite reconstituirea, următoarele categorii de persoane:
1) persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare;
2) persoanele cărora nu li s-a atribuit teren efectiv, sau cărora atribuirea, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, le-a fost anulată;
3) persoanele îndreptățite la împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, înscrise în tabele nominale;
4) persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării ca au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Deoarece aceste categorii de persoane, introduse ca având calitatea de îndreptățiți la împroprietărire prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, nu existau anterior, pentru a fi atins scopul modificării legii, și anume reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceștia, urmează a fi luat în considerare termenul calculat pe zile libere prevăzut de legile anterioare ale proprietății. Astfel, conform art. 10 alin. 4 din Legea nr. 18/1991 în forma inițială, termenul de introducere a cererii de reconstituire a fost de 30 zile, acest termen fiind prelungit cu 90 zile prin art. 9 alin. 3 din Legea nr. 169/1997 și apoi cu 60 zile prin art. 33 din Legea nr. 1/2000 iar prin Legea nr. 247/2005 a intervenit o prelungire a termenului de la data intrării în vigoare a acestui act normativ - 16.06.2005 - până la data de 30.11.2005.
P. urmare, termenul de a formula cererea de reconstituire de către categoria de persoane introdusă ca beneficiar prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, nu poate fi, prin echipolență, mai mic, în lipsă de dispoziție contrară, care să facă posibilă aplicarea sa directă, decât termenele anterioare prevăzute în legile precizate.
Legea nr. 212/24.10.2008 a intrat în vigoare la data de 30.10.2008, fiind publicata în Monitorul Oficial nr.737/2008, după promulgarea de către Președintele României prin Decretul nr. 993 din data de 23.10.2008, intrând în vigoare la trei zile de la publicare, anume la data de 02.11.2008.
Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor de constituire formulate în baza acestei prevederi legale, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die. Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
P. urmare, este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008.
Această soluție se impune a fi adoptată și în virtutea faptului că modificările și completările succesive ale art. 36 din Legea nr. 1/2000 reprezintă o explicitare a textului inițial al acestui articol astfel că și Legea nr. 212/2008 este o lege de interpretare. Modificările și completările aduse art. 36 prin Legea nr. 212/2008 nu creează o situație nouă care ar fi urmat să se aplice numai la . acestui act normativ ci, fiind o lege de interpretare, aceasta confirmă situațiile soluționate în sensul lămurit de aceasta și produce efecte retroactive deoarece se integrează în actul normativ interpretat.
Așadar în situația în care cererea nu a fost formulată în termenul oferit de Legea nr. 247/2005 petentul ar fi avut posibilitatea să solicite repunerea în termen întrucât Legea nr. 212/2008 ar putea constitui un motiv pentru această solicitare.
Astfel fiind, constatând că cererea de constituire a dreptului de proprietate a fost depusă la data de 26.11.2010, în mod corect s-a respins ca fiind tardiv introdusă.
Așa cum rezultă din documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate, petentul a înțeles să solicite constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră în dovedire depunând acte de la Arhivele militare ale Ministerului Apărării.
Așadar, petenții solicită constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha în baza aceluiași text de lege, respectiv art. 36 din legea nr.1/2000 cu modificarile intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, care prevede că „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
Instanța a analizat în continuare dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificarile intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, respectiv dacă petentul face dovada că îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietarit.
Pentru a fi fost posibilă împroprietarirea în temeiul Legii nr. 187/1945 era necesar ca persoana îndreptatită să aibă în proprietate mai puțin de 5 ha, iar limita maximă rezultată în urma împroprietăririi să nu depășească această suprafață (art. 15), condiție îndeplinită în speță întrucât, prin Adeverința nr. 1397 din 5.06.2013 eliberată de Primăria orașului Broșteni se adeverește faptul că P. C., autorul petenților nu figurează în registrul agricol al orașului Broșteni, județul Suceava cu teren în anul 1948.
De asemenea, petenții au făcut dovada calității de veteran de război a autorului lor și că acesta a luptat pe front depunând în acest sens Certificatul nr.CT456 din 17.05.2013 eliberat de UM_ Pitești.
O altă condiție care se cere a fi îndeplinită este ca persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apararii ca au luptat pe front să dovedească faptul că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietarite.
Astfel, petenții nu fac în cauză dovada că autorului lor i s-a stabilit dreptul de a fi împroprietărit în baza Legii nr. 187/1945 prin înscrierea în tabelul întocmit de comitetul local de împroprietărire, avizat de C. de plasă, a unei suprafețe de teren.
În consecință, petenții din prezenta cauză nu fac dovada că autorul lor a fost înscris pe tabelul persoanelor din . împroprietărire, cu precizarea suprafeței de teren care urma să îi fie atribuită, tabel care trebuia avizat de către C. de plasă. Această condiție rezultă din prevederile Legii nr. 187/1945 și ale Regulamentului nr. 4 de punere în aplicare a acestei legi din care reiese că înfăptuirea reformei agrare presupunea înainte de toate determinarea suprafeței de teren aflate la dispoziția comisiei de împroprietărire și stabilirea persoanelor care se încadrau în acele categorii ce aveau întâietate la împroprietărire și nu se rezuma doar la stabilirea diferenței de teren necesară până la lotul tip de 5 ha urmată de punerea efectivă în posesie cu această suprafață.
Față de această împrejurare, în mod corect C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a respins cererea de constituire invalidând propunerea comisiei locale, întrucât petentul nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008.
Față de considerentele anterior expuse, instanța a constatat că hotărârea atacată este legală și a respins plângerea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în data de 2 septembrie 2013 petenții P. V., P. P. și P. R. D..
În motivare au arătat că prin sentința civilă apelată li s-a respins plângerea formulată cu motivarea că autorul lor nu se regăsește pe Lista definitivă a improprietăritilor din ., astfel că nu îndeplinesc condițiile de împroprietărire reglementate de Legea 187/1945, însă Legea nr. 212/2008 prevede exact situația în care veteranii de război nu se regăsesc pe aceste liste, dar îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/45, adică au participat la război și nu aveau teren în proprietate la nivelul anului 1945, aspect pe care l-au dovedit cu adeverința emisă de Primăria Broșteni, din care rezultă că autorul lor nu avea teren, și adeverința emisă de UM Pitești din care rezultă că autorul lor a participat la război.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de respingere a acțiunii, cel al tardivității depunerii cererii de constituire a dreptului de proprietate la C. locala Broșteni, respectiv faptul că a depus cererea la data de 26.11.2010, iar conform Legii nr.212/2008, depunerea cererilor nu era condiționată de vreun termen, instanța considerând ca ar fi aplicabil prin analogie termenul de 60 de zile care a fost aplicabil în cazul cererilor depuse în baza Legii nr. 1/2000, astfel că cererea depusă de ea la comisia locală nu poate fi considerată tardivă întrucât Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor, astfel, unde legea nu distinge nu se poate aplica prin analogie un termen de introducere prevăzut de alt act normativ întrucât s-ar adăuga la lege, prin urmare termenul invocat de intimată, respectiv 2.01.2009, nu poate fi reținut ca termen de decădere.
De asemenea, referitor la apărarea intimatei precum că terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate, au solicitat a se observa că temeiul legal al acestei prevederi este anterior Legii nr. 212/2008, care prevede în mod expres că pot fi primite în proprietate atât terenuri agricole cât și forestiere.
Referitor la apărarea intimatei, precum că la nivelul Județului Suceava există un deficit de 4050 ha teren cu vegetație forestieră, au solicitat înlăturarea acesteia ca nefondată, întrucât nu s-a făcut dovada acestui fapt, și așa cum au arătat și în plângere, doar pe raza localității Broșteni sunt_ ha teren cu vegetație forestieră, proprietatea Statului R., lucru dovedit cu Tabelul terenurilor proprietatea statului aflate pe raza localității Broșteni, depus la dosarul cauzei.
Pentru toate aceste motive au solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței și, în rejudecare, admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În drept, a invocat disp.art.466-482 Cod procedură civilă, Legea nr.212/2008 și Legea nr.187/1845.
În baza art. 244 al.4 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
P. întâmpinarea depusă la dosar (fil.0-13), intimata C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, a solicitat instanței a recalifica calea de atac din apel în recurs arătând că potrivit prevederilor art. 457 alin (1) NCPC „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Potrivit prevederilor art. 466 alin (1) NCPC "Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel”
Potrivit prevederilor art. 483 alin (1) NCPC „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente " în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se va completa cu cele ale Codului de procedură civilă."
În raport cu aceste dispoziții, este de reținut că procesele funciare sunt considerate toate litigiile al căror obiect vizează restituirea proprietății funciare prin legile speciale: Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, acte normative avute în vedere în procesul de modificare a legislației prin reforma în domeniul proprietății cuprinsă în Legea nr. 247/2005.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin (1) din TITLUL XIII - Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare din Legea nr. 247/2005, ,,Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului”.
Ca urmare, dispoziția menționată se referă la toate genurile de procese funciare, indiferent de obiectul lor, și este completată cu normele procedurale civile.
Se impune ca prin coroborarea prevederilor din N.C.P.C. cu cele ale art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, să se ajungă la concluzia că hotărârile pronunțate în litigiile având ca obiect anularea actelor emise cu încălcarea Legilor fondului funciar sunt susceptibile numai de calea de atac a recursului.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului/apelului ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Motivele de recurs/apel invocate nu sunt pertinente.
Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei sub nr._ petenții P. V., P. P. și P. R. D. au solicitat instanței să dispună anularea parțială a Hotărârii nr. 2 din 28.02.2013 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și pe cale de consecință să li se constituie dreptul de proprietate în calitate de urmaș al autorului P. C. - veteran de război, asupra suprafeței de 5 ha teren vegetație forestieră.
P. Hotărârea nr. 2 din 28.02.2013 C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat poz.127 din anexa 48, având în vedere că cererea a fost depusă tardiv iar în conformitate cu prevederile art.61 alin.(2) din H.G.R. nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare „terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate”.
Potrivit Legii nr. 212 din 24 octombrie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, "ART. 36
Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
Referitor la tardivitatea depunerii cererii de către petenți, a arătat intimata că prin Legea nr. 212/2008 nu s-a prevăzut un termen pentru depunerea cererilor de către persoanele beneficiare introduse prin această lege, aceasta nu poate fi mai mic, în lipsă de dispoziție contrară, care să facă posibilă aplicarea sa directă, decât termenele anterioare prevăzute în legile anterioare.
Astfel, conform art. 10 alin.l din Legea fondului funciar nr. 18/1991 în forma inițială, termenul de introducere a cererii de reconstituire a fost de 30 de zile, acest termen a fost prelungit cu 90 zile prin art. 9 alin.3 din Legea nr. 169/1997 și cu 60 zile prin art. 33 din Legea nr. 1/2000, iar prin Legea nr. 247/2005 a intervenit o prelungire a termenului.
Potrivit prevederilor art.3 din O.U.G. nr.127/2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente "Persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv."
Având în vedere că termenul stabilit de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu permite tuturor persoanelor îndreptățite să depună cererile de retrocedare, însoțite de actele doveditoare, la comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar s-a creat o situație extraordinară, prin O.U.G. nr.127/2005 s-a stabilit un nou termen care să permită tuturor cetățenilor valorificarea dreptului lor fundamental la reconstituirea dreptului de proprietate.
Având în vedere că legiuitorul a prevăzut sancțiunea decăderii din termen pentru nerespectarea lui, rezultă că depunerea cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu depășirea datei de 30 noiembrie 2005 are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuși, în contextul în care acest termen nu poate fi suspendat sau întrerupt și nici nu se poate opera repunerea (modificarea termenului de depunere a cererilor în baza legilor fondului funciar se poate face numai prin lege și nu prin comisia județeană sau instanța de judecată).
C. locală a analizat cererile prin prisma dispozițiilor Legii nr. 212/2008, propunând admiterea, iar C. Județeană a respins solicitarea ca tardivă.
Legea nr. 212/2008, care a modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 în sensul includerii în categoria îndreptățiților la împroprietărire și a persoanelor fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30.10.2008, intrând în vigoare la trei zile de la publicare, anume la data de 02.11.2008.
Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor formulate în baza acestei prevederi legale, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die.
Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
P. urmare este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008, ultim termen de depunere a cererilor este 27.01.2009).
Or, cererea formulată de P. V., P. P. și P. R. D. are număr de înregistrare 138 din 26.11.2010.
P. urmare, această cerere depusă la data de 26.11.2010 este în afara termenului prevăzut de legile fondului funciar (și termenul de 30 noiembrie 2005 inclusiv și termenul de 27.01.2009 inclusiv).
Pentru a fi incidente prevederile dispozițiilor art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2008, trebuie să se facă dovada îndeplinirii a două condiții cumulative: autorul său să fi luptat pe front precum și a faptului că acesta îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit.
În mod corect a fost invalidată propunerea comisiei locale de fond funciar Broșteni privind poz. 127 din anexa 48, întrucât autorul petentei nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de persoane prevăzute în mod expres de art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, care prevede că: « persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
P. răspunsul la întâmpinare depus la dosar (fil.15-16), petenții P. V., P. P. și P. R. D., au solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, pentru următoarele motive:
- cererea depusă la comisia locala nu poate fi considerată tardivă întrucât Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor, astfel unde legea nu distinge nu se poate aplica prin analogie un termen de introducere prevăzut de alt act normativ întrucât s-ar adăuga la lege, prin urmare termenul invocat de intimată, 30.11.2005, nu poate fi reținut în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât dreptul de constituire a dreptului de proprietate s-a născut o dată cu . acestei legi, respectiv 30.10.2008. Astfel, au solicitat a se observa că Legea nr. 212/2008 prevede aceleași dispoziții ca și art. 36 din Legea nr. 1/2000 și în plus față de acesta că au dreptul la constituirea dreptului de proprietate și persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militate ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite (respectiv nu aveau pământ, sau dețineau mai puțin de 5 ha) cărora li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri, în aceste condiții el nu ar fi putut să depună cerere de constituire a dreptului de proprietate după autorul lor P. C., veteran de război, atâta timp cât nu aveu acest drept în baza reglementărilor prevăzute de Legea nr.1/2000,
- de asemenea, referitor la apărarea intimatei precum că terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate, au solicitat a se observa, de asemenea, că temeiul legal al acestei prevederi este anterior Legii nr.212/2008, care prevede în mod expres că pot fi primite în proprietate atât terenuri agricole cât și forestiere.
Pentru toate cele arătate au solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și admiterea plângerii așa cum a fost formulată inițial, întrucât au făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr.212/2008 și Legea nr.147/1945, respectiv participarea la război, conform adeverinței eliberate de UM Pitești de la fila 77 dosar, precum și lipsa terenului în proprietate la nivelul anului 1945, conform adeverinței eliberată de Primăria Broșteni, fila 78 dosar fond.
Legal citată, intimata C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Broșteni, jud. Suceava, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a combate susținerile petenților apelanți.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Petenții P. V., P. P. și P. R. D. au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 2 din data de 28 februarie 2013 emisă de C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care li s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, ca tardiv formulată, solicitând desființarea în parte a acestei hotărâri cu privire la Anexa nr. 48, poziția 127 și, pe cale de consecință, constituirea dreptului de proprietate pentru terenul susmenționat, în calitate de moștenitori legali după P. C..
P. Hotărârea nr. 2 din data de 28 februarie 2013, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat propunerea Comisiei locale de fond funciar Broșteni de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea petenților P. V., P. P. și P. R. D. din anexa nr. 48, poziția nr. 127, cu motivarea că cererea a fost depusă tardiv iar terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate potrivit art. 61 al. 2 din H.G. nr. 890/2005.
După cum rezultă din dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la tardivitatea cererii de constituire, reținută de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava prin Hotărârea nr. 2 din 28 februarie 2013 și de către prima instanță, tribunalul reține că această chestiune de drept nouă a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2 din data de 17 februarie 2014 dată în dosarul nr._ /H.P care a admis sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secția civilă în dosarul nr._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și a stabilit că în acest caz, cererile de constituire sunt supuse termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 02.11.2008.
În argumentarea soluției sale, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că în ceea ce privește termenul de formulare a cererilor de constituire de către categoria de beneficiari prevăzută expres de Legea nr. 212/2008 privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, acest aspect trebuie abordat prin prisma modificării anterioare a textului de lege vizat, adusă prin Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Astfel, prin această lege, la art. I s-a prevăzut introducerea unui nou alineat, alin. (2^1), la art. 3, după alin. (2) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și modificarea art. 36 din aceeași lege, în sensul că, față de forma anterioară a textului, a fost adăugată o nouă categorie de beneficiari, respectiv persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare. La art. II din Legea nr. 193/2007 s-a stipulat că: "Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia".
A mai reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că din modul de redactare a acestei norme, se constată că dispozițiile cuprinse în art. II din Legea nr. 193/2007 fac trimitere atât la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, nou-introdus, cât și la art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat prin aceeași lege. Din expunerea de motive a inițiatorilor Legii nr. 212/2008 rezultă că la întocmirea proiectului de act normativ s-a urmărit eliminarea unei discriminări în aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000, creată prin Legea nr. 193/2007, în sensul că unele persoane care aveau dreptul la împroprietărire, conform Legii nr. 187/1945, nu au fost cuprinse în tabelele nominale, din mai multe cauze obiective, iar persoanele respective demonstrează cu acte eliberate de Arhiva Națională a Armatei că au fost concentrate, mobilizate și că au luptat împotriva Germaniei hitleriste. Ca atare, se poate constata că Legea nr. 212/2008 a venit în completarea Legii nr. 193/2007, conținând o normă clarificatoare, față de insuficiența și forma inadecvată a textului de lege existent anterior.
Această soluție legislativă a fost menită să acopere întreaga problematică a situațiilor ce reprezintă obiectul de reglementare al art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru a se înlătura lacunele legislative, cu luarea în considerare a diferitelor ipoteze ivite odată cu aplicarea actului normativ.
Cum Legea nr. 193/2007 a rămas în vigoare, nefiind abrogată, înseamnă că termenul de 60 de zile prevăzut la art. II din această lege își găsește aplicabilitatea și în cazul noii categorii de persoane îndreptățite la împroprietărire, prevăzute expres prin Legea nr. 212/2008. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că dispozițiile art. II din Legea nr. 193/2007 privitoare la termenul de 60 de zile se referă inclusiv la forma modificată prin Legea nr. 212/2008 a art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel că dispozițiile acestui text de lege nu se corelează sub acest aspect cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și că față de caracterul completator și clarificator al Legii nr. 212/2008, în raport cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 193/2007, printr-o interpretare logico-juridică, urmează a se constata că termenul de 60 de zile prevăzut la art. II din Legea nr. 193/2007 se aplică și cererilor de constituire formulate de persoanele fizice introduse ca beneficiari prin Legea nr. 212/2008, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 2 noiembrie 2008, având în vedere că drepturile și obligațiile prevăzute de lege nu pot fi exigibile înainte ca subiecții de drept să poată afla conținutul acestora iar dezlegarea dată chestiunilor de drept prin hotărârea prealabilă de către ÎCCJ este obligatorie pentru instanțe, după cum rezultă din dispozițiile art. 521 al. 3 Cod pr. civilă.
Or, cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren în calitate de moștenitori după defunctul P. C. formulată de petenții-apelanți a fost depusă la data de 26 noiembrie 2010 la comisia locală de fond funciar, fiind înregistrată sub nr. 138 din data de 26 noiembrie 2010 pe rolul Comisiei orășenești pentru stabilirea dreptului de proprietate Broșteni, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 2 noiembrie 2008, cererea de constituire fiind tardivă, atât C. județeană Suceava, cât și prima instanță făcând o corectă interpretare a dispozițiilor legale menționate mai sus, astfel că acest motiv de apel este neîntemeiat.
După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, natura juridică a termenelor prevăzute de art. 9 al. 3 din Legea nr. 18/1991 și de art. II din Legea nr. 193/2007 este aceea a unor termene de decădere iar termenul de depunere a cererii de constituire de către petenți are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii lor de constituire.
Or, ca efect a depunerii tardive a cererii lor de constituire, petenții sunt decăzuți din dreptul procesual, de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii lor de constituire.
P. urmare, în mod corect a invalidat C. județeană Suceava propunerea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha în favoarea petenților prin actul administrativ-jurisdicțional contestat în prezenta cauză, ca efect al depunerii tardive a cererii de constituire iar soluția de respingere a plângerii dată de prima instanță este legală, motivul de apel invocat cu privire la acest aspect fiind neîntemeiat.
Având în vedere că a reținut excepția de tardivitate a introducerii cererii de constituire iar nerespectarea termenului de depunere a cererii de constituire de către petenți atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii lor de constituire, este nelegală soluția primei instanțe de analizare pe fond a cererii de constituire a petenților asupra suprafeței de 5 ha.
După cum rezultă din dispozițiile art. 430 al.1 și 2 Cod pr. civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată iar autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Având în vedere că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, tribunalul constată că considerentele de fapt și de drept ale primei instanțe ce vizează analiza îndeplinirii de petenții-apelanți a condițiilor prevăzute de art. 36 din Legea 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr.212/24.24.10.2008( prin prisma constatării primei instanțe că petenții-apelanți nu sunt îndreptățiți la constituire), sunt de natură să îi prejudicieze pe petenți într-un eventual viitor litigiu având același obiect și în ipoteza unor eventuale modificări legislative.
După cum rezultă din dispozițiile art. 461 al. 2 Cod pr. civilă, în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.
Având în vedere că, considerentele de fapt și de drept ale primei instanțe ce vizează analiza îndeplinirii de petenții-apelanți a condițiilor prevăzute de art. 36 din Legea 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr.212/24.24.10.2008( prin prisma constatării primei instanțe că petenții-apelanți nu sunt îndreptățiți la constituire), prejudiciază părțile apelante, în temeiul art. 461 al. 2 Cod pr. civilă și 480 al. 2 Cod pr. civilă, tribunalul va admite apelul, va menține soluția de respingere a plângerii ca nefondată din dispozitivul sentinței civile nr. 823 din data de 7 august 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, atacată în prezenta cauză și va înlătura din sentința apelată considerentele ce vizează analiza îndeplinirii de către petenții-apelanți a condițiilor prevăzute de art. 36 din Legea 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr.212 din data de 24 octombrie 2008, respectiv paragrafele 8-10 de la pagina 3 a hotărârii și paragrafele 1-6 de la pagina 4 a hotărârii iar examinarea celorlalte motive de apel referitoare la condițiile de fond prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru a vedea dacă petenții-apelanți sunt îndreptățiți sau nu la constituire, a devenit de prisos, ca urmare a înlăturării considerentelor primei instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de petenții P. V., P. P. și P. R. D., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Țiganetea A. cu domiciliul în comuna Dorna Candrenilor, .. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 823 din 7 august 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei (dosar nr._ ), intimați fiind C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, jud. Suceava și C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Broșteni, jud. Suceava.
Menține soluția de respingere a plângerii ca nefondată din dispozitivul sentinței civile nr. 823 din data de 7 august 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, atacată în prezenta cauză.
Înlătură din sentința apelată considerentele ce vizează analiza îndeplinirii de către petenții-apelanți a condițiilor prevăzute de art. 36 din Legea 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr.212 din data de 24 octombrie 2008, respectiv paragrafele 8-10 de la pagina 3 a hotărârii și paragrafele 1-6 de la pagina 4 a hotărârii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 2 aprilie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. V. E. L. R. M.
Red.V.E.L.
Jud.H. D. L.
Tehnored.R.M.
7 ex.15.04.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 73/2014.... | Fond funciar. Decizia nr. 337/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
