Fond funciar. Decizia nr. 391/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 391/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 3173/285/2013
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.391
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.04.2014
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul H. T., domiciliat în .,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.2975 pronunțată la data de 08.11.l2013 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții Bulșiga E. cu același domiciliu nr.1592, județul Suceava, Hrinceascu M., Hrincesacu V., H. N., toți cu domiciliul în . cel M., județul Suceava, P. carmen, domciiliată în București, ..38, ., ., sector 3, H. M., H. G., M. E. toți cu domiciliul în ., județul Suceava, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța verificând actele și lucrările dosarului constată că s-a depus prin serviciul registratură de către pârâții intimați H. M., H. V. și H. N. întâmpinare prin care solciită respingerea apelului ca nefondat precum și judecarea cauzei în lipsă.
Văzând că cel puțin una din părți a solicitat judecarea în lipsă conform art.411 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr._ din 17.06.2013 reclamantul H. Taoder i-a chemat în judecată pe pârâții B. E., H. M., H. V., P. C., H. N., H. M., H. G., M. E., C. comunala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A., prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea absolută parțială a titlului de proprietate nr.718/10.07.1995, în sensul excluderii numiților H. G. N. și a numitei B. G. E. din acest titlu de proprietate, aceștia fiind străini de succesiunea defunctei H. Agafia, potrivit declarațiilor de renunțare expresă la succesiune nr.461/1987 și 460/1987 ce au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr.686/23.07.1987 a notariatului de Stat Rădăuți și obligarea comisiilor la întocmirea documentației și emiterea unui nou titlu de proprietate din care să fie excluși pârâta B. G. E. și defunctul H. G. N..
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în calitate de moștenitor legal (fiu) al defunctei H. Agafia a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind validată suprafața de 1,49 ha teren, fiind emis titlu de proprietate nr.686/10.07.1995, în care figurează ca autor defuncta, iar la rubrica moștenitorilor figurează H. V., H. N., autorul pârâților, el reclamantul și B. E..
S-a mai arătat că autoarea H. Agafia a decedat la data de 23.07.1987, succesiunea fiind dezbătură la Notariatul de Stat Rădăuți, fiind emis certificatul de moștenitor nr.686/23.07.1987, iar prin declarațiile autentice date în fața notarului public au renunțat în mod expres la succesiune atât pârâta B. E. prin declarația autentificată sub nr.460/1987, cât și H. N., în prezent decedat, prin declarația autentificată sub nr.461/1987, secund pârâții H. M., H. V., P. C., H. N. fiind moștenitorii legali ai defunctului H. N., în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv fii/fiică.
În drept, au fost invocate disp. art.III al.1 lit.a pct.1 din Legea nr.169/1997, art.696 C.civ. de la 1864 și Decizia nr.XI/2007.
În vederea soluționării acuzei, instanța constată depuse la dosar înscrisuri, respectiv copia titlului de proprietate nr.718/1995, certificat de moștenitor nr.686/23.07.1987, alte înscrisuri.
Pârâții H. M. (V.), H. V., P. C. și H. N.,prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat instanței de judecată respingerea acțiunii, arătând că părțile sunt moștenitorii legali după defuncta H. Agafia, ei pârâții venind la moștenire prin reprezentare după autorul lor H. N., fiul defunctei H. Agafia. Prin acțiunea formulată, reclamantul arată că excluderea pârâților din titlu se impune din punct de vedere al renunțării la succesiune potrivit disp. art.696 C.civ. și a deciziei XI din 5.02.2007 cu referire la aplicarea disp. art.8 și 13 din Legea nr.18/1991.
La apariția Legii nr.18/1991, atât reclamantul H. T., cât și pârâții reprezentați de acesta au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile autoarei H. Agafia, astfel că prin hotărârea comisiei județene a fost validată această autoare pentru suprafața de 1,49, fiind menționați la rubrica moștenitori toți copiii acesteia, în speță, H. G. V., H. G. N., H. G. T. și B. C. E.. În baza acestei validări s-a procedat la întocmirea fișei cu date pentru titlul de proprietate, fiind semnate fără obiecțiuni și de reclamantul H. T..
S-a mai arătat că la data de 10.09.1995 s-a întocmit titlul de proprietate nr.718, care a fost însușit de toți moștenitorii arătați și după validare moștenitorii au folosit terenurile aparținând succesiunii autoarei cu precizarea că pentru terenurile de pe titlul de proprietate nu au existat niciodată conflicte privind modalitatea de folosință.
Reclamantul nu a contestat validarea pârâților, în calitate de moștenitor, nu s-a împotrivit stăpânirii terenurilor de către pârâți și nu a urmat procedura specială de art.53 din Legea nr.18/1991.
Prin sentința civilă nr.2975 din 08.11.2013, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă având ca obiect anulare absolută parțială titlu de proprietate privind pe reclamantul H. Taoder, cu pârâții B. E., H. M. și H. V., P. C., H. N., H. M., H. G., M. E., C. comunala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A., prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că titlul de proprietate a avut la bază formularea cererilor de reconstituire de către toți moștenitorii reprezentați de reclamantul H. T. și hotărârea de validare nu a fost contestată în procedura plângerii de către acesta.
Potrivit recursului în interesul legii, decizia civilă nr.XI/2007 a ÎCCJ s-a stabilit că beneficiază de dreptul de moștenire al proprietății în temeiul art.13 al.2 din Legea fondului funciar nr.18/1991, în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, numai moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de lege, iar nu și cei care au renunțat la succesiune.
În opinia instanței, din formularea cererii de reconstituire în nume personal, cât și în numele celorlalți moștenitori, doar cu privire la imobilele care nu apar pe certificatele de moștenitor, rezultă clar acordul moștenitorilor de a împărți averea defunctei fără a distinge după cum sunt renunțători sau nu.
Cum, inclusiv cererea de chemare în judecată între aceleași părți arată în mod indubitabil intenția tuturor moștenitorilor de a-și împărți în mod legal terenul, instanța a apreciat că nu se justifică acțiunea în anularea titlului de proprietate.
Pentru toate considerentele expuse în baza art.II din Legea nr.169/1997 coroborat cu art.53 din Legea nr.18/1991 instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul H. T., solicitând admiterea apelului și în rejudecare schimbarea în tot a hotărârii apelate și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În motivare a arătat că, prin cererea formulată, a solicitat excluderea numiților H. G. N.(autorul secund intimaților) și a numitei B. G. E. de pe titlul de proprietate 718/1995, aceștia neavând calitate de moștenitori legali, fiind renunțători expres la succesiunea defunctei H. Agafia, potrivit declarațiilor de renunțare expresă la succesiune nr. 461/1987 și 460/1987 ce au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr.686/23.07.1987 a Notariatului de Stat Rădăuți, motiv pentru care în mod greșit au fost repuși în termenul de opțiune succesorală în baza art.13 din Legea nr. 18/1991 și le-a fost admisă cererea de reconstituire. Un al doilea aspect solicitat prin cererea de chemare în judecată a avut în vedere obligarea comisiilor la întocmirea documentației și emiterea unui nou titlu de proprietate din care să fie excluși pârâta B. G. E. și defunctul H. G. N.. Față de cele solicitate prima instanță a respins cererea ca fiind nefondată.
Consideră soluția primei instanțe nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
În acest sens arată că în mod greșit prima instanță a reținut că prin formularea cererii de reconstituire în nume personal, cât și în numele celorlalți moștenitori, doar cu privire la imobilele care nu apar pe certificatele de moștenitor ,rezultă clar acordul moștenitorilor de a împărți averea defunctei fără a distinge după cum sunt renunțători sau nu.
Contrar celor susținute de către pârâți și reținute de prima instanță cu privire la titularul cererii de reconstituire, precizează că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost întocmită de trei dintre solicitanți (H. T., H. N. și B. E.) și poartă semnăturile fiecăruia dintre ei, astfel că susținerea potrivit căreia ar fi solicitat reconstituirea inclusiv în numele fraților este falsă. Mai mult de atât, arată că pârâții cu rea-credință susțin că ei dețin în posesie terenul înscris în titlul de proprietate. în realitate, ei nu au deținut și nu dețin nici în prezent nici o suprafață de teren pe raza comunei A., nu au nici rol agricol deschis la Primăria comunei A. și nu achită nici impozitele aferente.
Față de cele reținute de instanță arată că atât art.696 vechiul cod civil cat si art. 1121 din noul Cod civil prevăd că „eredele ce renunță este considerat ca n-a fost niciodată erede”, respectiv „succesibilul care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor”.
Mai mult de atât, renunțarea potrivit vechiului cat si noului cod, este un act juridic indivizibil ,succesibilul neputând renunța in parte la dreptul sau succesoral pentru a accepta restul.
Concluzia este firească și se întemeiază pe considerentul că actul de opțiune succesorală al renunțării este indivizibil si irevocabil, și vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă în viitor, respectiv în cazul de față suprafețele în sumă de 1,49 ha teren înscrise în titlul de proprietate 686/1995 și care fac obiectul legii 18/1991. în plus, renunțătorii nu sunt doar prezumați ca fiind străini de moștenire, precum neacceptanții, care pot produce probe în sensul contrar, ci in privința lor există o certitudine evidențiată prin actul notarial că au înțeles să rămână străin de succesiune, iar titlul lor de erede să se desființeze cu efect retroactiv .Deosebit de aceasta, așa cum am arătat și în prima instanță, cererea formulată este în deplină concordanță și cu Decizia nr. XI/05.02.2007 a ICCJ cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, referitoare la posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor care au renunțat la moștenire . Potrivit acestui RIL, în aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
De asemenea, potrivit art. III, alin.l, lit.a) pct.l din Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută (...) a) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
Având în vedere că pârâții au fost în mod greșit repuși în termenul de solicită admiterae apelului, schimbarea în tot hotărârea si pe fond anularea în parte titlul de proprietate nr.686/10.07.1995 în sensul excluderii pârâtei B. G. E. și a defunctului H. G. N. (autorul secund-intimatilor), precum și obligarea comisiilor la emiterea unui nou titlu de proprietate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 si urm.cod proc.civ.,art.III, alin.l, lit.a),pct.l din Lg.169/1997, art.696 Cod civil(1864) și Decizia nr.XI/2007 a ICCJ.
Intimații H. M. (V.), H. V., H. N. si P. C., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat si nefondat.
În motivare au arătat că în cererea formulata la fond si în apelul formulat apelantul-reclamant arata ca excluderea intimaților - parați din titlu se impune din punct de vedere al renunțării la succesiune, prin prisma dispozițiilor art. 696 Cod civil si a deciziei XI din 05.02.2007 a ICCJ cu referire la aplicarea dispozițiilor art. 8 si art. 13 din Legea nr. 18/1991 .
F. de aceasta se impune să precizeze că la apariția Legii nr. 18/1991- Legea Funciara atât apelantul - reclamant cat si intimații - parați reprezentanți de către acesta, au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile lui H. Agafia. Prin Hotărârea Comisiei Județene a fost validata aceasta autoare pentru 1,49 ha, fiind menționați la rubrica moștenitori coti copii aceștia, respectiv H. G. V., H. G. N., H. G. T. si B. G. E.. In baza acestei hotărâri (validări) s-a întocmit fisa cu date pentru titlul de proprietate, care a fost semnata fără obiecțiuni si de către apelantul - reclamant H. T. .
Astfel a fost întocmit titlul de proprietate nr. 718/10.07.1995 care a fost însușit de către toți moștenitorii mai sus menționați, care după validare au folosit terenurile aparținând lui H. Agafia, neexistând niciodată conflicte privind modalitatea de folosința terenurilor de pe titlul de proprietate
Reiese în mod indubitabil ca apelantul - reclamant nu a contestat validarea intimaților parați in calitatea de moștenitori, nu s-a împotrivit stăpânirii terenurilor de către intimații - parați si nu a urmat procedura speciala prevăzuta de art.53 din Legea nr. 18/1991.
Daca in vechiul regim de pana în anul 1989 s-au făcut multe nedreptăți, în noul regim al democrației nu este posibil si corect ca un singur moștenitor si descendenții lui sa beneficieze de întreaga moștenire mai ales ca atât înainte cat si după decesul autoarei, părțile au stăpânit terenurile acesteia si au ajutat-o pe aceasta in gospodărie, iar după decesul ei au lucrat terenurile, in sensul ca l-au însămânțat cultivat si au strâns recoltele.
Instanța de fond, din examinarea înscrisurilor si având in vedere susținerile pârtilor, a constatat ca titlul de proprietate a avut la baza formularea cererilor de reconstituire de către toți moștenitorii reprezentați de către H. G. T. si hotărârea de validare nu a fost contestata în procedura plângerii de către acesta.
De asemenea tot in sentința nr. 2975/08.11.2013 instanța de fond retine ca potrivit recursului in interesul legii, Decizia civila nr. XI/2007 a ICCJ s-a stabilit ca beneficiază de dreptul de moștenitor al proprietății in temeiul art. 13 ali.2 din Legea Fondului Funciar nr. 18/1991, in sensul repunerii in termenul de acceptare a succesiunii, numai moștenitorii care nu au acceptata in termenul prevăzut de lege, iar nu si cei care au renunțat la succesiune.
Mai mult decât atât, în opinia instanței de fond, din formularea cererii de reconstituire in nume personal, cat si in numele celorlalți moștenitori, doar cu privire la imobilele care nu apar pe certificatele de moștenitor, rezulta clar acordul moștenitorilor de a impari averea defunctei fără a distinge după cum sunt renunțători sau nu.
Tot din examinare si din înscrisurile aflate la dosarul de fond, instanța a constatat cum, inclusiv cererea de chemare in judecata intre aceleași parți arată în mod indubitabil intenția tuturor moștenitorilor de a-si împarți in mod legal terenul, instanța de fond a precizat ca nu se justifica acțiunea in anulara titlului de proprietate.
In consecința, solicită respingerea apelului formulat de H. G. T. si menținerea sentinței civile nr. 2975/08.11.2013 ca fiind temeinica si legala,
In drept,au fost invocate dispozițiile art.205 Cod procedura civila, disp. art.2 din Legea nr. 169/1997 coroborat cu art.53 din Legea nr. 18/1991, art.697,691 din Codul Civil, Decizia civila nr. XI/2007 a ICCJ.
Examinând apelul în raport de motivele invocate de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul constată că nu este întemeiat pentru considerentele ce succed:
În mod corect prima instanță nu a dispus excluderea din titlul de proprietate nr.718/10.07.1995 emis după defuncta H. Agafia a moștenitorilor acesteia H. G.N. și B. E., motivat de faptul că aceștia au renunțat în mod expres la succesiunea defunctei, potrivit declarațiilor de renunțare expresă la succesiune nr.461/1987 și 460/1987 ce au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr.686/23.07.1987 de către Notariatul de Stat Rădăuți.
Este adevărat că prin decizia nr.11/05.02.2007 a Înaltei Curți de casație și Justiție dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că renunțătorul nu este repus în termenul de acceptare a succesiunii și că nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, fiind străin de succesiune cu toate consecințele prevăzute de art. 696 și 697 Cod civil din 1864.
Tribunalul constată însă, că speța de față prezintă anumite particularități în raport de care decizia mai sus menționată, nu are aplicabilitate.
Astfel, se reține că titlu de proprietate a fost emis atât pe numele reclamantului H. T. moștenitor legal acceptant al succesiunii defunctei H. Agafia cât și pe numele autorilor pârâților Htrincescu G.N. și B. E., renunțători la aceeași succesiune.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulară atât de reclamantul H. T. cât și de pârâți reprezentați de acesta, pentru terenurile ce au constituit proprietatea autoarei lor H. Agafia, iar prin hotărârea Comisiei județene Suceava, dreptul de proprietate a fost validat pentru toți copiii defunctei și anume: H. G.V., H. G.N., H. G.T., și B. E., menționați la rubrica moștenitori.
În baza hotărârii Comisiei Județene Suceava de validare a dreptului de proprietate după defunctă în favoarea tuturor moștenitorilor acesteia, a fost emis titlul de proprietate nr.718/10.07.1995.
Reiese că în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamantul H. T. nu a contestat dreptul autorilor pârâților H. G. N. și B. E. de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după mama lor H. Agafia.
În această situație, titlul de proprietate nr.718/10.07.1995 constituie un bun în înțelesul art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care trebuie respectat conform primului principiu enunțat în acest text și care a intrat în circuitul civil încă de la data emiterii sale, respectiv 10.07.1995 .C E D O a statuat în mod constant că partea introductivă a Convenției enunță supremația dreptului, drept element al patrimoniului comun al statelor contractante, iar unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului, este principiul securității raporturilor juridice .
Ori, prin anularea titlului de proprietate în sensul cerut de reclamantul apelant în baza unei decizii survenite după 12 ani de la data emiterii sale, în condițiile în care în această perioadă persoanele în favoarea cărora s-a eliberat titlu (și moștenitorii acestora) s-au bucurat de toate prerogativele dreptului de proprietate, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.1 pentru a justifica privarea de proprietate (nu este dat interesul public), tribunalul constată că s-ar încălca art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică prioritar prevederilor din legislația internă conform art.20 al.2 din Constituție.
Prin urmare, tribunalul constată că în cauză se aplică dispozițiile C.E.D.O. enunțate anterior și că nu se poate reține incidența în cauză a Deciziei nr.XI din 5 februarie 2007 a Î.C.C.J., întrucît s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice și s-ar aduce o gravă atingere raporturilor juridice de proprietate care trebuie să se bucure de stabilitate.
Pentru aceleași motive, nu se aplică nici dispozițiile art.III al.1 lit.a și i din Legea nr.169/1997, soluția contrară fiind de natură a conduce la nerespectarea dreptului de proprietate și a principiului securității raporturilor juridice.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu substituirea motivării în sensul mai sus arătat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de reclamantul H. T., domiciliat în .,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.2975 pronunțată la data de 08.11.l2013 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții Bulșiga E. cu același domiciliu nr.1592, județul Suceava, Hrinceascu M., Hrincesacu V., H. N., toți cu domiciliul în . cel M., județul Suceava, P. carmen, domciiliată în București, ..38, ., ., sector 3, H. M., H. G., M. E. toți cu domiciliul în ., județul Suceava, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2014.
Președinte Judecător Grefier
I. G. I. M. S. A.
Red.IG.
Tehnored SA/13 ex/19.05.2014
judecător fond T. C.
| ← Cereri. Decizia nr. 811/2014. Tribunalul SUCEAVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 515/2014.... → |
|---|
