Fond funciar. Decizia nr. 907/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 907/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 6482/285/2012
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 907
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11 APRILIE 2014
PREȘEDINTE: L. A.
JUDECĂTOR: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanta J. V., împotriva sentinței civile nr. 3552 din data de 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele P. V., C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Siret – prin primar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura județului Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, de către pârâta P. V. întâmpinare și de către reclamanta recurentă cerere de suspendare a cauzei până la soluționarea cererii de strămutare a procesului înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr._ cu termen de judecată la data de 29 aprilie 2014 și cerere de amânare a cauzei pentru a fi soluționată cererea de strămutare.
Instanța, având în vedere disp. art. 5 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 care prevăd că „hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului”, califică prezenta cale de atac ca fiind recurs și nu apel.
De asemenea, instanța respinge cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea cererii de strămutare a procesului înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr._ cu termen de judecată la data de 29 aprilie 2014, având în vedere disp. art. 40 al. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, la dosar nefiind depusă vreo dovadă din care să rezulte că s-a dispus suspendarea cauzei de către instanța investită cu soluționarea cererii de strămutare.
Pentru aceleași considerente, instanța respinge cererea de amânare a cauzei până la soluționarea cererii de strămutare a procesului înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr._ cu termen de judecată la data de 29 aprilie 2014 și, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 26.11.2012, sub nr._, reclamanta J. V. le-a chemat în judecată pe pârâtele P. V., C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Siret – prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1128/15.08.1995, emis pe numele pârâtei P. V., în calitate de moștenitoare a defunctei P. E., în ceea ce privește . 1500 mp teren arabil și . 500 mp – alte terenuri situate în intravilanul satului Mănăstioara, or. Siret, ., jud. Suceava.
În motivare s-a arătat că reclamanta și pârâta P. V. sunt moștenitoarele defuncților P. V., decedat la data de 17.03.1961 și P. E., decedată la data de 7.10.1984, în calitate de fiice, după care nu au demarat procedura succesorală notarială.
S-a mai arătat că la solicitarea pârâtei P. V. adresată Comisiei de fond funciar Siret la data de 21.03.1991, s-a eliberat de către C. județeană Suceava la data de 15.08.1995, titlul de proprietate nr.1128 pentru suprafața de 1100 mp în extravilanul satului Mănăstioara și pentru suprafața de 2000 mp în intravilanul satului Mănăstioara, or. Siret, pe ., aceasta din urmă fiind dobândită cu titlu de vânzare-cumpărare prin act autentic nr.661/29.04.1927 de către defunctul lor tată P. V., anterior căsătoriei, respectiv cu titlu de vânzare-cumpărare prin act autentic nr.193/22.04.1936 de către defuncta lor mamă P. E., ambii în calitate de cumpărători.
S-a mai precizat că atât anterior reconstituirii dreptului de proprietate, cât și la momentul prezent, terenul din intravilanul satului Mănăstioara s-a aflat și se află în proprietatea antecesorilor lor, aspect dovedit cu extrasul de carte funciară care a atestat dreptul de proprietate asupra terenului.
În drept, au fost invocate disp. art. III din Legea nr.169/1997.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. județeană Suceava a arătat că potrivit prevederilor HGR nr.890/2005 cu modificările și completările ulterioare, punerea în posesie, prin delimitare în teren a persoanelor îndreptățite să primească terenul și completarea fișelor de punere în posesie a acestora sunt de competența exclusivă a comisiilor de fond funciar.
Pârâta P. V. a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantei solicitând pe cale de excepție să se constate potrivit art.1021 C.civ., că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, iar susținerile reclamantei că terenurile în litigiu nu ar fi aparținut niciodată la CAP. A fost de absolută circumstanță, deoarece așa cum a rezultat din adresa nr.1521/1993, terenurile din or. Siret au făcut parte din CAP și de aceea terenurile în litigiu i-au fost restituite.
În ședința publică din 5 septembrie 2013, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, întrucât nu este îndeplinită tripla identitate prev. de art.1201 C.civ., sub aspectul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 3552 din data de 12 decembrie 2013, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă având ca obiect fond funciar - constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate, privind pe reclamanta J. V. și pe pârâtele P. V., C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Siret – prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr.2114/21.03.1991, pârâta P. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 10 prăjini în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29.03.1927 și ulterior în 1936 care a intrat în patrimoniul Cap –ului, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate, conform titlului nr.1128/15.08.1995, cu privire la suprafața totală de 3100 mp pe raza localității Mănăstioara, Siret, din care face parte suprafața de 2000 mp, situată în intravilan.
Reclamanta și pârâta P. V. sunt descendente ai defuncților P. V. și E., în patrimoniul cărora s-a aflat suprafața de teren care a făcut obiectul prezentei cauze, însă doar pârâta a urmat procedura prealabilă prevăzută de legile fondului funciar. De altfel, valabilitatea emiterii titlului de proprietate în discuție a fost analizată în cauza în care s-a pronunțat decizia nr.2515/25.11.2008 a Tribunalului Suceava – Secția Civilă.
Instanța nu a putut ține seama de susținerile reclamantei, întrucât la cooperativizare, terenurile au trecut ope legis, în patrimoniul CAP –ului, localitatea Siret, Mănăstioara aflându-se în zonă cooperativizată.
Astfel, instanța a reținut că titlul de proprietate a fost emis cu respectarea dispozițiilor art.8, 9 din Legea nr.18/1991, în cauză nefiind date nici unul din cazurile de nulitate, prevăzute de art. III din Legea nr.169/1997 și în consecință, a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamanta prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate in sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulata, astfel:
- sa se constate nulitatea absoluta parțiala a Titlului de proprietate nr. 1128/15.08.1995, emis pe numele paratei P. V., in calitate de moștenitoare a defunctei P. E., in ceea ce privește . 1500 mp teren arabil si . 500 mp - alte terenuri situate in intravilanul satului Mănăstioara, oraș Siret, ..
În motivare a arătat următoarele:
In mod nelegal instanța de fond prin hotărârea atacata a apreciat ca titlul de proprietate nr. 1128/15.08.1995 a fost emis cu respectarea dispozițiilor art.8, 9 din Legea nr.l8/1991, in cauza nefiind date nici unul din cauzele de nulitate prevăzute de art. III din Legea nr.169/1997, motivat de faptul ca, la cooperativizare terenurile au trecut ope legis in patrimoniul CAP-ului, localitatea Mănăstioara aflându-se in zona cooperativizata.
Instanța de fond nu a dat eficienta extrasului de carte funciara existent la dosar, care a atestat dreptul de proprietate al antecesorilor lor asupra terenului in litigiu si implicit faptul ca, niciodată acest teren nu a ieșit din patrimoniul părinților. A arătat că se vorbește de un teren situat in intravilanul localității Mănăstioara pe ., in suprafața de 2000 mp, care niciodată nu a trecut in proprietatea statului, nu a intrat in patrimoniul CAP-ului, întreaga suprafața de teren fiind înscrisa in cartea funciara pe antecesorii P. V. si P. E.. Acest teren a fost dobândit cu titlu vânzare-cumpărare prin act autentic nr.661/29.04.1927 de către defunctul lor tata P. V., anterior căsătoriei, respectiv cu titlu vânzare-cumpărare, prin act autentic nr. 193/22.04.1936 de către defuncta lor mama P. E., ambii in calitate de cumpărători. Atât anterior apariției Legii 18/1991, cat si ulterior, terenul din intravilanul satului Mănăstioara s-a aflat si se afla in proprietatea antecesorilor, aspect demonstrat cu extrasul de carte funciara. Pe acest teren părinții au început construirea unei case de locuit, la momentul prezent existând fundația de beton si un nivel din cărămidă.
Reconstituirea dreptului de proprietate se impunea a fi făcuta doar pe terenul in suprafața de 1100 mp situat in extravilanul localității Mănăstioara, care la cooperativizare a trecut ope legis in patrimoniul CAP, nicidecum pe terenul din intravilan in suprafața de 2000 mp proprietatea antecesorului lor P. V..
A solicitat cheltuieli de judecata in suma de 2000 Ron.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului si menținerea ca legala si temeinica a sentinței atacate.
În motivare a arătat următoarele:
In fapt, prin acțiunea ce formează obiectul acestei cauze, reclamanta a chemat-o in judecata pe ea in calitate de parata precum si pe C. Locala pentru stabilirea drepturilor de proprietate private si C. Județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate private asupra terenurilor solicitând a se constata nulitatea absoluta parțiala a Titlului de proprietate nr 1128/15.08.1995 emis pe numele ei in ceea ce privește . 1500 mp teren arabil si . 500 mp intravilan al satului Manastioara, Oras Șiret, ..
A susținut reclamanta ca împreuna cu ea (sunt surori) sunt moștenitoarele defuncților P. V. si P. E. si ca după decesul părinților nu a demarat procedura succesorala.
Că pârâta, prin cererea adresata Comisie Locale de fond funciar Siret a obținut Titlul de proprietate nr. 1128 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate in extravilanul localității Mănăstioara pe o suprafața de 1100 mp, iar in intravilanul orașului Siret pe . suprafața de 2000 mp.
A susținut reclamanta ca atât anterior reconstituirii dreptului de proprietate, cat si in prezent, terenurile in litigiu s-au aflat si se afla in proprietatea antecesorilor P. V. si P. E..
In fine, a mai arătat reclamanta ca terenurile in litigiu nu s-au aflat niciodată in proprietatea CAP, astfel ca in mod nelegal au fost restituite ei.
Susținerile reclamantei au fost cu totul nejustificate, iar acțiunea a fost inadmisibila prin prisma art. 1201 C.civ.
Este a treia acțiune având același obiect si intre aceleași părți, astfel prin sentința nr. 2507/2008 a Judecătoriei Rădăuți modificata in totalitate prin decizia civilă nr. 2515/ 2008 a Tribunalului Suceava a fost respinsa prima acțiune a reclamantei pentru anularea titlului de proprietate nr. 1128/1995.
Prin sentința apelata, instanța de fond a respins ca neîntemeiata acțiunea reclamantei apreciind ca titlul de proprietate nr. 1128 din 15.08.1995 a fost emis cu respectarea disp art. 8, 9 din Legea 18/1991, in cauza nefiind incidente niciuna dintre cauzele de nulitate prevăzute de art. 3 din Legea 169/1997, motivat de faptul ca la cooperativizare, terenurile au trecut ope legis in patrimoniul CAP-ului, localitatea Mănăstioara aflându-se in zona cooperativizata.
Prin recursul declarat, reclamanta a susținut ca instanța de fond nu a dat eficienta extrasului de CF existent la dosar care a atestat ca terenul in litigiu nu a ieșit niciodată din patrimoniul părinților lor.
Critica a fost neîntemeiata. Ca urmare a cooperativizării, așa cum in mod corect a reținut instanța de fond, terenurile din zonele cooperativizate au trecut ope legis in patrimoniul CAP-ului, fără ca noul proprietar, in speța CAP-ul, sa-si intabuleze dreptul de proprietate in CF.
Împrejurarea ca terenurile in litigiu fac parte din zona cooperativizata, a fost atestata de adresa nr. 1521/1993, act din care a rezultat cu certitudine faptul ca terenurile din circumscripția orașului Siret au făcut parte din CAP.
In plus, a fost de observat ca reclamanta nu a urmat calea administrativa in termenul stipulat de legea nr. 18/1991, ca cererea depusa la 12.10.2005 a fost cu mult peste termenul prevăzut de lege, ea neputând sa producă efecte juridice, ca urmare a caracterului personal al actului de acceptare a succesiunii pe care l-a îndeplinit cererea de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit legii 18/1991 (Decizia nr. 463/R/8.04.2005 a Curții de Apel Pitești).
In plus, așa cum a reținut si instanța de fond, in speța nu au fost incidente disp legii nr. 169/1997 întrucât nu s-a pus problema ca ea n-ar fi fost îndreptățită la actul de reconstituire de proprietate, fiind așa cum s-a reținut si in hotărârile judecătorești anterioare, fiica proprietarilor tabulari de carte funciara.
Titlul ce a format obiectul prezentei judecați s-a emis in procedura reconstituirii proprietății funciare reglementata pe legea 18/1991, așa încât valabilitatea lui a fost supusa controlului de legalitate reglementat de Legea nr. 18/1991, învederând din nou ca ea a obținut titlu in calitate de moștenitoare a defuncților proprietari si in limita terenului pe care aceștia l-au avut in proprietate, situație in care nu-i sunt aplicabile ipotezele prev. de art. III din Legea 169/1997.
Examinând recursul, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 9, art. 3041 din vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
În mod corect, prima instanță s-a raportat la decizia civilă nr. 2515/25.11.2008, a Tribunalului Suceava - Secția civilă (dosar atașat).
Prin această decizie s-au reținut următoarele: ”Astfel, prin cerere reclamanta a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 1128/15.08.1995 emis pe numele pârâtei P. V. după autoarea P. E..
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, reclamanta J. V. deși este moștenitoare alături de pârâtă a defunctei P. E., nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după această autoare, așa încât, prin includerea acesteia pe titlul de proprietate emis pârâtei s-au încălcat dispozițiile legale în materia fondului funciar care prevăd îndeplinirea procedurii administrative în fața comisiilor de fond funciar”.
Rezultă că, valabilitatea titlului de proprietate nr. 1128/1995, inclusiv în privința parcelelor de teren invocate în prezenta cauză, a fost analizată în litigiul anterior, cu care ocazie, cu autoritate de lucru judecat, s-a stabilit neîndreptățirea recurentei la recunoașterea dreptului de proprietate.
Autoritatea de lucru judecat funcționează nu doar ca excepție, ci și ca prezumție, în plan probator, într-un litigiu ulterior.
Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat constă, pentru partea care a câștigat, în posibilitatea de a invoca dreptul său într-un litigiu ulterior.
Efectul negativ al autorității de lucru judecat constă, pentru partea care a pierdut, în imposibilitatea de a invoca dreptul său ulterior.
Autoritatea de lucru judecat constituie o componentă a principiului securității juridice, fiind evidențiată și în jurisprudența CEDO (cauza A. contra României, cauza A. contra României).
Deci, în litigiul anterior s-a statuat, irevocabil, că terenurile în litigiu au fost corect reconstituite pârâtei, singura moștenitoare care a formulat cerere de reconstituire. S-a statuat deci, irevocabil, asupra regimului juridic al terenurilor în litigiu, supuse procedurii de reconstituire, conform legislației de fond funciar.
De altfel, recurenta nu a criticat raportarea primei instanțe la litigiul anterior.
Toate aspectele din memoriul de recurs constituie aspecte de fond care țin să înlăture cele statuate cu autoritate de lucru judecat, ceea ce nu este permis.
Recurenta invocă un extras de carte funciară, care atestă dreptul de proprietate al antecesorilor, care însă nu poate fi reținut pentru că, s-a stabilit, în litigiul anterior, că recurenta nu este îndreptățită la recunoașterea dreptului de proprietate după acești autori, acesta cuvenindu-se doar pârâtei intimate.
Recurenta arată că terenul în litigiu este în intravilan și nu a ieșit din patrimoniul părinților săi, însă, în litigiul anterior, s-a statuat irevocabil că acesta este supus procedurii de reconstituire.
Se prezintă istoricul terenului, proveniența acestuia, aspecte nerelevante, față de situația juridică reținută în litigiul anterior.
Se mai arată că terenul din intravilan s-a aflat întotdeauna în proprietatea antecesorilor săi, că nu a trecut în proprietatea statului, nici în patrimoniul CAP-ului, apărări care tind să repună în discuție cele statuate cu autoritate de lucru judecat, ceea ce nu este permis.
Existența unei construcții este nerelevantă, neputând înlătura regimul juridic al terenului stabilit în litigiul anterior.
Recurenta mai arată că reconstituirea dreptului de proprietate se impunea doar pentru terenul din extravilan, nu și pentru cei 2000 mp din intravilan. Toate aceste apărări tind a contrazice soluția din litigiul anterior, iar cele statuate în litigiul anterior nu mai pot fi repuse în discuție.
De altfel, în litigiul anterior, recurenta nu a contestat incidența procedurii de reconstituire, invocând că și ea a formulat o asemenea cerere de reconstituire.
În consecință, în baza art. 312 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul, ca nefondat, nejustificându-se nici acordarea cheltuielilor de judecată, față de disp. art. 274 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, văzând soluția pronunțată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta J. V., domiciliată în D., .. 2, ., împotriva sentinței civile nr. 3552 din data de 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele P. V., domiciliată în mun. D., .. C1, ., C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Siret – prin primar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura județului Suceava., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 aprilie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. A. A. I. M. V. O. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond V. L.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./23.04.2014
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1222/2014. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 87/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
